date.htm

CRESTINIZMUL LA ROMANI
�n
DATE

Poporul român - popor romanic, aşa cum o dovedeşte şi limba, în toate elementele ei - este singurul din zona Europei de Est ce apartine popoarelor latine. Formarea sa este rezultatul simbiozei populatiei autohtone traco-mezo-geto-dace-scitice(fracice) cu cea romana, şi a asimilarii treptate a altor neamuri stabilite temporar pe intinsa vatra a sa pe care el - poporul român s-a plamadit. Aici, Creştinismul a început sa patrunda odata cu aparitia sa în lume, din timpul Apostolic. În Dobrogea - fosta "Scytia Minor"(Fracia de Sud) - Cuvântul Evangheliei a fost predicat, în cea de a doua jumatate a secolului I era noastra, de catre însuşi Sfântul Apostol Andrei.

Dupa cucerirea partiala a Daciei(Fracia Centrala) de catre Imperiul Roman (106 d.H.), numarul adeptilor Creştinizmului din nordul Dunarii a început sa creasca prin venirea aici a unor numeroşi adepti ai noului cult, aceştea fiind prezenti în persoana unor credincioşi din rândurile armatei imperiale romane, minerilor, negustorilor etc., sositi în noua provincie a Imperiului Roman. În marea lor majoritate, acestia proveneau din provinciile vecine Daciei, din Fracia de Sud, deja "misionate intens de Apostolii Domnului", presupunându-se în acelaş timp şi de vizitarea de catre aceşti înaintaşi ai Creştinizmului şi a însuşi teritoriului regatului Daciei în perioada independentei sale.

Înca din acele timpuri vechi, "Perioada Apostolilor", zona muntilor Carpati devine o regiune de refugiu pentru adeptii noii religii, persecutati activ în teritoriul imperiului. Muntii înpaduriti ai Balcanilor şi în deosebi ai Daciei(Carpatii), datorita aşezarii lor geografice aproape de centrele imperiului şi aflati în regiunea peste care periodic se raspandea controlul fracilor liberi, comunitatilor bastarnilor şi carpilor, la scurt timp se face faimos cu numeroasele sale schituri, ulterioarele manastiri creştine româneşti de mai tarziu.

Dupa retragerea, în anul 271 d.H., a administratiei şi armatei romane din nordul Dunarii, creştinii locali din Dacia, folosinduse de absenta autoritatilor pagane a Romei in tinut, care pâna la acea ora-i persecuta pentru credinta lor, s-au statornicit, legalizanduse, cu ulterioara perfectiune a societatii sale culturale creştine. Anume în aceasta perioada, secolul III era noastra, în Dacia au inceput sa se dezvolte intens deja existentele în ilegalitate pana la acel moment - organizatile bisericeşti creştine locale. Sa mentionat deja ca aşezarea geografica a Daciei, faptul ca ea intra în componenta Imperiului Roman doar periodic, unde Creştinizmul era tinta unor permamente persecutii din partea cultului pagan, dominant în stat, avea menirea de a da posibilitate membrilor comunitatilor creştine aparute în Dacia de la momentul aparitiei cultului în imperiu, având la îndemâna numeroasele sale schituri din zona montana carpatina, loc de refugiu şi pentru adeptii Creştinizmului din mai multe provincii a imperiului, de aşi pastra în toate perioadele existenta societatilor sale, parcurgându-se mereu la o neâncetata perfectiune a Creştinizmului, începand din perioada sa primara.

Marele numar al martirilor fraco-romani(daco-romani) de la Dunarea de Jos din timpul persecutilor în perioada domniei împaratului Diocletian (284-305), care au achitat cu viata marturisirea credintei lor în Hristos, ne marturiseşte de raspândirea şi statornicirea Creştinismului, în acel timp, în Fracia inclusiv şi Dacia(Fracia Centrala). Totodata, întareşte şi convingerea ca, în aceasta zona, Creştinizmul era cu mult mai antic şi mai statornicit, în timp ce în timpul acelor perioade în ea existau deja Episcopi şi Preoti.

