|
∗ 0 (timp cosmic): in urma cu douazeci de miliarde de ani (20.109 ani) s-a iesit din starea de zero, "de singularitate", si s-a declansat Geneza, sau Marea Explozie, cu primele trei minute ale universului nostru.
∗ 10-43 secunde (timp cosmic): in urma cu 20.109 ani, "Epoca Planck", «de creare de particule elementare»
∗ 10-6 secunde (timp cosmic): in urma cu 20.109 ani, "Era Hadronica", a anihilarii de perechi de protonantiproton. ∗ 1 secundă (timp cosmic): in urma cu 20.109 ani, "Era Leptonica", de anihilare de perechi de electron-pozitron. ∗ 1 minut (timp cosmic): in urma cu 20.109 ani, "Era Radiatiilor", de sinteză a nucleelor de deuteriu si de heliu. ∗ 1 saptamana (timp cosmic): in urma cu 20.109 ani, «radiatia se termalizeaza» (ibid.). ∗ 10.000 de ani (timp cosmic): in urma cu 20.109 ani, "Era Substantei", cand "universul nostru este dominat de substanta". ∗ 300.000 de ani (timp cosmic): in urma cu 19,9997.109 ani, "Era Decuplarii", cand universul devine transparent. ∗ 1 – 2.109 ani (timp cosmic): in urma cu 18 – 19.109 ani, s-a declansat formarea galaxiilor ∗ 3.109 ani (timp cosmic): in urma cu 17.109 ani, incep sa se formeze «aglomerari de galaxii» (ibid.). ∗ 4. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 16.109 ani, "colapseaza" protogalaxia noastra. ∗ 4,1. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 5,9.109 ani, «se formeaza primele stele» (ibid.). ∗ 5. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 15.109 ani, apar quasarii si se formeaza "a II-a populatie de stele". ∗ 10. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 10.109 ani, «se formeaza populatia I de stele» (ibid.). ∗ 15,2. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 4,8.109 ani, «se formeaza norul nostru interstelar» (ibid.). ∗ 15,3. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 4,7.109 ani, «colapseaza nebuloasa protosolara» (ibid.). ∗ 15,4. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 4,6.109 ani, sau format planetele, au inceput sa se solidifice rocile; asadar, si planeta noastra - Terra, s-a nascut in urma cu 4.600.000.000 de ani. ∗ 15,7. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 4,3.109 ani, "craterizarea" intensa a suprafetei planetelor. ∗ 16,1. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 3,9.109 ani, "Era Arheozoica": s-au format "cele mai vechi roci terestre". ∗ 17. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 3.109 ani, si-au facut aparitia formele microscopice de viata. ∗ 18. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 2.109 ani, "Era Proterozoica", «se formeaza atmosfera bogata in oxigen». ∗ 19. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 1.109 ani, «apar formele de viata macroscopice».
∗ 19,4. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 600.106 ani, "Era Paleozoica", din care sunt «cele mai vechi fosile» (ibid.);
"Era Paleozoica", are ca perioade:
∗ 19,55. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 450.106 ani, apar «primii pesti». ∗ 19,6. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 400.106 ani, «primele plante terestre» isi fac aparitia.
∗ 19,7. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 300.106 ani, apar ferigile, coni-ferele; intre orizonturile anilor 239.000.000 si
65.000.000, Pamantul a cu-noscut "Era Mezozoica", avand subperioadele:
∗ 19,8. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 200.106 ani apar "primele mamifere". ∗ 19,85. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 150.106 ani, apar "primele pasari".
∗ 19,94.109 ani (timp cosmic): in urma cu 60.106 ani, "Era Cenozoica" ("
∗ 19,95. 109 ani (timp cosmic): in urma cu 50.106 ani
(terţiar), «mamiferele devin tot mai numeroase»
∗ 3.800.000 – 2.800.000 ani i.e.n. : Australopithecus
afarensis ("Lucy" – «era biped, dar se catara bine in arborii mediului care l-a format»; femela de vreo 20 de ani, «cu ceva mai mult peste 1 m inaltime», «avea o statura usor garbovita; membrele superioare erau usor mai lungi ca ale omului contemporan, iar capul mic avea fata proeminenta; cerul gurii era putin profund, dar cu canini mici, primii premolari inferiori
fiind in curs de molarizare, iar dintii jugali dezvoltati si cu email gros; organizatia cerebrala era hominiana» – PPer, 213).
∗ 3.000.000 – 2.000.000 ani i.e.n.: Australopithecus
africanus (inaltime: 1,25 m; greutate: 25 – 30 kg; capacitate craniana: 400 – 500 cm3).
∗ 2.200.000 – 1.400.000 ani i.e.n.: Australopithecus
robustus / boisei (inaltime: 1,50 m; greutate: 50 kg).
∗ 2.000.000 – 10.000 ani i.e.n.: Pleistocenul.
∗ 1.600.000 – 700.000 ani in urma:
∗ 800.000 – 600.000 ani i.e.n.: Primelele culturi la nord de
Marea Getica.
∗ 700.000 i.e.n. – 1969 e.n. (10.144 E. V.), 20 iulie: Era
Antropoterestra.
∗ 700.000 – 500.000 i.e.n.: Homo sapiens. Intre orizonturile temporale ale anilor 700.000 si 500.000 i.e.n., s-a desavarsit
procesul de antropogeneza, prin "saltul", datorat dezvoltarii evolutionare explozive a neocortexului, de la creierul de tip Australopithecus habilis / erectus, la creierul uman de tip Homo Sapiens, o data cu cuplarea aparatului fonator la creier (in aria corticala 6, K. Brodman); a avut loc, asadar,
"saltul" de la "hominizi" / "antropoizi" la om – fiinta inzestrata cu gandire / cuvant si credinta (idei religioase); dintre aceste orizonturi temporale, se poate vorbi despre "prima" credinta religioasa in "revenire" / "reinviere", atestata de "gramezile de ocru rosu" pentru
presararea mortilor – magie prin analogie – ocrul rosu fiind asimilat "suflului vital" / "sangelui scurs din rani" etc.; pentru Europa,
∗ 700.000 – 10.000 i.e.n.: Epoca "Preistorica" a Paleoliticului, cu subperioadele: "Inferior" (700.0000 – 120.000 î. H.), mijlociu (119.000 – 30.000 î. H.) si "Superior" (29.000 – 10.000 î. H.); Paleoliticului Inferior ii sunt specifice: "primele unelte" de piatra, corn / os, confectionate "grosolan"; cetele de Homo Sapiens isi castigau existenta din vanat si din culesul fructelor comestibile ale plantelor salbatice; apar si primele dovezi ale folosirii focului; cultura de prund / pebble culture (in
acceptiune arheologica, prin cultura se intelege o totalitate de vestigii ale vietii materiale / spirituale pastrate, permitand "reconstituirea" imaginii unei comunitati umane) este caracteristica paleoliticului in-ferior, uneltele fiind «bolovănaşi din silex rotunjiti prin rostogolire, ciopliti unisau bifacial»
∗ 600.000 – 550.000 i.e.n.: glaciatia "Günz". In prima perioada a glaciatiei, regiunile de nord ale Europei au fost acoperite de un strat gros de gheata; in regiunile ecuatoriale s-a desfasurat Kageranul / "primul pluvial".
∗ 550.000 – 480.000 i.e.n.: interglaciatia "Günz-Mindel" si, corespondent, interpluvialul "Kageran – Kamasian".
∗ 550.000 – 440.000 i.e.n.: cultura Abbevilliana, "cultura de miez", unealta fundamentala / universala fiind toporasul.
∗ 540.000 – 240.000 i.e.n.: "Cultura Clactoniana", "cea mai
veche cultura de aschii", uneltele fundamentale / universale fiind din aschii
de silex.
∗ 480.000 – 440.000 i.e.n.: "Glaciatia Mindel"; pluvialul
"Kamasian".
∗ 480.000 – 40.000 i.e.n.: "Cultura Levalloisiana", uneltele
fiind confectionate "din aschii late".
∗ 440.000 – 240.000 i.e.n.: Interglaciatia "Mindel-Riss" si Interpluvialul "Kamasian-Kanjeran".
∗ 440.000 – 120.000 i.e.n.: "Cultura Acheulleiana", "Cultura de miez", toporasele avand "contururi migdaloforme, triunghiulare, ovale".
∗ 300.000 / 240.000 – 190.000 i.e.n.: Glaciatia "Riss" si pluvialul "Kanjeran".
∗ 190.000 – 120.000 i.e.n.: Interglaciatia "Riss-Würm" si interpluvialul "Kanjeran-Gamblian".
∗ 120.000 – 25.000 i.e.n.: Glaciatia "Würm" si pluvialul "Gamblian".
∗ 120.000 – 30.000 i.e.n.: Paleoliticul Mijlociu si "Cultura
Musteriana". Aceasta cultura paleolitic-mijlocie este foarte bine reprezentata in mai toata Europa. In intregul teritoriu al Daciei, musterianul se desfasoara intre interglaciarul "Boroşteni" si sfaraitul oscilatiei climatice Ohaba B (= Kes-selt). La Portile de Fier ale Dunarii, s-a descoperit «un musterian cu debitaj Levallois, in special, in asezarea
Gornea-Căuniţa»; si in Ardeal (Transilvania), exista
musterian de Iozăşel si Basarabeasca.
∗ 80.000 i.e.n.: Neanderthaliensis de Boroşteni-Romania lasa urme ale "industriei" ocrului rosu.
∗ 61.550 i.e.n.: «Inceputul complexului interstadial Nandru-1»
∗ 44.450 – 26.830 i.e.n.: Musterianul de Ripiceni-Romania;
«stratul de cultura musterian de la Ripiceni-Izvor are peste
12 m grosime, fiind format din sase niveluri suprapuse...»
∗ 37.850 i.e.n.: Locuiri musteriene in "Pestera Curata" de la
Nandru, in pestera "Bordul Mare" de la Ohaba Ponor; in
acest orizont se situeaza si musterianul de "Mitoc-Ripiceni"
(in nordul Moldovei (Moldova din dreapta Prutului, Romania).
∗ 37.000 – 25.000 i.e.n.: Isi face aparitia "lucrarea" lui "Homo Sapiens Fossilis", sau "Omul de Cro-Magnon", intrunind caractere apropiate de ale oamenilor de azi;
∗ 30.000 – 8175 i.e.n.: "FRACIA"
∗ 30.000 – 10.000 i.e.n.: "Paleoliticul Superior".
∗ 30.000 – 25.000 i.e.n.: "Cultura Aurignaciana".
∗ 30.000 – 8175 i.e.n. : Primele semne cu infasurare
semantic-sincretica din pesterile Fraciei vechi (evoluand
in scrierea fracica / valahica dintre orizonturile anilor 8175 si 5300 i.e.n.) – "mitograme", "pictograme", "ideograme" etc.
∗ 28.000 i.e.n. : "Sfarsitul oscilatiei climatice Ohaba A din complexul inter-stadial Ohaba".
∗ 25.400 i.e.n. : Niveluri aurignaciene de Bistricioara-
Moldova (Romania); un craniu uman, "pus intentionat intre uneltele de silex" ale "decapitatului ritualic", "spre a-i servi si in lumea de dincolo", a fost descoperit in "Pestera Cioclovina" din Ardeal,(Romania), constituinduse
deocamdata in cea mai veche atestare a cultului craniului in Euro-Pelasgia.
∗ 25.000 – 23.500 i.e.n. : Asezare aurignacian-gravettiana in Ceahlau-Darţu (Romania); dintre aceleaşi orizonturi temporale: asezarile de la Tincova, Coşava, Romanesti-Dumbrăviţa, din provincia Banat (Romania) etc.
∗ 25.000 – 20.000 i.e.n. : Cultura Gravettiana este atestata in nenumarate localitati din provinciile Romaniei: Ardeal, Muntenia (Lapoş), Maramures, Crisana, Banat ("Pestera Hotilor-Herculane") etc.
∗ 20.000 – 15.000 i.e.n. : Cultura Solutreana.
∗ 19.460 i.e.n. : Din acest orizont cultural este nivelul al IV-lea de locuire de la Leuca Rosie din provincia Bucovina, Romania (semantism arhaic la toponimul Leuca Rosie (leoaica rosie), (Crasnaleuca):
∗ 16.160 i.e.n. : Nivelul al III-lea de locuire de la Lespezi-
Bistrita, Moldova (Romania).
∗ 15.000 – 9000 i.e.n. : Cultura Magdaleniana ("veche":
15.000 – 13.000; "medie": 13.000 – 10.000; "recenta": 10.000 – 9000 î. H. – cf. GRP, 88).
∗ 15.000 – 10. 000 i.e.n. : Realismul rupestru-animalier dintre
orizonturile anilor 15.000 si 10.000 i.e.n. este reprezentat "in
chip genial" de picturile vechi din pesterile:
"Altamira", "Pasiega" (Spania), "Marsoulas", "Niaux", "Pestera
Renului" de la Arcy-sur-Cure (Franta), "Cuciulat" (Romania)
etc.
∗ 10.650 – 8175 i.e.n. : Cel mai interesant si bogat depozit
magdalenian de langa Dunare, de la "Cuina-Banat" (Romania) se dateaza intre anii 10.650 si 8175 i.e.n.. Aici sa descoperit si "sanctuarul la purtator”, confectionat dintr-o falanga de cal, pe care sunt incizate ideograme, inclusiv
ideograma hierogamiei Tatalui-Cer si Mumei-Pamant, constand in doua romburi concentrice.
∗ 10.000 – 8175 i.e.n. : Realismul rupestru-animalier se
metamorfozeaza in realism sincretic abstract-simbolic. De altfel, realismul sincretic abstract-simbolic se prelungeste – in raportul multimilenar dintre traditie si inovatie, desigur, la, Fraci: Pelasgi, Moezi, Traci, Daci, Geti, Venezi, Cozari, Sciti, Sabiri, peste "Neolitic", "Epoca Metalelor", prin Valahi pana in secolul al XX-lea e.n., tot sub semnul sacrului initiatic, in arta ceramica fraco-romaneasca, in "motivele", sau "desenele geometrice",
din costumele nationale fraco-romanesti, din lenjeria / tapiseria valahica, din sculptura / arhitectura populara national-fraco-romaneasca, in paralel cu brancuşienele "arte moderne".
∗ 10.000 – 8000 i.e.n. : Epipaleoliticul, sau Mezoliticul;
∗ 8175 i.e.n. : / 1 E. V.: anul 1 (intai) al erei valahice /
pelasgice ( belagice / belagine, blachice / valahe, sau
daco-romane) marchează universul Pelasgului / Valahului,
al Euro-Pelasgului carpato-dunărean, prin impresionantul
prim-mito-text din lume, după aproape 22 de milenii
europene de infăşurare semantic-sincretică a semnului
rupestru, Mito-text despre hierogamia Tatălui-Cer /
Samasua (“Moşul-Soa-re) şi Mumei-Pământ (Dacia),
incizat pe o şlefuită falangă de cal (”sanctuar la purtător”), descoperită pe malul stang al Dunării, la Cuina-Banat (Romania).
∗ 8175 – 5300 i.e.n. : (1 – 2875 E. V.): Pelasgia Arhaică
(Pelasgia de Centru / Valahia) este o entitate culturală (cu
“centrul” / “nucleul”, “vatra”, in Carpaţii Meridionali şi la
Dunărea Porţilor de Fier), axată pe o societate mixtă, matriarhal- patriarhală, teocratică (avand in panoul central de
credinţe Perechea Primordială, Samasua / Tatăl-Cer –
Dacia / Muma-Pămant.), «paşnică, iu-bitoare şi creatoare
de artă» (M. Gimbutas), care a precedat societăţile euro-indiene
/ indo-europene (cf. GCiv, 49).
∗ 8175 – 7000 i.e.n. : (1 – 1175 E. V.): culturile nucleopelasgice din Carpaţii Meridionali şi de la Porţile de Fier ale Dunării (“Pre-Criş”): Schela Clado-vei, Ocna Sibiului,
Gura Baciului, Carcea, Lepenski Vir.
∗ 7000 – 6200 i.e.n. : (1175 – 1975 E. V.): propagarea
culturilor nucleo-pelasgice in peninsulele Balcanică (“Protosesklo”, “Karanovo I”), Italic-Adriatice (“Impresso I”)
şi de la Dunărea Superioară pană in stepele nord-pontice
(“Nistru-Bugul de Sud...”).
∗ 7000 i.e.n. : / 1175 E. V.: Statueta Scrisă a lui Samasua
(Soarele-Moş / Tatăl-Cer) de la Ocna-Sibiului (Romania).
∗ 6200 – 5300 i.e.n. : (1975 – 2875 E. V.): Cultura nucleopelasgică de Criş şi dezvoltarea acestei culturi in ariile
laterale (cultura nucleo-pelasgică de Criş fiind denumită
diferit de arheologii / istoricii ruşi / sovietici, ucraineeni,
unguri / maghiari, sarbi, bulgari, greci, spre a nu se releva
“marea unitate culturală pelasgică / valahică”, marele popor
al Pelasgilor / Vlahilor – in vatra căruia şi-au aflat “ogor de
intemeiere” şi popoarele de proveninţă ale respectivilor
arheologi / istorici) – peninsulele: Balcanică (“Sesklo”,
“Karanovo II”, “Starcevo”), Italic-Adriatice (“Impresso”,
“Danilo-Butmir”); şi de la Dunărea Mijlocie / Superioară
(“Linear”, “Körös”, Alföld”) până in stepele nord-ponti-ce
(“Nistru-Bug II”).
∗ 6100 i.e.n. : / 2075 E. V.: Pelasgo-Dacii din Alutuania /
Oltenia (Romania) inventează secera din corn de cerb «cu
dinţi de silex».
∗ 6000 – 4600 i.e.n. : (2175 – 3575 E.V.), aprox.: la “ultima”
transgresiune a Mării Getice / Negre, apele-i pătrund pe
gurile Dunării, peste Campia Romană, pană la confluenţa
cu Oltul / Jiul, iar ţinuturile joase şi văile Dunogaetiei /
Dobrogei etc. sunt submerse (cf. DVDac, 30); din această
cauză, in aria sub-mersă nu există urme ale pelasgo-culturii
Turdaş-Vincea; de la pelasgo-cultura Criş “se trece” direct
la culturile central-pelasgo-dacice de după orizontul anului
4600 î. H. / 3575 E. V.: Boian, Vădastra, Hamangia, Gumelniţa etc.
∗ 5500 – 3500 i.e.n. : (2675 – 4675 E. V.): perioadă de
inflorire a centrelor pelasgice / valahice carpato-dinarice ale
metalurgiei cuprului şi aurului (cf. GCiv, 143), cele mai
vechi centre din intreaga lume.
∗ 5500 i.e.n. : (2675 E. V.): Pelasgia (Dacia / Thracia) /
Valahia (Daco-romania) furnizează Europei primele “piese” de cupru (cf. GCiv, 62).
∗ 5435 i.e.n. : (2740 E. V.): Pelasgo-Dacii din Ardeal-
Romania perfecţionează “secera din corn de cerb cu dinţi
de silex”, transformand-o in marea seceră curbată din
cupru, cu dublă funcţie: armă de apărare şi unealtă agricolă.
∗ 5300 î. H. – 1600 i.e.n. : (2875 – 6575 E. V.):
∗ 5300 i.e.n. : / 2875 E. V.: Tăbliţa-Soare de la Tărtăria- Romania şi alte tăbliţe cu scriere arhaic-pelasgică / valahică.
∗ 5300 i.e.n. : / 2875 E. V.: Dachia – aspect al statalităţii henoteist-zalmoxiene, sau “prim-statul de tip papal”. In
orizontul anului 5300 î. H. / 2875 E. V., după aproape trei
milenii de evoluţie, Pelasgia / Valahia “arhaică” are o
societate complexă, cu o clasă preoţească foarte bogată / puternică (direct-proporţională cu droaia de zeităţi), cu vanători-culegători, cu păstori, cu agricultori, cu producători de unelte (de la cele de luptă / vanat, pradă, pană la cele de cult, de păstorit etc.), cu confrerii războinic-religioase etc. Pelasgii formează «a-glomerări de populaţie adesea reprezentate de mici aşezări urbane» (GCiv, 61).
∗ 5300 – 1600 i.e.n. : (2875 – 6575 E. V.): Pelasgo- Dacia celor 740 de de regi-zei sacrificaţi in numele Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa, Samasua / Samoş (Soarele-Moş / Tatăl-Cer).
∗ 5000 i.e.n. : (3175 E. V.): din acest orizont temporal datează Templul Nuntirii Tatălui-Cer şi Mumei-Pămant de la
Căscioarele-Romania (pe malul stang al Dunării, la sud de Bucurestes / Bucureşti); 16 m x 10 m / 160 m2.
∗ 4530 i.e.n. : (3645 E. V.): In acest orizont temporal se
datează Statueta Moşului / Tatălui-Cer «ce stă şi se
gandeşte» şi Statueta Mumei-Pămant ca «zeiţă gravidă» (ambele din lut ars), ilustrand Perechea Primordială din “paIon noul central” pelasgo-dacic; statuetele – botezate de
arheologi: «Ganditorul Ponto-Dunărean şi Soţia-I» – au fost
descoperite in necropola de la Cernavodă, Romania.
∗ 4400 î. H. – 4200 i.e.n. : (3775 E. V. – 3975 E. V.): Primul
val de populaţii-kurgan (“păstori” semi-nomazi, tot
europeano-pelasgi(?), dintre Don şi Volga), invadează Dacia
de la Dunărea de Jos; este asimilat de Pelasgo-Dacii,
autohtonii din bazinul Dunării de Jos, dar ii determină să
se organizeze mai bine administrativ-militar-religios, spre a
intampina / lupta impotriva noilor valuri de populaţii
migratoare, spre a-şi apăra sacrele pămanturi fertile cu
sanctuarele divinităţilor fundamentale, in numele zeităţii
războiului, So-Ares (Soare-Tanăr / Războinic), din sacra
pereche secundă, pereche al cărei rol important a trecut-o
in centrul panoului de credinţe / idei religioase; tot mai
complex devine Cultul Soarelui / So-Ares (“fiul Tatălui-Cer, Samasua”).
∗ 3400 î. H. – 3200 i.e.n. : (4775 – 4975 E. V.): Al doilea val-kurgan in bazinul Dunării.
∗ 3000 î. H. – 2800 i.e.n. : (5175 – 5375 E. V.): Al treilea val-kurgan in Pelasgia de Centru / Daco-Thracia. Are la origini aspectele culturale Yamna, răspandite la triburile-kurgan cu
inrudiri in bazinul inferior al Volgăi şi in spaţiul dintre r.Volga şi r.Ural, de dincolo, dinspre Baikal. In aria Daciei
(Valahiei / Dacoromâniei), s-au format două “creuzete asimilatoare”: “creuze-tul nord-vest-pontic” (sau “creuzetul nipro-nistrean / dunărean”) şi “creuzetul pannonic” (sau “creuzetul dunăreano-tisian”). “Intrările” populaţiilor migratoare euro-asiatice in aceste “creuzete” ale Daciei se făceau prin “est / nord-est”, pe “culoarul” de la Sabatinovka la Coslogeni, şi prin “nord / nord-est”, pe “culoarul pannonic”. “Ieşirile” – in caz că respectivele valuri erau foarte puternice, succedandu-se rapid, deci “neasimilabile”
– se făceau prin “sud” (“sud-est” / ”sud-vest”): din “creuzetul
nipro-dunărean”, migratorii erau impinşi dinspre Campia
Nord-Vest-Pontică şi dinspre Campia Dunării de Jos, peste
Munţii Balcani / Rodopi, in zonele aride ale Anatoliei şi in
nefertilele insule est-mediteraneene – din Marea Thracică / Egee. Din “creuzetul pannonic”, migratorii erau “respinşi”, fie dincolo de Carpaţii Nordici şi de Alpi, fie dacă mai rămaneau neasimilaţi, erau impinşi peste Munţii Dinarici,
in insulele sărace ale Mării Adriatice, ori in regiunile sterpe
ale Peninsulei Italice. Populaţia autohton-pelasgă (daco-thracă,
valahă / daco-romanească) a fost mereu tulburată de
invadatorii euro-asiatici (intre anul 4.400 î. H., al primului
val de "Kurganieni", şi anul 896 e.n., al migraţiei Ugro-Finlandezi),
mai bine de 5.296 de ani, intr-un impresionant “flux-reflux” intre matcă (Matca Dunării) şi munte / “Cogaion” (Carpaţi,
Dinarici, Pind, Balcani, Rodopi etc.). Al II-lea val-kurgan şi
al III-lea val-kurgan au fost atat de puternice incat au
cuprins nu numai Pelasgia de Centru, ci şi Pelasgia de
Vest, intreaga Europă Pelasgică, de la Marea Baltică pană
in Anatolia, de la Nipru pană in Asturia / Peninsula Iberică.
∗ 2800 – 2300 i.e.n. : (5375 – 5875 E. V.): şi
elementele celui de-al II-lea şi ale celui de-al III-lea val-kurgan
au fost asimilate “total”.
∗ 2300 î. H. – 2100 i.e.n. : (5875 – 6075 E. V.: valuri
euroasiatice migratoare: luvite, nesite, hittite, aheene etc.
