Printre
afişe şi standuri
În Chişinău, chiar la colţ cu fostul magazin
“Lumea copiilor”, a apărut un stand nou. Este primul stand care m-a
făcut să simt că trăim într-o eră nouă,
care a depăşit prejudecăţile păgâne,
într-o eră umană. Standul are dimensiuni impunătoare
şi reprezintă simbolul grafic al oamenilor infirmi, cu
inscripţia: “Aceşti oameni există…”
Până şi în slăvita Grecie, patria
democraţiei, infirmii erau aruncaţi la groapă, iar în
Vechiul Testament “orbul şi şchiopul nu intrau în casa
Domnului” (2 Regi 5, 8). Hristos “a deschis ochii celor orbi şi a scos din
temniţă pe cei robiţi” (Isaia 42, 7). Mesajul evanghelic a
descătuşat minţile popoarelor şi a creat o nouă
atitudine faţă de om, una mai nobilă şi mai
înălţătoare, necondiţionată de starea
noastră socială, materială sau fizică. Sf. Vasile cel Mare
a numit venirea lui Hristos în trup “ziua de naştere a omenirii”.
Nu ştiu în ce măsură a fost el observat din cauza
codrului de standuri cu femei frumoase, reclame la ţigări şi
prezervative. Important este că el există şi că
Primăria oraşului ar putea înmulţi aceste exemple de
umanizare a străzilor capitalei.
Dincolo de impresia de modernizare a societăţii noastre, eu
cred că modul nostru de receptare se întoarce la timpurile
picturilor rupestre. Pentru oamenii de atunci nu existau litere care să
sugereze, de exemplu, cuvântul barză, dar exista simbolul grafic al
berzei. La fel reprezentau oamenii de atunci şi alte repere din viaţa
lor, vânătoarea, munca în câmp, scenele erotice. Cred
că şi în societatea noastră s-au înmulţit
oamenii care nu mai practică şi alte lecturi decât cele de pe
standurile publicitare. De aceea, conţinutul acestora ar putea fi
diversificat, poate nu ar strica chiar unele mesaje educative.
În penitenciarul de la Tighina, unde mi s-a întâmplat
să slujesc ca diacon, există un stand, care m-a determinat să
cred că afişarea femeilor nu este întotdeauna indecentă.
Dimpotrivă, femeia din puşcăria din Tighina, ca şi standul
cu infirmul din centrul Chişinăului, e o formă de predică.
E o femeie tânără cu un copil în braţe, sub care
scrie: “Papa, mâ tebia jdiom”. Pentru că trăim în era
experimentelor, aş propune şi eu unul. Să împrumute Primăria
modelul acestui stand, chiar dacă e stângaci executat, şi
să-l expună în locul tuturor reclamelor la prezervative “Cool”,
măcar pentru o săptămână. Să depăşim,
încetul cu încetul, spaima de viaţă .
FLUX, 5 iulie 2001