Creştinizmul a luat un avant deosebit la stramoşii românilor, atât în sudul(Fracia de Sud), cât şi în nordul Dunarii(Fracia Centrala - Dacia), în timpul "Pacii Constantine", care a urmat edictului de toleranta religioasa de la Milan, din anul 313 era noastra. Ca o marturisire a statornicirii Creştinizmului în tinut, la acel timp la Dunarea de Jos se întâlnesc functionând numeroase centre Episcopale, unele din ele cu o perioada antica. Printre acestea antice organizatii bisericeşti, s-a aflat şi Succesoarea "Episcopiei Apstolice de Odessos", înfiintate şi binecuvantate de Apostolul Andrei la a doua jumatate a secolului I era noastra - "Episcopia Tomisului", legalizata în ultima parte a secolului al III era noastra, cu autoritate canonica atât în dreapta, cât şi în stânga Dunarii. Ridicata, în secolul al V-lea, la rangul de "Arhiepiscopie autocefala" şi apoi de "Mitropolie a Tomisului", aceasta a avut în dependenta canonica, în secolul urmator - 14 scaune Episcopale. Luânduse în considerare datele perioadei formarii poporului român, Episcopia Tomisului prezinta ca Prima organizatie Creştina, în momentul startalizarii în lume a poporului Fraciei romanizat - sub contemporana denumire de - Poporul Român!. Cu dreptul la posesia moştenirii materiale şi spirituale strabune a Predcesoarelor organizatii Creştine a toate timpurile precedente de pe teriritoriul Fraciei, inclusiv şi a Daciei.

În secolul al VI-lea, împaratul Justinian (527-565) a readus stapanirea bizantina în stanga Dunarii, reunind acest teritoriu, şi bisericeşte, cu cel din dreapta fluviului, prin punerea sa sub autoritatea canonica a Arhiepiscopiei Justiniana Prima, pe care o infiintase în anul 535 e.n.. Ajutata de astfel de imprejurari, creştinatatea româna nord-dunareana, a facut progrese insemnate. Bazilici şi alte numeroase vestigii paleocreştine descoperite pâna acum pe aproape întreg cuprinsul României confirma acest lucru.

Terminologia creştina din limba româna, mai cu seama aceea care exprima notiunile fundamentale de credinta, constituie, la rândul sau, un indiciu ca stramoşilor românilor li s-a înştiintat Cuvantul Evangheliei şi în limba latina, pe care, ca populatie romanizata, o intelegeau, perioada încorporarii în componenta Imperiului Roman în timpul împaratului Jusinian, fiind şi finalul "perioadei formarii poporului român".

În concluzie, poporul român a aparut în istorie ca popor de sine statator şi de ginta latina, în acelaş timp cu aparitia în lume a noii credinte - Creştinizmului! În aşa fel el, fiind unul dintre primele neamuri care, având datele fixe a prezentei Sfintilor Apostoli şi Patriarhi ai Creştinizmului, din perioada primara a Creştinizmului, s-a nascut creştin şi aşa a ramas pâna astazi, fiind singurul popor latin de credinta ortodoxa şi, totodata, cel mai vechi neam creştin din aceasta parte a Europei. Mai mult, ca Predicator al Cuvantului Evangheliei, el a pregatit pe bulgari şi slavi pentru încreştinare. La rândul sau, fortat de împrejurari istorice spre necesitatea raspândirii Cuvântului Domnului la barbari, a fost fortat ulterior, sa primeasca, mai întai limba graca şi mai tarziu limba slavona în cultul Bisericii Sale, folosind-o în cultul sau pâna prin secolul al XVII-lea.

În perioada Principatelor Autonome Romanesti pana la secolul XII - XIII, Cultul Crestin al Daciei este subordonat la inceput - Arhiepiscopiei Justiniana Prima âi mai mai tarziu Patriarhiei Romano-Bulgare a taratului "Valaho-Bulgar", aceasta regiune devenind un mar al discordiei între Bisericile Creâtine Ortodoxe a Constantinopolului âi Catolice a Romei.

Din secolele XIII - XIV -lea, dupa formarea statelor medievale romaneâti în Dacia, mai întai statul centralizat român - Valahia âi dupa 1351 - principatul Muntenia âi principatul Moldova, - ca o marturie a deplinei lor independente politice, s-a paşit âi la reorganizarea lor bisericeasca, a reorganizarii Bisericii Valahiei.