∗ 1600 i.e.n. : / 6575 E. V.: complexul cultural Coslogeni-
Sabatinovka. Işi face apariţia şi evoluează in trei faze: «in primele două, aria sa de răspandire s-a limitat la Dobrogea
şi la sudul Munteniei (pană in preajma Bucureştilor), arie
extinsă insă in ultima fază pană la Olt, ingloband in jurul
Dunării fosta arie a culturii Zimnicea-Plovdiv (...); in aria sa
de răspandire s-au descoperit şi depozite de bronzuri, cum
cel de la Oinac (langă Giurgiu), in care majoritatea topoarelor, de tip transilvănean, aparţin unei variante răsăritene»; «cera-mica specifică fazei III a culturii Coslogeni şi de tip Zimnicea, descoperită in stratul al VIIlea de la Troia, este dovada pătrunderii unei populaţii danubiano-balcanice in nord-vestul Anatoliei, incepand din secolul al XIII-lea şi pană in secolul al XI-lea i.e.n.»
∗ 1600 î. H. – 82 i.e.n. : (6575 – 8093 E. V.):
∗ 1600 i.e.n. : / 6575 E. V.: «Ordinul» Cavalerii
Zalmoxianismului.
∗ 1630 î. H.– 1555 i.e.n. : (6545 – 6620 E. V.), aprox.:
trăieşte Salmosua I (Salmas / Salmoş, “Zalmas-Zalmoxis”,
“Salmoş I Nemuritorul”), autorul Re-formei Zalmoxianismului, intemeietorul Dinastiei Zalmoxienilor (1600 î. H. / 6575 E. V. – 82 î. H. / 8093 E. V.); regelui-zeumedic al Daciei / Daco-Thra-ciei, Salmosua I / Salmoş I Nemuritorul – cu domnie aproximată intre orizonturile
culturale / civilizatorii dacice ale anilor 1600 i.e.n. / 6575 E.
V. şi 1555 i.e.n. / 6620 E. V. –, i se datorează “corpul de
invăţături”, dogma Zalmoxianismului, sau ştiinţa Dacilor de a se face nemuritori.
∗ 1554 î. H.– 1495 i.e.n. : (6621 – 6680 E. V.), aprox.:
Salmoş al II-lea continuă opera predecesorului său regezeu-
medic, extinde sistemul de dave-fortificaţii jurîmprejurul
Cogaionului / Sarmizegetusei.
∗ 1494 î. H.– 1435 i.e.n. : (6681 – 6740 E. V.), aprox.:
Salmoş al III-lea, regele-zeu-medic al Cogaionului / Sarmizegetusei. Este contemporan cu zeii-regi ai Egiptului, Tuthmosis al III-lea şi Amenophis al II-lea, cu “împăraţii” hittiţi: Alluwamnas, Hantilis II, Zidantas II, Huzziyas II, Tudhaliyas II şi Arnuwandas I.
∗ 1434 - 1375 i.e.n. : (6741 – 6800 E. V.), aprox.:
Salmoş al IV-lea. Intăreşte – prin Cavalerii Zalmoxianismului – legăturile comerciale cu Egip-tul, sub Amenophis al III-lea, cu Imperiul Hittit Nou, aflat sub conducerea lui Tudhaliyas III şi a lui Suppiluliuma I, cu China dinastiei Yin / Shang etc.; la Salmoş al IV-lea au
făcut referinţe şi Iordanes (Getica), şi Huszti András (Ó és újj Dacia), după documentaţia cărora ar fi domnit in Dacia
«inaintea naşterii Domnului Cristos, in anul 1402» (apud. MIMS, 92).
∗ 1374 – 1315 i.e.n. : (6801 – 6860 E. V.), aprox.:
Salmoş al V-lea. Este regele-zeu-medic al Daciei («Zalmas-teşub»), pomenit in «Analele lui Sup-piluliuma»; in orizontul anului 1375 i.e.n.
(6800 E. V.), a făcut minuni de vitejie in cetatea Amqa, in
fruntea unor cete de războinici din Ordinul Zalmoxienilor-lupachi,
infricoşand Egiptul (cf. GHT, 235 sq.).
∗ 1314 – 1255 i.e.n. : (6861 – 6920 E. V.), aprox.: Salmoş al VI-lea (v. TDIP, III, 4 sqq.).
∗ 1254 – 1195 i.e.n. : (6921 – 6980 E. V.), aprox.: Salmoş al VII-lea.
∗ 1194 – 1135 i.e.n. : (6981 – 7040 E. V.), aprox.:
Salmoş al VIII-lea, “abioicul” / “homericul”, elogiat in cantul
al XIII-lea din Iliada (1 – 7). Fig. 9. Pelasgo-Dacia Zalmoxianismului, intre 1600 şi 560 i.e.n. (6575 – 7615 E. V.).
∗ 1134 – 1075 i.e.n. : (7041 – 7100 E. V.), aprox.: Salmoş al IX-lea.
∗ 1074 – 1015 i.e.n. : (7101 – 7160 E. V.), aprox.:
Salmoş al X-lea.
∗ 1014 – 955 i.e.n. : (7161 – 7220 E. V.), aprox.: Salmoş
al XI-lea.
∗ 954 – 895 i.e.n. : (7221 – 7280 E. V.), aprox.: Salmoş
al XII-lea.
∗ 894 – 835 i.e.n. : (7281 – 7340 E. V.), aprox.: Salmoş
al XIII-lea.
∗ 834 – 775 i.e.n. : (7341 – 7400 E. V.), aprox.: Salmoş
al XIV-lea.
∗ 774 – 715 i.e.n. : (7401 – 7460 E. V.), aprox.: Salmoş
al XV-lea.
∗ 714 – 655 i.e.n. : (7461 – 7520 E. V.), aprox.: Salmoş
al XVI-lea.
∗ 654 – 595 i.e.n. : (7521 – 7580 E. V.), aprox.: Salmoş
al XVII-lea (v. TDIP, IV, 2 sqq.).
∗ 560 – 546 i.e.n. : (7615 – 7929 E. V.): Cogaionul /
Sarmizegetusa sprijină formarea “statului-tampon Cretzuan / Cresuan” («statul lui Cresus»), din provinciile anatoliene ale Pelasgo-Daco-Thraciei: Bithinia, Frigia, Capado-chia etc., intre Daco-Thracia şi Imperiul Persan.
∗ 534 – 475 i.e.n. : (7641 – 7700 E. V.), aprox.: Salmoş
al XIX-lea, cel ce ordonă şi “vestita” infruntare dintre armata
Daciei şi armata invadatoare condusă de impăratul persan,
Darius I, in Dynogaetia / Dobrogea anului 513 i.e.n.; in vremea acestui rege-zeu-medic din Sarmizegetusa, Dacia a fost un stat invincibil, "regii de arme" din "ţările de rauri / munţi" acţionand sub puterea inţeleaptă a Zalmoxianismului, ieşind biruitori şi in faţa celui mai de temut imperiu din secolul al VI-lea î. H., Imperiul Persan. Este vorba, mai intai, de o primă victorie mare a
războinicilor pelasgo-daco-thraci din "ţara de rauri / munţi" a
Masageţiei (desigur, şi cu "ajutoare" din Tirasgeţia, din
Gaetia / Geţia etc.), din anul 529 i.e.n., conduşi de regina
"de arme" Tomyria, la nord de Araxes / Erask, in faţa
impăratului persan, Cyrus al II-lea (547 – 529 î. H.), apoi de
victoria anti-Darius.
∗ 513 – 512 i.e.n. : (7662 – 7663 E. V.): expediţia lui Darius I in vestul şi in nordul Mării Getice / Negre, “soldată cu un eşec total”; a doua victorie a Cogaionului / Sarmizegetusei
in faţa Imperiului Persan.
∗ 512 i.e.n. : / 7663 E. V.: starpirea cuiburilor greceşti /
helladice din vestitul oraş-cetate, Histria, al Daciei, de la
Marea Getică / Neagră, pentru “trădare” şi colaborare cu
Darius şi cu armatele imperial-persane; «zona sacră»,
greceas-că / helladică a Histriei a fost incendiată; «tot
atunci şi din aceleaşi motive au fost arse şi casele
(greceşti) din Histria» (MKP, 29).
∗ 492 i.e.n. : / 7683 E. V.: Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă «comandantului de oşti persan, Mardonius», să traverseze teritoriul “ţării de rauri / munţi” al Thraciei, provincie a Daciei Zalmoxiene, «impotriva Greciei» (OTr, 236).
∗ 490 – 450 i.e.n. : (7685 – 7725 E. V.): Cogaionul /
Sarmizegetusa aprobă reunirea “ţărilor de rauri / munţi”, adică a provinciilor Daciei Zalmoxiene din Peninsula Balcanică, intr-un stat, cunoscut in istorii drept "Statul Odris", sub conducerea regelui de arme, Tărie / Tărie (in documente, “greci-zat”: «Teres»), spre a se opune expansiunii Imperiului Persan şi Helladei / Greciei (cf. OTr,
236).
∗ 480 i.e.n. : / 7695 E. V.: Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă ca, in sudul provinciei sale, Thracia, regele persan Xerxes
să-şi facă “baza militară” de atac impotriva Greciei /
Helladei, duşman al Daciei, al Zalmoxianismului.
∗ 474 – 415 i.e.n. : (7701 – 7760 E. V.), aprox.: in
Cogaion / Sarmizegetusa, impărăţeşte regele-zeu-medic,
Salmoş al XX-lea, cel confundat de istoricul carian, Herodot
(484 – 425 i.e.n.), cu zeul suprem, cu Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, cu “antizeul”, sau “balaurul / demonul norilor, al furtunilor cu grindină”, Gebeleizis / Nebeleizis (asimilat de Creştinism drept Sfantul Ilie) ş. a.; din vremea impărăţirii regelui-zeu-medic de Cogaion / Sarmizegetusa, Salmoş al XX-lea, este pomenit şi “regele de arme”, Carnăbon (“carnul”), probabil, din provincia
Dynogaetia / Dobrogea a Daciei Zalmoxianismului, despre
care Sofocle (497 – 404 i.e.n.), in tragedia Triptolemas, ne
spune că «domneşte peste Geţi» (StrPR, 272).
∗ 459 – 454 i.e.n. : (7716 – 7721 E. V.): Cogaionul /
Sarmizegetusa aprobă reunirea “ţărilor de rauri / munţi”,
adică a provinciilor Daciei Zalmoxiene din sud-vestul
Peninsulei Balcanice şi din nordul Aticii / Helladei, intr-un
stat-“scut-antigrecesc”, cunoscut in istorii drept Statul
Macedonia, sub conducerea regelui de arme, Alexandru («Alexandros»), spre a se opune expansiunii Imperiului Persan şi Helladei / Greciei.
∗ 440 / 430 i.e.n. : (7735 / 7745 E. V.): Cogaionul /
Sarmizegetusa fortifică “regatul de arme” al Odrisiei ca «scut sudic al Daciei» (după pierderea Capadochiei, Pontului, Bithiniei, Frigiei etc. din Anatolia), sub conducerea regelui de arme, Sitache (“cel ce trece ca prin sită duşmanii Daciei”; in cronici, numele-i grecizat: «Sitalkes»).
∗ 431 i.e.n. : / 7744 E. V.: la inceputul războiului
peloponeziac, se incheie un tratat intre Atena şi regele Odrisiei, Sitache, bineanţeles, tot cu aprobarea regelui-zeu-medic din Cogaion / Sarmizegetusa.
∗ 429 i.e.n. : / 7746 E. V.: expediţie a regelui de arme al
Odrisiei, Sitache, ordonată de Cogaion / Sarmizegetusa,
impotriva Macedoniei, care – sub influenţa Helladei / Greciei – se opunea hotărarilor regelui-zeu-medic din capitala Daciei, avand tendinţe “excentrice”; expediţia «se incheie cu un compromis» (OTr, 236) intre cei doi “regi de arme” (al Odrisiei şi al Macedoniei).
∗ aprox.424 – 410 i.e.n. : Cogaionul / Sarmizegetusa aprobă ca Seuţă (in cronici, grecizat: «Seuthes») să fie
“regele de arme” al Odrisiei.
∗ 419 – 399 i.e.n. : (7756 – 7776 E. V.): Cogaionul /
Sarmizegetusa aprobă ca Arcălău (in documentele greceşti
«Archelaos») să fie “rege de arme” al Macedoniei.
∗ aprox. 414 – 355 i.e.n. : (7761 – 7820 E. V.) in
Cogaion / Sarmize-getusa, impărăţeşte regele-zeu-medic,
Salmoş (Sarmis) al XXI-lea, cel pe care Platon (427 – 347 i.e.n.), in Charmides, il elogiază pentru fundamentala invăţătură a Zalmoxianismului, sau invăţătura despre sacrul
raport dintre parte şi intreg; faţă de Sud, duce politica
predecesorului, ridică noi dave in jurul Sarmizegetusei (cf.
MIMS, 31), bate monedă de aur (potrivit descoperirii de la Turidava / Turda, din provincia Ardeal-Romania; «pe faţa cu
bustul său stă inscripţia Sarmis...» (MIMS, 32).
∗ 400 i.e.n. : / 7775 E. V.: Xenofon şi mercenarii săi intră pentru scurt timp in servisiul regelui de arme al Odrisiei,
Seuţă al II-lea (in cronici, grecizat: «Seuthes al II-lea»).
∗ 385 i.e.n. : / 7790 E. V.: in orizontul acestui an, Salmoş
(Salymys / Sarmis) al XXI-lea, regele-zeu-medic din Cogaion / Sarmizegetusa, intervine şi Hebrysalmoş (adică: “omul Soarelui-Moş / Tatălui-Cer de la fluviul Hebru / Mariţa” – in cronicile greceşti: «Hebryzalmos» / «Hebryzelmos»), ce fusese instalat mai intai la Pulpudava, devine “rege de arme” al Odrisiei; capitala acestei provincii
(“ţări de rauri / munţi”) a Daciei se afla chiar la gurile Hebrului / Mariţei, in oraşul-cetate Chipsara (“grecizat”:
«Kypsela»), unde a şi bătut monedă cu numele său (cf.
OTr, 98).
∗ 383 i.e.n. : / 7792 E. V.: “rege de arme” al Odrisiei, cu
încuviinţarea Coga-ionului / Sarmizegetusei, devine Coutu I
(“cap / căpetenie” in numele Sorei Soarelui”, zana din sacra
pereche secundă a Zalmoxianismului, Coutua / Cotya,
«Cotys», Luna / Dochiana), descendent din Seuţă al II-lea;
in cronici, numele “regelui de arme” odris este grecizat:
«Cotys I».
∗ 365 – 359 i.e.n. : (7810 – 7816 E. V.): «lupte
victorioase» ale regelui de arme al Odrisiei, Coutu I, impotriva Atenei, «pentru Chersoneul Thrac».
∗ 359 i.e.n. : / 7816 E. V.: Coutu («Cotys») I, regele de arme
al Odrisiei, este asasinat in primăvara anului 359 ante-
Hristos (7816 E. V.) de spionajul grecesc / atenian, mai
precis, «de doi fraţi din oraşul grecesc, Ainos»; «la Atena
vestea a fost primită cu mare bucurie, iar cei doi ucigaşi
incărcaţi cu onoruri» (OTr, 99).
∗ 359 – 336 i.e.n. : (7816 – 7839 E. V.): in fruntea statului
Macedoniei se află “filogrecul” Filip al II-lea; tendinţele sale
“centrifuge” sunt mascate de “supunerea” Helladei / Greciei, “liniştind” astfel Cogaionul / Sarmizegetusa.
∗ 355 – 337 i.e.n. : (7820 – 7838 E. V.): Rex
Histrianorum / Istrianorum – sau “regele de arme” de peste Pelasgo-Daco-Thracii din provincia de la gurile Dunării,
Dynogaetia / Dobrogea (botezată mai tarziu Scythia Minor), avanduşi reşedinţa la Histria.
∗ 354 – 295 i.e.n. : (7821 – 7880 E. V.), aprox.: in
Cogaion / Sarmi-zegetusa, impărăţeşte regele-zeu-medic,
Salmoş al XXII-lea.
∗ 350 i.e.n. : / 7825 E. V.: Papirusul de la Călăţiani (grecizat: «Callatis»; azi, Mangalia-Romania) a fost descoperit in anul 1959, in «cel mai interesant mormant» din zona antică a
oraşului daco-romanesc modern, Mangalia; «mormantul se
afla sub o movilă cu diametrul de 1,4 m şi avea
circumferinţa delimitată cu plăci de calcar; in mijloc se
găsea un mic altar; cu ajutorul vaselor s-a stabilit că lăcaşul este din a doua jumătate a secolului al IV-lea ante-Hristos; printre obiectele scoase la suprafaţă menţionăm
fragmentele unei cununi de bronz, reprezentand frunze de laur»; coroana de bronz cu frunze de laur era purtată, desigur, de un rege de arme dac de la Călăţiani / Mangalia; după cum ne incredinţează istoricul american, Paul MacKendrick, «mormantul prezintă o importanţă deosebită, intrucat intre picioarele scheletului era aşezat un sul de papirus, primul descoperit in Romania; papirusul s-a descompus in fragmente in contact cu aerul şi specialiştii ruşi la care s-a apelat n-au reuşit săl restaureze; dacă ar fi izbutit, omenirea s-ar fi imbogăţit cu cel mai vechi papirus (...) cunoscut pană acum» (MKP, 39), papirusul conţinand, mai mult ca sigur, şi unele elemente din misterele
cavalerilor / războinicilor zalmoxieni din zonă, din care
făcuse parte şi răposatul “incoronat cu frunze de laur”.
∗ 336 – 323 i.e.n. : (7839 – 7852 E. V.): in fruntea statului
Macedoniei domneşte fiul lui Filip al II-lea, Alexandru Macedon / Alexandru cel Mare.
∗ 335 i.e.n. : / 7840 E. V.: regele Macedoniei, Alexandru
Macedon / Alexandru cel Mare, “filogrec” ca şi tatăl său,
“beat de putere”, trece «Dunărea impotriva Thracilor»
(MKP, 31); după alţi istorici, «Alexandru Macedon luptă
impotriva Geţilor şi Triballilor» (OTr, 236); Cogaionul /
Sarmizegetusa inter-vine prompt şi il determină /
“convinge”, in primul rand, “cu armele”, să-şi indrepte
“programul / planul de cuceriri” către duşmanii Daciei,
ameninţand dinspre Anatolia / Asia Mică; şi astfel,
Alexandru Macedon incepe celebra campanie de “intemeiere” a efemerului Imperiu Macedonean: biruie in Anatolia armatele imperial-persane conduse de Granicos
(334 i.e.n.) şi Issos (333), alungand stăpanirea Perşilor
dincolo de Capadochia (“capul Dachiei”), cucereşte apoi
Fenicia şi Egiptul, reangajand bătăliile pentru anihilarea
Imperiului Persan, ceea ce şi reuşeşte după bătălia cu Darius al III-lea, de la Gaugamela (331 i.e.n.), ingloband in imperiul său, intre 330 şi 327, marile provincii im-perial-persane / ahemenide: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis etc.; ultima campanie a lui Alexandru Macedon este angajată intre anii 327 şi 326 in nordul Indiei; după moartea-i, survenită la 33 de ani, in Babilon, Imperiul lui Alexandru Macedon se dezmembrează, neavand un urmaş demn, care să ştie săi păstreze celebrele cuceriri.
∗ 323 – 281 i.e.n. : (7852 – 7894 E. V.): Cogaionul /
Sarmizegetusa admite domnia generalului macedonean, fracului
Lysimah, in Thracia, ca succesor al lui Alexandru cel Mare
şi ca “scut sudic” al Daciei (cf. OTr, 236).
∗ 313 i.e.n. : / 7862 E. V.: «ciocniri aprige» intre “regele de
arme” Lysimah şi “regele de arme” al Odrisiei, Seuţă al IIIlea
(«Seuthes...» – cf. OTr, 236).
∗ 313 i.e.n. : / 7862 E. V.: Grecii-negustori din ponticul
oraşul-cetate, Histria, s-au «răsculat impotriva stăpanirii lui
Lisimah al Thraciei»; «şi, cand acesta a inăbuşit revolta, lau considerat - tiran» (MKP, 31).
∗ 292 i.e.n. : / 7883 E. V.: ambiţiosul “rege de arme”
macedonean, Lysimah, doreşte să-şi exercite puterea şi
asupra ţării de rauri / munţi de la nordul Dunării, Gaetia / Geţia, desigur, in numele “intăririi scutului sudic al Daciei”; dar este zdrobit de “regele de arme” al Gaetiei, Doru
Mihăiţă (numele-i, in cronicile greceşti este “transcris”:
«Dromichaites»; doar la cronicarul Paul Orosius ii este
pomenit numele pelasgo-daco-thrac: «Lysimachus cum
Dori regis Thracum...» – Fontes, II, 192); “regele de arme”
ale Gaeţiei, Doru Mi-hăiţă (“Dorus Mihaitus” /
“Dromichaites”), ii dă celebra lecţie de Bucurestes.
∗ 292 i.e.n. : / 7883 E. V.: oraşul Bucurestes / Bucureşti este atestat drept capitală a Gaeţiei / Geţiei, sub conducerea “regelui de arme” Doru Mihăiţă, toponimului pelasgo-dacothrac Bucurestes (< bucura + suf. -estes), tălmă-cindu-i-se radicalul bucur- (< a bucura) in grecescul Helis (oraşul
“belşu-gului” / “bucuriei”, “strălucirii” / “Soarelui”), atat la
Diodor din Sicilia cat şi la alţi istorici greci.
∗ 294 – 235 i.e.n. : (7881 – 7940 E. V.), aprox.: in
Cogaion / Sarmizegetusa, impărăţeşte regele-zeu-medic,
Salmoş (Sarmis) al XXIII-lea, cunoscut in istorii şi sub
numele de Zalmodegicu, “insuldeget al lui Samos / Dumnezeu” (in documente, “grecizat” / “latinizat”: «Zalmodegikos» – cf. OTr, 163 / «Zalmodegicus»).
∗ 270 – 260 i.e.n. : (7905 – 7915 E. V.), aprox.: “rege de
arme” al Dynogaetiei / Dobrogei este Muscon (in documentele greceşti: «Moskon»); bate monedă de argint cu imaginea Cavalerului Zalmoxian / Dunărean.
∗ 234 – 175 i.e.n. : (7941 – 8000 E. V.), aprox.: in
Cogaion / Sarmize-getusa, impărăţeşte regele-zeu-medic,
Salmoş al XXIV-lea.
∗ 230 i.e.n. : / 7945 E. V.: moare “regele de arme” al
provinciei Sighinia / Sigynia “ardieică” (botezată de Greci:
«Ilyria»), Agron, puterea fiind preluată, pană la majoratul
fiului său, Pinu, de către soţia-i, Tăuţa / «Teuta» (“mama vitregă” a lui Pinu / «Pinnes»), care «a dezvăluit in ochii
tuturor deosebita slăbiciune a unei femei», intimidandu-se in faţa «decretului» Romei de a porni război impotrivă-i şi
acceptand «toate condiţiile ce ii erau impuse» (CDIR, I, 104
sqq.).
∗ 221 – 179 i.e.n. : (7954 – 7996 E. V.): in Macedonia
domneşte Filip al V-lea, sub care se produce “ruptura” cu
Cogaionul / Sarmizegetusa şi “grecizarea” structurilor
puterii, devenind o “pradă uşoară” pentru Imperiul Roman.
∗ 219 i.e.n. : / 7956 E. V.: expediţie a consulului roman, L. Aemilius Paulus, in Sighinia (Ardiaeilor).
∗ 212 – 175 i.e.n. : (7963 – 8000 E. V.), aprox.: “rege de
arme” in Gaetia (Geţia, sau Muntenia) şi in Dynogaetia
(Dobrogea) a fost Rămaciu (in documentele greceşti,
numele ii este deformat in «Remaxos»/ «Rhemaxos»).
∗ 200 i.e.n. : / 7975 E. V.: “regele de arme” Rămaciu
anihilează cetele de talhari din Balcani, conduse de Zoltes.
∗ 190 i.e.n. : / 7985 E. V.: este dat in folosinţă apeductul de 40 de kilometri de la Histria, care a funcţionat pană in
orizontul anului 400 e.n. / 8575 E. V. (cf. MKP, 32).
∗ 190 i.e.n. : / 7985 E. V.: Argedava (Popeşti – «la douăzeci şi unu de kilometri sud-vest de Bucureşti») se relevă drept «cea mai importantă şi mai bogată aşezare geto-dacică din Muntenia» (MKP, 44), adică din Gaetia / Ge-ţia, frumoasa ţară de rauri / munţi a Daciei.
∗ 188 i.e.n. : / 7987 E. V.: «primele ciocniri armate intre
Romani şi triburile thrace din sudul ţării» (OTr, 237), adică din sudul Daciei – provincia, sau “ţara de rauri / munţi”,
Thracia.
∗ 180 – 155 i.e.n. : (7995 – 8020 E. V.), aprox.: “regele
de arme”, Orolea (< *olollua > – cu o > u, ulullua; in
“economia limbii”, cu “contractarea semnificantului” prin
“căderea” silabei -lo- / -lu- şi cu apocopa finalei: ullu; şi cu
diftongarea neaccentuatei: uliu; in inomastica pelasgodaco- thracică, “mai conservatoare”: cu -l- > r, cu -ll- > l: <
orolua, “uliul”, “eretele” / “vulturul”; in documente: «Oroles»), al provinciei Moldadava (Moldova) se războieşte
in cateva randuri cu Celto-Germanicii-Bastarni, infiltraţi in
Dacia, din nord, pe văile Siretului, Prutului şi Nistrului
(“grosul năvălirii”); invadatorii celto-ger-mano-bastarni au
fost respinşi de Orolea, in stepele nord-pontice; biruitorul
“rege de arme” îşi avea reşedinţa la Sargedava /
Zargidava, de pe Siret.
