Manastirea Neamt

---

continuare

Cladirile "incintei", asa cum se prezinta ele astazi, dateaza din veacurile XVIII - XIX. Diferite insemnari, din care unele pe piatra, arata ca, inainte de veacul al XVIII-lea,au existat alte cladiri: o trapeza si o cuhnie (bucatarie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarnita zidita de Ilias (1546 - 1551), chilii si turnuri, inaltate de diferiti domnitori si ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor pradaciuni si unor intâmplari dureroase s-au ruinat. Odata cu veacul al XVIII-lea, a inceput, prin osârdia vietuitorilor manastirii, actiunea de reconstructie si reinnoire. Astfel, in anul 1754, este refacut pe fundatiile si perterul original turnul din unghiul de nord-est al incintei, cunoscut sub numele de "pirgu", cladire interesanta sub aspect arhitectural prin forma sa octogonala, prin boltile si scara inscrisa in grosimea zidului;in ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, sunt construite chilii cu parter si etaj; in anul 1809, Mitropolitul Veniamin Costachi a zidit o staretie noua si paraclisul cu hramul Adormirea Maicii Domnului in coltul de nord-vest al incintei; in anul 1819 - 1821 s-au ridicat chilii cu etaj pe latura de est si sud, trapeza si cuhnia cu bolti tot pe latura de sud si o parte din chiliile de vest. Tot in perioada aceasta, tturnul clopotnita a fost marit prin adaugarea unei cladiri noi spre exterior si prin suprainaltarea lui cu inca doua etaje, amenajându-se in primul etaj un paraclis cu hramul "Buna Vestire".
Dupa incendiul pustiitor din anul 1862, s-au produs unele modificari care au dat cladirilor incintei forma de astazi.
 
 
 

In anii 1958 - 1961, a fost reconstruita, intre chiliile de pe latura de est, Biserica Sf. Gheorghe. Acest locas fusese zidit, la inceputul veacului al XIX-lea, pe locul unde altadata Petru Musat inaltase cea dintâi biserica de piatra. Deoarece biserica din veacul al XIX-lea stirbea maretia si frumusetea ctitoriei lui Stefan cel Mare, s-a hotarât reconstruirea ei in mijlocul laturii de est a incintei manastiresti. Vechile temelii ale bisericii Sf. Gheorghe, ca si cele ale altor vechi cladiri din incinta, sunt marcate prin linii de piatra.
In jumatatea dinstre nord a curtii interioare, domina maiestos monumentala Biserica Inaltarea Domnului.
Imprejurari si fapte necunoscute - un cutremur, poate cel din 1471, un incendiu sau un atac vrasmas - subrezisera grav cel dintâi locas de piatra din Manastirea Neamt, zidit de Petru Musat. Slavitul voievod Stefan, de numele caruia sunt legate atâtea biserici si manastiri, nu putea trece cu vederea cea mai importanta manastire din Moldova. De aceea, in ultimul deceniu al veacului al XV-lea, el a zidit locasul care prin planul si liniile sale maiestrit proportionate, ca si prin bogata si variata decoratie a fatadelor, uimeste pe cel ce se gaseste in fata lui.
Pisania, in limba slavona, fixata pe fatada dinspre miazazi a pronaosului, este deplin concludenta cu privire la ctitorul bisericii si la timpul când a fost ea zidita: "Doamne iisuse Hristoase, primeste acest hram, care s-a zidit cu ajutorul tau intru slava sfintei si slavitei de la pamânt la cer inaltare a Ta si tu stapâne acopere-ne cu mila Ta de acum si pâna in veac. Io Stefan Voievod a binevoit si a inceput si a zidit acest hram pentru rugaciune sa si a Doamnei sale Maria si a fiului sau Bogdan si a celorlalti fii ai sai si s-a sfârsit in anul 7005 iar al domniei sale anul patruzeci si cel dintâi curgator luna lui noiembrie in 14" (1497).
Intre celelalte ctitorii al marelui Stefan, Biserica Inaltarea Domnului de la Manastirea Neamt "este cel mai interesant si reprezentativ monument al arhitecturii vremii, atât ca plan si structura interioara, cât si ca mod de decorare a fatdelor".
Planul trilobat al unor biserici de pe vremea domnitorului este marit insa si imbogatit prin adaugarea unor incaperi noi: pridvorul amplast in fata intrarii dinspre vest si gropnita sau incaperea mormintelor intre pronaos si naos.
 
