Efes. 3,10 — Pentru ca înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă unoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpîniilor, în ceruri.

1 Tim. 3,15 — Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celu iviu, stîlp şi temelie a adevărului.

Mt. 16,18 — Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această patră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.

Mt. 28,20 — Învăţndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sînt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin.

Ef. 2,20-21 — Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unchiului fiind însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuităcreşte ca să ajungă un locaş sfînt în Domnul.

Fapt. 20,28 — Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfînt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a cştigat-o cu însuşi sîngele Său.

Fapt. 14,23 — Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugîndu-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.

Fapt. 16,4 — Şi cînd treceau prin cetăţi, învăţau să păzească învăţăturile rînduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim.

Fapt. 16,5 — Deci Bisericile se întăreau în credinţă şi sporeau cu numărul în fiecare zi.

Fapt. 2,46 — Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frîngînd pîinea în casă, luau împreună haran întru bucurie şi întru curăţia inimii.

Efes. 5,25 — Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea.

Efes. 5,26 — Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvînt.

Evrei 3,6 — Şi casa Lui sîntem noi, numai dacă ţinem pînă la sfăîrşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre.

Efes. 1,22 — Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii.

Efes. 1,23 — Care este trupul Lui, plinira Celui ce plineşte toate întru toţi.

Efes. 5,23 — Hristos este cap bisericii, trupul Său, al cărui mîntuitor şi este.

Colos. 3,11 — Unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci taote şi întru toţi Hristos.

Evr. 12,22-23 — Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătoarească. Şi de Biserica celor întîi născuţi, care sînt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvîrşiţi.

Efes. 1,10 — Spre iconmia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, ele din ceruri şi cele de pe pămînt - toate întru El.

Efes. 2,19 — Deci, dar, nu mai sînteţe străini şi locuitori vremelnici, ci sînteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu

Rom. 14,9 — Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpînească şi peste morţi şi peste vii.

1 Ioan 1,8 — Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi.

Eccl. 7,20 — Căci nu ete om drept pe pămînt care să facăbinele şi să nu păcătuiască.

Ef. 5,27 —Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavănd pată sau zbîrcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să-şi iubească femeile, ca pe înseşi să fie sfîntă şi fără de prihană.

Mt. 13,24-43 — Pilda despre grîu şi neghină.

Mt. 13,47-50 — Pilda despre năvădul aruncat în mare.

Lc. 5,32 — N-am venit să chem pe cei drepţi...

1 Cor. 4,5 — Nu judecaţi înainte de vreme...

Rom. 14,4 — Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia?

Rom. 3,3 — Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?

Efes. 4,11-12 — Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători. Spre desăvîrşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos.

Mt. 18,17 — Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi vameş.

Fapt. 2,47 — Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mîntuiau.

In. 15,5 — Eu sînt viţa, voi sînteţi mlădiţele. Celce rămîne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic.

In. 15,6 — Dacă cineva nu rămîne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard.

Mt. 12,30 — Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

Efes. 4,5 — Este un Domn, o credinţă, un botez.

Efes. 4,6 — Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste tote şi prin toate şi întru toţi.

Col. 1,18. — Şi El este capul trupului, al bisericii; El este începutul, întîiul născut din morţi, ca să fie El cel intîi întru toate.

In. 10,16 — Şi va fi o turmă şi un Păstor...

Ef. 4,4-6 — Este un Domn, o credinţă, un botez...

In.17,9-20 — Nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care mi i-ai dat...

1 Cor. 12,13 — Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi...

1 Cor. 3,11 — Căci nimeni nu poate pune altă temelie...

Mt. 18,17 — Iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi vameş.

1 Cor. 5,13 — Scoateţi din afară dintre voi pe cel rău.

Fapt.1,15 — Şi în zilele acelea, sculîndu-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis:

Fapt. 1,16 — Bărbaţi fraţi...

Fapt. 6,1 — În zilele aceste, înmuilţindu-se ucenici, eleniştii (iudei) murmurau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea cea din fiecare zi.

Fapt. 6,2 — Şichemînd cei doisprezece mulţimea ucenicilor, au zis: Nu este drept ca noi, lăsînd de-o parte cuvîntul lui Dumnezeu, să slujim la mese.

Fapt. 15,5 —Dar unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicînd că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise.

Fapt. 15,6 — Şi apostolii şi preoţii sa-u adunat ca să cerceteze despre acest cuvînt.

Fapt. 21,18-26 — Învoirea Apostolului Pavel de a săvîrşi datinele iudaice...

Vechile simboluri ale primelor veacuri creştine.

Regulile sfinţilor Apostoli, Sinoadelor Ecumenice şi locale.

Vechile liturghii, precum şi actelele sau povestirile despre vechii mucenici.

Scrierile sfinţilor părinţi şi ale dascălilor Bisericilor.

Şi, în sfîrşit, toată practica bisericească de la începuturile ei (posturile, sărbătorile, amenajarea bisericilor, cultul).