Sf. Ambrozie de la Optina

Răspuns celui ce condamnă Biserica Ortodoxă (Unui student la filologie)

Traducerea colectivului Revistei EKKLESIA

Scrisoarea d-voastră de pe 25 februarie am primit-o, dar din pricina stării mele bolnăvicioase şi lipsei de timp nu v-am putut răspunde. Îmi scrieţi despre fratele mai mare, că e om bun şi a fost şi un bun creştin, însă acum din cauza confruntărilor contemporane s-a tulburat în privinţa învăţăturii Bisericii Ortodoxe; şi mă rugaţi pe mine păcătosul să-i scriu ceva pentru întărirea lui în adevăr. Dăcă fratele d-voasră mi-ar fi scris el însuşi despre aceasta, atunci i s-ar mai fi putut răspunde. Dar aşa cum el singur nu-mi scrie nimic, apoi nu stă în firea lucrurilor ca eu să-i scriu lui despre ceva. Dar cred că pot să vă scriu d-voastră cîteva cuvinte despre părerile greşite ale fratelui. Iar d-voastră veţi decide singură, după cum ştiţi.

1. Fratele d-voastră vă scrie că “evangheliştii au foarte puţine dogme”.

Dogmele principale ale Bisericii Ortodoxe sînt numai două: dogma despre sf. Treime şi dogma despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Despre aceste două dogme vorbeşte toată Evanghelia. Dar scurt şi pe înţeles acestea sînt expuse în introducerea oricărei psaltiri. Cartea aceasta poate fi găsită oriunde, nu numai în bisericile din sate, ci şi în casele particulare ale ortodocşilor. D-voastră singură veţi citi şi îi puteţi arăta şi fratelui.

2. Fratele d-voastră scrie: “dogmele - sînt poziţii clar formulate. Dogmele au fost alcătuite la Soboarele Ecumenice”.

Dogma nu este o poziţie omenească clar formulată, ci adevărul dumnezeiesc despre Dumnezeu, adevăr pe care oamenii singuri nu l-ar fi putut concepe, dacă nu ar fi fost descoperit de Însuşi Dumnezeu. Adevărul îl poţi examina, adevărul îl poţi cunoaşte, adevărul îl poţi susţine. Însă adevărul nu poate fi presupus. Oamenii buni nici nu se exprimă astfel.

3. Fratele d-voastră susţine: “De la dogme pînă la duhul creştin, ca şi pînă la steaua de pe cer”.

Nu este adevărat. Cînd Fiul lui Dumnezeu întrupat a descoperit ucenicilor Săi - Apostolii, dogma despre sf. Treime, spunînd: “mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh”, atunci de această dogmă a legat inseparabil şi învăţătura despre duhul creştin, zicînd: “Învăţîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă” (Mt. 28, 19-20). Tuturor celor cu judecată sănătoasă le este cunoscut că duhul creştin şi împreună duhul lui Hristos constă în respectarea poruncilor lui Hristos. Iar fratelle d-voastră a născocit un alt duh creştin. Dar cum poate fi duh creştin fără Hristos? Acesta este un fel de duh născocit, şi aşa zis improvizat, şi nicidecum nu e vrednic a fi numit cu nume creştin, deoarece gîndeşte să-i iubească pe toţi fără părtinire, atît pe creştini, cît şi pe turci şi pe păgîni. Hristos însă, Domnul, în învăţătura Sa a pus diferenţă între aceştia, spunînd în Evanghelie: “iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgîn şi vameş” (Mt. 18, 17). Dar chiar şi Însuşi Atotbunul Domn pe cei drepţi îi iubeşte, iar pe cei păcătoşi doar îi miluieşte. Iar adevăraţii creştini, imitînd pe Domnul, procedează la fel: arătînd pentru toţi compasiune şi îngăduinţă, dragoste deplină însă arătînd numai pentru drept-credincioşi.

4. Fratele d-voastră spune: “eresul este abaterea de la părerea majorităţii”.

Nu este adevărat. Eresul este abaterea de la adevărul dumnezeiesc şi nu de la părerea majorităţii. Nu majorităţii a încredinţat Domnul adevărul, spunînd: “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Luca 12, 32). Biserica Romană numără de cîteva ori mai mulţi adepţi decît Biserica Ortodoxă, dar abătîndu-se de la adevăr, s-a abătut în eres. “Eres” provine de la cuvîntul grec atrew alegere. Biserica adevărată primeşte toată Scriptura, atît cea veche cît şi cea nouă, în tot cuprinsul şi plinătatea ei. De exemplu: într-un loc din Sfînta Evanghelie Domnul spune: “Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (In. 15, 26). Iar în alt loc al Evangheliei e spus că Domnul, dăruind sf. Apostoli puterea de a dezlega păcatele, suflînd peste ei, le-a zis:“Luaţi Duh Sfînt. Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (In. 20, 22-23). Biserica Ortodoxă acceptînd amîndouă aceste locuri, mărturiseşte că Duhul Sfînt purcede de la Tatăl şi se transmite celor drepţi prin Fiul. Biserica Romană însă, lăsînd la o parte primul pasaj din Evanghelie şi cuvintele Domnului, şi bazîndu-se numai pe pasajul al doilea, susţine că Duhul Sfînt purcede şi de la Fiul, şi prin aceasta introduce în dogma sf. Treimi două începuturi. Absurditaea căreia se desoperă şi prin asemănarea cu soarele. De la soare se naşte lumina şi purced razele. Nimeni nu susţine că razele purced şi de la lumina solară, ci doar că fără lumina solară razele nu au strălucire. Aşa şi Arie a lansat o erezie rea pe temeiul a două pasaje evanghelice, lăsînd esenţialul la o parte. La evanghelistul Ioan, Domnul, spunînd despre egalitatea Sa cu Tatăl după Dumnezeire, a zis: “Eu şi Tatăl Meu una sîntem” (In. 10, 30), În alt loc zicînd că El, după firea omenească, e mai mic decît Tatăl, a spus: “pentru că Tatăl este mai mare decît Mine” (In. 14, 28). Arie, alegînd pentru susţinerea părerii lui al doilea pasaj, şi respingîndu-l pe primul, a lansat un eres dăunător. Aşa au procedat şi toţi ereticii, susţinînd învăţătura lor greşită pe pasaje selectate din Sfînta Scriptură, însă adevărata învăţătură se susţine prin toată plinătatea Sfintentei Scripturi.

5. Fratele d-voastră atribuie ura şi vrăjmăşia adevăraţilor păstori ai Bisericii ce s-au adunat la Soboarele Ecumenice.

Nu este drept. Dacă şi a fost ură şi vrăjmăşie, asta numai din partea ereticilor. Însă adevăraţii păstori se adunau la Soboare din dragoste către aproapele şi pentru liniştirea adevăraţilor creştini tulburaţi de dezbinările şi învăţăturile greşite ale ereticilor; în al doilea rînd, pentru examinarea şi confirmarea adevărului, după porunca Domnului: “Cercetaţi Scripturile că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sînt care mărturisesc despre Mine” (In. 5, 39). În al treilea rînd păstorii Bisericii se adunau din cînd în cînd la Soboare pentru apărarea adevărului şi după obligaţiile lor, pentru că Domnul numeşte năimiţi pe acei păstori care, văzînd pe eretici, care ca nişte lupi sfîşie turma lui Hristos, nu îi alungă pe aceia, ci se eschivează de la apărarea dîrză a turmei lor.

6. Fratele d-voastră zice: “eu consider că poate să existe un om care recunoaşte toate dogmele credinţei şi cu toate acestea să fie foarte departe de duhul creştin”.

Adevărat că uneori, cu părere de rău, se întîmplă şi astfel. Numai că aceşti oameni, dacă vor voi să-şi corecteze viaţa lor, foarte uşor capătă calea mîntuirii. Cine are noţiuni greşite, confuze despre credinţa şi adevărul creştin, aceluia nu-i este lesne să capete mîntuire, chiar şi cînd va voi. Cu atît mai mult e imposibil pentru el să aibă duhul creştin şi duhul lui Hristos.

Din toate cuvintele fratelui d-voastră se vede că el a nimerit în secta indiferentiştilor, care învaţă: crezi precum doreşti, numai să ai dragoste faţă de aproapele. Indiferentiştii ţin să-şi susţină părerea lor pe învăţătura lui Ioan Teologul. Dar în epistolele acestuia este spus că în afară de duhul lui Hristos este duhul linguşirii şi duhul antihristului. De aceea sf. Ioan şi avertizează ca să nu credem orişicărui duh, ci să cercăm duhurile, dacă sînt de la Dumnezeu (I In. 4, 1).

7. D-voastră scrieţi că fratele a absolvit cursul Universităţii din Peterburg. Dacă cineva ar sta să convingă pe fratele d-voastră că nu e nevoie să înveţi la gimnaziu, nici la universitate, numai să ai dragoste către aproapele şi vei primi o funcţie bună în judecătoria regională, sau chiar la palatul de justiţie, ar crede oare fratele d-voastră aceasta? La fel trebuie să gîndească şi despre aceea că este cu neputinţă să aibă duhul lui Hristos cel care nu are o închipuire corectă şi adevărată despre dogmele credinţei creştine.

Din lipsa de timp şi din pricina sănătăţii slabe nu am posibilitate să vă scriu mai mult. Ci pe scurt vă voi spune: dacă fratele d-voastră e un om sincer şi conştiincios, precum scrieţi, atunci să se roage cu credinţă Domnului nostru Iisus Hristos, ca să-l lumineze în adevăr, iar după aceea lasă să citească, de asemena cu credinţă, “Mărturisirea Ortodoxă” de Petru Movilă.

Cum va rîndui Atotbunul Dumnezeu pentru fratele d-voastră aşa să şi fie. Domnul voieşte ca toţi să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.

Apropiata Luminată Sărbătoare a Învierii lui Hristos vă doresc să o întîmpinaţi în bucurie şi alinare duhovnicească.

31 Martie 1875

 

________________

 

Hosted by www.Geocities.ws

1