Istoria se repetă. Sau, dacă ar fi să vorbim cu cuvintele înţeleptului Solomon, nimic nou sub soare. Mai ales ideea unificării şi a păcii nu este deloc nouă. A te arăta entuziasmat de ea este mai degrabă un semn de imaturitate civică, decît un imbold spre mai bine. Оn general, orice rоvnă necugetată nu este decît o lucrare de moment a sоngelui, a firii noastre vătămate. Iar binele firii căzute nu este adevăratul bine. Gustave le Bon, un psiholog şi sociolog francez contemporan, găseşte că anume pe astfel de sentimente se zidesc miturile politice. Masele, spune el, sînt ca o femeie, niciodată nu ştii ce vor face. Totuşi, aşa cum există don-juani, profesionişti în a manipula femeile, există şi don-juani politici, profesionişti în a manipula şi a supune masele.

Metodele de manipulare a maselor, de regulă, sînt foarte simple. Orice complicaţie оntr-o astfel de metodă nu va da roade. Оntr-un cuvоnt, totul se face ca pentru naivi, pentru că lucrurile simple le cercetează cu adevărat prea puţini. Cu atît mai simplu stau lucrurile cu poporul nostru. Noi am fost crescuţi în incubatorul utopismului sovietic. Şi, de aceea, sîntem nişte buni înghiţitori de idei şi de fantome. Poporul nostru încă mai stă cu gurile galbene căscate în cuibul propriei neputinţe, aşteptînd cоnd va veni vreo pasăre cu o idee familiară în cioc. Şi ideea aceasta nu a întоrziat să vină din partea regizorilor politici. Mă refer la ideea Uniunii Europene, care nici nu putea înlocui mai bine o altă Uniune, ştim noi care.

Vreau să observăm cîteva mişcări impresionante. Fiecare îşi aminteşte motivele pentru care s-a cerut dărîmarea Uniunii Sovietice, motivele erau unele naţionale. Adică, dintr-odată fiecare republică a început să aspire energic la idealurile sale naţionale şi naţionaliste. Anume ideea naţionalităţii a fost catalizatorul care a aprins masele. În scurt timp scopurile propuse au fost atinse. S-a cerut şi s-au obţinut nu numai limba, steagul şi dreptul la istorie, ci chiar şi o monedă naţională. Dar nu au trecut bine nici zece ani, că acelaşi popor ameţeşte de bucurie la ideea aderării la o Uniune în care să nu mai existe pricipii naţionale şi nici confesionale şi să circule o singură monedă - euro. O Uniune în care toţi vor fi fericiţi!

Liderii politici care promovează ideea aderării la Uniunea Europeană şi totodată spun că îşi iubesc poporul nu sînt sinceri. Numai un schizofren poate crede că un popor ca cel român, bulgar sau ceh va putea supravieţui în condiţiile descrise de europenişti. Moneda unică în scurtă vreme va duce la o limbă unică, ceea ce se întоmplă deja. Iar limba aceasta se pare că nu va fi niciodată româna. Anume pe teren economic оn cоţiva zeci de ani limba romвnă, bulgară sau cehă vor rămîne doar оn manuale. Cred că mulţi ştiu că deja se prevede ca toate lucrările cu caracter ştiinţific să fie scrise în limba engleză, încă în anul 1998 această măsură s-a aplicat la examenele de licenţă la Facultatea de Matematică din Bucureşti (cred că şi la altele pe care nu le ştiu eu). Mulţi autori de literatură au şi început să-şi scrie operele în “limbile de circulaţie europeană”.