∗ 175 – 150 i.e.n. : (8000 – 8025 E. V.), aprox.: “regele
de arme” din “ţara de rauri / munţi” a Alutuaniei (adică a
intregii văi a Oltului, cuprinzand provinciile Arudela / Ardeal
şi Oltenia, din Romania contemporană), Lupu Obiştea
(“steaua-obişteaua lupului” – cf. VMR, 401; numele ii este
deformat la Trogus Pompeiu, in Istoriile Filipice: «Incrementa Dacorum per Rubobos-tem regem...» – Fontes, I, 360 sq.), dovedeşte creşterea puterii Dacilor, ca şi Orolea, probabil, tot in luptele cu Celto-Germanicii- Bastarni, infiltraţi in Dacia, in Arudela / Ardeal, insă pe valea raului Samos / Someş (cf. StrPR, 275).
∗ 174 – 115 i.e.n. : (8001 – 8060 E. V.), aprox.: in
Cogaion / Sarmi-zegetusa, impărăţeşte regele-zeu-medic,
Salmosua / Salmoş al XXV-lea.
∗ 168 i.e.n. : (8007 E. V.): marea bătălie de la Pydna;
Romanii ies biruitori şi statul Macedoniei se prăbuşeşte.
∗ 148 i.e.n. : / 8027 E. V.: Macedonia devine provincie
romană; după doi ani, şi Ahaia / Grecia este inglobată ca provincie in Imperiul Roman.
∗ 148 – 258 i.e.n. : (8027 – 8433 E. V.): Macedonia rămane inglobată Imperiului Roman.
∗ 145 – 138 i.e.n. : (8030 – 8037 E. V.): la Tilişca, nu
departe de capitala Daciei, Sarmizegetusa, mai exact, la «19 km sud-est de Căplalna», trăia un cetăţean al Daciei, falsificator de bani – de circuit in Imperiul Roman –, făcand să funcţioneze aici «un atelier de bătut monezi»; «pe tiparele monetare se văd in negativ modelele de pe denarii romani de argint din perioada 145 – 138 i.e.n. şi 72 i.e.n.» (MKP, 59).
∗ 118 i.e.n. : / 8057 E. V.: generalul roman, Mettelus,
anexează la Imperiul Roman partea Sighiniei cunoscută sub numele de Dalmaţia.
∗ 114 – 82 i.e.n. : (8061 – 8093 E. V.), aprox.: in
Cogaion / Sar-mizegetusa, impărăţeşte regele-zeu-medic,
Salmoş al XXVI-lea, detronat, “printr-o lovitură de palat”, de
“regele de arme al Gaetiei / Geţiei”, Burebista, sub sceptrul
căruia se reuniseră toţi “regii de arme” ai “ţărilor de rauri / munţi” – adică ai provinciilor – din Dacia Zalmoxianismului, intr-un puternic stat militar spre a se impotrivi expansiunii
Imperiului Roman in Balcani.
∗ 112 i.e.n. : / 8063 E. V.: expediţie condusă de M. Livius Drusus şi de M. Porcius Cato, in Dacia – provincia Sighinia,
pană la Dunăre, “impotriva Scordiscilor”, pare se, “strămoşii Albanezilor” (cf. CDIR, I, 156).
PELASGIA / VALAHIA ZALMOXIANĂ – SAU STATUL DACIEI / DACO-ROMANIEI – ŞI STATUL / IMPERIUL ROMAN
∗ 82 – 44 i.e.n. : (8093 – 8131 E. V.): impărăţirea Daciei de către Burebista, comandantul suprem al unei armate de 200.000 de războinici (cf. GIrva, 73).
∗ 82 i.e.n. : / 8093 E. V.: imediat după “lovitura de stat”, prin care s-a desfiinţat statalitatea “de tip papal” a Daciei,
Salmoş al XXVI-lea, fiind ucis, “maimarele peste regii de
arme”, Burebista, se inscăunează ca “rege-zeu-medic” /
“impărat”, mutanduşi reşedinţa din bogata Argedavă, in
Sarmizegetusa, capitala intregii Dacii (cf. MKP, 44 sqq.).
∗ 74 i.e.n. : / 8101 E. V.: “fostele” provincii (“ţări de rauri / munţi” ale Daciei, Bithinia şi Pontul (in care populaţia pelasgo-daco-thracă scăzuse sub 50Î) devin provincii imperial-romane de rang consular.
∗ 72 – 71 i.e.n. : (8103 – 8104 E. V.): incursiune romană
in Dacia – pe langă ţărmul pontic al provinciilor Thracia,
Moesia şi Dynogaetia (Dobrogea), condusă de Terentius
Varro Lucullus; Romanii sunt anihilaţi langă Delta Dunării
de un corp de oaste burebistan.
∗ 61 i.e.n. : / 8114 E. V.: Burebista intreprinde o expediţie de pedepsire a unor triburi germanice, pătrunse in nordul
Daciei, intre Selidava (pe Odra) şi Susudava (pe Elba);
profitand de faptul că Burebista se afla in nordul Daciei, pe
Elba / Oder, comandantul roman, Cneius Antonius Hybrida, incurajat de Grecii aflaţi prin cetăţile pontice ale Daciei, se
aventurează pană in ţinutul Dynogaetiei / Dobrogei,
ajungand la Histria, unde este anihilat de un corp de armată dunogetic.
∗ 60 – 59 i.e.n. : (8115 – 8116 E. V.): Burebista
porneşte in vestita expediţie din vestul Daciei, către
izvoarele Dunării, dincolo de Gerulata (langă Vindobona /
Viena), unde pătrunseseră triburile Boiilor, pe care «le-a
nimicit»; Romanii din Macedonia folosesc prilejul şi atacă
provincia dacică vecină, Bessia, dintre Pulpudava (Plovdiv)
şi Sardica (azi, Sofia, capitala Bul-gariei); vitejii Daci din
Bessia reuşesc să respingă pe Romani.
∗ 55 i.e.n. : / 8120 E. V.: Burebista face o expediţie in estul Daciei, impotriva triburilor bastarne şi britogallice infiltrate in
provinciile Moldadava / Moldova şi Tirasgaetia, alungandule
dincolo de Clepidava (azi, Chiev / Kiev, capitala
Ucrainei), peste boriştea Niprului; coboară apoi pe
Borişteana / Nipru («Bo-rysthenes») şi inspectează /
“vizitează” oraşele-cetăţi ale Daciei de pe ţărmul Mării Getice / Negre şi din Delta Dunării: Orbia / Olbia (azi, Nicolaev-Ucrai-na), Turaşi («Tyras»; azi, Belgorod-Ucraina), Dunogeţia (Garvăn-Romania), Aghisus («Aegyssus» =
Tulcea-Romania), Histria (Romania), Tomis (Constanţa-
Romania), Călăţani («Callatis» / Mangalia-Romania),
Dionysara (sau «Dionysopolis» / Balcic-Bulgaria), Mesembria (Nesebăr-Bulgaria), Dacibuze («Byzantion», azi Istanbul-Turcia), de unde a luat-o spre capitala nemuritorilor Zalmoxianismului, pe direcţia: Uscudava-Pulpudava-
Sardica-Sucidava-Buridava-Arutela-Germisara- Sarmizegetusa.
∗ 48 i.e.n. : / 8127 E. V.: expediţie / “vizită” a lui Burebista in Dacia Sud-Du-năreană, la Marea Thracică, trecand prin Bessia, spre a tăia / “tempera” pofta Romanilor din Macedonia de a mai trece graniţa şi de prăda aşezările
bes-sodacice; in iunie-iulie 48 i.e.n. (8127 E. V.), Burebista
avea pregătită la Pulpudava o puternică armată, probabil,
spre a veni in sprijinul lui Pompeius (numai distanţa pană la
Pharsalus şi declanşarea “prin surprindere” a bătăliei din 9 august 48 i.e.n. au dat caştig de cauză “inspiratului” Iulius
Caesar).
∗ 44 i.e.n. : / 8131 E. V.: mare zi de doliu pentru Dacia;
Burebista este asasinat de nobilii complotişti chiar in sala
parlamentului din Sarmizegetusa; impărăţia Daciei este
divizată de liderii-complotişti (intre care şi marele preot
Deceneu) in patru formaţiuni statale.(?)
∗ 44 – 40 i.e.n. : (8131 – 8135 E. V.), aprox.: Deceneu
guvernează – din Sarmizegetusa – Dacia Centrală
(cuprinzand provinciile, sau “ţările de rauri / munţi”: Arudela
/ Ardeal, Maramarisia / Maramureş, Sighinia / Sigynia, Moesia
de Sus, Pannonia, Patyissya / Partia, Crissiana / Crişana şi Tibisia / Ba-nat); prin anul 40 i.e.n. / 8135 E. V.,
Deceneu “incredinţează” conducerea militară a Daciei
Centrale lui Coson, continuand să-şi păstreze funcţia de
pontifex maximus pană prin anul 5 e.n. / 8180 E. V.
∗ 44 – 29 i.e.n. : (8131 – 8146 E. V.), aprox.:
impărăţirea lui Coson; la moartea lui Burebista, lui Coson ia
revenit regalitatea in “a doua formaţiune-stat”, alcătuită
din Gaetia / Geţia şi Barsia (Tara Barsei), in această calitate
participand cu oaste, in 42 i.e.n., la Philippi, alături de
căpetenia complotului impotriva lui Caesar (“sincronizarea”
comploturilor, de Roma şi de Sarmize-getusa, nu se putea
datora decat celor “doi prieteni”, Brutus şi Coson – ultimul,
cu consimţămantul / sprijinul lui Deceneu); din această
perioadă, Dacia are ca monedă Cosonul de aur.
∗ 44 – 25 i.e.n. : (8131 – 8150 E. V.), aprox.: Zi-comis
(“zeu-comis”; in documente: «Dicomes») conduce a treia formaţiune-stat de după moartea lui Burebista, alcătuită din
Moldadava / Moldova şi Tyrasgaetia; după moartea lui Zicomis,
formaţiunea sa statală a reintrat in componenţa
Daciei conduse de Cotison.
∗ 44 – 24 i.e.n. : (8131 – 8151 E. V.), aprox.: Rolă
(«Roles») conduce a patra formaţiune-stat desprinsă din
Dacia lui Burebista, alcătuită de Moesia; filoroman, a primit
titlul de «prieten şi aliat al Poporului Roman».
∗ 36 – 17 i.e.n. : (8139 – 8192 E. V.): fosta provincie a
Daciei Zalmoxianismului, Cappadochia (“cap / capăt al
Daciei”) are “regi greci”, intre care şi grecul Arhelaos, numit
de Romani, din anul 17 d. H., guvernator.
∗ 31 – 28 i.e.n. : (8144 – 8147 E. V.), aprox.: Dzăbic
(«Dapyx») conduce “a cincea formaţiune-stat” (desprinsă
din Dacia lui Burebista), forma-ţiune care şi-a făcut apariţia in orizontul anului 31 i.e.n. / 8144 E. V. (după ce Moesia şi Dunogaetia deveniseră teatrul luptelor intestine suddunărene
alimentate de Romani şi de Rolă), miniregatul său (cu capitala la Tomis) fiind alcătuit din centrul Dunogaetiei (Dobrogei), cu Capidava, Axiopa (Cernavodă- Romania), Carssia (“carja”) / Harşova (Romania), Ulmet («Ulmetum» – azi, Pantelimonul de Sus / Romania), Histria
(Istria-Romania), Tomis (Constanţa-Romania), Călăţiani
(«Callatis» / Mangalia-Romania), Dionysara («Dionysopolis » / azi, Balcic-Bulgaria), Mesambria (Nesebăr-Bulgaria) etc.
∗ 31 – 27 i.e.n. : (8144 – 8148 E. V.), aprox.: Surache
(«Zyraxes») conduce “a şasea formaţiune-stat” (desprinsă
din Dacia burebistană ca şi formaţiunea lui Dzăbic, supra),
tot in orizontul anului 31 i.e.n. (8144 E. V.), mini-regat (cu
capitala in Genucla) constituit din nordul Dunogaetiei
(Dobrogei) cu Delta Dunării, cu Leuca (Insula Şerpilor,
făcută “cadou” Moscovei, în 1945, de guvernanţii Romaniei)
şi din sudul Moldadavei / Moldovei, de pe inferiorul curs al
Prutului, Nistrului şi Bugului.
∗ 29 – 4 iulie 27 i.e.n. : (8146 – 8148 E. V.): războaiele
dintre Rolă, regele Moesiei, sprijinit de trupele imperial-romane
de sub comanda lui Marcus Licinius Crassus, şi regatele lui Dzăbic şi Surache; Rolă şi Crassus obţin victoria, cele două regate fiind realipite Moesiei de Jos; deacum, graţie regelui dac-moesian, Rolă, “prietenul Romei”, Imperiul Roman reuşeşte să controleze toată Dunărea de Jos, Delta Dunării şi nord-vestul Mării Getice / Ne-gre; astfel, Crassus – după Acta triumphalia –, la 4 iulie, anul 27 i.e.n., «triumfa ex Thracia et Geteis» (PGet, 55).
∗ 29 î. H. – 25 i.e.n. : (8146 – 8150 E. V.), aprox.: Tiu Marcu
(«Thiamar-cus»), rege “de arme” dac la Buridava (Ocniţa- Valcea / Romania – cf. StrPR, 94, 277).
∗ 33 – 6 e.n. : (8142 – 8181 E. V.), aprox.: Cotison I
(< Co- “cap” + Tissia / Tisa + suf. -in; “capul / conducătorul
Dacilor-tisieni), rege al Daciei, afirmat mai intai in luptele impotriva Romanilor din partea moesic-superioară a Sighiniei; îşi avea “baza militară” antiromană in oraşelecetăţi Drobeta (Turnu Severin / Romania) şi la Arcidava; «un moment păruse că Augustus şi Cotison vor intra chiar in legături de rudenie (...); Iulia trebuia să devină regină a Dacilor, iar fiica lui Cotison impărăteasă romană...» (PGet,
53).
∗ 27 i.e.n. : / 8148 E. V.: “fosta” provincie a Daciei
Cogaionice / Zalmoxiene, Creta, devine provincie imperialromană.
∗ 27 i.e.n. – 395 e.n. : (8148 – 8570 E. V.): Statul sclavagist
al Romanilor devine "Imperiul Roman", prin proclamarea lui
Octavian August drept imperator; imperiul durează pană in anul 395 (8570 E. V.).
∗ 14 i.e.n. : / 8161 E. V.: provincia, sau “ţara de rauri / munţi” din Dacia de Vest, Pannonia, este cucerită şi anexată Imperiului Roman (la provincia imperial-romană Illyricum,
fostă Sighinia dacică).
∗ 14 i.e.n. – 258 e.n. : (8161 – 8433 E. V.): Pannonia
(Pannonia Superior / Inferior) – provincie imperial-romană,
pană la independenţa / re-Unirea de sub Regalian.
∗ 13 i.e.n. : / 8162 E. V.: răscoala Dacilor-bessi, din Thracia şi din Moesia, dintre Pulpudava şi Sardica, impotriva
Romanilor (ce-şi extinseseră “stăpanirea” asupră-le, printro campanie de prădăciuni), răscoală condusă de preotul zalmoxian, Dionu Fulegeă (in documente: « Dionysos Volaigeses»).
∗ 6 e.n. – 15 e.n. : (8181 – 8190 E. V.), aprox.: Cotison al
II-lea, “rege de arme” al Gaetiei / Geţiei şi vestit poet al
Daciei, elogiat de Publius Ovidius Naso (Roma-Italia, 43 i.e.n. – 18 e.n. / 8132 – 8193 E. V., Tomis-Romania) in Epistolae ex Ponto.
∗ 6 e.n. : / 8181 E. V.: fosta provincie a Daciei de Vest,
Pannonia, anexată Imperiului Roman, se răscoală sub
conducerea Daco-românului Batu / Băţu (Bato).
∗ 6 e.n. – 12 e.n. : (8181 – 8187 E. V.): comandantul
imperial-roman, Sextus Aelius Catus distruge / incendiază
dacicele oraşele-cetăţi de la Zimnicea, de la Argedava etc.
(cf. MKP, 41 / 45).
∗ 10 e.n. : / 8185 E. V.: fosta provincie a Daciei de Vest,
Sighinia / Dalmatia (cucerită de Mettelus, in 118 e.n., pană
la Sava), este declarată de Augustus provincie imperialromană.
∗ 10 e.n. – 258 e.n. : (8185 – 8433 E. V.): Sighinia, sau
Dalmatia / Illyria – provincie imperial-romană, pană la
independenţa / re-Unirea de sub Regalian.
∗ 15 e.n. : / 8190 E. V.: fosta provincie, sau “ţară de rauri / munţi” din Dacia Sud-Dunăreană, Moesia, alipită Imperiului Roman incă din vremea regelui Rolă, capătă rangul de provincie imperial-romană.
∗ 15 e.n. – 258 e.n. : (8190 – 8433 E. V.): Moesia (Superior /
Inferior) – pro-vincie imperial-romană, pană la independenţa
/ re-Unirea de sub Regalian.
∗ 17 e.n. : / 8192 E. V.: fosta provincie a Daciei Cogaionice
/ Zalmoxiene, Cappadochia (“capul” / “capătul” extremsudic
al Dachiei / Daciei), devine provincie imperial-romană.
∗ 29 e.n. – 69 e.n. : (8204 – 8224 E. V.): Scorilă / Corilă («Coryllus»), rege al Daciei, la Sarmizegetusa, tatăl lui
Decebal; permite propovăduirea Creştinismului de către
Sfantul Apostol Andrei in Dacia (unde a convertit peste
500.000 de Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi, sau Daco-romani / Romani).
∗ 30 e.n. : / 8205 E. V.: a) la 28 mai: Inălţarea Domnului Iisus Hristos la Cer, in cea de-a 40-a zi de la Invierea-I; «La
inălţarea Mantuitorului la ceruri, credincioşii Lui formau
două grupuri: unul la Ierusalim, in număr de 120 (Fapte 1,
15), şi altul in Galileea, peste 500 (I, Cor. 15), cu toţii
aşteptand “să fie botezaţi cu Duhul Sfant” (Fapte 1, 5)»
(RIB, 23); b) la 7 iunie: pogorarea Sfantului Duh ("Rusaliile")
asupra Apostolilor – Simon Petru Iona de Betsaida, Iacov
Zevedeu, Ioan, Andrei Iona de Betsaida, Filip, Vartolomeu,
Matei, Toma, Iacov Alfeu, Tadeu, Simon Zelotul şi Matia
(inlocuitorul lui Iuda Iacov – trădătorul lui Iisus Hristos), la cincizeci de zile de la Inviere, hărăzindu-i intru
propovăduirea Evangheliei in toate limbile pămantului,
“necunoscute lor pană atunci”, spre a putea propaga in
intreaga lume Cuvantul lui Dumnezeu; apos-
∗ 31 e.n. : / 8206 E. V., 15 septembrie: «Sfantul Andrei a
mers in Dacia Sudică, la Dacibuze / Buzănţoane
(«Byzantion» – azi, Istambul, în Turcia), unde a pus Episcop
pe Sitache («Stachys» – RIB, 30); in acelaşi an, la 31
octombrie, Sfantul Apostol Andrei mai hirotoniseşte ca
Episcopi in Dacia / Daco-romania de Est: la Oadză-Sus
(grecizat in documente: «Odyssos» / «Odessos»; azi,
Varna-Bulgaria), pe ucenicul său, Ampliat, pomenit şi de Sf.
Apostol Pavel, in Epistola către Romani (XVI, 8); pe Apion –
la Tomis (Constanţa-Romania – cf. PIB, 64) ş. a.; de aici
şi-a continuat misiunea creştinării poporului Pelasgo-Dacilor
/ Valahilor (Daco-romanilor), pe litoralul nord-ves-tic al Mării
Negre şi pe Valea Dunării de Jos / Mijloc, apoi de la
Adriatică pană la Patras (Grecia), unde a fost arestat (de
Greci) şi răstignit pe o cruce in formă de X (“crucea
Sfantului Andrei”), in orizontul anului 47 (după alte surse:
63) e.n., după un deceniu şi jumătate de apostolat rodnic.
∗ 46 e.n. / 8221 E. V.: provincia dacic-zalmoxiană,
Thracia, i se atribuie “rangul” de provincie imperial-romană.
∗ 46 e.n. – 258 e.n. : (8221 – 8433 E. V.): Thracia – provincie
imperial-romană, pană la independenţa / re-Unirea de sub
Regalian.
∗ 47 e.n. : / 8225, 30 noiembrie: Sfantul Apostol Andrei, cel
ce reuşeşte să creştineze sute de mii de Pelasgo-Daci /
Valahi (Dacoromâni), este asasinat / răstignit la Patras-Grecia.
∗ 65 e.n. / 8240 E. V. – 106 e.n. / 8281 E. V.:, aprox.:
Văzană («Vezina») deţine in Cogaion / Sarmizegetusa
funcţia de pontifex maximus şi de “vicere-ge” al Daciei (cf.
PGet, 66; GLSG, 62 sq.).
∗ 65 e.n. : / 8240, noiembrie şi decembrie: Sfantul Apostol
Pavel se află intre Daco-romanii / Valahii din Epir: «Cand voi
trimite pe Artemă la tine, sau pe Tihic, sarguieşte-te să vii la
mine, la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez; pe
Zenă, cunoscătorul de lege, şi pe Apolos, trimite-i mai
inainte, cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească; să inveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre treburile cele de neapărată nevoie, ca să nu fie fără roadă.» (Tit, III,
∗ 66 e.n. : / 8241 E. V., ianuarie, februarie, martie: Sfantul
Apostol Pavel se află incă printre Daco-romanii / Valahii din
Epir, la Nicopol, «unde-l chema şi pe ucenicul său Tit,
episcopul Cretei», Creta pe-atunci fiind incă destul de
“pelasgo-daco-thracică / valahică” (PIB, 63 / Bibl, 1340).(?)
∗ 66 e.n. : / 8241 E. V., martie – octombrie: Episcopul Tit
al Cretei, care ştia pelasgo-daco-thraca, adică valaha /
daco-romana, primeşte de la Sfantul Apostol Pavel misiunea
de a propovădui Evanghelia lui Hristos in Pelasgo-Dacia /
Daco-romania de Sud-Vest, in provinciile Sighinia (Illyricum /
Dalma-tia) şi Pannonia; in Epistola a doua – către Timotei –
a Sfantului Apostol Pavel, este subliniat acest adevăr: «De
acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul imi va
da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie,
ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui; sileşte-te să vii curand la mine; că Dima, iubind veacul de acum, m-a lăsat
şi s-a dus la Tesalonic; Crescent – in Galatia, Tit in
Dalmatia; numai Luca este cu mine; ia pe Marcu şi adul
cu tine, căci imi este de folos in serviciu...» (II, Tim, IV, 8 –
11; Bibl, 1338); prin august-septembrie 66, Tit – ce, parese,
fusese insoţit de Iunia, de Andronic («rudele» Sfantului
Apostol Pavel, «impreună inchişi cu mine») şi de Epenet,
«parga Asiei» (cei pomeniţi de Sfantul Apostol Pavel in
Epistola către Romani, XVI, 5 / 7) – asistă la ridicarea
temeliilor Bisericii din Sirmia / Sirmium (azi, Mitroviţa),
biserica primă a Creştinismului din Dacia / Daco-Romania
de Vest (cf. PIB, 63).
∗ 69 e.n. – 87 e.n. : (8244 – 8262 E. V.), aprox.: Dură
(«Duras») – fratele lui Scorilă, unchiul lui Decebal, este
rege al Daciei, la Sarmizegetusa (Dură a fost “rege de
arme” / “diurpan” > “djurpan” / “jupan” al “ţării de rauri /
munţi” dintre Ordessua / Argeş şi Năpăria – «Naparis» / Ialomiţa, cat şi al ţinutului “simetric”, sud-dunărean, dintre Axiopa şi Appiaria, avandu-şi “curtea mare” / “storuma”2 in oraşul ce i-a purtat numele pană in secolul al XIX-lea: Durăstoruma / Durostor – cf. NPIst, 253; azi, Silistra-Bulgaria).
∗ 69 e.n. – 70 e.n. (8244 – 8245 E. V.), iarna: Dură,
regele Daciei, declară război Imperiului Roman şi
eliberează Moesia; după această victorie, Dură, regele
Daciei, obligă «la subsidii» pe Titus Flavius Vespasianus,
impăratul Romei.
∗ 81 e.n. – 96 e.n. : (8256 – 8271 E. V.): la Roma,
impărăţeşte Domiţian.
∗ 81 e.n. – 85 e.n. : (8256 – 8260 E. V.): impăratul Romei
refuză să mai plătească “tribut” Sarmizegetusei, regelui
Dură, nemairespectand tratatul incheiat in anul 70 e.n.
(8245 E. V.).
∗ 85 e.n. – 86 e.n. : (8260 – 8261 E. V.), iarna: regele
Sarmizegetusei, Dură, declară război impăratului Romei,
Domiţian; cu acest prilej, Decebal, nepotul regelui,
dovedeşte că «este foarte priceput la războaie»; Dacii ies
biruitori; «dandu-se lupta, Romanii au fost invinşi, lui
Oppius Sabinus (guvernatorul Moesiei) i s-a tăiat capul, şi
Dacii, năvălind asupra multor castre şi oraşe, au prădat ţinuturile ce atarnau de Imperiu»
∗ 86 e.n. : / 8261 E. V., vara: o puternică armată imperial-romană pătrunde in Sighinia şi in Moesia, in frunte cu
impăratul Domiţian; comandantul operaţiunilor militare
dunărene este Cornelius Fuscus; Domiţian imparte Moesia
in două provincii independente: "Moesia Superioară" şi
"Moesia Inferioară".