În anul 1359, a luat fiinta în Tara Romaneasca(Muntenia), o Mitropolie cu sediul la Curtea de Arges, iar în anul 1401, în Moldova, a fost confirmata de Patriarhia Ecumenica a Constantinopolului, deja existenta de mai mult timp - Mitropolia Moldovei cu sediul la Suceava.
În anul 1370, în Tara Romaneasca(Muntenia) se înfiinteaza o noua organizatie bisericeasca - "Mitropolia de Severin", iar la inceputul secolului al XVI-lea, "Episcopie de Ramnicu Valcea" âi "Episcopia Buzaului". La est de Carpati, în secolul al XV-lea, s-au înfiintat "Episcopia de Roman" âi "Episcopia de Radauti", iar în secolul al XVI-lea, - "Episcopia de la Husi" âi în anul 1864 - "Episcopia Dunarii de Jos".

Şi în Transilvania au existat centre Episcopale Ortodoxe :
mai întai la Dabaca, apoi la Vad, Feleac, Geoagiu, Alba Iulia, Ienopolea, Caransebeş, Arad, Oradea şi Sighetu Marmatiei. "Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei", desfiintata în anul 1701, a fost reactivata, ca Episcopie noua, în anul 1761. În anul 1864, a fost ridicata la rangul de Mitropolie, aşa cum este şi astazi.

Mitropolitii Munteniei şi ai Moldovei, împreuna cu Bisericile lor, au stat întotdeauna în legatura canonica cu Patriarhia Ecumenica din Constantinopol şi s-au bucurat de o deosebita cinste din partea Lumii Ortodoxe.

În anul 1885, Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea, a semnat tomosul de recunoaştere a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, în care, harazindu-i acesteia deplina egalitate în drepturi în rând cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, o mentinea totodata în interdependenta cu ele din punct de vedere dogmatic, canonic şi liturgic. Tomosul patriarhal, semnat şi de ceilalti membri ai Sfantului Sinod Ecumenic, era al treilea act de acest fel, dupa cele din 1850 (emis pentru Biserica Greciei) şi din 1873 (emis pentru Biserica Sârba).

Ridicarea Bisericii Ortodoxe Române, în anul 1925, la rangul de Patriarhie, a fost urmarea pe plan religios a perfectiei unitatii statale de la 1 Decembrie anul 1918, precum şi o ilustrare fireasca a rolului jucat de Biserica în istoria poporului român. Este unanim recunoscut ca în momentele cardinale ale istoriei românilor, Biserica Creştina, a fost un factor primordial în pastrarea şi afirmarea identitatii nationale. Primele carti în limba româna, au fost tiparite în cadrul aşezamintelor bisericesti ; primele şcoli romaneşti au fost cele organizate in cadrul asezamintelor bisericeşti.

Primul Patriarh, Miron Cristea, înscaunat la 1 noiembrie anul 1925, a fost urmat de patriarhii Nicodim Munteanu (1939-1948), Justinian Marina (1948-1977) şi Justin Moisescu (1977-1986). La 9 noiembrie anul 1986 urca în scaunul patriarhal Mitropolitul Moldovei, Prea Fericitul Teoctist, hirotesit întru arhiereu din anul 1950, dar toti ei aceşti aleşi ai Bisericii Romane, fiind urmaşi demni, ai Primului Înscaunat la carma Bisericii poporului român - Episcopului Ampliat, Binecuvantat de Apostolul Andrei peste stramoşii poporului român, la a doua jumatate a secolului I era noastra.

SECOLELE

sec. I e.n. (0 - 100)

Data Evenimentul

anii 60 Tracia si Mezia. Mesionarea la sud de Dunare a sf.Apostol sf.Apostol Petru - Tracia si Macedonia si sf. Apostol Andrei - Mezia care fondeaza "Episcopia de Odesoss" (Varna de azi) si "Episcopia de Tomis" (Constanta de azi). (Se vorbeste de mesionarea de catre sf.Apostol Andrei inclusiv si a teritoriului de la nord de Dunare, litoralul Pontului intre Delta Dunarii si Taurida, peninsula Crimeia)

X :

X :