Dar un capitol aparte оn acest proces de depersonalizare a popoarelor europene este, fără îndoială, credinţa, credinţa ortodoxă a românilor, bulgarilor, sоrbilor, etc. Anume оn această temelie a poporului nostru, idealul şi rostul nostru pe pămînt, au lovit neоntоrziat bunii cunoscători ai lucrurilor. Scopul este unul politic şi economic, nicidecum unul de convertire la alte religii. Situaţia este identică cu cea din perioada lui Leon Isaurul (Începutul sec. VIII), cоnd acesta a pornit lupta оmpotriva icoanelor. Fără îndoială, Leon era prea puţin teolog ca să-şi motiveze prigoana din punct de vedere doctrinar. Scopul lui nu era de a proteja Biserica de “idolatrie”, după cum se susţinea oficial, ci pur şi simplu de a înlătura elementul care îi despărţea pe creştini de iudei şi musulmani. Noi ştim că atît iudeii, cоt şi musulmanii au оn comun refuzul obsedant al posibilităţii sfinţirii materiei, în cazul dat icoana, pe care o consideră idol. Şi atunci, Leon, ascultînd sfaturile lor, hotărăşte să elimine icoanele din cultul creştin, crezînd că îi va оmpăca astfel pe toţi. Mulţi îşi mai amintesc scandalul din această iarnă ce s-a stîrnit оn Romвnia atunci cоnd Parlamentul a avut ideea să interzică sărutarea icoanelor în biserici din motive “igienice”. Şi asta într-o ţară în care nu demult se votase ortodoxia ca religie de stat, de către acelaşi parlament. Poate asta va deschide un pic ochii asupra felului în care unele organizaţii cu scopuri “nereligioase” din afară încearcă să dezbine prin Biserică.

Ideea ecumenismului, a unificării tuturor religiilor, vizitele papale, fluxul de literatură porno-mistică nu sînt decоt metode de a ameţi taurul оn arenă. Cruciadele Vaticanului nu au оncetat niciodată, inchiziţiile războinice din evul mediu au evoluat în zilele noastre оn unele mai subtile, spirituale. Inchizitorii nu mai frоng oase, frоng conştiinţe. Cine a urmărit efectele devastatoarei vizite papale în Romania şi aproape insesizabila hirotonie de către însuşi Papa a episcopului catolic pentru Moldova, va cunoaşte în scurtă vreme rostul acestei semnificative tăceri şi inactivităţi părelnice a episcopatului catolic din Moldova. Ceea ce ne îndreptăţeşte să suspectăm Vaticanul de manevre politice, dincolo de faptul de a activa ca stat în stat, sоnt chiar acţiunile şi declaraţiile papei cu privire la religii cum ar fi islamul, hinduismul şi altele, declaraţii care nu contrazic doar dogmele ortodoxe, ci chiar şi pe cele romano-catolice. De aceea ele sînt viclene şi false, ne pare rău.

Urmările sînt triste. Călugării români părăsesc masiv ţara pentru a scăpa de presiunile tacite din partea episcopilor. Grecii sоnt pur şi simplu nevoiţi să pună interdicţie fluxului de călugări români pe Muntele Athos. Romвnii pleacă оn Rusia, Georgia, Serbia - ţări în care Biserica şi-a conservat tezaurul doctrinar şi dogmatic. Desigur, despre asta nu se vorbeşte cu voce tare, nici despre cărţile catolice care pur şi simplu au scos din biserici pe Sfinţii Părinţi. Mult mai de cinste sînt, de exemplu, albumele foto de felul “Trei zile dintr-un mileniu” dedicat vizitei Papei оn Romania, оn care preoţi ortodocşi sărută mîna papei şi chiar se împărtăşesc în piaţă la messa catolică. Un astfel de album costă 400 de mii de lei româneşti. Din experienţă personală spun că în Romania de azi există o cenzură în materie de idei religioase, anume ortodoxe, cam cum оmi оnchipui cenzura comunistă de altă dată. Mîna de fier a noului imperiu “care ne mоnă spre fericire” a şi început să se resimtă. Mulţumim lui Dumnezeu că la noi încă se mai pot publica articole ca acesta într-un ziar de circulaţie naţională, dar nu pe mult timp*.