∗ 86 – 106, iulie, e.n. : (8261 – 8281 E. V.): Decebal este
rege al Daciei.
∗ 86 – 87 e.n. : (8261 – 8262 E. V.), iarna: Sarmizegetusa
declară război Romei; la inceputul iernii, pe la 1 decembrie
86 d. H. (8261 E. V.), in vreme ce impăratul Domiţian şi
iubitul său comandant de legiuni, Fuscus, sărbătoreau
“triumful sud-dunărean” la Naissus (Niş), Decebal le trimite
o solie cu o interesantă «declaraţie de război»; solia
comunică impăratului Domiţian că regele Daciei, Decebal,
nu mai doreşte respectarea vechilor acorduri incheiate intre
Vespasian şi Dură, privitoare la subsidii, şi că Decebal «va face pace dacă ar vrea (el, Domiţian) ca fiecare Roman (din Imperiu) să-i trimită anual doi oboli, iar de nu, el (Decebal) ii va declara război şi-i va aduce mari neajunsuri» (DDB, 280).
∗ 87 e.n. : / 8262 E. V., ianuarie - februarie: armata
condusă de comandantul Cornelius Fuscus primeşte ordin
să treacă Dunărea, să inainteze pe Valea Oltului,
indreptandu-se spre Sarmizegetusa, capitala Daciei; stratagema lui Decebal reuşeşte; «chiar din prima ciocnire
inving pe Romani, il omoară pe generalul lor Fuscus şi jefuiesc bogăţiile din tabăra soldaţilor»
∗ 88 e.n. : / 8263 E. V.: după mai bine de un an de la
«uluitoarea dispariţie a armatei romane de sub comanda lui Fuscus», noul comandant al armatelor imperial-romane, Tetius Iulianus, incearcă să atace Dacia lui Decebal dinspre Pannonia; cum Decebal prevăzuse şi această acţiune războinică a Imperiului Roman, l-a lăsat pe Tettius Iulianus să inainteze prin Banat, pană la Tapia / Tapae (la “Porţile de Fier” ale Ardealului / Transilvaniei), unde are loc marea bătălie; invins, Tettius Iulianus se retrage in Imperiu, la sud de Dunărea de Mijloc; se incheie tratatul dintre Decebal şi Domiţian, prin care Roma se obligă să plătească tribut Sarmizegetusei “in bani şi in meşteri de tot felul”. (?)
∗ 98 e.n. – 117 e.n. : (8273 – 8292 E. V.): la Roma,
impărăţeşte Traian.
∗ 98 e.n. – 100 e.n. : (8273 – 8275 E. V.): Roma / impăratul
Traian incă plăteşte “tribut” Sarmizegetusei lui Decebal.
∗ 105 e.n. : (8280 E. V.), martie – aprilie: ultimele finisări la Podul Decebalo-Traianic, legand malurile Dunării, in
dreptul oraşului Drobeta. Podul este construit in baza
tratatului dintre Dacia şi Imperiul Roman din anul 102,
conform căruia Roma a trimis proiectantul – Apolodor din
Damasc – şi caţiva “ingineri-constructori”, Sarmizegetusa
dand materialele şi “mana de lucru”; lungimea podului:
∗ 105 – 106 e.n. : (8280 – 8281 E. V.): al II-lea Război dintre Traian şi Decebal; la 4 iunie 105 (8280 E. V.), Traian
declară din nou război lui Decebal.
∗ 106 e.n. : (8281 E. V.), iulie: după lunile de “inepuizabil” asediu imperial-roman al capitalei, văzand că “aliaţii” intarzie şi nu ii vin cu ajutoarele promise, constatand că trădarea işi face loc printre nobilii săi, Decebal se hotărăşte să dea unui general de incredere comanda armatelor de rezistenţă din Sarmizegetusa şi părăseşte capitala, printr-o o galerie subterană secretă, ieşind in afara zidurilor, spre a
se duce in nord-estul liber al Daciei ca să recruteze noi
războinici pentru o armată eliberatoare; in absenţa regeluicomandant, lucrarea trădării işi face iute loc printre
generali, Sarmizegetusa se predă impăratului Traian ce,
imediat, dă ordin trupelor speciale de sub comanda lui T. C.
Maximus de a porni-o pe urmele lui Decebal şi de a-l
captura; văzand că nu mai are vreo posibilitate de a scăpa
de urmăritori, cu cateva clipe inainte de a fi prins de T. C.
Maximus, Decebal, desigur, in spiritul doctrinei
Zalmoxianismului, ce conferea raiul nemuririi, adică Tara-
Tinereţii-fără-Bătraneţe-şi-Vie-ţii-fără-Moarte, doar eroilor, celor căzuţi in luptă pană la ultima picătură de sange impotriva duşmanilor Cogaionului / Patriei, nu şi sclavilor, işi ia zilele – parese, in 30 iulie 106 – cu cateva clipe inainte de a deveni inlănţuitul Romei.
∗ 106 e.n. : (8281 E. V.), august: căderea Sarmizegetusei, după cel mai cumplit, după cel mai sangeros asediu cunoscut de
armatele imperial-romane, in ajutorul cărora a venit
“trădarea generalilor lui Decebal”. Atat de mare a fost
acumularea de furie, de ură a Romanilor impotriva Dacilor,
eroi-ai-nemuririi, încat impăratul Traian supraveghează
personal executarea ordinului de a rade de pe faţa
pămantului, Sarmizegetusa, capitala Daciei, mobilizand
imense forţe distructiv-militare, căutătoare totodată şi de “fabuloase comori” ascunse de regele Decebal; după ce
trece pe sub fierul tarnăcoapelor construcţiile de pe cele
zece terase ale muntelui sacru, Cogaion (dintre care unele
sanctuare îşi aveau temeliile in orizontul anului 5900 i.e.n. /
2275 E. V.), cu ziduri – murus dacicus – groase de trei
metri, cu fasonate blocuri de piatră, cu temple-calendar
avand coloane inalte de peste 5 m şi «grosimea de 1,80 m»
(cf. MKP, 81), impăratul Traian hotărăşte (in septembrie
106) să se ridice «un castru situat intrun nod rutier
strategic, la 8 km est de Porţile de Fier ale Transilvaniei»,
devenind noua capitală, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
∗ 106 – 258 e.n. : (8281 – 8433 E. V.): din august 106, imediat
după moartea eroică a lui Decebal, sceptrul regalităţii
sarmizegetusane este preluat de “regele de arme”, Pieporu, din provincia nord-estică a Daciei, Costobocia; Dacia liberă – dintre Dunărea Superioară (Gerulata) şi Clepidava (Chiev) / Nipru, dintre Porolissum şi Selidava –, prin regii daci-costoboceni din Dinastia Pie-poreană, organizează nenumărate campanii de eliberare a fraţilor aflaţi in lanţurile Imperiului Roman.
∗ 107 e.n. : (8282 E. V.): Traian divizează Pannonia dacică in provinciile imperial-romane, "Pannonia Superior" şi
"Pannonia Inferior".
∗ 108 – 110 e.n. : (8283 – 8285 E. V.): la Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, «pe vatra castrului, s-a dezvoltat o colonie de cetăţeni romani, mai ales veterani, căreia i s-a făcut onoarea de a fi inregistrată in “tribul” Papiria, districtul electoral al lui Traian; colonia, de formă dreptunghiulară, avand colţurile rotunjite prevăzute cu turnuri, era inconjurată, ca un castru, de ziduri care inchideau o suprafaţă de 81 de acri; era adică indeajuns de mare pentru a cuprinde o populaţie de 15.000 – 20.000
de locuitori» (MKP, 81); deacum, “noua capitală” a Sarmizegetusei se distinge printrun adaos: Ulpia Traiana, pentru “amintirea generaţiilor”; dar... “la 70 de km” de la noua capitală, la Sarmizegetusa lui Decebal, au rămas in pămant zidurile, plintele coloanelor din templele / sancIon tuarele-calendar, urme ale unei civilizaţii superioare celei
romane, civilizaţia dacică, a inzestraţilor cu ştiinţa de a se face nemuritori, anihilată “la supra-faţă” de vandalismul armatelor imperiale ale lui Traian; profunzimea civilizaţiei dacice se relevă şi astăzi tocmai in ceea ce
individualizează poporul Daco-romanilor / Valahilor intre celelalte popoare ale lumii, chiar dacă la Dunăre / Carpaţi sau
imbinat roţile dinţate ale imperiilor pană in secolul al XXlea.
∗ 109 e.n. : (8284 E. V.): Traian dă ordin de ridicare a
"Tropaeumului Traiani" (azi, "Adamclisi"-Romania), monument prin care comemorează ostaşii romani căzuţi in războaiele
cu Dacii; altarul, aflat la cateva sute de metri de trofeu, este dedicat «eroilor care, jertfindu-se pentru Patrie, au căzut in
timpul războiului dacic» şi «consemnează 3800 de nume»
(MKP, 75); «după inscripţii, monu-mentul datează din 109
d. H.» (MKP, 76).
∗ 113 e.n. : (8288 E. V.), 12 mai: «după mai bine de şapte ani de lucru», este inaugurată la Roma Columna Decebalo-
Traiană: 39,83 m inălţime, 17 tam-buri de marmură
suprapuşi, cu diametrul de 3,7 m; «pe fusul Columnei a fost
sculptată o bandă spiralică de marmoră cu o lungime de
200 m, care conţine 155 de scene separate şi peste 2500
de figuri»; urna de aur cu cenu-şa lui Traian este in
incăperea din baza Columnei; statuia de bronz aurit a lui
Traian, din varf, a fost inlocuită in 1588 cu statuia Sf. Petru;
«cu o aprobare specială poţi urca 185 de trepte ale scării in
spirală ce duce in varful monumentului» (MKP, 65).
∗ 114 e.n. : (8289 E. V.): cucerirea Armeniei de către Traian
(Armenia a fost, după cum certifică Herodot, “colonie” a
Daciei Cogaionice / Zalmoxiene). (?)
∗ 117 – 138 e.n. : (8292 – 8313 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impărăţirea lui Hadrian.
∗ 124 e.n. : (8299 E. V.): Ulpia Traiana Sarmizegetusa este
«centrul financiar, religios şi legislativ al Daciei»; Dacia Traiana este impărţită in trei:
∗ 138 – 161 e.n. : (8313 – 8336 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea lui Antonius Pius.
∗ 161 – 169 e.n. : / 180 (8336 – 8344 / 8355 E. V.): Dacia /
Daco-romania se află sub impărăţirea lui Lucius Verus şi a lui Marcus Aurelius.
∗ 162 – 172 e.n. : (8337 – 8347 E. V.): Dacii liberi se războiesc cu Marcus Aure-lius, ajungand pană in Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, unde incendiază superbele vile de langă Amfiteatru (cf. MKP, 84).
∗ 170 e.n. : (8345 E. V.): Dacii-costoboci invadează Imperiul
Roman, inaintand şi in ţinuturile sud-dunărene, pană in
Grecia.
∗ 177 – 178 e.n. : (8352 – 8353 E. V.): noi bătălii intre Dacii liberi şi trupele lui Marcus Aurelius.
∗ 180 – 192 e.n. : (8355 – 8367 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impărăţirea lui Commodus.
∗ 193 e.n. : (8368 E. V.): Dacia / Daco-romania se află sub
impărăţirea lui Pertinax (ianuarie – martie) şi a lui Didius Iulianus (aprilie-iunie).
∗ 193 – 211 e.n. : (8368 – 8386 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impărăţirea lui Septimiu Sever.
∗ 217 – 218 e.n. : (8392 – 8393 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea lui Macrinus.
∗ 218 – 222 e.n. : (8393 – 8397 E. V.): Dacia / Daco-romania se află sub impărăţirea lui Elagabalus.
∗ 222 – 235 e.n. : (8397 – 8410 E. V.): Dacia / Daco-romania se află sub impărăţirea lui Alexander Severus; «din vremea acestui impărat, dacă nu şi mai inainte, Consiliul celor trei Dacii, prezidat de preotul şef al Augustalilor, se intrunea la Ulpia Traiana» (MKP, 86).
∗ 235 – 238 e.n. : (8410 – 8413 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea de Roma a Daco-romanului Maximin
Tracu («Maximinus Thrax»), «din ţinuturile Dunării de Jos»,
care duce «lupte impotriva (...) Sarmaţilor» (OTr, 238);
∗ 235 e.n. : (8410 E. V.): impăratul daco-roman, Maximin Thracu, dă ordinul de incepere a reparaţiilor magistralei militare din Dynogaetia / Dobrogea centrală; «un miliar de la Ibida (...), la jumătatea drumului dintre Histria şi Troesmis, arată că
sub domnia sa a fost reparată magistrala militară din Dobrogea centrală; tot de la Ibida, dar dintr-o epocă anterioară, provine piatra funerară cu un relief care reprezintă lupoaica alăptandu-i pe Romulus şi Remus...» (MKP, 125).
∗ 238 e.n. : (8413 E. V.): Dacia / Daco-romania se află sub
impărăţirea lui Gordian I, a lui Gordian al II-lea şi a lui
Decimus Balbinus. ∗ 238 (8413 E. V.): invazie a Dacilor-Carpi in Moesia
Inferior.
∗ 238 – 244 e.n. : (8143 – 8419 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impărăţirea lui Gordian al III-lea.
∗ 244 – 249 e.n. : (8419 – 8424 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea lui Filip Arabu.
∗ 245 e.n. : (8420 E. V.): Dacii / Daco-romanii Carpi “controlează” Daco-romania Nord-Dunăreană.
∗ 249 – 251 e.n. : (8424 – 8426 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impărăţirea de Roma a Daco-romanului Deciu.
∗ 249 e.n. : (8424 E. V.), 25 mai: la Noviodunum (Isaccea-
România), a fost martirizat creştinul daco-roman Flavian;
moaştele i-au fost descoperite in 1971, in bazilica zalmoxian-creştină («cu trei nave şi o absidă circulară» –
PIB, 88 / cf. DDist, 20 sq.) de la Niculiţel-Tulcea, sub nivelul
criptei Celor patru martiri daco-romani: Zotică, Aţală,
Cămaşă şi Filip.
∗ 251 – 253 e.n. : (8426 – 8428 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea lui Trebonianus; tot in scaunul
imperial de Roma, din iulie pană in septembrie 253, se află şi Emilianus.
∗ 253 – 268 e.n. : (8428 – 8443 E. V.): in tronul Romei se află impăratul Gallienus .
UNIREA PELASGO-DACO-THRACILOR (VALAHILOR / DACO-ROMANILOR) SUB SCEPTRUL IMPĂRATULUI REGALIAN, LA ANUL 258 (8433 E. V.)
∗ 258 e.n. – 270 e.n. : (8433 – 8445 E. V.): Statul Independent al
Daciei / Daco-romaniei.
∗ 258 (8433 E. V.), 21 iunie: declararea independenţei Daciei / Daco-romaniei (prin Unirea povinciilor / ţărilor daco-romaneşti de rauri şi munţi din Imperiul Roman şi din Dacia Liberă: Thracia, Macedonia, Moesia, Sigynia / Illy-ria, Pannonia, Dacia Traiană, Maramarisia, Moldadava, Gaetia / Geţia, Tirasgeţia, Costobocia, Selidava etc.), sub conducerea impăratului Regalian, strănepotul regelui-erou de la Sarmizegetusa, Decebal (Deceballa / Deceballus).
Dacia / Daco-romania «amissa est». (?)
∗ 258 e.n. : (8433 E. V.): ultimele monede romane găsite la
Ulpia Traiana Sarmi-zegetusa «poartă efigia lui Gallienus» (MKP, 87); toate incercările militare / diplomatice ale impăratului Gallienus de a readuce sub sceptrul Romei Dacia / Daco-romania dau greş, Regalian dovedindu-se un mare strateg şi un neasemuit diplomat.
∗ 268 e.n. : (8443 E. V.): asasini plătiţi de la Roma, de impăratul Gallienus, ucid pe Regalian; la cateva săptămani, cavalerii (generalii) zalmoxieni fideli lui Regalian, răzbună
Sarmizegetusa, dand morţii pe impăratul Romei, Gallienus;
se declanşează “războaiele pentru tronul Romei”.
∗ 268 – 270 e.n. : (8443 – 8445 E. V.): conducerea statului
Daciei / Daco-romaniei este preluată de soţia lui Regalian, Sulpicia Dryantilla / Druanţilă, care ştie să păstreze independenţa faţă de Roma; bate – la Carnuntum – nouă monedă de argint.
∗ 270 e.n. : (8445 E. V.): Daco-romania / Dacia «...restituta...».
La doi ani după moar-tea lui Regalian, in anul 270, Aurelian
a devenit impăratul Daciei / Daco-romaniei. In acelaşi an –
pe fondul războaielor civile din Imperiul Roman – ajunge şi
in multvisatui tron impărătesc de la Roma. Dacia /
Dacoromânia se reintegrează Imperiului Roman, in baza Legămantului de la Aurelian (legămant făcut langă Aquileia
– cf. TDR, 40) – respectat in mai mică ori in mai mare măsură chiar şi după “ultimul” impărat daco-roman de Constantinopol, Focea (602 – 610).
∗ 270 – 275 e.n. : (8445 – 8450 E. V.): in tronul imperial de
Roma se află Pelasgo-Daco-Thracul / Valahul
(Daco-romanul / Romanul) - Aurelian.
∗ 271 e.n. : (8446 E. V.): conducătorii provinciilor / “ţărilor de rauri / munţi” din Daco-romania Nord-Dunăreană “conving” pe Aurelian – in baza Legămantului de la Aquileea (270 / 8445 E. V.) – să retragă impovărătoarea administraţie imperial-romană de la nordul Dunării, in sudul fluviului (cf. TDR, 40); îşi recapătă statutul de “provincii imperial-romane” (“reintegrate”): Thracia, Macedonia, Moesia, Sigynia / Illyria, Pannonia; trec in alcătuirea “scutului Imperiului Roman la Dunăre”, in baza «legămantului aurelianic»: Dacia Traiană,
Maramarisia, Moldadava / Moldova, Gaetia / Geţia, Tirasgeţia, Costobocia, Selidava etc.
∗ 271 – 2000 e.n. : (8446 – 10.175 E. V.): Thracia – provincie a
Imperiului Roman / Bizantin, exceptand perioada re-Unirii intre hotarele Valahiei Mari, redevine provincie imperial-bizantină, apoi, din 1371, provincie a Imperiului Otoman; după destrămarea Imperiului Otoman este impărţită intre Bulgaria, Grecia şi Turcia.
∗ 271 – 2000 e.n. : (8446 – 10.175 E. V.): Macedonia – provincie
a Imperiului Roman / Bizantin, exceptand perioada re-Unirii intre hotarele Valahiei Mari, redevine provincie imperial-bizantină, apoi, din 1371, provincie a Imperiului Otoman; după destrămarea Imperiului Otoman este impărţită intre Bulgaria, Grecia, Albania şi Serbia / Iugoslavia; in 1991, partea Macedoniei incorporată R. S. F. Iugoslavia devine stat independent, sub numele de Macedonia (nume impotriva căruia a vociferat Grecia, la gandul că işi va revendica teritoriile pe care i le-a acaparat).
∗ 271 – 2000 e.n. : (8446 – 10.175 E. V.): Moesia – provincie a
Imperiului Roman / Bizantin, exceptand perioada re-Unirii intre hotarele Valahiei Mari, redevine provincie imperial-bizantină, apoi, din 1393, provincie a Imperiului Otoman (infra); după destrămarea Imperiului Otoman, cea mai mare parte se constituie – sub presiunea / “ocrotirea” armatelor imperial-ruseşti – in statul Bulgariei; Moesia Superioară
(Valea Timocului) este impărţită intre Sarbia / Iugoslavia şi Bulgaria.
∗ 271 – 2000 e.n. : (8446 – 10.175 E. V.): Sighinia
(Daco-romania de Sud-Vest), transformată in provinciile imperial-romane "Dalmatia", "Illyricum" / Illyria etc., es-te disputată intre Imperiul Roman de Apus şi de Răsărit, este stăpanită / restăpanită o vreme de Imperiul Bizantin, apoi,
parţial, de Imperiul Romano-German, cand se divide in Slovenia, Croaţia, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, Voievodina, Serbia etc. (in funcţie de “culorile demografice” pe care i le-au dat triburile din creuzetul pannonic – avare, slave, croate etc. –, aruncate şi fixate peste Sava şi Drava); sub patronajul Bisericii Romei, Croaţia formează in anul 1102 o “dinastică uniune” cu Ungaria; Slovenia, Croaţia etc. sunt apoi supu-se Imperiului Otoman, Imperiului Austriac /
Habsburgic, Austro-Ungar (Cro-aţia şi Ungaria “se unesc”,
in vremea dualismului austro-unguresc); Dalma-ţia, intre 1420 şi 1796, este Vasală Veneţiei, iar din 1797, este anexată Austri-ei; după primul război mondial, la 1 decembrie 1918, ia fiinţă – din unirea Serbiei, Muntenegrului, Bosniei, Herţegovinei, Croaţiei, Sloveniei şi partea nord-vestică a Macedoniei – Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (milioa-nele de Vlahi / Daco-romani nu figurează in titulatură), denumit din 1929, Iugoslavia, şi după al II-lea război mondial: Republica Socialistă Federativă Iugoslavia; după războiul civil din 1991, statele componente ale R. S. F. Iugoslavia, exceptand Serbia şi Muntenegru (ce formează şi in prezent Iugo-slavia), se declară republici independente.
∗ 271 – 2000 e.n. : (8446 – 10.175 E. V.): Pannonia (Superioară / Inferioară), Nori-cum, ţări de rauri / munţi ale Daciei / Daco-romaniei de Vest – redevin provincii ale Imperiului Roman / Bizantin, la care, in vremea invaziilor hunice,
avaro-slave etc., se adaugă şi “zona-tampon” / “creuzet”,
Pathissia / Pathissus (ţinutul dintre Dunărea de Mijloc şi
Tisa / “Partia”, “Partium”). De regulă, Roma / Constantinopolul admite, “dirijează”, in aceste provincii, cu statut de “foede-rati”, noile triburi migratoare; ultimele, cele şapte triburi al Ungurilor / Ma-ghiarilor conduse de Arpad, sunt admise in Pannonia, ca “federati” ai Im-periului Bizantin, in anul 896 (infra), avand misiunea de a ataca
spre vest şi nord-vest (ceea ce au şi făcut: in 915, jefuiesc
Bremenul; in 924, prădează Mende; in 937, se năpustesc
asupra Orleansului; in 947, jefuiesc Otranto; in 955, işi
indreaptă obiectivul prădăciunii spre Augsburg, dar sunt
zdrobiţi in apropiere, pe raul Lech, de regele Otto cel Mare,
devenit impărat al Sfantului Imperiu Roman de Naţiune
Germană); aşa-zisele “cuceriri ungureşti / maghiare-armate”
in ţările de rauri / munţi ale Daciei / Daco-romaniei
Nord-Dunărene sub Arpad sunt numai plăsmuiri / “falsuri” tardive ale “regilor apostolici” şi ale scribilor din cancelaria Ungariei de dincoace de secolul al XII-lea:
∗ 274 e.n. : (8449 E. V.), 27 februarie: se naşte, in Daco-romania Sud-Dunăreană, la Naissus (Niş), Constantin (cunoscut in istorii cu atributul «cel Mare»), fiul comandantului legiunilor
imperial-romane de la Rin şi Dunăre, Constanţiu Auriul
(impărat: 305 – 306) şi al «frumoasei Daco-romance-creştine
Elena».
∗ 276 – 282 e.n. : (8451 – 8457 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impărăţirea de Roma a Daco-romanului Probu.
∗ 277 e.n. : (8452 E. V.): impăratul daco-roman Probu zdrobeşte Goţii ce pătrun-seseră la Dunăre, ceea ce ii atrage titlul de «Goticus»; ca Daco-roman / Valah-zalmoxian, Probu bate
pe monedele sale Soarele intr-o cvadrigă trasă de patru cai.
∗ 282 – 283 e.n. : (8457 – 8458 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea de Roma a Daco-romanului Caru; in
anul ultim al impărăţirii sale respinge năvălirea Sarmaţilor şi a Quazilor in Dacia / Daco-romania.
∗ 283 – 284 e.n. : (8458 – 8459 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea de Roma a Daco-romanului Numerian;
este primul impărat daco-roman, vestit şi ca poet, şi ca orator.
∗ 283 – 285 e.n. : (8458 – 8460 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impără-ţirea de Roma a Daco-romanului Carinu /
Crinu; conduce la victorie două campanii impotriva neamurilor germanice.
∗ 284 – 305 e.n. : (8459 – 8480 E. V.): Dacia / Daco-romania se
află sub impărăţirea de Roma a Daco-romanului Diocleţian; in spiritul Zalmoxianismului, antrenează in fruntea imperiului monarhia de drept divin.
∗ 285 – 360 e.n. : (8460 – 8535 E. V.), aprox.: trăieşte Episcopul Teofil al Daco-romaniei Nord-Dunărene, primul mare Episcop al Daco-romanilor / Valahilor nord-dunăreni –
potrivit documentelor transmise pană azi; a reprezentat Daco-romania Nord-Dunăreană la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325 (8500 E. V.).
∗ 286 – 305 e.n. : (8461 – 8480 E. V.): impărăţeşte Maximian Herculu (Valerius Maximianus Herculis); este “coleg de domnie cu Diocleţian, născut din ma-mă dacă”, după cum consemnează mai toţi istoricii, adică din mamă valahă / daco-romancă nord dunăreană.
∗ 295 e.n. : (8470 E. V.) aprox. – 300 (8475 E. V.), 7 martie:
Efrim este Episcop de Tomis.