*sec. I e.n. (0 - 100)*
Data	Evenimentul
anii 60	Tracia si Mezia. Mesionarea la sud de Dunare a sf.Apostol sf.Apostol Petru - Tracia si Macedonia si sf. Apostol Andrei - Mezia care fondeaza "Episcopia de Odesoss" (Varna de azi) si "Episcopia de Tomis" (Constanta de azi). (Se vorbeste de mesionarea de catre sf.Apostol Andrei inclusiv si a teritoriului de la nord de Dunare, litoralul Pontului intre Delta Dunarii si Taurida, peninsula Crimeia)
X	:
X	:

*sec.III e.n. (201 - 300)*
Data	Evenimentul
271 e.n.	Fracia Centrala, Dacia: Retragerea administratiei si armatei romane din nordul Dunarii, din provincia "Dacia" (Muntenia de sud), de la acest moment fracii-crestini (daco-romani) s-au inmultit si au inceput sa se organizeze bisericeste legale.
284-305 e.n.	Perioada domniei imparatului Diocletian: La sud de Dunarae, in Fracia de Sud, in Tracia si Mezia, inclusiv si Dobrogea, au loc mari persecutii contra crestinilor.
313 e.n.	Edictului de toleranta religioasa de la Milan: Crestinizmul este legalizat in Imperiul Roman. Pe Dunarea de Jos sunt inregistrate �15 scaune episcopale in frunte cu Episcopia Tomisului cu autoritate canonica atat in dreapta, cat si in stanga Dunarii, episcopie infiintata de sf.Apostol Andrei la a doua jumatate a sec.I.
X	:

*sec. VI e.n. (501 - 600)*
Data	Evenimentul
527-565 e.n.	Domnia imparatului Justinian: Restabilirea administratiei imperiale romane la nord de Dunare, inclusiv si pe teritorii din Dacia ce au facut parte din Fracia Libera ("Dacia Libera") - Muntenia de Nord si Moldova de Sud (la nord pana la Nistru). Organizatiile crestine bisericesti locale ale Daciei sunt readuse sub obladuirea Arhiepiscopiei Justiniana Prima infiintata la anul 535 e.n.
X	:
X	:

*sec. XIII (1201 - 1300)*
Data	Evenimentul
1221	"Alanta Valaha" ("Scitia Mare" tot ea si "Cumania"): In "Geto-Dacia" (ulterioara "Moldova"), sosesc primii misionari catolici, calugari franciscani si dominicani.
1227	"Alanta Valaha" ("Scitia Mare" tot ea si "Cumania"): In "Geto-Dacia", ulterioara "Moldova", se convertesc circa 15 000 de cumani (moldoveni) in frunte cu principii lor - Bortz si Membroc.
1248	"Alanta Valaha" ("Scitia Mare" tot ea si "Cumania"), Geto-Dacia (ulterioara "Moldova"): In analele Vaticanului este pomenita Episcopia Catolica Cumana aflata in bazinul raului Nistru de Jos (sediul Episcopiei - Tiraspolul de azi)
X	:
X	:

*sec. XIV (1301 - 1400)*
Data	Evenimentul
1324	"Scitia Mare" ("Alianta Valaha"), "Geto-Dacia" ("Moldova"). In analele Vaticanului este pomenita Episcopia Catolica a Cetatii Albe (Maurocastrul) (Akermanul).
1327	"Alanta Valaha" ("Scitia Mare" tot ea si "Cumania"): Papa Ioan XII, numeste un Episcop pentru Moldova (Cumania), pe Luca de Castelo, (...care stia romaneste si avea sediul la Milcov...).
1359	Muntenia (Valahia Alba): Este infiintata Mitropolia Curtii de Arges. Principele Munteniei - Mircea cel Batran, cu incuviintarea Patriarhiei de Constantinopol, a mutat resedinta episcopului Iachint de la Vicina la Curtea de Arges si l-a inscaunat aici.
1370	Muntenia (Valahia Alba): Este infiintata Mitropolia Severinului.
1371	Principatul Moldova (Valahia Neagra): In analele Vaticanului este pomenita Episcopia Catolica de Siret.
1382	Principatul Munteniei ("Valahia Alba"): Episcopia Catolica de la la Arges, intemeiata in trecut de franciscani, isi muta sediul la Severin.