Două carii ieşite din aceeaşi găoace rod astăzi poporul nostru: ecumenismul pe plan religios şi ideea Uniunii Europene pe plan politic şi economic. Aceste două idei sînt utopii, lucruri imposibil de realizat chiar şi pur teoretic.

Din punct de vedere religios nu este momentul să explic, cît priveşte cel economic şi politic, el este asemănător cu cel sovietic. “Europa” ne-a vîndut ideea de a ieşi de sub cizma sovietică, iar noi, din obişnuinţă, am început să o aprovizionăm cu materie primă la preţuri de nimic. Mitul Americii în care toţi merg pe jeep-uri şi al Europei în care toţi vor deveni miliardari nu este decît o creaţie virtuală ca şi mitul sovietic. Citiţi un foarte bun roman al laureatului premiului Nobel, John Steinbek “Şoareci şi oameni”, despre societatea americană de la sate şi o să mă înţelegeţi. America în care toate femeile au 180 şi 58 în talie, şi nimeni n-are carii este o fantomă. Dimpotrivă, statisticile îi arată pe americani ca pe un popor suficient de urît, care are mari necazuri cu obezitatea şi în genere cu bolile fizice şi psihice. Iar europenii sînt atоt de inculţi, оncоt studenţii noştri de la facultăţile de artă, cînd pleacă în exursii, оn cоteva săptămîni (pentru că nu li se permite să treacă tablouri la vamă) le bat toate valorile naţionale, ce-i drept cu kitsch-uri, că acestea plac pseudoelitelor europene. Vreau să ne gîndim cam cum arată pe dinăuntru un francez cînd se adună în piaţă la mitinguri împotriva adidaşilor din piele “din milă pentru animale”, dar nu-i este milă de “animalele” care se sacrifică zilnic în casele de toleranţă şi nici de cele care îşi ucid ca scroafele propriii prunci.

Să ne amintim numai de vizita lui Brigide Bardot în Romania şi de obsesia ei cu castrarea cîinilor vagabonzi, tot Guvernul s-a umflat de entuziasm! Şi Primarul Viorel Lis şi multe personalităţi politice se înghesuiau să încapă în televizor cu stafiditul sex-simbol de altă dată.

Оntr-un cuvоnt, nu tot ce se vede la televizor e şi adevărat, mai bine să coborîm din lumea fantomelor şi să încercăm să ne adaptăm la condiţiile realităţii. Dar chiar dacă am şi ajunge, la urma urmei, să iasă ţăranii noştri de sărbători la horă cu hamburgerii în mină, nu cred că este un ideal.

Uniunea Europeană este un fel de “rai iehovist” în care negrii şi chinezii mănîncă toată ziua banane şi se joacă cu leii şi păunii. Aceleaşi metode de îndobitocire, la comunişti şi la europenişti. Fără nici cea mai mică schimbare. Mi-aduc aminte că am participat şi eu la expoziţiile de pictură pioniereşti la care оntotdeauna ieşea pe locul оntоi lucrarea оn care o horă de copii negri, galbeni, roşi şi “europeni” zîmbeau fericiţi. Iar trei ani în urmă am avut ocazia să asist la deschiderea unei astfel de expoziţii (la Muzeul Naţional de Istorie) organizate de UNESCO la Chişinău. Aceleaşi desene cu negri şi chinezi erau aplaudate cu o frenezie stînjenitoare. Nimeni nu-şi dădea seama că aplaudă spălarea propriului creier.

Nu vreau să vorbesc despre bogăţiile virtuale pe care şi le închipuie fiecare moldovean cоnd se gоndeşte la Europa, e banal. Asta mi-aduce aminte de fantasmele copiilor sovietici de la sate. Discuţia preferată a sărmanilor începea cu cuvintele: “Ce zici, dacă ai găsi acum un tort mare-mare, ce-ai face?” şi fiecare începea să se laude cam cît de mult tort ar putea să mănînce. Pe urmă treceau la harbuz, la mandarine şi la “cîrnaţ de ciocolată”. Copiii de atunci acum sînt tinerii care pleacă la “zarabotcă” în Grecia şi Italia, şi discuţiile lor acum, desigur, încep cu “dacă ai avea o casă cu trei etaje”...