∗ 304 e.n. : (8479 E. V.), 20 noiembrie: este martirizat – la
Axiopa (Cernavodă-Hinogu, Romania) – sfantul daco-roman Dassiu / Dacian, ale cărui moaşte au fost duse mai intai, in oraşul natal, Durostor (cf. SSR, 9 / AMar, 246), unde au stat 275 de ani; in anul 579 (8754 E. V.), sarcofagul cu moaştele sfantului daco-roman Dassiu / Dacian au fost transportate in Italia, la Ancona; in catedrala din Ancona, pe sarcofagul de marmură al sfantului daco-roman, se află inscripţia: «Aici
odihneşte sfantul martir Dassius, adus de la Durostorum»
(SSR, 9).
∗ 305 e.n. : (8480 E. V.), mai, impăratul daco-roman Diocleţian s-a retras din tronul imperial, la 1 mai 305 (8480 E. V.), intro impresionantă solemnitate, desfăşurată la templul lui Jupiter din Nicomedia, petrecandu-şi apoi bătrane-ţea cu inţelepciune valahică / daco-romanească, “pe pămantul naşterii, la obarşii”, in Daco-romania de Vest, pe coasta Dalmaţiei, in opulentul său palat din oraşul antic, Salona (Spalato > Split, azi, in Croaţia), capodoperă arhitecturală a secolului al IV-lea.
∗ 305 e.n.(8480 E. V.) – 306 (8481 E. V.)e.n. : Impărăţirea Daco-romanului Constanţiu Auriul («Constantius Chlorus»).
∗ 305 e.n. : (8480 E. V.) – 311 (8486 E. V.): impărăţirea Daco-romanului Galeriu; la preluarea carmuirii părţii orientale a Imperiului Roman, Galeriu, bazandu-se pe faptul că Daco-romania / Daco-romanitatea era “placa turnantă” a intregului imperiu, că de la Aurelian, din anul 270, şi pană in anul 305, in tronul de Roma s-au perindat numai conaţionali, adică impăraţi daci / daco-romani, a declarat că este mai potrivit ca numele de Imperiu Roman să fie schimbat in cel de Imperiu Dacic
(cf. Fontes II, 7). Impăratul daco-roman, Galeriu conduce triumfător războiul din anul 305, impotriva Sarmaţilor, invadatori ai teritoriilor Daco-romaniei Răsăritene. In acest război, Constantin (viitorul impărat, Constantin cel Mare) dirijează un corp de cavalerie, căruia i se datorează o serie de fapte pline de eroism. După Anonymus Valesii, Constantin, pe cand «se lupta călare impotriva Sarmaţilor, a apucat de păr pe un barbar fioros, l-a tarat după sine şi l-a depus la picioarele impăratului (Galeriu). Apoi, din ordinul lui Galeriu, a intrat cu calul său in mlaştină (probabil, la Nistru) şi drum a deschis celorlalţi oşteni care se indreptau impotriva Sarmaţilor; după ce mulţi dintre aceştia au fost ucişi, el s-a intors, aducand lui Galeriu izbanda» (Fon-tes, II, 47). Pentru eroismul dovedit şi in acest război, Galeriu a incredinţat lui Constantin paza provinciilor Daco-romaniei Răsăritene: Bitinia, Thracia, Scythia (Minor / Major) şi Illyria.
∗ 305 e.n. : (8480 E. V.)– 313 (8488 E. V.): impărăţirea daco-romanului Maximin Daia.
∗ 305 (8480 E. V.)– 307 (8482 E. V.)e.n. : impărăţirea Daco-romanului Sever.
∗ 306 (8481 E. V.) – 312 (8487 E. V.)e.n. : impărăţirea Daco-romanului Maxenţiu.
∗ 306 (8481 E. V.) – 337 (8512 E. V.)e.n. : impărăţirea Daco-romanului Constantin cel Mare.
∗ 308 (8483 E. V.) – 324 (8499 E. V.)e.n. : impărăţeşte Daco-romanul Liciniu (Valerius Licinianus Licinius).
∗ 308 (8483 E. V.) – 328 (8503 E. V.)e.n. : impărăţeşte Daco-romanul Domiţiu Alexandru.
∗ 311 e.n. : (8486 E. V.): după moartea impăratului Galeriu, survenită in anul 311 (la 5 mai), cand centrul puterii se afla
in Daco-romania, la Sirmium (astăzi, Sremska Mitrovica), unde-şi avea tabăra, Imperiul Roman se imparte intre Constantin, Maxenţiu, Liciniu (“cumnatul lui Constantin”) şi Maximin.
∗ aprox. 311 (8486 E. V.) – 383 (8558 E. V.)e.n. : trăieşte Lupilă – Episcopul ce incearcă fără succes, din dispoziţia Constantinopolului, să creştineze pe Goţii aflaţi printre Daco-romanii-moldoveni, in zona nipro-crimeică, traducandule Biblia in gotică; traducerea şi-o semnează şi cu numele-i tălmăcit “pe inţelesul” Goţilor: «Ulfila».
∗ 313 e.n. : (8488 E. V.), ianuarie: "Edictul de la Mediolanum"
(Milano), promulgat de impăratul daco-roman Constantin cel Mare şi de coîmpăratul Liciniu, proclamă dreptul tuturor cetăţenilor Imperiului Roman la libertatea credinţei / cultului, deci şi dreptul Creştinilor; au fost oprite persecuţiile anticreştineşti şi s-a acordat Bisericii
Creştinismului «libertatea de inchinăciune». "Edictul de la
Mediolanum" / Milano este considerat rodul politicii lui Constantin cel Mare ce vedea in Creştinism, in Biserică (desigur, dinspre
∗ 316 e.n. : (8491 E. V.): Constantin cel Mare dă ordin pentru reconstrucţia oraşului Tropaeum Traiani din Daco-romania
Ponto-Dunăreană.
∗ 317 – 328 e.n. : (8492 – 8503 E. V.): impărăţeşte Daco-romanul Crispu (Flavius Iulius Crispus).
∗ 317 e.n. : (8492 E. V.): impăratul daco-roman Constantin cel Mare bate monedă cu monograma Creştinismului.
∗ 319 – 324 e.n. : (8494 – 8499 E. V.): se declanşează – in 319 – ultimul mare “război impărătesc” dintre Zalmoxianism,
avand in frunte pe impăratul daco-roman Licinius, şi Creştinism – avand in frunte pe impăratul daco-roman Constantin, dintre Daco-romania Creştinismului şi Daco-romania Zalmoxianismului; după victoria-i din 324, impăratul glorios intră in istorii cu numele de Constantin cel Mare.
∗ aprow.320 (8495 E. V.) – 381 (8556 E. V.), 25 ianuarie,e.n. :
a trăit sfantul daco-roman Betranion, Episcop de Tomis / Constanţa (cf. AMar, 329).
∗ 324 – 332 e.n. : (8499 – 8507 E. V.): impăratul Constantin cel Mare intemeiază “noua Romă” pe Cornul de Aur, atunci al Daciei / Daco-romaniei, oraşul ce-i va purta numele, Constantinusa / Constantinopol.
∗ 328 e.n. : (8503 E. V.): impăratul daco-roman Constantin cel Mare inaugurează podul de peste Dunăre, dintre Oescus şi
Sucidava (Celei-Romania).
∗ 330 e.n. : (8505 E. V.), 11 mai: Constantin cel Mare
inaugurează reşedinţa sa imperial-daco-romanească /
valahică, sau capitala Creştinismului – numită mai tarziu de
cronicarii greci “Creştinopol”, noua capitală a Imperiului Roman.
∗ 330 e.n. : (8505 E. V.), aprox.: Inscripţia de la Biertan-Sibiu. In centrul provinciei Ardeal / Transilvania a Daco-romaniei
anului 330, la Biertan (judeţul Si-biu), existau o biserică
daco-romanească ortodox-creştină şi, desigur, o şcoa-lă daco-romanească elementară / de ucenici orfevrieri;
“protagonistul” inscripţiei, Zenovie, a invăţat şi latina; cu privire la acestă inscripţie creştin-daco-romanească
descoperită in inima Daco-romaniei, istoricul Const. C. Giurescu
certifică: «Inscripţia de la Biertan, găsită in 1775 şi aflătoare azi in Muzeul Bruckentahal din Sibiu, se compune
din trei randuri de litere săpate intrun dreptunghi de bronz şi are următorul cuprins: “Ego Zenovius votum posui” / “Eu, Zenovie, am pus ofranda”; ea însoţeşte un monogram creştin de bronz şi indică numele locuitorului care a făcut ofranda – un candelabru – bisericii locale» (IIR, 22).
∗ 333 – 350 : (8508 – 8525 E. V.): Impărăţeşte Daco-romanul Constans.
∗ 337 – 340 : (8512 – 8515 E. V.): impărăţeşte Daco-romanul Constantin al II-lea (Constantinus II).
∗ 337 e.n. : (8512 E. V.), 22 mai: moare impăratul daco-roman, Constantin cel Mare.
∗ 337 e.n. : (8512 E. V.), iunie: Imperiul Roman este impărţit intre cei trei fii ai lui Constantin cel Mare: Constantin II, Constanţiu şi Constans.
∗ 337 – 340 e.n. : (8512 – 8515 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Constantin al II-lea.
∗ 337– 350 e.n. : (8512 – 8525 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Constans peste provinciile Italia, Africa, Pannonia, Illyricum şi Thracia.
∗ 337– 361 e.n. : (8512 – 8536 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Constanţiu al II-lea, peste provinciile Egipt, Orient, Asia şi Pont, avându-şi reşedinţa la Constantinusa / Constantinopol. Rămane, in anul 350, “singurul august” din-tre cei desemnaţi de impăratul daco-roman Constantin cel Mare. Daco-romania –
ca parte integrantă a Imperiului Roman (Daco-romania Sud-
Dunăreană), ori ca parte “aliată” a Imperiului Roman
(Daco-romania Nord-Dunăreană) – “a contribuit” la refacerea
“unităţii” Imperiului Roman, seismat şi de războaiele
fratricide, şi de “uzurpatorii” Magnenţiu, Nepotian şi
Vetranio, şi de tulbură-rile religioase etc. Numele
impăratului daco-roman, Constanţiu al II-lea, se leagă in
primul rand de vestitul oraş-cetate, Tomis, care a devenit
cel mai important port maritim al Daco-romaniei. Impăratul a
continuat, a desăvarşit opera de reconstrucţie incepută de
tatăl său, Constantin cel Mare, la Tomis, oraşul numindu-se
din această perioadă ca şi astăzi, Constantia / Constanţa (cf. MKP, 144). Potrivit unei Notitia Dignitatum (redactată la sfarşitul seco-lului al IV-lea şi “completată” / “indreptată” in primul sfert al secolului urmă-tor), Daco-romania s-a bucurat de o deosebită atenţie acordată de impăratul Constanţiu al II-lea, avand un impresionant număr de comandanţi ai Dunării, ridicaţi din importantele şcoli militare daco-romaneşti-zalmoxiene de la Tomis / Constanţa, Calatiani / Callatis (Mangalia), Tropaeum Traiani, Drobeta
etc.
∗ 339 – 418 e.n. : (8514 – 8593 E. V.), aprox.: trăieşte Episcopul daco-roman Laurenţiu de Novae.
∗ 340 – 416 e.n. : (8515 – 8591 E. V.), aprox.: trăieşte primul mare poet imnic daco-roman, Niceta Remesianu, autorul
imnului intregii Creştinătăţi, "Te Deum laudamus…" / "Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm…", scris pe la anul 370 (8545 E.
V.), cand a fost desemnat Episcop pe pămantul naşterii, la
Remesiana / Romoesiana.
∗ 343 e.n. : (8518 E. V.), octombrie: Intaiul Sinod Ecumenic de
la Sardica-Daco-romania.
∗ 345 e.n. : (8520 E. V.): se naşte Daco-romanul Ieronim
(Hieronymus), in localitatea Stridonia-Daco-romania de Vest, la graniţa dintre Dalmaţia şi Pannonia (azi, langă Grahovo – Bosnia), unul dintre erudiţii şi cei mai activi părinţi ai Bisericii Creştine, traducătorul Bibliei in limba latină (Vulgata).
∗ 346 – 381 e.n. : (8521 – 8556 E. V.), 25 ianuarie, aprox.:
Betranion este Episcop de Tomis / Constantia (Daco-romania – cf. AMar, 329 / PIB, 144).
∗ 348 e.n. : (8523 E.V.): Intâiul Sinod de la Sirmia-Daco-romania.
∗ 348 – 420 e.n. : (8523 – 8595 E. V.), aprox.: trăieşte Auxenţiu Durostoreanu, autorul "micro-monografiei", Scrisoare despre credinţa, viaţa şi moartea lui Ulfila / Epistula de fide, vita et obitu Ulfilae (cf. ADEp, 75), intr-o limpidă la-tină dunăreană.
∗ 350 e.n. : (8525 E. V.): intre “uzurpatori” se află şi
Daco-romanul moesian Vetraniu, proclamat de armată, la 1 martie, in Mursa-Pannonia, impărat; Constanţiu al II-lea il acceptă in calitatea de coampărat.
∗ 350 e.n. : (8525 E. V.), 3 – 30 iunie: impărăţeşte şi Daco-romanul Nepotian.
∗ 350 – 430 : (8525 – 8605 E. V.), aprox.: este perioada in
care şi-a derulat firul existenţial episcopul Maximin de
Daco-romania, adept al arianismului. Opera sa cuprinde: Dizertaţia lui Maximin impotriva lui Ambrozie / Disertatio Maximini contra Ambrosium – lucrare abordand in prima parte actele sinodului de la Aquileea, din 381.
∗ 350 – 351 : (8525 – 8526 E. V.), iarna: impăratul
Constanţiu al II-lea işi stabileşte reşedinţa in Daco-romania de Vest, la Sirmia / Sirmium, «metropola Illyricului, care a
devenit pentru mai mulţi ani centrul politic al Imperiului Roman şi, totodată, centrul bisericesc al lumii creştine; mutandu-şi reşedinţa aici, impăratul a fost urmat de o
seamă de Episcopi arieni şi semiarieni; sprijiniţi de impărat, aceştia au devenit iniţiatorii şi conducătorii unor sinoade care căutau să dea o formulă de credinţă pentru intreaga Biserică şi să restabilească pacea.» (PIB, 122).
∗ 351 – 354 : (8526 – 8529 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Constanţiu Gallu.
∗ 351 : (8526 E. V.): Al II-lea Sinod de la Sirmia-
Daco-romania.
∗ 353 : (8528 E. V.): Constanţiu dă Legea pentru inchiderea templelor păgane.
∗ 360 - 435 : (8535 – 8610 E. V.), aprox.: Sfantul
Daco-roman Ioan Cassian.
∗ 361 – 363 : (8536 – 8538 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Iulian, autorul celebrei lucrări «Contra Creştinilor».
∗ 363 – 364 : (8538 – 8539 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Iovian.
∗ 364 – 375 : (8539 – 8550 E. V.): impărăţirea
daco-romanului Valentinian I; s-a născut in Daco-romania, pe
la anul 321, in localitatea Cibalae (Pannonia Inferior – azi, Vinkovci-Croaţia). “Locuit” de geniul nemuritorilor-războinici
aidoma strămoşilor săi direcţi, a imbrăţişat cariera armelor cu mare strălucire, ajungand la 43 de ani impărat. In fruntea Imperiului Roman, incă din primul an, 364, şi-a asociat la impărăţire pe fratele său, Valensiu / Valenţiu (Valens), incredinţandu-i partea răsăriteană; a murit apărandu-şi
Patria, in Brigetia (azi, O-Szöny-Ungaria), la 7 noiembrie
375 (8550 E. V.), intro campanie impotriva Sarmaţilor,
alungaţi din nord-vestul Daco-romaniei.
∗ 364 – 378 : (8539 – 8553 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Valensiu / Valenţiu (Valens). Acest impărat
daco-roman a obţinut cateva victorii insemnate asupra
năvălitorilor, indeosebi, Vizigoţi / Huni, respinşi de la
Dunărea de Jos, in stepele nord-pontice. Desigur, cea mai
ingrozitoare imagine despre migraţii / invazii, reţinută de
istoriile lumii europene, este cea despre Huni.
∗ 367 / 378 – 383 : (8542 / 8553 – 8558 E. V.): impărăţirea Daco-romanului Graţian.
∗ 368 : (8543 E. V.) aprox.: din orizontul anului 368 (8543 E.
V.) se datează daco-romanescul tezaur celebru, "Cloţa cu
Puii Aur" (descoperit la Pietroasele-Buzău, in 1837), tezaur
din care se mai păstrează 12 piese, cantărind 19 kg, tezaur
prin care preoţii Zalmoxianismului din Moldadava şi
Masageţia au angajat pe căpetenia Goţilor, Athanarich, pe
frontul impotriva Creştinismului; intrucat Athanarich, in anul
următor, le-a trădat “cauza”, preoţii Zalmoxianismului nu i lau
mai incredinţat. Tezaurul atestă o rafinat-zalmoxiană
Şcoală Daco-romanească de Aurari din "Tara Barsei" (centrul
metalurgic al Braşovului).
∗ 369 : (8544 E. V.): impăratul daco-roman Valenţiu / Valens şi căpetenia Goţilor / Vizigoţilor, Athanarich incheie «tratatul de pace» de la Noviodunum (azi, Isaccea-Tulcea / Romania
– v. CDCD, 132 sq.).
∗ 370 – 435 : (8545 – 8610 E. V.), aprox.: este perioada in
care a trăit filosoful daco-roman Aethicus Dunăreanu (d’Ister
/ Histricus), autorul "Cosmografiei".
∗ 372 : (8547 E. V.), 12 aprilie: moartea prin inecare in apa
Buzăului a Sfantului Daco-roman Sava.
∗ 375 / 378 – 383 : (8550 / 8553 – 8558 E. V.): impărăţeşte Daco-romanul Graţian.
∗ 375 / 383 – 392 : (8550 / 8558 – 8567 E. V.): impărăţirea Daco-romanului Valentinian al II-lea, fiul lui Valenţiu (Valens).
∗ 377 – 378 : (8552 – 8553 E. V.): războiul dintre
Zalmoxianism şi Creştinism, dintre Daco-romania
Zalmoxianismului şi Daco-romania Creştinismului, atinge
apogeul, mutandu-şi frontul in sudul Dunării, in provinciile
imperial-romane Scythia Minor, Moesia şi Thracia.
∗ 378 : (8553 E. V.), 9 august: Valenţiu (Valens) cade in
bătălia de la Adria-nopol impotriva Goţilor.
∗ 383 : (8558 E. V.): impăratul daco-roman Graţian este ucis de generalul trupelor france, Arbogast; deacum, Flavius Theodosius I (379
– 395) conduce singur Imperiul Roman.
∗ 383 – 392 : (8558 – 8567 E. V.): impărăţeşte
Daco-romanul Valentinian al II-lea.
∗ 390 – 425 : (8565 – 8600 E. V.), 20 aprilie, aprox.: in
această perioadă este Episcop de Tomis / Constantiana
(Constanţa-Romania) sfantul daco-roman Teotim I.
∗ 391 : (8566 E. V.): Ieronim termină traducerea "Noului
Testament" in latină, direct din ebraică.
∗ 391 : (8566 E. V.): in Daco-romania – provinciile Dacia
Malvensis / Alutu-ania (> Oltenia), Dacia Mediterranea (intre Sardica şi Singidunum – Valea Timocului) –, se propagă erezia bonosiană (de la numele preotului daco-roman, Bonosu, din oraşul natal al impăratului Constantin cel Mare, Naissus / Niş), derivată din erezia lui Fotin, «negand, printre altele, şi pururea-fecioria Maicii Domnului» (PIB,
125).
∗ 392 : (8567 E. V.): Sfantul daco-roman Ieronim scrie /
publică De viris illustribus, unde trece in revistă pe toţi
scriitorii creştini de pană la el, astfel incat “le acordă locul
pe care-l merită faţă de scriitorii păgani”.
PELASGIA / VALAHIA, SAU DACIA / DACO-ROMANIA, INTRE IMPERIUL ROMAN DE RĂSĂRIT ŞI IMPERIUL ROMAN DE APUS
∗ 395 : (8570 E. V.), 17 ianuarie: impăratul Teodosie, «pe
patul de moarte», dispune “testamentar” ca Imperiul Roman
să fie divizat in Imperiul Roman de Răsărit, repartizat spre
impărăţire fiului său, Arcadiu (395 – 408), şi Imperiul Roman de Apus, repartizat spre stăpanire fiului său,
Honoriu (395 – 423); aşadar, la 17 ianuarie 395, in “baza
Hotărarii de la Milano”, au luat fiinţă Imperiul
Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit.
∗ 395 (8570 E. V.) – 476 (8651 E. V.): Imperiul Roman de
Apus durează de la impăratul Honorius Flavius (fiul cel mic
al impăratului grec, Theodosius), pană la impăratul
Augustulus, detronat in anul 476 (8651 E. V.) de Odoacru, un “general” recrutat / promovat din neamul “federatilor” Heruli.
∗ 395 (8570 E. V.) – 610 (8785 E. V.): Imperiul Roman de
Răsărit. Se consideră că imperiul işi mai merită această “titulatură”, deoarece “romanitatea” / “daco-romanitatea”
este incă “preponderentă” şi de la impăratul grec, Arcadius
Flavius (fiul cel mare al impăratului grec, Theodosius), pană
la anul 610, an al morţii ultimului impărat valah, Foca,
după care “grecizarea” s-a dovedit “copleşitoare”, statul
devenind intradevăr Imperiu Bizantin.
∗ 415 – 418 : (8590 – 8593 E. V.): la Massalia / Marsilia,
Sfantul Ioan Cassian intemeiază mănăstirile "Saint Victor"
(pentru călugări) şi "Saint Sauveur" (pentru călugăriţe).
∗ 417 – 421 : (8592 – 8596 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Constanţiu al III-lea, originar din Dacia Ripensis, de langă Naissus.
∗ 418 : (8593 E. V.): Sfantul daco-roman Ioan Cassian
publică o lucrare fundamentală pentru Creştinism: Despre
aşezămintele manăstireşti cu viaţă de obşte şi despre tămăduirile celor opt păcate principale / "De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis".
∗ 420 : (8595 E. V.): Sfantul Ioan Cassian publică prima
serie de zece Convorbiri spirituale / Conlationes Sanctorum Patrum (I – X);
este anul morţii sfantului daco-roman Ieronim, traducătorul
Bibliei in limba latină.
∗ 423 – 455 : (8598 – 8630 E. V.): impărăţirea
Daco-romanului Valentinian al III-lea. După moartea
impăratului-unchi, Honorius (ce nu avusese urmaşi), in anul
423, a devenit impărat (al Imperiului Roman de Apus) fiul
lui Constanţiu al III-lea şi al prinţesei Placidia, Valentinian al III-lea. A fost asasinat la 16 martie 455.
∗ 425 (aprilie) – 435 : (8600 – 8610 E. V.), aprox.: Timotei
este Episcop de Tomis / Constantia (Constanţa-Daco-romania). Timotei de
Tomis a participat la al III-lea Sinod Ecumenic de la Efes, din anul 431 (8606 E. V.), evidenţiinduse intre cei mai străluciţi combatanţi ai nestorianismului.
∗ 426 : (8601 E. V.): Sfantul daco-roman Ioan Cassian publică a doua serie de şapte Convorbiri spirituale /
"Conlationes Sanctorum Patrum" (XI – XVII); in Convorbirea a XIII-a, «expune raportul dintre har şi libertate, combătand indirect predestinaţianismul Fericitului Augustin, fără a-l
numi, şi reliefand sfintele nevoinţe ale pelerinilor pustiei»
(Cas, 48).
∗ 429 : (8604 E. V.): sfantul daco-roman Ioan Cassian
publică a treia serie de şapte Convorbiri duhovniceşti /
Conlationes Sanctorum Patrum (XVIII – XXIV). Unicitatea creştin-valorică «le-a generalizat in toată Biserica după
moartea sa» (Cas, 48).
∗ 450 – 457 : (8625 – 8632 E. V.): impărăţeşte
Daco-romanul Marcian (Marcianus). In Imperiul Roman de Răsărit, lui Teodosie al II-lea ii urmează in tronul impărătesc generalul Marcian (450 – 547), «soţul Pulcheriei», «sora lui Teodosie al II-lea»;
∗ 451 : (8626 E. V.): generalul daco-roman Aeţiu (Aetius)
infrange pe Attila, căpetenia barbariei hunice, in bătălia de
pe Campiile Catalaunice.
∗ 457 – 474 : (8632 – 8649 E. V.): impărăţeşte
Daco-romanul-bessian, Leon I Tracu («Leon I Thrax»).
∗ 474 : (8649 E. V.): impărăţeşte Daco-romanul Leon al IIlea.
∗ 491 – 518 : (8666 – 8693 E. V.): Daco-romanul Anastasiu
impărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol.
∗ 518 (8693 E. V.) – 527 (8702 E. V.): Daco-romanul Justin
I impărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol.
∗ 519 : (8694 E. V.), mai: Ioan, Leontie / Leonţiu (rudă cu generalul Vitalian), Ahile, Petru şi Mauriciu, călugării daco-romani / valahi din Episcopia Tomisului – Dunogaetia /
Scythia Minor (Dobrogea-România), care elaboraseră formula Unul din Treime a suferit cu trupul, in cel mai inalt spirit al Ortodoxiei, şi pe care o argumentaseră şi in faţa impăratului Iustin I, pleacă la Roma spre a susţine-o şi in faţa Papei Hormisdas, desigur, spre a anihila “efectele” Schismei Mici (cf. VSP, 64 sqq.).
