sora Mirela (Bucureşti)
Fecioria - un mare dar de la Dumnezeu
Ñuvî
ntul “fecior” sau “fecioară”, aduce în fiinţa auzitorilor un fel de plăcere şi simpatie, care pe cei curaţi îi înaripează a se înălţa în sferele cereşti, pe treptele facerilor de bine, iar pe cei căzuţi îi deşteaptă, spre a se ridica, descătuşa, înaripa şi a porni şi ei pe treptele cereşti ale facerilor de bine.Din vremile patristice pînă în zilele noastre, fecioarele hotărîte a-şi consacra fecioria şi viaţa lor lui Dumnezeu, s-au asociat şi s-au retras din lume, locuind în locaşuri anume edificate şi sfinţite în acest scop, adică în schituri şi mănăstiri. Acestea sînt surorile şi călugăriţele, care poartă haine cernite. Alte fecioare locuies
c şi vieţuiesc în mijlocul lumii, ostenindu-se după puterea lor, a urma fecioarelor din primele veacuri ale creştinismului de aur.“Fecioria este bogăţie necheltuită, cunună neveştejită, locaş lui Dumnezeu, petrecere a Duhului Sfînt, mărgăritar nepreţuit, biruinţă asupra iadului şi asupra morţii” (Sf. Atanasie cel Mare).
Fecioria este un mare dar de la Dumnezeu dat omului, şi fericit este cel ce îl păstrează şi îl foloseşte ca fecioarele cele înţelepte.
Fecioria, acest mare dar dat de Dumnezeu omului, are ma
re trebuinţă de a avea şi a noastră lucrare şi purtare de grijă, are nevoie de o mare sîrguinţă.Fecioria este “starea cea firească a nevinovăţiei originale”, iar starea de nevinovăţie şi curăţie a fecioriei o pot menţine numai cei care luptă mereu pentru
aceasta.Sfîntul Ioan Hrisostom (în “Tratatul despre feciorie”) spune: “Ştiu cîtă energie consumă cei ce-şi păstrează fecioria şi cît de dură este această luptă; căci împotriva dorinţelor trebuie să lupţi cu un suflet războinic, energic şi disperat. Ne trebuie o minte de oţel, un ochi pururea treaz, o răbdare imensă, întărituri rezistente, ziduri exterioare şi zăvoare, paznici treji şi curajoşi şi, mai înainte de orice, paza de sus”.
Sfinţenia sufletului şi a trupului este scopul principal al celor ce se luptă pentru feciorie. “Şi femeia nemăritată şi fecioara, poartă grijă de cele ale lui Dumnezeu, ca să fie sfîntă şi cu trupul şi cu duhul” (I Cor. 7, 34). “Fecioara şi călugăriţa numai această grijă are, cum să placă Domnului, să fie sfîntă şi curată nu nu
mai cu trupul, ci este datorie a fi curată şi cu sufletul” (Teofilact - Trimiterile cele patrusprezece ale Slăvitului şi prea lăudatului Ap. Pavel).Referitor la fecioria sufletească şi trupească, Sfîntul Ioan Hrisostom afirmă că: “Fecioara nu trebuie să fie curată numai cu trupul, ci şi cu sufletul dacă vrea să primească pe Mirele Sfinţilor. Harul fecioriei este ca şi cu trupul şi cu sufletul a fi sfîntă” (Cuvînt despre feciorie).
Fecioara care a dobîndit curăţirea sufletului, va face fecioria trupului o slujnică a fecioriei sufleteşti. “Şi atunci cea sufletească feciorie îşi păzeşte pe cea trupească nevătămată” (Sf. Ciprian - Despre purtarea fecioarelor).
Fecioria trupească nu constă în împletiri de păr, podoabe de aur, sau haine scumpe, ci în învingerea patimilor şi înfrînare. Trupul, care este muritor, nu e mai puternic decît sufletul (care este nemuritor), ci sufletul stăpîneşte şi cîrmuieşte trupul. Grija pentru suflet trebuie să fie mai mare decît cea pentru trup, iar fecioria trupului va fi o slujnică a fecioriei sufleteşti.
Grijile fecioarelor şi călugăriţelor (fapte bune şi gîndurile curate, postul, privegherea şi rugăciunea) sînt mai bune pentru suflet şi mai uşoare trupului.
“Cînd vei vedea o fecioară şi călugăriţă că se îngrijeşte de cele ale lumii, să ştii că aceasta cu nimic nu se deosebeşte de cea măritată. O fecioară şi călugăriţă care este mult meşteşugită şi mult purtătoare de grijă, nu este cu adevărat fecioară şi călugăriţă” (Teofilact - op. citată mai sus).
Fecioara se îngrijeşte în viaţă cum să-I placă lui Dumnezeu, nu prin împodobiri exterioare de tot felul, ci prin împodobirea sufletului cu fapte bune, cu postul, privegherea şi rugăciunea, pentru a se face biserică sfîntă a lui Hristos.
“Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu”, aşa va fi cu feciorii şi fecioarele care şi-au păstrat fecioria neîntinată, ca pe cea mai de preţ comoară.