 

Arhitectura si bogata plastica decorativa exterioara adauga adauga monumentului o maretie impunatoare. Un soclu, cu doua largiri succesive formeaza postamentul puternic din blocuri mari de piatra de talie, deasupra caruia se inalta peretii ziditi pâna la doua treimi din inaltime cu bolovani de râu si piatra mai marunta. De la acest nivel pâna la cornisa de piatra de sub streasina, paramentul este lucrat in zidarie de caramida. Pe portiunea aceasta a paramentului sunt doua rânduri de ocnite - cele de jos, mai mari, iar cele de sus mai mici - deasupra carora se desfasoara o bogata friza de ceramica smaltuita, compusa din discuri, romburi si triunghiuri impodobite cu motive vegetale si geometrice. La elementele de policromie ale fatadelor se adauga brâiele si pilastrii de caramida smaltuita dispuse in câmpul zidariei, atât in frize care inconjoara monumentul cât si in forma de colonete, precum si picturile in fresca ce se mai pastreaza in unele ocnite. Fatada absidelor, in partea lor inferioara, sunt decorate cu firide alungite pâna la soclu, Cunoscutele contraforturi ale arhitecturii moldovenesti sunt orânduite simetric in jurul monumentului: doua dispuse in unghiurile vestice si câte unul de o parte si de alta in dreptul arcului median al pronaosului, in dreptul incaperii mormintelor si in dreptul proscomediarului si diaconicului si, in sfârsit, unul mic in axul absidei rasaritene.
Ferestrele prin care patrunde lumina in incaperea mormintelor, naos si altarul bisericii, in decursul timpului, au fost largite si marite, dar cu prilejul lucrarilor de restaurare din 1953 - 1961 li s-a dat forma originala.
Turla, de forma octogonala, cu patru ferestre si patru contraforturi, se inalta pe doua baze suprapuse, prima cu opt laturi, iar a doua de forma stelata cu opt vârfuri. Atât bazele cât si fatadele turlei sunt decorate cu ocnite, firide, discuri si caramizi smaltuite.
In a doua jumatate a secolului al XVI-lea , sau mai târziu, a fost adaugat lânga altar, spre miazazi, un vesmântar, care in ansamblul planului cladirii inscrie o nota discordanta, dar fiind interesant din punct de vedere arhitectural, cu prilejul ultimelor lucrari de restaurare a fost mentinut.
In biserica Inaltarii Domnului din Manastirea Neamt si in preajma ei sunt mai multe morminte in care odihnesc oameni de seama din trecutul mai indepartat ori mai apropiat al poporului nostru. Astfel, in pridvor se gasesc: lespedea funerara a mitropolitului Teoctist al II-lea care a sfintit biserica in anul 1497, si lespedea lui Micota, pârcalab de Neamt, care a murit in anul 1495; tot in aceasta incapere se afla mormântul si osemintele mitropolitului Calinic Miclescu (+1886) - in acelasi mormnt s-ar afla si osemintele mitropolitului Sofronie Miclescu - si a unor episcopi si stareti.
In pronaos se afla mormântul episcopului Pavel al Romanului (+1632) si ale unor schimonahi, iar in incaperea mormintelor, mormântul lui Stefan voievod fiul lui Alexandru cel Bun (+1447) si al vestitului staret Paisie Velicicovschi (+1794).
In exterior, in arcadele ocnitelor se mai pastreaza unele picturi. In interior inca de timpuriu, s-au executat picturi. Cele din absida principala, naos si incaperea mormintelor au fost executate in ultimii ani ai domniei lui Stefan cel Mare sau pe vremea lui Bogdan al III-lea, iar cele din pronaos si pridvor pe vremea lui Petru Rares. Picturile, in general, sunt orânduite potrivit vechilor erminii ale Bisericii Ortodoxe.
Numeroasele proprietati si privilegii pe care le avea Manastirea Neamt in veacurile XIV -XV conduc la concluzia ca in aceasta asezare calugareasca vietuiau multi calugari cu preocuparea, intre altele, de a copia caligrafic si a decora artistic textele bisericesti. Nu este o exagerare daca afirmam ca Manastirea Neamt in veacurile XV - XVI si in veacul XIX, a fost un adevarat focar de cultura.
Inca de la finele veacului al XIV-lea, intre zidurile manastirii, exista o scoala de caligrafi si miniaturisti in cadrul careia se copiau si impodobeau carti bisericasti pentru manastiri si biserici din târguri si sate. In prima jumatate a veacului al XV-lea activitatea de manuscriere caligrafica si decorare artistica a textelor bisericesti a fost dominata de vestitul monah Gavriil Uric, iar in a doua jumatate a aceluiasi veac de Teodor Marisescu, Ghervasie, Ioanichie, Nicodim, Palade s.a., de buna seama ucenicii lui Gavriil Uric. Creatiile caligrafice de la manastirea Neamt au servit ca izvoade caligrafilor din alte tari.
Documente neindoielnice atesta ca la manastire Neamt s-au prelucrat matale pretioase faurindu-se obiecte de cult: tot aici s-au format pictori, sculptori in lemn si sculptori in piatra. Unii dintre vietuitorii acestui asezamânt calugaresc au inscris pagini de cinste in istoria culturii bisericesti, talmacind scrieri teologice de mare valoare, infiripând cronici asupra unor anumite epoci din viata poporului nostru sau infiintând diferite scoli. Cronicari, dascali de slavonie, Macarie si Eftimie, ambii egumeni la Neamt, au continuat Letoisetul moldovenesc: staretul Paisie Velicicovschi, renumit in toata Biserica Ortodoxa, a dat, in a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, un puternic impuls activitatii culturale bisericasti, dar mai ales vietii duhovnicesti la Manastirea Neamt; tipografia, la care s-au imprimat carti de slujba si de indrumare bisericeasca, s-a organizat la inceputul veacului al XIX-lea; o bogata biblioteca in care se gasesc manuscrise si carti de mare valoare este adapostita in aceasta manastire.

Cu toate ca, de multe ori, Manastirea Neamt a trecut prin momente grele, totusi s-a pastrat intre zidurile ei, pâna in zilele noastre, numeroase vestigii istorice care sunt adânc graitoare in legatura cu rolul important cultural pe care l-a avut acest asezamânt calugaresc. Astfel, Biblioteca manastirii numara mai mult de 11.000 de volume, intre care se gasesc 549 manuscrise - 216 românesti, 294 slavo-ruse si 39 grecesti. Printre tiparituri se impun: Indreptarea legii (pravila mare) 1652, Cheia intelesului (1678), Viata si petrecerea sfintilor tiparita de Dosoftei in anul 1682, Biblia tiparita de Serban Cantacuzino in anul 1688, Noul Testament tiparit de Antim Ivireanu la Snagov 1699 etc. Intre obiectele cu valoare istorica si artistica din colectia manastirii, mai importante sunt urmatoarele: Icoana Maicii Domnului primita in dar, potrivit traditiei, de domnitorul Alexandru cel Bun de la Ioan VIII Paleologul, catapeteasma care, pe vremuri, a apartinut paraclisului din cetatea Neamtului, câteva icoane din veacurile XVII - XVIII, câteva icoane executate de N. Grigorescu, un Vas pentru aghiazma din 1775, un Panaghiar din secolul al XVIII-lea, un Omofor care a apartinut episcopului Pahomie al Romanului (1706 -1714), numeroase xilogravuri si diferite piese tipografice.
La Muzeul de Arta al României se pastreaza renumitul Epitaf, care a apartinut pâna in 1916 manastirii Neamt, facut in 1437 de egumenul Silvan.
In apropiere de Manastirea Neamt sunt situate biserici si schituri dependente de aceasta manastire: Sfântul Ioan Bogoslovul inaltata in 1835, in locul altei biserici mai vechi. Sub biserica aceasta se afla o cripta osuar in care se pasteaza craniile vietuitorilor de la Neamt. Spre vest, la vreo 300 m, se afla biserica Batrânilor si corpul de cladiri inconjuratoare zidite la mijlocul veacului al XIX-lea; in cladiri se afla bolnita, tipografia si mai multe camere de primire. Spre sud-est, la 1 km, se afla Schitul Vovidenia, cladit din lemn in anul 1751 de Episcopul Ioanichie al Romanului; in veacul al XIX-lea s-a cladit din zid actuala biserica. Spre sud-vest, la 4 km, se gaseste Schitul Pocrov, cladit din lemn in anul 1714 de Pahomie, ales in 1706 episcop al Romanului. Spre vest, la 7 km, a fost cladit, in veacul al XIX-lea, Schitul Icoana.

Aceste date sunt preluate din:
"Monumente istorice bisericesti din Mitropolia Moldovei si Bucovinei"
Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1974
 
 

In imprejurimile manastirii se afla rezervatia de zimbri si caprioare