∗ 519 : (8694 E. V.), septembrie: Papa Hormisdas scrie la
Constantinopol despre sosirea călugărilor daco-romani / valahi din Dunogaetia / Sythia Minor (Dobrogea-Romania); stau la Roma 14 luni (cf. VSP, 67).
∗ 527 (8702 E. V.) – 565 (8740 E. V.): Daco-romanul
Iustinian I impărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol. In Daco-romania, după cum remarca Procopius din Caesareea, impăratul a organizat «cea mai puternică apărare a noastră şi a intregii Europe», impanzind ţărmurile Dunării (aidoma lui Aure-lian, Constantin cel Mare ş. a.) «cu intărituri dese» şi aşezand «pretutindeni pe ţărm străji de oşteni, pentru a opri cu străşnicie trecerea barbarilor»
(Fontes, II, 461); a rezidit vechile cetăţi, oraşele-cetăţi de importanţă strate-gică şi economică din Daco-romania.
∗ 540 : (8715 E. V.): moare Dionisie Valahul / Daco-romanul
(Dionisie cel Mic / Exiguul), cel ce pune bazele de calcul ale erei creştine.
∗ 565 (8740 E. V.) – 578 (8753 E. V.): Daco-romanul Iustin
al II-lea (Flavius Justinus II) impărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol.
∗ 578 (8753 E. V.) – 582 (8757 E. V.): Daco-romanul
Tiberiu impărăţeşte la Constantinusa / Constantinopol.
DACIA (VALAHIA / DACO-ROMANIA) ŞI IMPERIUL BIZANTIN, INTRE ANII 610 (8785 E. V.) ŞI 1453 (9628 E. V.), DE LA ULTIMUL IMPĂRAT DACO-ROMAN, FOCA, PANĂ LA CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI
∗ 610 – 700 : (8785 – 8875 E. V.): soarta Daco-romaniei,
indeosebi, a Daco-romaniei Sud-Dunărene (căci “soarta” Daco-romaniei Nord-Dunărene este in funcţie de “amintirea” Legămantului de la Aurelian, mai mult ori mai puţin respectat de Constantinopol / Roma), se află in mana următorilor impăraţi greco-bizantini: Heraclius (610 – 641), Constantin al III-lea şi Heracleo-nas (641), Constans al IIlea (641 – 668), Constantin al IV-lea Pogonatul (668 – 685),
Iustinian al II-lea Ritnotmetul (685 – 695), Leontie (695 – 698) şi Tiberiu al III-lea Apsimar (698 – 705).
PRIMA RE-UNIRE PARTIALĂ A PELASGO-DACO-THRACILOR, SAU A VALAHILOR / DACO-ROMANILOR, SUB SCEPTRUL LUI SAMOS, LA ANUL 623 (8798 E. V.)
∗ 623 – 658 : (8798 – 8833 E. V.): Statul Nord-Dunărean al
Daco-romanilor lui Samos. Impăratul de Constantinopol, Heraclius, nemairăspunzand solici-tărilor Daco-romanilor / Valahilor (in baza “legămantului aurelianic”) din ţările de rauri / munţi ale Daco-romaniei Nord-Dunărene, aflate sub teroarea avaro-slavilor, reunirea forţelor autohtone, carpato-dunărene se arată stringentă; in anul 623 (8798 E. V.) se creează Statul Daco-romanilor lui Samos (numele conducătorului este legat, deopotrivă, de numele Dumnezeului Cogaionului / Sarmizegetusei, Samasua /
Samos, dar şi de «ţara de rauri / munţi” de la raul Samos /
Someş).
∗ 625 : (8800 E. V.): Samos alungă Slavii-Sarbi / Serbi din
provinciile nord-dunărene, Alutuania / Oltenia şi Banatua /
Banat, peste Dunărea Clisurii Cazanelor (Porţilor de Fier),
in Imperiul Bizantin; Sarbii (după cum relatează şi
Constantin Porfirogenetul, in lucrarea Administraţia /
Conducerea impără-ţiei – cf. Fontes, II, 657 sqq.), «prin
mijlocirea comandantului de oşti, care conducea atunci
oraşul Singidunum / Belgrad», au cerut să li se dea «alt
pămant de locuit»; Heraclius a colonizat in zona
Singidunum / Belgrad pe Sarbi ca «supuşi ai impăratului
roman; impăratul a adus misionari din Roma, i-a botezat, ia
invăţat să indeplinească in cinste legile bunelor purtări şi le-a impus credinţa creştină» (Fontes, II, 665).
∗ 626 : (8801 E. V.), iulie-august: spre deosebire de Slavii-
Sarbi, Avaro-Slavii alungaţi de Samos din Daco-romania
Nord-Dunăreană, la sudul sacrului fluviu dacic, devastează
Peninsula Balcanică şi asediază chiar Constantinopolul;
sunt zdrobiţi de armata imperială a lui Heraclius, la 10 august.
∗ 630 :(8805 E. V.): Samos alipeşte statului să valah /
daco-romanesc nord-dunărean «ţinuturile carintiene» de sub
stăpanirea “cneazului” Valuk, ţinuturi aparţinand astăzi
Sloveniei.
∗ 631 : (8806 E. V.): Samos infrange Francii la Wogastisburg.
∗ 634 : (8809 E. V.): impăratul Heraclius incheie “un tratat”
cu Kubrat, hanul uniunii triburilor proto-bulgare din stepele
nord-ponto-caucaziene (din aşa-zi-sa “Bulgaria Mare”), pe
care-l “cinsteşte” «cu demnitatea de patricius», să intre cu
Bulgarii – ca “federati” – in Valea Dunării şi să hărţuiască pe Daco-romanii / Valahii din Statul lui Samos, spre ai slăbi puterea. De fapt, "Bulgarii" lui Kubrat – prin jafurile
intreprinse – declanşează intrarea in «marele declin» a
majorităţii oraşelor-cetăţi daco-romaneşti din Valea Dunării şi chiar din Dunogaetia / Dobrogea (aparţinand imperiului).
A DOUA RE-UNIRE PARTIALĂ A PELASGO-DACO-THRACILOR, SAU A VALAHILOR / DACO-ROMANILOR, LA ANUL 636 (8811 E. V.)
∗ 636 – 675 : (8811 – 8850 E. V.), aprox.: Uniunea Daco-romanilor / Valahilor din cele Şapte Tări de Rauri / Munţi din Valea Dunării de Jos («statul / uniunea celor şapte triburi»), după modelul Statului lui Samos, de la Porţile de Fier pană la Nistru, spre a face faţă noilor valuri de populaţii / triburi migratoare, avaro-slave, germanice, proto-bulgare / bulgare etc.
∗ 673 – 674 : (8848 E. V.): impăratul bizantin, Constantin al
IV-lea Pogona-tul, reamintinduşi de «Legămantul de la
Aurelian» şi de Daco-romanii / Valahii de la Dunărea de
Jos, terorizaţi de triburile avaro-slabe, bulgaro-slave, germanice ş. a., dar mai degrabă determinat de Uniunea Daco-romanilor / Va-lahilor din cele Şapte Tări de Rauri / Munţi din Valea Dunării de Jos, declanşează o campanie anti-bulgaro-slavă la nordul Dunării şi al Mării Getice / Negre, soldandu-se cu biruinţa imperialilor atat pe uscat cat şi pe apă; totuşi, nu a reuşit să distrugă Oglu, adăpostul din
mlaştinile nord-pontice, dintre Nistru şi Nipru, al hanului
bulgar Asparuh.
∗ 681 : (8856 E. V.): tratat intre impăratul Constantin al IVlea Pogonatul şi hanul bulgar Asparuh, prin care se permite
Bulgarilor să se aşeze in Imperiul Bizantin – Daco-romania /
Dacia Pontic-Moesică, in calitatea de “federati”, in regiunea Varnei / Odessos şi la est de Hemus / Stara Planina, recunoscandui ca “ţarat” cu capitala la Aboba-Pliska, apoi la Preslav, desigur, “in coasta”
daco-romanescului Stat al Celor Şapte Tări de Rauri / Munţi
de la Dunărea de Jos. (?)
∗ 730 : (8905 E. V.), Ianuarie: maleficul Edict imparatesc al lui Leon al III-lea de interzicere a «cultului icoanelor...» se rasfrange si asupra vietii crestine din Daco-Romania.
∗ 733 : (8908 E. V.): Intre provinciile imperiale retrase de
sub jurisdictia Papei Grigore al III-lea de catre Leon al IIIl-lea,
se afla si cele din Valahia de Vest; si Illiria trece sub autoritatea Patriarhului Constantinopolitan.
∗ 787 : (8962 E. V.): Vestitul centru religios-crestin valahic de la Morisena / Morissenadunum (Cenad-Romania), de pe r.Muresul Inferior, este condus cu multa diplomatie de Episcopul valah Ursu (Ursus), in ciuda presiunilor, amenintarilor "ringului avar" din Pannonia.
∗ 788 : (8963 E. V.): Valahii din Carintia (Slovenia) trec sub stapanire Carolingiana.
∗ 791 – 796 : (8966 – 8971 E. V.):
∗ 796 – 805 : (8971 – 8980 E. V.):
∗ 812 : (8987 E. V.):
∗ 836 : (9011 E. V.):
∗ 850 : (9025 E. V.)
∗ 836 – 852 : (9011 – 9027 E. V.):
∗ 862 – 863 : (9037 – 9038 E. V.):
∗ 870 :(9045 E. V.):
∗ 875 – 895 : (9050 – 9070 E. V.):
∗ 879 : (9054 E. V.):
∗ 885 – 915 : (9060 – 9090 E. V.),
∗ 880 – 910 : (9055 – 9085 E. V.),
∗ 893 : (9068 E. V.):
∗ 894 : (9069 E. V.):
∗ 895 – 930 : (9070 – 9105 E. V.):
∗ 895 : (9070 E. V.):
∗ 896 : (9071 E. V.): ţarul bulgar Simeon nu iartă pe “aliaţii unguri / maghiari” ai impăratului Leon al VI-lea şi
mobilizează impotriva lui Arpad, impotriva Atelkuzului,
“neamurile bulgare nord-cauzaziene” (cate mai erau in “Bulgaria Mare”), cu “triburile aliate acestora”, şi triburile Pecenegilor; triburile ungureşti / maghiare, ce se ospătau
din bogata pradă din Daco-romania Dunăreană, sunt prinse
ca intr-o menghină: din sud-est, sud şi sud-vest, atacă
Bulgarii; din răsărit atacă Pecenegii; in vest, la Nistru, se
ridică scutul daco-romanesc-moldovenesc, tăindulise orice
legătură cu Imperiul Bizantin “aliat”; Ungurii / Maghiarii sunt
măcelăriţi, salvanduse prin nord, in frunte cu Arpad, doar
şapte triburi; Atelkuzul (“Ungaria Mare”, după modelul caucazian-
doneţian al “Bulgariei Mari”) este ocupat de Pecenegi.
∗ 896 – 897 : (9071 – 9072 E. V.): prin “inţelegerea” dintre
Arpad şi Leon al VI-lea de Constantinopol (care trimisese un sol la “regele de arme” al Pathissiei de Nord şi al Crissianei, Monu Măruţ), cele şapte triburi ungare / maghiare trec prin pasul Dukla, pătrund in Valea Tisei, o străbat, “sub călăuzi-rea” războinicilor daco-romani / valahi, trecand Dunărea şi aşezandu-se in Pannonia imperial-bizantină, ca “federati”, tot intre autohtoni Daco-romani / Valahi, dar şi langă mai vechii “federati”, unii “federaţi” deja “creştinaţi”, Slavii vestici, ori langă Bulgari şi Avari “in curs de creştinare”: «... terram – Pannoniae – habitarent Slavi (Avarorum) – Bulgari et Blachi ac pastores Romanorum» (apud. NPIst, 265).
∗ 896 – 927 :(9071 – 9102 E. V.): ţarul Simeon sprijină pe discipolii lui Chiril şi Metodiu, intre care se evidenţiază
Clement, Naum ş. a. (din “şcoala de slavizare” şi de
distrugere a Daco-romanităţii, pregătită de grecimea din
Patriarhia de Constantinopol), să intemeieze şcoli intre
Dunărea de Jos şi Hemus / Balcani, avand ca “sacră limbă
de predare” slavona.
∗ 906 : (9081 E. V.), aprox.: cronica anonimului notar al
regelui maghiar Bela (al II-lea / al III-lea ?), «Gesta Hungarorum» (XIX – XX), confirmă indirect prin
răspunsul categoric dat de “regele de arme” al Crissianei, Monu Măruţ, “regelui maghiar Arpad” – faptul că, in orizontul anului 906 (ca şi in secolul contemporan “Anonimului Notar”), incă mai era valabil, mai “func-ţiona benefic”, dinspre Constantinopol, după 636 de ani, Legămantul de la impăratul Aurelian: «Iar ducele Arpad
(...) a trimis soli (...) la ducele Monu Măruţ (“Menumorut”),
cerandui ca din drepturile strămoşului său, regele Attila, să ii cedeze pământul de la fluviul Someş până la hotarul
Nirului şi pană la poarta Mezeşului. In adevăr, trimişii lui Arpad, Usubuu şi Veluc, au trecut peste raul Tisa in vadul Lucy şi după ce au plecat de aici, ajungand in fortă-reaţa Bihor, au salutat pe ducele Monu Măruţ şi iau prezentat darurile pe care ducele lor i le trimisese. La urmă insă,
comunicandui ce aveau de zis din partea ducelui Arpad, au pretins teritoriul numit mai sus. Ducele Monu Măruţ i-a primit insă cu bunăvoinţă şi, incărcandui cu diverse daruri,
a treia zi le-a cerut să se intoarcă. Şi le-a dat răspuns,
zicandu-le: “Spuneţi lui Arpad, ducele Hungariei, domnul vostru: datori ii suntem ca un amic, cu toate ce-i sunt necesare fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul insă ce l-a cerut bunăvoinţei noastre nu il vom ceda niciodată, cată vreme vom fi in viaţă. Şi ne-a părut rău că ducele Săleanuş (“Salanus”) i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, cum se spune, fie de frică, dar ceea ce se tăgăduieşte. Noi insă, nici din dragoste, nici din
frică, nu-i cedăm din pămant nici un deget, deşi a spus că are un drept asupra lui. Şi vorbele lui nu ne tulbură inima
că ne-a arătat că descinde din neamul lui Attila, care se
numea biciul lui Dumnezeu. Şi chiar dacă a răpit acela prin
violenţă această ţară de la strămoşul meu, acum insă, graţie stăpanului meu, impăratul din Constan-tinopol, nimeni nu poate să mi-o smulgă din mainile mele”. Şi
spunandu-le aceasta, le-a dat drumul să plece.».
∗ 910 – 940 : (9085 – 9115 E. V.),
∗ 915 – 920 : (9090 – 9095 E. V.),
∗ 943 : (9118 E. V.):
∗ 945 – 1317 : (9120 – 9492 E. V.): braţul fluvial şi oraşul Sulina (Selinas) «schelă bizantină»; din 1318, «schelă genoveză» (BMIst, 31).
∗ 969 – 976 : (9144 – 9151 E. V.): in vremea impăratului
Ioan Tzimiskes, Imperiul Bizantin işi intinde graniţele la
Carpaţii Meridionali şi la nordul Deltei Dunării, peste toate
ţările de rauri / munţi, adică peste diurpanatele / jupa-natele daco-romaneşti-nord-dunărene, dintre Olt şi Nistru (cf.
NPIst, 254).
∗ 972 : (9147 E. V.), martie – mai: Daco-romanii-moesieni,
sprijiniţi de armatele imperial-bizantine de sub comanda
impăratului Ioan Tzimiskes, luptă cu impresionant eroism
pentru eliberarea de sub invadatorii ruşi, conduşi de
Sviatoslav, bineînţeles, aduşi “ca aliaţi” de Bulgari; se dau
bătălii la Pulpudava, la Preslav (e capturat “basileul Bogor /
Boris”), la Drista / Durostor (Silis-tra) etc.; dintre războinicii
daco-romani, se distinge tanărul comandant Teodor
Miazănoapte; «impăratul Ioan, zdrobind domnia Ruşilor şi
gandurile lor indrăzneţe prin incercările războiului», in 972, a desfiinţat sud-dunăreanul «Tarat Bulgar» şi a repus
«Moesia sub stăpanirea Romanilor, sa întors in Bizanţ şi a
iernat acolo, oferind supuşilor daruri, ca de obicei, şi
ospteţe abundente» (Fontes, II, 697), după cum notează
cronicarul Leon Diaconul. (?)
∗ 972 : (9147 E. V.): daco-romanescul oraş-cetate,
Durostoruma / Durostorum devine “capitala” themei bizantine Paristrion / Paradunavon.
∗ 982 – 992 : (9157 – 9167 E. V.): Bisericile Creştin-
Ortodoxe din peşterile Dealului Tibişir-Basarabi (jud.
Constanţa); «pe peretele din cretă (...) sunt zgrafiate datele
982 şi 992, alături de alte inscripţii (...), ornamente etc.»; in baza Dealului Tibişir «a fost descoperită o carieră de cretă, din care se extrăgeau prin cioplire blocuri pentru
construirea “valului de piatră” aflat la 1 – 2 km distanţă la
nord de Murfatlar» (BMIst, 31).
∗ 990 – 1000 : (9165 – 9175 E. V.), aprox.: «in faţa Dealului
Dervent, la 9 km in aval de com. Ostrov (jud. Constanţa),
este construită Cetatea de pe ostrovul Păcuiul lui Soare,
fortăreaţă (...) a Imperiului Bizantin...» (BMIst, 32).
∗ 1002 – 1003 : (9177 – 9178 E. V.): «Gesta Hungarorum» menţionează in orizontul anului 1002 (9177 E. V.) «Regatul Ultrasilvaniei / Transilvaniei», sub conducerea “regelui de
arme daco-roman”, Iulea («Gyla / Gyula»), opunandu-se misiunii catolic-apostolice a regelui Ungariei, Ştefan I.
∗ 1018 : (9193 E. V.): după anihilarea “aratului Bulgar al lui Samuil», Vasile al II-lea Bulgaroctonul readministrează
ţinuturile respective in temele imperial-bizantine: Bulgaria, Sirmium şi Dalmaţia; cronicarii consemnează: «Imperiul Bizantin ajungea pană la Adriatica şi stăpanea Dunărea, iar Balcanica Peninsulă nu cunoştea alt stăpan» (IIvb, 335).
∗ 1030 – 1241 : (9205 – 9416 E. V.): la Morisena /
Morisenadunum (> Cenad-Romania) funcţionează o şcoală
daco-romanească frecventată de 30 de elevi; de asemenea,
funcţionează şi o Şcoală de Teologie (creştin-ortodoxă), atat pentru Daco-romania Nord-Dunăreană, cat şi pentru Boemia, Polonia, Tările Germane etc.; a fost distrusă de
marea invazie tătaro-mongolă. (?)
∗ 1040 – 1041 : (9215 – 9216 E. V.): in Daco-romania Sud-
Dunăreană, are loc răscoala antibizantină a Valahilor
condusă de Petru Delian.
∗ 1050 : (9225 E. V.): cronicarul persan Gardazi notează, in
"Podoaba istoriilor", că in Dacia / Daco-romania Nord- Dunăreană, de la Tisa pană la Nistru, locuieşte «un popor
din Imperiul Roman (az Rum)», Poporul Valahilor, «un popor de creştini».
∗ 1054 : (9229 E. V.), iulie 16: Schisma cea Mare
«marchează inceputul declinului Bizanţului ce va sfarşi prin
cucerirea otomană (1453)», dar şi o anume “prosperitate
economică” a Daco-romaniei secolelor XI – XIII.
∗ 1068 : (9243 E. V.):
∗ 1094 : (9269 E. V.):
A TREIA RE-UNIRE PARTIALĂ A VALAHILOR / DACOROMANILOR, SUB SCEPTRUL LUI MERCURIU, LA ANUL 1103 (9278 E. V.), IN STATUL MEDIEVAL AL TRANSILVANIEI
∗ 1103 – 1113 : - Mercuriu, principe al Ardealului / Transilvaniei.
∗ 1122 : (9297 E. V.): impăratul Ioan al II-lea Comnen, in
baza «legămantului de la Aurelian», vine cu oaste la nordul Dunării, in ajutorul Daco-romanilor carpatici, luptand impotriva triburilor invadatoare ale Pecenegilor.
∗ 1161 : (9336 E. V.): sub pretextul că luptă impotriva
Cumanilor ce “invada-seră” ţările daco-romaneşti / valahe de la Dunăre, Manuil I Comnenul anga-jează o mare campanie
in Daco-romania Nord-Dunăreană, avand scopul de a instaura in statul daco-romanesc-medieval al Transilvaniei “puterea” / “stăpanirea” lui Geza al II-lea, “ruda ungară / maghiară” a acestui impărat bizantin; armatele Comnenului pătrund in Transilvania dinspre Moldova, prin trecătoarea Oituz (cf. NPIst, 277).
∗ 1176 : Leuştache este principe de Arudela (Arutela / Terra Aruteliensis) / Ardeal / Transilvania); totodata
era «comandantul ostilor comitatelor si nobililor, avand drept de judecata».
∗ 1180 : Bela al III-lea, rege impus de Manuil I Comnen in
luptele "urmasi-lor" lui Geza al II-lea pentru "tronul pannonic", implineste visul "Sfantului Ştefan", anexand la Ungaria provinciile din aria Valahiei Sud-Vestice: Srem, Croatia si Dalmatia, spre a fi "mana dreapta a Papei de la Roma".(?)
A PATRA REUNIRE PARTIALĂ A VALAHILOR / DACO-ROMANILOR, SUB SCEPTRUL FRATILOR PETRU ŞI ASAN, LA ANUL 1185 (9360 E. V.), IN STATUL VALAHIEI MARI
∗ 1185 : septembrie – noiembrie, rascoala armata a Valahilor din Moezia sub conducerea lui Petru si Asan, contra regimului bizantin a lui Isac al II-lea Anghelos, chiar in ajunul nuntii acestuia cu fiica lui Bela al
III-lea, regele Ungariei.
∗ 1186 – 1187 : In luptele angajate cu armatele represive ale imparatului Isac al II-lea Anghelos, valahii Moeziei condusi de Petru si Asan ies biruitori. Petru si Asan declara independenta fata de Constantinopol a Valahiei sud-dunarene.
∗ 1189 : Cu ajutorul militar primit din Valahia de la nord de Dunare (Cumania), ostirile lui Petru si Asan anihileaza «numai intr-o noapte» armata represiva imperial-bizantina condusa de generalul, valahul Cantacuzino.
∗ 1190 : Marea batalie de la Berrhoe / Verria (Macedonia) in care armata valahilor condusa de Petru si Asan, zdrobeste armata condusa
de imparatul Isac al II-lea Anghelos. Sunt spulberate de catre armata valaha a lui Petru si Asan si ostirile aliate, chemate in ajutor de imparat, mai intai, sunt distruse contingentele ungare de pe drumul Vidinului, trimise de Bela, regele Ungariei, socrul imparatului Isac, apoi in nord-est, de la gurile Dunarii, sunt respinse cetele rusesti ale confederatiei Kievlene a marelui cneaz de Vladimir. (?)
∗ 1190 – 1196 : primul domnitor al Valahiei sud-dunarene (Moeziei) este Asan, intemeietorul Dinastiei Asăneştilor.
Capitala statului se stabileste a se ridica pe ruinele
vechilor fortificatii de la Turule ("turnuri" – cf. Fontes, II,
472), datand din timpul imparatului Iustinian; orasul-capitala se rezideste sub numele valah de - Turrinova (< Turris Nova / “Turnul Nou”) / Turnova (in documentele slave: «Tarnova» / «Tarnovo»).
∗ 1196 – 1197 : Domn al Valahiei sud-dunarene este Petru.
∗ 1197 – 1207 : Domn al Valahiei sud-dunarene este Ioan (Ionita)
∗ 1204 – 1261 : Imperiul Latin – stat creat in inima Imperiului Bizantin de feudalii participanti la Cruciada a IV-a, sub conducerea contelui de Flandra, Balduin I (1204 – 1205); existenta Imperiului Latin indica un alarmant grad de slabire / decadere a Imperiului Bizantin ce, in aceasta perioada, isi avea capitala la Niceea.
∗ 1205 : 14 – 15 aprilie: Razboi intre Imperiul
Latin si Valahia sud-dunareana. Imparatul Balduin I de Flandra,
pornind razboi impotriva Valahiei sud-dunarene, este infrant la
Adrianopol; isi afla moartea ca prizonier la curtea
domnitorului valah Ionita
∗ 1206 – 1208 : Smaragd este principe al Transilvaniei.
∗ 1207 – 1218 : Domnitor al Valahiei sud-dunarene este Borilă ("Asan Burul" / "Bourilă").
∗ 1209 – 1212 : Mihai este principe al Transilvaniei.
∗ 1218 – 1241 : Ioan al II-lea Asan este domn al Valahiei sud-dunarene.
∗ 1219 – 1221 : Leucă este principe al Transilvaniei.
∗ 1221 – 1222 : Paul este principe al Transilvaniei.
∗ 1223 : Armatele mongolo-tatare conduse de Genghis-Han, dupa ce zdrobesc armatele rusilor si "Cumanilor", la Calca («Kalka, sau Kal-ga»), ocolesc Valahia Mare, temandu-se de armata valaha a lui Ioan al II-lea Asan, invadand Polonia, Germania etc. (imediat după moartea lui Ioan Asan al II-lea, Valahia este invadată de urmaşul lui Genghis-Han). (????)