*sec. XV (1401 - 1500)*
Data	Evenimentul
X	Muntenia (Valahia Alba): Sunt infiintate Episcopia de Ramnicu Valcea si Episcopia Buzaului.
X	Moldova (Valahia Neagra: Sunt infiintate Episcopia Romanului si Episcopia de Radauti.
1401	Moldova (Valahia Neagra): Patriarhia Ecumenica de Constantinopol confirma existenta Mitropoliei Moldovei cu sediul la Suceava, organizatie bisericeasca crestina existenta de mai mult timp.
X	:
X	:

*sec. XVI (1501 - 1600)*
Data	Evenimentul
	Principatul Moldova: Este infiintata Episcopia de Husi.
1575	Principatul Moldova: Principele Petru Schiopul, impreuna cu Mitropolitul Moldovei, Gh. Movila, ii recheama in Moldova pe franciscani si pe iezuiti.
X	:

*sec. XVIII (1701 - 1800)*
Data	Evenimentul
1701	Transilvania: Este desfiintata Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei.
1761	Transilvania: Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei este reactivata, ca episcopie noua.
X	:

*sec. XIX (1801 - 1900)*
Data	Evenimentul
1864	Moldova: Este infiintata Episcopia Dunarii de Jos. Transilvania: Fosta Mitropolie Ortodoxa a Transilvaniei, este ridicata iar la rangul de Mitropolie.
1885	Constantinopol: In legatura cu aceia ca la anul ...., "Patriarhia Valaha a Tarnovei" din Fracia de Sud (Mezia), a revenit Statului Bulgar, Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea si Sfantului Sinod Ecumenic au semnat tomosul de recunoastere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane (Valahe).
X	:

*sec. XX (1901 - 2000)*
Data	Evenimentul
10 mai 1923	Romania: Prin hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane este infiintata Episcopia de Constanta in frunte cu Episcopul Ilarie Teodorescu
1925	Romania: Ridicarea Bisericii Ortodoxe Crestine Romane (Valahe la rangul de Patriarhie.
1925, 1 noiembrie	Romania: Ca Patriarh al Patriarhiei Ortodoxe Crestine Romane este inscaunat - Miron Cristea.
1939-1948	Romania: Patriarhia Ortodoxa Crestina Romana, Patriarh - Nicodim Munteanu.
1948-1977	Romania: Patriarhia Ortodoxa Crestina Romana, Patriarh - Justinian Marina.
1950	Romania: Episcopia de Constanta este desfiintata fiind afiliata Episcopiei Dunarii de Jos.
1975, 16 octombrie	Romania: Episcopia Dunarii de Jos e ridicata la demnitatea de Arhiepiscopie, cu titulatura: "Arhiepiscopia Tomisului si a Dunarii de Jos", cu sediul la Galati, fiind pastorita de Inalt Prea Sfintitul Dr. Antim Nica, avand un episcop vicar cu resedinta in Constanta
1977-1986	Romania: Patriarhia Ortodoxa Crestina Romana, Patriarh - Justin Moisescu.
1986, 9 noiembrie	Romania: Patriarhia Ortodoxa Crestina Romana, in scaunul patriarhal este ridicat Mitropolitul de atunci al Moldovei - Prea Fericitul Teoctist, hirotesit intru arhiereu din anul 1950.
1990, februarie	Romania: E situata pe vatra, prin urmare si Urmasul sravechii organizatii bisericesti crestine infiintate de sf.Apostol Andrei - "Mitropolia Tomisului". Reinfiintarea Arhiepiscopiei Tomisului, cu sediul in Constanta, condusa de P.S. Lucian Florea in calitate de loctiitor de arhiepiscop. Arhiepiscopia intruneste: judetele Constanta si Tulcea avand cinci protoierii (Constanta, Harsova, Medgidia, Tulcea si Babadag),250 de parohii cu 144 de filiale deservite de 281 de preoti si doi diaconi, sase manastiri (Pestera, Sfantul Apostol Andrei, Dervent, Cocosu, Saon si Celic-Dere... Cerbu. ), doua schituri (Sfanta Elena de la Mare si Buna-Vestire).
X	:
X	:
X	:
X	:
X	:

*sec.IV e.n. (301 - 400)*
Data	Evenimentul
X	:
X	:
X	:

*sec. XVII (1601 - 1700)*
Data	Evenimentul
X	:
X	:
X	:

*sec. XXI (2001 - 2...)*
Data	Evenimentul
X	:
X	:
X	: