Despre
sănătatea unei societăţi îţi poţi da seama
după legile de care se conduce ea. Chiar dacă, de multe ori, nu e
în puterea maselor să schimbe sau să adopte anumite principii,
rămâne reacţia pe care o au oamenii faţă de acestea.
Nu
demult am asistat la întronarea legii cu privire la legalizarea
avorturilor. De fapt, s-a întâmplat legalizarea unei
realităţi, a unei triste realităţi, care, oricum, era
“legalizată” de la sine. Practic, nimeni nu avea nevoie de această
lege pentru a face un lucru pe care îl fac cu seninătate cele mai
multe dintre femei. De aceea, instituţionalizarea acestei forme de
crimă a fost mai degrabă un examen de cruzime, pe care doar
câţiva dintre parlamentarii noştri l-au picat.
Pe
parcursul anului trecut, s-a făcut mare larmă din cauza legii privind
studierea religiei în şcoală. În calitate de membru al
comisiei Mitropoliei Moldovei, constituită pentru acestei chestiuni, am
avut parte de mai multe discuţii cu reprezentanţii Ministerului
Educaţiei. Aceştia şi-au exprimat cu multă sinceritate
nesimpatia lor faţă de ideea studierii religiei ca disciplină
şcolară.
Sincer
să fiu, pornind de la realităţile noastre, nici eu nu sunt
adeptul predării religiei în şcoală. Dar motivele mele
şi ale celor de la Ministerul Educaţiei sunt diferite. Ei erau de
acord să se predea orice în şcoală, chiar şi un
monstru cum este “educaţia moral-spirituală” propusă în
proiectul Ministerului, numai nu religia.
Cu părere de rău, oamenilor noştri le repugnă anume
religia, anume Evanghelia.
Poate
că ne-am obişnuit sau poate că nu ne dăm seama, dar faptul
că Evanghelia ne sperie mai mult decât sângele pruncilor
nenăscuţi, e un semn de alienare. Nichita Stănescu şi-a
exprimat cândva adâncimea tristeţii sale prin următoarele
versuri: “Tristeţea mea-i atât de mare, încât aude
şi nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum
îi latră”. Lumea acestor oameni nenăscuţi devine tot mai
mare şi mai mare. Şi cred că, dacă am putea auzi ceea ce a
auzit Stănescu, am descoperi că nu ajung câini nenăscuţi
care să-i latre pe toţi copiii nenăscuţi. Pentru că
oamenii au învăţat să facă avorturi, iar câinii
încă nu.
Flux, 29 iunie 2001