∗ 1227 – 1240 : Pouşa este principe al Transilvaniei (mai puţin “intervalul” 1232 – 1234).
∗ 1231 : Batalia dintre valahii nord-dunareni (cumanii) si "ostile" principatului "Halici-Volan" (Volhynia)". "Valahia Mare" se invecineaza la nord, nord-est si est, cu principatele de Halici-Volhynia si principatul Kievului. Calcand cu oaste pamanturile Valahiei, principele(cneazul) Daniil de Halici-Volhynia, angajeaza lupta cu valahii Tarii de Sus. Cum oastea lui Daniil de Halici era superioara numericeste ostirii valahe, domnul Valahiei sud-dunarene, Ioan al II-lea, trimite in ajutor oastea socrului sau, regelui, Andrei al II-lea al Ungariei, biruind, respingand astfel inamicul, pe Danil al Galiciei de la hotarele de nord.
∗ 1241 – 1246 : Caliman I Asan, domneste in Valahia sud-dunareana. In 1244, Kaganatul Mongol si Imperiul Bizantin reusesc sa rupa Valahia Mare la Dunare; Valahia Nord-Dunareana este
trecuta in seama Kaganatului Mongol, Valahia sud-
dunareana, este inghitita treptat de Imperiul Bizantin, cu subtilităţi politic-grecesti, profitandu-se de naivitatea epigonilor lui Ioan al II-lea Asan. (???)
∗ 1241 : "Marea Invazie Tataro-Mongola", distruge si resedinta Episcopal-Catolica, si scoala romanească din localitatea Milcovia, din provincia Moldova a Valahiei nord-dunarene, aflate pe "locul centrului actual de povarnisilor Odobeşti, pe Valea Milcovului”. (???)
∗ 1242 – 1252 : Laurenţiu este principe
al Transilvaniei.
∗ 1242 : Cronica stihuita a lui Filip Mousket ne informeaza ca «Regele Valahilor i-a invins, la trecatori, pe tatari».
∗ 1244 – 1272 : Valahia nord-dunarena, sub
conducerea domnitorului Olaha, este "legata" / "dependenta" de "Hoarda de Aur". (???)
conducătorii
ţărilor de rauri / munţi din Daco-romania Nord-Dunăreană pierd orice speranţă in Constantinopol, “legămantul de la Aurelian” spulberanduse in noul context politic; in funcţie de noile pericole, şi extracarpaticele ţări de rauri / munţi ale Daco-romaniei Nord-Dunărene se reorganizează in state daco-romaneşti medievale (după modelul statului medieval daco-romanesc al Transilvaniei creat in faţa pericolului
maghiaro-catolic ivit la Tisa, in orizontul anului 1103). (?)
∗ 1246 – 1256 : Mihai I Asan domneste in Valahia sud-dunareana.
∗ 1247 : Misionarul franciscan, Giovani da Pian del Carpini, mentioneaza in notele sale de calatorie ca a intalnit pe drumul nord-pontic si pe "regele" valahilor extracarpatici - Olaha, ce se intorcea de la curtea marelui han al Hoardei de Aur. (?)
∗ 1247 : Diploma Cavalerilor Ioaniti consemneaza la granita intereselor medieval-politice ale acestora patru formatiuni politic-administrativ-culturale din Valahia Nord-Dunareana, dupa numele conducatorilor lor:
∗ 1256 : Căliman al II-lea Asan domneste in Valahia sud-du-nareana.
1257 – 1277 : Constantin domneste in Valahia sud-dunareana.
1261 : Irneriu este principe al Transilvaniei.
1261 : Imparatul bizantin, Mihai Paleolog, recucereste Constantinopolul si restaureaza Imperiul Bizantin.
1263 – 1264 : Borşa I este principe al Transilvaniei.
1267 – 1274 : Nicolae Gheorghe e principe al Transilvaniei (cu intrerupere in 1271).
1270 – 1277 : 13 octombrie: Matei Geac este principe al Transilvaniei (minus intreruperea: 1273 – 1275). (in documente, numele-i maghiarizat - «Csak»).
1272 : Tratat intre imparatul bizantin, Mihail al VIII-lea Paleologul, si hanul, noionul tataro-mongol din "dinastia Batuizilor" - Nogai (ginerele
imparatului bizantin), prin care delimiteaza sferele in spatiul Valahiei Mari: partea nord-dunareana ramane Nogaiului, partea sud-dunareana – Paleologului. Valahia sud-dunareana devine un stat aservit Imperiului Bizantin, sub regi "hibrizi" greco-bizantino-valahi, acceptand "jocurile politice" de la Constantinopol, pana la cucerirea otomana. (???)
1272 : Imediat dupa tratatul "Nogaio-Paleologic", domnitorul valah din Valahia nord-dunareana - Alutuon, declara independenta "Tarii" sale (Muntenia), Transilvania si Moldova raman inca "datatoare de tribut" lui "Nogai". (???)
1273 – 1804 : Perioada Imperiului Romano- German - Habsburgic.
1275 : Borşa al II-lea este principe al
Transilvaniei.
A CINCEA RE-UNIRE PARTIALĂ A VALAHILOR /
DACO-ROMANILOR, SUB SCEPTRUL LUI ALUTUON, LA ANUL 1277 (9452 E. V.),
IN STATUL MEDIEVAL AL [ĂRII ROMANEŞTI
∗ 1277 : Principele Munteniei - Alutuon (Lytuon), spre a face fata pericolelor tataro-mongole, bizantine, unguresti etc., reuneste in statul medieval al "Tarii Romanesti", alaturi de Oltenia, si Muntenia, inca Basarabia etc., devenind stapan si peste tinuturile cu "Episcopatul Cumanilor" si cu "cavaleri teutoni", "cumani" etc. In aceasta calitate, de domn
al Tarii Romanesti, se razboieste cu armata regelui Ungariei, "cumanul" Ladislau al IV-lea, ce "isi revendica “papalocumano - unguresti” pamanturi «de dincolo de Alpi / Carpaţi»; “expediţia cruciată” a lui Ladislau al IV-lea nu s-a soldat decat cu «capturarea lui Barbat», fratele principelui
valah, rascumparat "cu o suma insemnata" (???)
∗ 1277 : Murind Alutuon (Lytuon), fratele sau, Barbat, urca in tronul domnesc al "Tarii Romanesti".
∗ 1277 – 1279 : Ionilă (Ivăilă / Lacană / “Lacanas”, sau Bărdacă / “Brdokba”) domnestete in Valahia sud-dunareana.
∗ 1277 : octombrie – decembrie: Nicolae Mauriciu este principe al Transilvaniei.
∗ 1278 – 1279 : Finta este principe al Transilvaniei.
∗ 1279 – 1280 : Ioan al III-lea Asan domneste in Valahia sud-dunareana.
∗ 1279 – 1600 : Principatul medieval valah al Transilvaniei are – de la Finta pana la Mihai Viteazul – urmatorii conducatori (“principi”):
∗ 1281 : 1 iulie – 16 august: activitatea comerciala extraordinara a portului dunarean romanesc Vicina (Isaccea-Romania) monopolizeaza 20,2Î din contractele comerciale ale Constantinopolului / Perei: «Spre a vedea cat de activ era importul si exportul la Dunarea de Jos in a doua jumatate a secolului al XIII-lea, dam cateva date privind viata comerciala a orasului si portului Vicina, pe locul Isaccei de astazi. Numai intr-o luna si jumatate, de la 1 iulie la 16 august 1281, se incheie la Pera (Constantinopol) de catre un singur notar genovez – si erau 20 asemenea notari in capitala Imperiului Bizantin – nu mai putin de 27 de contracte de comandita pentru Vicina, in valoare de 4100 de hiperperi. Aceasta cifra apare in adevarata ei lumina cand constatam ca ea reprezinta 20,2Î din totalul tranzactiilor incheiate la Pera cu toate posesiunile genoveze si depaseste comertul Persi cu Genova insasi, orasul metropola, care nu reprezinta decat 18Î. Asadar, Vicina era un centru comercial de prim rang. Fara sa ajunga la insemnatatea Vicinei, dar un comert activ, important, avea loc si la Chilia, portul din Delta, de pe malul drept al bratului cu acelasi nume al Dunarii, la Brăila, care va deveni, in secolul al XIV-lea, principalul port al [ării Romaneşti, la Orasul de Floci, de la gura Ialomitei, existent inainte de 1300 si specializat in comertul cu lana si branza, la Giurgiu, avand in fata, pe malul drept, stravechea asezare de la Russe – turceste Rusciuk – iar in epoca Imperiului Roman, Sexanta Prista, la Zimnicea, in fata Şiştovului, la Calafat, cu nume specific portuar, in fata
Vidinului, in sfarsit, la Severin, in extremitatea de apus a
Tarii Romaneşti» (IIR, 27 sq.). In aceste localitati prospere ale Daco-romaniei, ca si in cele de pe tarmul Marii Negre: Constanta / Tomis, Mangalia / Calatiani (Callatis) etc. – existau si scoli bisericesti romaneşti ai caror absolventi sustineau «o asemena viata de negot, de-a lungul Dunarii», fiind cu deosebita «stiinta de carte, socotitori buni, cunoscatori ai monedelor, apoi vamesi pentru autoritatea politica» (ibid.).
∗ 1280 – 1292 : Gheorghe I domneste in Valahia sud-dunareana. Stralucita putere a statului independent al Valahiei moeziene din timpul lui Ioan al II-lea Asan a fost macinata, distrusa sub epigonii de dincoace de 1241, intre Kaganatul Mongol si Imperiul Bizantin, ce si-au intins
tentaculele peste Carpati, Dunare si Balcani, incepand din a doua jumatate a secolului al XIII-lea e.n., indeosebi, dupa inregistrarea apusului Imperiului Latin de Rasarit (la 25 iulie 1261) si dupa reanvigorarea Imperiului Bizantin sub imparatii Mihail Paleolog al VIII-lea (1259 – 1282) si Andronic al II-lea Paleolog (1282 – 1328).(???)
∗ 1310 – 1352 : (9485 – 9527 E. V.): Ioan Basarab / Basarab I este voievod / domn (“rege”) al Tarii Romanesti.
∗ 1330, aprox. – 1358 : ( 9505 – 9533 E. V.): Bogdan este
voievod al Maramureşului.
∗ 1330 : (9505 E. V.): războiul de la Posada, dintre Carol
Robert de Anjou, regele Ungariei, şi Basarab I, domnul /
“regele” [ării Romaneşti; armata Ungariei este distrusă in
intregime la Posada / Arutela-Cozia, pe Olt, Basarab I
reuşind să păstreze astfel independenţa statului.
∗ 1346 : (9521 E. V.): Balica este “rege de arme” in “ţara de
rauri / munţi” a Daco-romaniei / Valahiei Sud-Dunărene, Dunogaetia /
Dobrogea.
∗ 1352 – 1364 : (9527 – 9539 E. V.): Nicolae Alexandru este
domn al Tării Romaneşti.
A ŞASEA RE-UNIRE PARTIALĂ A VALAHILOR / DACO-ROMANILOR,
SUB SCEPTRUL LUI DRAGOŞ, LA ANUL 1352 (9527 E. V.), IN STATUL MEDIEVAL AL MOLDOVEI
∗ 1352 – 1353 : (9527 – 9528 E. V.): Dragoş este domn al
Moldovei, reunind ţările de rauri / munţi ale Daciei /
Daco-romaniei de Est, Moldadava / Moldova, Buvovina, Basarabia, Tirasgeţia etc. (?)
∗ 1354 – 1358 : (9529 – 9533 E. V.): Dragoş-Sas este domn
al Moldovei.
∗ 1359 : (9534 E. V.): Balc este domn al Moldovei.
∗ 1359 : (9534 E. V.): Mitropolia [ării Romaneşti are sediul la Curtea de Argeş.
∗ 1359 – 1365 : (9534 – 9540 E. V.): Bogdan este domn al
Moldovei.
∗ 1359 : (9534 E. V.): este atestată documentar Manăstirea Argeşului, capodopera evmezic-arhitecturală de la Curtea de Argeş, “conectată” la mitul jertfei zidirii.
∗ 1364 : (9539 E. V.): se zideşte in provincia Maramureş a Daco-romaniei Nord-Dunărene, Manăstirea Ieud, vestită şi prin şcoala-i de copişti de texte religioase.
∗ 1364 – 1377 : (9539 – 9552 E. V.): Vlaicu este domn al
Tării Romaneşti; bate monedă chiar din primul an de domnie.
∗ 1369 : (9544 E. V.): Vlaicu, domnul Tării Romaneşti, obţine prima victorie dunăreană asupra armatelor de pradă
otomane / turceşti.
∗ 1370 : (9545 E. V.): călugărul Nicodim de Oltenia
intemeiază Manăstirea Vodiţa.
∗ 1373 : (9548 E, V.): Bogdan-Laţcu este domn al Moldovei.
∗ 1374 – 1375 : (9549 – 9550 E. V.): Costea Muşat este
domn al Moldovei.
∗ 1375 : (9550 E. V.): călugărul Nicodim de Oltenia
intemeiază Manăstirea Tismana.
∗ 1375 – 1391 : (9550 – 9566 E. V.): Petru I Muşat este
domn al Moldovei; in al doilea an al domniei sale bate monedă.
∗ 1377 – 1383 : (9552 – 9558 E. V.): Radu Basarab este domn al Tării Romaneşti.
∗ 1383 – 1386 : (9558 – 9561 E. V.):Dan I Basarab este domn al Tării Romaneşti.
∗ 1386, 23 septembrie – 1418, 31 ianuarie : (9561 – 9593 E.
V.): Mircea cel Bătran este domn / “rege” in statul medieval
daco-romanesc al Tării Romaneşti.
∗
∗ 1393 – 1878 : (9568 – 10.053 E. V.): Turrnova / Tarnova,
fosta strălucită capitală a Valahiei Mari din vremea Dinastiei
Daco-romane a Asăneştilor, “capitală” a Valahiei Sud-
Dunărene aservită Imperiului Greco-Bizantin, se prăbuşeşte sub asediul armatelor imperial-otomane conduse
de sultanul Baiazid I Fulgerul; şi minunata ţară de rauri /
munţi a Moesiei din fosta Valahia Mare, din “fosta” Dacia /
Daco-romania lui Regalian, intră in jugul Imperiului Turc / Otoman, pentru cateva secole, pană in 1878, cand este eliberată de armatele Romaniei şi ale Imperiului Tarist / Rus
(şi cand armatele Imperiului Rus / Tarist impun apariţia nu a
unui stat al Valahiei, ci a unui stat slav, Bulgaria).
∗ 1394 : (9569 E. V.): bătălia de la Rovine; armata lui
Mircea cel Bătran zdrobeşte armatele aliate ale Turcilor şi
ale Sarbilor.
∗ 1391 : (9566 E. V.): se zideşte in provincia Maramureş a Daco-romaniei Nord-Dunărene, Manăstirea Peri,
subordonată direct Patriarhiei din Constantinopol; a avut şi o vestită şcoală de copişti de texte religioase (cf. IIR, 31).
∗ 1391 – 1394 : (9566 – 9569 E. V.): Roman I Muşat e
domn al Moldovei.
∗ 1394 – 1399, 12 august : (9569 – 9574 E. V.): Ştefan I
Muşat este domn al Moldovei.
∗ 1394 – 1397 (9569 – 9572 E. V.): Vlad I este “rege de
arme” al Dunogae-tiei / Dobrogei.
∗ 1395 : (9570 E. V.): Daco-romanii-moldoveni, sub Ştefan I
Muşat, zdrobesc pe invadatorii unguri in bătălia de la Targu
Neamţ.
∗ 1397 : (9572 E. V.): Mircea cel Bătran infrange armata
otomană pătrunsă in Tara Romanească.
∗ 1399, 13 august – 1400, 10 februarie : (9574 – 9575 E.
V.): Iuga Ologu este domn al Moldovei.
∗ 1400, 11 februarie – 1432, 1 ianuarie (9575 – 9607 E.
V.): Alexandru cel
Bun este domn al Moldovei.
∗ 1418, 1 februarie – 1600 : (9593 – 9775 E. V.): statul
medieval-daco-romanesc al Tării Romaneşti (sau al
Munteniei) are următorii domni (la Pelasgo-Daco-Thraci,
sau Daco-romani / Valahi: Domnia ca instituţie statală este
superioară Regalităţii; in spiritul Zalmoxianismului: Domnul
este reprezentantul lui Dumnezeu in Dacia / Daco-romania; Regele este “alesul” poporului), de la Mircea cel Bătran pană la Mihai Viteazul: Mihail I (1418 – 1420), Dan al II-lea (1420, august – 1431, martie), Radu al II-lea, Alexandru I Aldea (1431 – 1436), Vlad Dracul, Mircea Vlad Dracul, Basarab al II-lea, Iancu de Hunedoara (4 – 16 decembrie 1447), Vladislav al II-lea, Vlad Tepeş (1448; 3 iulie 1456 – 14 august 1462; 7 noiembrie – decembrie 1476), Radu cel Frumos, Basarab cel Bătran (1473 – 1476 / 1477), Basarab
cel Tanăr, Mircea Dracu, Vlad Călugăru, Radu cel Mare,
Mihnea cel Rău, Vlad cel Tânăr, Neagoe Basarab (23 ianuarie 1512 – 15 septembrie 1521), Teodosie Basarab (septembrie – decembrie 1521), Vlad Dragomir Călugăru, Radu de la Afumaţi, Vladislav al III-lea, Radu Bădica, Moise Vladislav, Vlad Vintilă, Radu Paisie, Mircea Ciobanul, Radu Ilie, Pătraşcu cel Bun, Petru cel Tânăr, Alexandru al II-lea, Vintilă Pătraşcu, Mihnea Turcitul, Petru Cercel (iulie 1583 – 6 aprilie 1585), Radu Ciobanul, Ştefan Surdul, Alexandru cel Rău (august 1592 – septembrie 1593).
∗ 1423 : (9598 E. V.): Dan al II-lea biruie oştile otomane
invadatoare ale Tării Romaneşti.
∗ 1432, ianuarie – 1433, noiembrie : (9607 – 9608 E. V.):
Iliaş este domn al Moldovei.
∗ 1433 – 1447 : (9608 – 9622 E. V.): Ştefan al II-lea este
domn al Moldovei (asociat cu Iliaş: 1435 – 1442; asociat cu
Petru al II-lea:1444, aprilie – 1445, aprilie).
∗ 1437 – 1438 : (9612 – 9613 E. V.): Marea răscoală
daco-romanească-ţărănească din Transilvania, declanşată de la Bobalna, impotriva exploatării sangeroase exercitate de nobilimea maghiară / ungurească, secuiască, săsească, dar şi impotriva insignifiantei boierimi autohtone, lipsită de conştiinţă naţională daco-romanească, “innobilată” sub nume maghiarizate.
∗ 1437 : (9612 E. V.), septembrie, 16: la Căpalna, marşava nobilime ungară / maghiară, secuiască şi săsească incheie "Pactul Unio Trium Nationum" impotriva naţiunii antohtone, majoritare, a Daco-romanilor / Valahilor din Transil-vania, impotriva răscoalei acestora, declanşată de la Bobalna.
∗ 1442 : (9617 E. V.), 2 septembrie: bătălie romano-turcă la raul Ialomiţa (Romania); oştirile Daco-romaniei Nord-
Dunărene, conduse de Iancu de Hunedoara, obţin o
strălucită victorie asupra uriaşei armate otomane comandată de Sehabeddin, beglerbegul Rumeliei; această
biruinţă inaugurează seria victoriilor lui Iancu de Hunedoara in războaiele duse impotriva Imperiului Turc.
∗ 1443 : (9618 E. V.): Iancu de Hunedoara, in fruntea oştilor
daco-romaneşti-munteneşti, face o incursiune la sudul Dunării, in Imperiul Otoman, obţinand «şase victorii asupra Turcilor» (CRom, 276).
∗ 1444 – 1449 : (9619 – 9624 E. V.): Petru al II-lea este domn al Moldovei (asociat cu: Ştefan al II-lea: 1444 – 1445; Roman al II-lea: 1447).
∗ 1446 – 1453 : (9621 – 9628 E. V.): Daco-romanul / Valahul
Iancu de Hunedoara este guvernator (rege-?) al Ungariei.
∗ 1447 – 1448 : (9622 – 9623 E. V.): Roman al II-lea este
domn al Moldovei (asociat cu: Petru al II-lea: 1447).
∗ 1448 – 1449 : (9623 – 9624 E. V.): Ciubăr este domn al
Moldovei.
∗ 1449 : (9624 E. V.), 20 februarie – 12 octombrie:
Alexăndrel Olehno este domn al Moldovei.
∗ 1449 – 1451 : (9624 – 9626 E. V.): Bogdan al II-lea este
domn al Moldovei.
∗ 1451 – 1457 : (9626 – 9632 E. V.): Petru Aron este domn
al Moldovei (cu intreruperile: 1452 – 1454; 1455).
∗ 1452 : (9627 E. V.): Daco-romanul / Valahul Iancu de
Hunedoara impune Imperiului Otoman pacea de la Adrianopol; «Imperiul Otoman se obligă să nu ridice noi fortificaţii pe Dunăre şi să nu mai atace Tara Românească, Transilvania, Ungaria, Serbia şi Ragusa.
∗ 1452 – 1455 : (9627 – 9630 E. V.): Alexăndrel este domn
al Moldovei.
PELASGIA / VALAHIA – SAU DACIA / DACO-ROMANIA – ŞI ULTIMELE IMPERII ALE EUROPEI: IMPERIUL OTOMAN / TURC, IMPERIUL
AUSTRIAC, IMPERIUL RUS / TARIST, IMPERIUL
AUSTRO-UNGAR, IMPERIUL RUSO-SOVIETIC
∗ 1453 : (9628 E. V.), 29 mai: căderea Constantinusei /
Constantinopolului, capitala Imperiului Roman de Răsărit, devenit dincoace de orizontul anului 610 (8785 E. V.) Imperiul Bizantin (după instalarea “permanentă” a Grecilor in tronul impărătesc); la această dată, Imperiul Bizantin este “inghiţit” aproape in intregime de puternicul Imperiu Otoman / Turc; Constantinusa / Constan-tinopolul, sub conducerea incapabilului impărat greco-bizantin,
Constantin Dragasses, angajează “rezistenţa antiotomană”
cu vreo 9000 de oşteni şi cu 30 de corăbii; armatele
otomane comandate de sultanul Mahomed al II-lea (folosindu-se, bineanţeles, şi de tunurile de 70 de tone pe care i le proiectase inginerul roman-ardelean, Orban, căruia Bizantinii / Grecii ii refuzaseră oferta), obţin victoria după un asediu de cateva luni (martie – mai); Constantinusa / Constantinopolul (“Creştinopolul”) este frumosul oraş Istambul, din Turcia “europeană” de azi.
∗ 1453 (9628 E. V.) – 1922 (10.097 E. V.): “apogeul” şi
“destrămarea” Imperiului Otoman / Turc.
∗ 1457, 14 aprilie – 1504, 2 iulie : (9632 – 9679 E. V.):
Ştefan cel Mare este domn al Moldovei.
∗ 1458 :(9633 E. V.): Fiul Dacoromânului / Valahului Iancu
de Hunedoara, Matei Corvin, este ales rege al Ungariei.
∗ 1459 : (9634 E. V.): «Vlad Tepeş refuză să dea haraciul solicitat de Poarta Otomană / Imperiul Turc» (CRom, 276).
∗ 1461 :( 9636 E. V.): Vlad Tepeş «il trage in ţeapă pe begul de Nicopole, eliberează Giurgiul de sub Turci şi le
zdrobeşte trupele de pe malul drept al Dunării» (CRom, 276).
∗ 1488 : (9663 E. V.): se zideşte – in provincia Moldova a
Daco-romaniei Nord-Dunărene – Manăstirea Voroneţ.
∗ 1495 : (9670 E. V.): sunt rezidite Bicerica Ortodoxă a
Daco-romanilor din Şchei-Braşov şi Şcoala Orăşenească Daco-romanească din Şcheii Braşovului.
∗
∗ 1541 : (9716 E. V.): Turcii ocupă Budapesta; după
instituirea dominaţiei Habsburgilor asupra părţilor de vest şi de nord-vest ale Ungariei şi asupra Croaţiei, transformă in Paşalac Ungaria de Sud şi Ungaria Centrală (pentru 158 de ani: 1541 – 1699); provinciile Daco-romaniei Nord-Dunărene
ce fuseseră sub dominaţie habsburgică – Banatul, Crişana
şi Ardealul – se constituie in Principatul Autonom al Transilvaniei, sub suzeranitate turcească.
A ŞAPTEA RE-UNIRE PARTIALĂ A VALAHILOR / DACO-ROMANILOR,
SUB SCEPTRUL LUI MIHAI VITEAZUL, LA ANUL 1600 (9775 E. V.), IN STATUL MEDIEVAL AL DACIEI
∗ 1593 : (9768 E. V.): 10 octombrie: Mihai Viteazul, fiul
domnitorului Pătraşcu cel Bun, este inscăunat in tronul Tării Romaneşti.
∗ 1594 : (9769 E. V.), 13 noiembrie: Mihai Viteazul
declanşează bătăliile cu trupele turceşti staţionate in Bucureşti, Oraşul de Floci, Harşova, Silistra; la Ruse / Rusciuk, pe malul Dunării, spulberă şi oastea otomană ce insoţeşte pe Bogdan, spre a-l instala ca nou domn al Tării Romaneşti; un alt corp de oaste daco-romanească, sub comanda banului Mihalcea, zdrobeşte o altă oaste turcească,
insoţitoare a lui Ştefan Surdu, spre a fi instalat in tronul Moldovei, in locul lui Aron Vodă.