Este frumoasă această naivitate a noastră, fără îndoială, dar nu trebuie să o transformăm în unealta propriei sinucideri. Chiar оndrăznesc să vorbesc despre o sinucidere colectivă, sinuciderea unei naţiuni, a unei tradiţii, a unei culturi. Zece ani оn urmă strigam оn piaţă şi ne băgam sub tancuri pentru a ne obţine propria istorie şi cultură, tăceam ca elefanţii în semn de protest cоnd ni se adresa cineva оn limba rusă. Astăzi plătim bani ca să învăţăm engleza şi dansăm de ameţim pe muzică de bulevard americană şi chiar aborigenă. Atît de intime au devenit pentru noi timpanele şi zurgălăii canibalilor din junglă, încоt оi purtăm оntipăriţi pe haine, şi aş spune că în primul rоnd pe creier! Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar trebuie să spun că foarte multe dansuri de discotecă nu sînt altceva decоt prelucrări ale unor ritualuri şi invocări la care normal se aduc şi jertfe omeneşti sau cel puţin animale, şi chiar formaţii ca Beatles, a fost un promotor al sectei krişnaite în America şi nu numai, fapt care i-a făcut pe mulţi să “joace” şi să fredoneze mantra “hare krişna”. Pentru a ne convinge e suficient să deschidem un dicţionar de istoria religiilor la capitolul şamanism sau woodu.

Adică, tinerii noştri care sînt convinşi că nu sînt deloc religioşi şi rîd cu оngоmfare, nici nu-şi dau seama că sînt participanţi activi la ritualuri tainice şi că, în fond, se sacrifică zeilor, unor zei necunoscuţi. Nu mă refer la formaţii gen “Napalm Death”, “Sepultura” sau “Slayer”, care sînt sataniste declarate, ci anume la cei mai “paşnici” dintre ei, la un Santana, Bob Dylan, Beatles - “pacifiştii” anilor 60. Sinuciderile sau alienările fanilor sînt deja fapte comune.

Dar nu numai muzica de discotecă a fost afectată de valul de păgînism şi idolatrie, ci toate sferele activităţii umane, începоnd de la artă şi cultură şi terminînd cu medicina şi economia. Teosofia, vizitele extraterestre, bio şi energo medicina, clonările şi alte obsesii pe drept diabolice au pus stăpînire pe viaţa noastră. Ce să mai spun de ruşinoasele sex shop-uri, că toată viaţa noastră a devenit un sex-shop! Desigur, foarte multă varietate. Dar vreau să ne amintim cîteodată că în timp ce vreouna din fetele frumoase оşi cumpără chiloţi pe dolari, iar alte zeci de mii stau zilnic pe masa de operaţie pentru procedura bine cunoscută, există băbuţe în sate care le aşteaptă să vină de Paşte acasă. Tristă privelişte, nu merită.

Este greu să găseşti astăzi un loc pe pămînt unde să nu se audă muzică, să o numim cu blîndeţe, despiritualizată. Tocmai o fată din categoria expusă mai sus răspundea cu multă dulceaţă la întrebările telefonice, emisiune radio tipic euro-americană. Şi brusc, din vacarmul pornografic şi animal două cuvinte m-au făcut să o iubesc pe fata aceea. Cuvinte pe care toţi le spunem în această perioadă, dar nu toţi le înţelegem: “HRISTOS A INVIAT!” Aceasta este o formulă tradiţională de salut la maldoveni care se spune de la Paşte pînă la Înălţare. După aceea convorbirea a continuat normal, despre ceea ce se discuta acolo. Totuşi este un început. Adevărat a înviat...