∗ 1595 : (9770 E. V.), 13 / 23 august: bătălia de la
Călugăreni; Mihai Vi-teazul zdrobeşte armata imperial-otomană de sub comanda lui Sinan Paşa.
∗ 1596 : (9771 E. V.): armatele lui Mihai Viteazul trec la
sudul Dunării, in Imperiul Otoman, distrugand fortificaţiile
turceşti din cetăţile-oraşe: Babadag, Vidin, Plevna etc.,
nutrind intenţia / ideea re-Unirii Valahiei Mari din vremea Dinastiei Asăneştilor.
∗ 1597 : (9772 E. V.): sultanul trimite “steag de domnie şi
daruri” lui Mihai Viteazul.
∗ 1598 : (9773 E. V.), iunie: "Tratatul de la Manăstirea
Dealului" intre Mihai Viteazul şi impăratul romano-german /
habsburg, Rudolf, privind finanţarea campaniei daco-romane
antiotomane; Rudolf se obligă să dea lui Mihai Vitea-zul
plata pentru 5000 de soldaţi şi armament («tunuri, praf,
gloanţe şi alte unelte de război»), domnului / “regelui”
daco-roman revenindu-i obligaţia de a lupta «pentru alungarea Turcilor şi a altor duşmani ai Tării Romaneşti, ai Transilvaniei şi ai Ungariei».
∗ 1599 : (9774 E. V.): Mihai Viteazu incepe campania
militară pentru re-Unirea Tării Romaneşti cu Transilvania;
Mihai Viteazu caştigă bătălia cu trupele lui Andrei Bathory
de la Şelimbăr / Şelimberg, din 28 octombrie; trupele lui
Bathory se dispersează, cuprinse de panică; Andrei Bathory, «insoţit de caţiva nemeşi sau boieri transilvăneni», fuge, spre a trece in Moldova; peste trei zile, intreaga
Transilvanie daco-romanească se inchină lui Mihai Viteazul.
∗ 1599 : (9774 E. V.), 1 noiembrie: Mihai Viteazul intră
biruitor in Alba Iulia.
∗ 1600 : (9775 E. V.), martie-aprilie: Mihai Viteazul porneşte campania pentru re-Unirea Moldovei cu Transilvania şi Tara
Romanească, intre hotarele Daciei lui Decebal; armata daco-romană a lui Mihai Viteazul intră in Moldova pe la Oituz şi zdrobeşte armata lui Ieremia Moghilă (ce avea “aliate” destule corpuri de oaste polono-ruseşti) in bătăliile de la Verbia, Bacău, Cetatea Neamţului şi Suceava; Ieremia Moghilă fuge peste Nistru; la 21 aprilie 1600, Mihai Viteazul intră in Iaşi, cetatea de scaun a Moldovei, impliniduise visul re-Unirii principatelor daco-romaneşti /
valahe nord-dunărene intre hotarele Daciei lui Decebal, ceea ce il determină să-şi semneze hrisoavele astfel: «Io Mihail Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tării Romaneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei».
∗ 1600 : (9775 E. V.), septembrie, 18: forţele imperiale
romano-germane / habsburgice, poloneze, ungureşti, otomane etc. se mobilizează pentru a distruge Statul Daco-romanilor / Valahilor nord-dunăreni; “trădările” habsburgice incep să işi arate colţii; in bătălia de la Mirăslău (Romania), domnul Daco-romanităţii, Mihai Viteazul, este trădat de generalul imperial George Basta, fiind obligat să se retragă spre Făgăraş.
∗ 1601 : (9776 E. V.), 19 august: in drum spre Alba Iulia, la
18 august, armata lui Mihai Viteazul innoptează / campează
la Turidava / Turda; in zorii zilei de 19 august, Mihai Viteazul este surprins in cortul său de război, instalat pe Campia Turdei, de un detaşament “aliat”, de trei sute de Germani şi de Valoni, trimis de generalul Basta, desigur, cu aprobarea Curţii de Praga a lui Rudolf şi cu ordinul de a-l “aresta” / “suprima”: pătrunzand in cortul lui Mihai Viteazul, «comandantul detaşamentului ii spuse: “Eşti prins!” Mihai rosti un singur cuvant: “Ba” şi dădu să pună mana pe sabie. In aceeaşi clipă insă, un valon il impuşcă, un al doilea ii străpunse pieptul, alţii il loviră cu halebardele. “Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu – ne spune cronica Tării Romaneşti – pentru că nu ştiuse, nici se prilejise sabia lui cea iute in mana lui cea vitează”. Ucigaşii ii tăiară capul...»
∗ 1602 – 1858 : (9777 – 10.033 E. V.): pe scaunul domnesc
/ “regal” al principatul daco-romanesc-medieval al Tării
Romaneşti se perindă:
∗ 1602 – 1858 : (9777 – 10.033 E. V.): in scaunul domnesc
/ “regal” al daco-romanescului principat medieval al Moldovei se perindă,
in majoritatea lor (ca şi in Tara Romanească / Muntenia),
trimişi de Istambul / Fanar (unii reuşind să cumpere tronul
la Poartă de cate trei-patru ori, sau “alternativ”, cand in Muntenia, cand in Moldova): Ieremia Moghilă, Mihail Moghilă, Constantin Moghilă, Ştefan al II-lea Tomşa, Alexandru Moghilă, Radu Mihnea, Gaspar Graţiani, Alexandru Iliaş, Miron Barnowski-Moghilă, Alexandru Coconul, Moise Moghilă, Vasile Lupu, Gheorghe Ştefan, Gheorghe Ghica, Şerban Constantin Basarab, Ştefăniţă Lupu, Eustratie Dabija, Gheorghe Duca, Ştefan Petriceicu, Dumitraşcu Cantacuzino, Antonie Ruset, Constantin Cantemir, Dimitrie Cantemir, Constantin Duca, Antioh Cantemir, Mihai Racoviţă, Nicolae / Constantin Mavrocordat, Grigore al II-lea Ghica, Ioan Mavrocordat, Matei Ghica, Scarlat Ghica, Ioan Teodor Callimachi, Grigore Callimachi, Constantin Moruzi, Alexandru Ipsilanti, Mihai Şuţu,
Alexandru Şuţu, Alexan-dru Hangerliu, Ioniţă Sandu Sturza,
Grigore Alexandru Ghica ş. a. (cf. GIrva, 968 sqq.).
∗ 1602 – 1918 : (9777 – 10.093 E. V.): principatul daco-romanesc-medieval al Transilvaniei are următorii
principi (intre 1601 – 1711) / guvernatori (impuşi de
Imperiului Habsburgic / Austriac, sau, din 1867, Austro-
Ungar):
∗ 1611 : (9786 E. V.): domnitorul Tării Romaneşti, Radu
Şerban, «il infrânge la Braşov pe Gabriel Bathory care invadase cu armate Muntenia, in 1610» (CRom, 278).
∗ 1613(9788 E. V.) – 1916 (10.091 E. V.): “apogeul”
Imperiului Rus. (?)
∗ 1648 : (9823 E. V.): «Transilvania participă ca stat
suveran la tratatul de pace din Westfalia» (CRom, 278).
∗ 1650 : (9825 E. V.): Invazie a Tătarilor – aliaţi cu Cazacii in Moldova.
∗ 1695 : (9870 E. V.): domnitorul daco-roman de Bucureşti,
Constantin Brancoveanu, «primeşte de la Curtea din Viena titlul de Principe al Imperiului ca o recunoaştere a serviciilor aduse in războiul cu Turcii» (CRom, 279).
∗ 1712 : (9887 E. V.): Imperiul Otoman instituie regimul
fanariot pentru Moldova.
∗ 1714 : Constantin Brancoveanu si cei patru feciori ai sai sunt decapitati din ordinul sultanului otoman la Istambul.
∗ 1716 : Imperiul Otoman instituie regimul fanariot si pentru Tara Romaneasca, din care se va iesi abia dupa Revolutia lui Tudor Vladimirescu.
∗ 1718 – 1739 : Oltenia se afla sub stapanirea Austriecilor.
∗ 1758 : Invazie tatara in Principatele Dunarene (?)
∗ 1775 : Acord austro-turc in urma caruia Principatul Moldova pierde o parte din "Tara de Sus" (ulterioara - Bucovina).
∗ 1784 : Marea Rascoala taraneasca a vlahilor din Transilvania condusi de Horia, Closca si Crisan, contra exploatarii sangeroase a taranimii de catre nobilimea maghiara.
∗ 1791 : Supplex libellus Valachorum Transsilvaniae, prin care se cere imparatului Leopold al IIlea de la Viena sa recunoasca romanimea preponderenta din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte natiuni din Imperiul Habsburgic / Austriac.
∗ 1812 : Dupa incheierea razboiului ruso-turc dintre anii 1806 si 1812, Imperiul Otoman cedeaza Imperiului Rus Tarist teritoriile romanesti de la est de Prut, partea dintre Prut, Nistru, Dunare si Marea Neagra a fostului stat medieval romanesc al Moldovei etc. teritoriile romanesti respective, sub numele de Basarabia, sunt transformate in gubernie a Imperiului Rusiei.
∗ 1821 : Revolutia condusa de Tudor Vladimirescu.
∗ 1828 – 1829 : (10.003 – 10.004 E. V.): in vremea acestui
război ruso-turc, armatele imperiale ale Rusiei ocupă
Moldova şi Tara Romanească.
∗ 1829 – 1834 : (10.004 – 10.009 E. V.): in Moldova şi in
Tara Romanească se instalează Administraţia Rusească,
aflată in seama generalului Kiseleff.
∗ 1848 : (10.023 E. V.): Revoluţiile burghezo-democratice
cuprind şi Tările Daco-romaneşti.
∗ 1848 : (10.023 E. V.), septembrie, 16: işi incheie lucrările cea de-a treia Adunare Naţională Daco-romanească de Blaj, la care participă 60.000 de ţărani (inarmaţi); Adunarea Naţională Daco-romanească de Blaj declară că nu recunoaşte “Uniunea” Transilvaniei cu Ungaria; iobăgimea
valahă / romană işi reafirmă revendicările; incep inrolările in oştirea populară a lui Avram Iancu, Axente Sever şi Iovian Brad.
A OPTA RE-UNIRE PAR[IALĂ A VALAHILOR /
DACO-ROMANILOR, SUB SCEPTRUL LUI ALEXANDRU IOAN CUZA, LA ANUL 1859 (10.034 E.
V.), IN STATUL MODERN AL ROMANIEI
∗ 1859 : (10.034 E. V.), 24 ianuarie: ia fiinţă statul naţional al Romaniei prin re-Unirea a două dintre provinciile mari ale Daciei / Daco-romaniei lui Regalian, Tara Romanească (Muntenia) şi Moldova; imperiile admit re-Unirea intrun stat care să nu poarte numele de Dacia (aşa cum doreau: Kogălniceanu, Bălcescu, Alecsandri, Cuza ş. a.), ci de Principatele Unite, apoi de Romania (de fapt, numele din 383 e.n. / 8558 E. V., sub care era cunoscută Gaetia /
Muntenia in vremea lui Auxenţiu Durostoreanu – care foloseşte in “micro-monografia” Scrisoare despre credinţa, viaţa şi moartea lui Ulfila / Lupilă, pentru prima oară intr-un document scris, sintagma: “Pămantul Romaniei “ / “...solo Romaniae”– v. CDCD, 120).
∗ 1859 (10.034 E. V.), 24 ianuarie – 1866 (10.041 E. V.), 11 februarie: Alexandru Ioan Cuza este domn al Romaniei, “cel mai iubit de popor dintre domnii tuturor anotimpurilor”, care – alături de ceilalţi paşoptişti din Principatele Valahe – reuşeşte să ridice programatic-statal, prin reforme,
conştiinţa naţională valahică / daco-romanească intr-un inalt grad, punand in pericol fragilele temelii ale imperiilor
secolului al XIX-lea, ale căror roţi dinţate se imbinau la
Dunăre / Carpaţi.
∗ 1866 : (10.041 E. V.), 12 februarie – 7 aprilie: o
“Locotenenţă Domnească” (alcătuită din N. Golescu, Lascăr Catargiu, N. Haralambie, “Locotenenţă” care l-a determinat pe Al. Ioan Cuza să abdice şi să ia calea exilului in
Germania, la Heidelberg, unde a murit in 3 mai 1873) conduce Romania, după voinţa imperiilor Austro-Ungar, Rus / Tarist şi Turc, imperii ce au decis să pună popoarelor mai importante de la Dunăre / Balcani domni din case germanice: Daco-romanilor / Romanilor – din casa de Hohenzollern-Sigmaringen; Bulgarilor – din casa de Saxa-
Coburg; Grecilor – din casa lui Otto I de Bavaria etc.).
∗ 1866 (10.041 E. V.), 8 aprilie – 1881 (10.056 E. V.), 13
martie: Carol I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este pus
domn al Romaniei (in locul lui Al. Ioan Cuza).
∗ 1867 (10.042 E. V.) – 1918 (10.093 E. V.): Imperiul
Austro-Ungar, “la apogeu”. Austro-Ungaria se opune re-
Unirii Daco-romanilor nord-dunăreni intre hotarele Daciei lui
Decebal, cum, de altfel, şi Imperiul Rus / Tarist, sau Imperiul
Otoman / Turc.
∗ 1877 : (10.052 E. V.), 9 mai: Romania işi declară
independenţa faţă de Imperiul Otoman; participă la
Războiul de Independenţă a Daco-romanilor / Vlahilor din
Moesia, aflaţi in lanţurile Imperiului Otoman; dă nenumărate jertfe pe frontul antiotoman, la Plevna, Smardan, Griviţa
etc.; intră in război şi Imperiul Rus, care culege laurii
victoriilor daco-romane; prin voinţa aceloraşi imperii, in
1879, Daco-romanii au constatat că au luptat de fapt nu pentru eliberarea Valahiei Sud-Dunărene, ci pentru eliberarea Bulgariei, stat rămas sub suzeranitatea Imperiului Otoman pană in 1908, cand işi proclamă independenţa.
∗ 1879 : (10.054 E. V.), 16 aprilie: după eliberarea Moesiei
de sub jugul Otoman de către armatele Romaniei şi ale Imperiului Rus, in fosta provincie a Daciei / Daco-romaniei lui Regalian, a Valahiei Mari de sub Dinastia Daco-romană / Valahă a Asăneştilor, se proclamă – prin voinţa Moscovei – statul slav al Bulgariei (prin aşa-zisa «Adunare Constituantă de la Tarnovo», sau «Constituţia de la Tarnovo» – “rămasă in vigoare pană la 4 decembrie 1947, cand a fost proclamată Constituţia R. P. Bulgaria”).
∗ 1881 (10.056 E. V.), 14 martie – 1914 (10.089 E. V.) 26
septembrie: Carol I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este rege al Romaniei.
∗ 1895 : (10.070 E. V.), septembrie, 19: se inaugurează cel
mai lung pod (4.088 m) din Europa de la sfarşitul secolului al XIX-lea, in Romania, peste Dunăre, la Cernavodă; proiectul şi conducerea lucrărilor: inginerul daco-roman: Anghel Saligny; prin această monumentală lucrare, ingineria daco-romanească inregistrează o culminaţie europeană (cf. BMIst, 221).
∗ 1912 – 1913 : (10.087 – 10.088 E. V.): Al II-lea Război
Balcanic. In 1913, prin voinţa imperiilor Rus, Austro-Ungar şi Otoman, teritoriul Macedoniei este impărţit intre Grecia,
Bulgaria, Serbia şi Albania; Thracia este impărţită intre
Bulgaria, Grecia şi Turcia; Moesia Superioară este impărţită intre Serbia şi Bulgaria; “reîmpărţiri” nesemnificative după primul şi al II-lea Război Mondial.
∗ 1914 (10.089 E. V.) – 1918 (10.093 E. V.): Primul Război
Mondial.
∗ 1914 (10.089 E. V.), 27 septembrie – 1927 (10.102 E.
V.), 19 iulie: Ferdinand I (de Hohenzollern-Sigmaringen)
este rege al României.
∗ 1916 : (10.091 E. V.), 4 / 17 august: Romania incheie un
tratat secret cu toate puterile Triplei Inţelegeri, asiguranduise,
la incheierea păcii, realipirea teritoriilor Transilvaniei, Bucovinei şi Banatului la Patria-Mumă, Romania.
∗ 1916 (10.091 E. V.), 14 / 27 august: Romania declară
război Austro-Un-gariei, marcand totodată şi intrarea
Romaniei in Primul Război Mondial.
∗ 1917 (10.092 E. V.) – 2000 (10.175 E. V.): Imperiul
Ruso-Sovietic “la apogeu”.
∗ 1918 : (10.093 E. V.), 27 martie: provincia istorică
daco-romanească a Basarabiei, anexată Imperiului Rus / Tarist in 1812 (9987 E. V.), dar devenită – in vartejul revoluţiilor: burghezo-democratică şi socialistă din Rusia anului 1917 (bineînţeles, cu “acordul” lui Lenin) – independenta Republică Democratică Moldovenească şi «exprimand voinţa poporului, in virtutea dreptului istoric şi de neam», se reuneşte cu Patria-Mumă, Romania.
∗ 1918 : (10.093 E. V.), septembrie, 15: Congresul Romanilor (Daco-romanilor / Valahilor), Cehilor, Slovacilor, Polonilor, Sarbilor, Croaţilor şi Rutenilor, de la New York, votează moţiunea de dezmembrare a Austro-Ungariei şi de eliberare a tuturor popoarelor din lanţurile Imperiului Austro- Ungar.
A NOUA RE-UNIRE PARTIALĂ A VALAHILOR / DACO-ROMANILOR, IN STATUL MODERN AL ROMANIEI MARI, SUB SCEPTRUL REGELUI FERDINAND I, LA ANUL 1918 (10.093 E. V.)
∗ 1918 : (10.093 E. V.), 1 Decembrie: re-Unirea parţială
intre hotarele Daciei lui Decebal, intre hotarele Daciei / Daco-romaniei lui Regalian, a provinciilor, a “ţărilor de rauri / munţi”, din “destrămatul” Imperiu Austro-Ungar: Banatul, statul daco-romanesc-medieval al Transilvaniei (Crişana, Ardeal, Tara Zarandului, Tara Haţegului, Tara Barsei etc.), partea sudică a Maramureşului şi partea sudică a Bucovinei, cu “statul-mumă” din 1859 al Romaniei, in Statul Naţional Unitar: Romania-1918 (10.093 E. V.). Articolul Intai al Hotărarii Adunării Naţionale de la Alba Iulia: «Adunarea Naţională a tuturor Romanilor din Transilvania, Ba-nat şi Tara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor indreptăţiţi la Alba Iulia, in ziua de 18 noiembrie (1 decembrie) 1918, decretează unirea acestor Romani şi a tuturor teritoriilor locuite de danşii, cu Romania» (apud GIrva, 593).
∗ 1927 (10.102 E. V.), 20 iulie – 1930 (10.115 E. V.), 7
iunie: Mihai I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este rege al Romaniei (sub regenţa alcătuită din principele Nicolae, Patriarhul Miron Cristea şi Gh. Buzdugan, preşedintele Curţii de Casaţie).
∗ 1928 : (10.103 E. V.), august, 27: "Pactul Kellogg – Briand",
interzicand războiul ca instrument al politicii internaţionale, este semnat la Paris de 15 state.
∗ 1928 : (10.103 E. V.), septembrie 4: Romania aderă la
"Pactul Kellogg – Briand".
∗ 1930 (10.115 E. V.), 8 iunie – 1940 (10.115 E. V.), 5 septembrie: Carol al II-lea (de Hohenzollern-Sigmaringen) este rege al Romaniei.
∗ 1931 : (10.116 E. V.), septembrie, 7: a douăsprezecea
sesiune ordinară a Adunării Societăţii Naţiunilor este
prezidată de reprezentantul Romaniei, Nicolae Titulescu.
∗ 1935 : (10.110), septembrie, 17: Romania devine membru
permanent al Ligii Naţiunilor (cu 50 de voturi din 52 posibile).
∗ 1939 : (10.114 E. V.), 7 martie – 21 septembrie: prim-ministru
al Romaniei este Armand Călinescu; pentru a pune capăt politicii sale
impotriva expansionismului Germaniei hitleriste, legionarii il asasinează.(?)
∗ 1939 (10.114 E. V.) – 1945 (10.120 E. V.): Al Doilea
Război Mondial, cu-prinzand 72 de state şi 80Î din populaţia
planetei.
∗ 1940 : (10.115 E. V.), 28 iunie: U. R. S. S. / Imperiul
Ruso-Sovietic (in urma inţelegerilor dintre Stalin şi Hitler)
ocupă teritoriile daco-romaneşti-moldoveneşti: Basarabia,
Bucovina de Nord, Transnistria, Herţa etc., teritorii devenind
Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, in
“imperiul roşu”.) (?)
∗ 1940 : (10.115 E. V.), septembrie, 4: Regele Carol al II-lea
(de Hohen-zollern-Sigmaringen) al Romaniei numeşte pe generalul Ion Antonescu Preşedinte al Consiliului de Miniştri.
∗ 1940 (10.115 E. V.), septembrie 6 – 1947 (10.122 E. V.),
29 decembrie: Mihai I (de Hohenzollern-Sigmaringen) este
regele Romaniei (a doua oară).
∗ 1940 : (10.115 E. V.), 4 noiembrie: Prezidiul Sovietului
Suprem al U. R. S. S. decide ca judeţele daco-romaneşti-moldoveneşti din sudul Basarabiei (Izmail şi Bolgrad), din
nordul Bucovinei, inclusiv judeţul Hotin, şi cea mai mare
parte a Transnistriei, să intre in componenţa R. S. S.
Ucraina.
∗ 1940 :(10.115 E. V.), septembrie, 7: sub presiunea
stalinistă, se incheie la Craiova "Tratatul de Frontieră"
romano-bulgar prin care partea de sud a Dunogaetiei / Dobrogei, parte numită "Cadrilater", alcătuită din două judeţe: Durostor şi Caliacra, a fost făcută “cadou” Bulgarilor
(pentru “fidelitate socialistă”), de către Stalin / Moscova şi
de către regalitatea bucureşteană de Hohenzollern-
Sigmaringen, judeţe aflându-se şi astăzi in componenţa
Bulgariei. (?)
∗ 1941 : (10.116 E. V.), iunie: mareşalul Ion Antonescu
eliberează teritoriile daco-romaneşti ocupate de U. R. S. S. /
Imperiul Ruso-Sovietic şi le reintegrează Romaniei (sub numele istoric străvechi de provincia Basarabia). (?)
∗
∗ 1944 : (10.119 E. V.): trupele sovietice ocupă Basarabia,
cea mai mare parte devenind Republica Socialistă
Sovietică Moldovenească, din cadrul Uniunii Republicilor
Sovietice Socialiste; restul teritoriilor e atribuit Ucrainei.
∗ 1947 : (10.122 E. V.), 30 decembrie: Romania se
proclamă Republică.
∗ 1947 (10.122 E. V.), 30 decembrie – 1965 (10.140 E.
V.), 20 august: Republica Populară Romană.
∗ 1948 (10.123 E. V.) – 1952 (10.127 E. V.): Constantin I.
Parhon este Preşedinte (al Prezidiului) Republicii Populare
Romane.
∗ 1952 (10.127 E. V.) – 1958 (10.133 E. V.): Petru Groza
este Preşedinte (al Prezidiului Marii Adunări Naţionale)
Republicii Populare Romane.
∗ 1958 (10.133 E. V.) – 1961 (10.136 E. V.): Ion Gheorghe
Maurer este Preşedinte (al Prezidiului Marii Adunări
Naţionale) Republicii Populare Române.
∗ 1961 (10.136 E. V.) – 1965 (10.140 E. V.): Gheorghe
Gheorghiu-Dej este Preşedinte (al Consiliului de Stat)
Republicii Populare Române.
∗ 1965 (10.140 E. V.), 21 august – 1989 (10.164 E. V.), 22
decembrie: Republica Socialistă Romania.
∗ 1965 (10.140 E. V.) – 1967 (10.142 E. V.): Chivu Stoica
este Preşedinte (al Consiliului de Stat) Republicii Socialiste
Romania.
∗ 1967 :(10.142 E. V.) – 1989 (10.164 E. V.): Nicolae
Ceauşescu este Preşedinte (al Consiliului de Stat)
Republicii Socialiste Romania.
∗ 1969 :( 10.144 E. V.), 20 iulie – şi in prezent / viitor: Era Antropocelestă; era este “deschisă” de primii paşi ai Omului
pe Lună, făcuţi de Neil Armstrong.
∗ 1989 : (10.164 E. V.), 16 – 22 decembrie: declanşarea
Revoluţiei Daco-romane Anticomuniste / Anticeauşiste din
Decembrie 1989, prin care se pune capăt “erei socialiste /
comuniste” din Romania.
∗ 1989 : (10.164 E. V.), 23 decembrie şi in prezent:
Romania (Republica Romaniei).
∗ 1990 – 2000 : (10.165 – 10.175 E. V.): in spaţiul Daciei /
Daco-romaniei lui Regalian fiinţează următoarele state
europene:
∗ 1990, decembrie – 1996, noiembrie : (10.165 – 10.171 E.
V.): Ion Iliescu este ales preşedintele Romaniei.
∗ 1996, decembrie – 2000, noiembrie : (10.175 – 10.171 E.
V.): Emil Constantinescu este ales preşedintele Romaniei.
∗ 2000, decembrie 20 : (10.175 E. V.) – Ion
Iliescu este ales preşedintele Romaniei
|
Lucrarea are o "gramatica moldovenizata"!
vezi: http://www.dacia.org/istrel.pdf