Isabela Vasiliu-Scraba
O carte ignorată:
«Scurtă călătorie în Grecia», de Ion
Papuc
«Întocmirea
listelor, de o parte și de alta, încălzește spiritele, deșteaptă amintiri,
dezleagă limbile, iar numele prost scrise trezesc rîsul, căci e vorba chiar de proscriși»
Barbu
Cioculescu, Palatul de toamnă
Rezumat: Vina de a fi fost și
poet. Succesivele finisări ale unei capodopere . Ion Papuc - o mare victimă
culturală a mafiilor literare.
Există în literatura română, încă de
acum douăzeci de ani o capodoperă nești-ută*: Scurtă călătorie în Grecia,
de dl. Ion Papuc. La vremea când cu o carte se putea ajunge în Uniunea
Scriitorilor (dacă erai bine văzut de cine trebuia pe atunci să te vadă bine),
destinul scriitorului Ion Papuc nu a fost perturbat în nici un fel de pu-blicarea
fermecătoarei sale cărți despre Grecia «încremenită în veșnicie prin
exemplaritatea ei spirituală». Abia dacă a apărut un comentariu într-o revistă literară din provincie. Apoi grabnic s-a așternut tăcerea. În
Uniunea Scriitorilor autorul ei a fost admis la grămadă, după căderea
comu-nismului. Și, ca o ironie a sorții, sau poate ca o glumă a confraților
scriitori, nu pentru marile virtuți ale eseisticii sale, nici pentru capodopera
sa (în 1989 de șapte ani apărută la Editura Cartea românească), ci pentru
volumele sale de poezie.
Indiferentă la actualitate, de o
virtu-ozitate tehnică excepțională și de un înalt nivel al gândirii filosofice,
primele opt capitole ar epuiza Scurta călătorie în Grecia. Într-adevăr,
într-o primă instanță, cartea a fost concepută ca anamnesis, ca rafinată
și subtilă imaginare a unui pelerinaj noetic** spre originile gândirii
europene: «Grecia mi se anunța ca o realitate ce se oferă înțelegerii și nu simțurilor»(p.48). Dar
povestea continuă, căci avem de-a face și cu un <<roman indirect>>
al cărui conținut epic este furnizat de aventurile unei călătorii cu
automobilul în Grecia, aventuri parțial reconstituite, parțial închipuite,
parțial trăite și consemnate ca atare în jurnal: «atunci pe Acropole, ieșind din
Mouseion, am văzut însăși vecia - om, eternitatea strălucind de peste două mii
de ani» (p.164). Impecabil scris și inconfundabil ca expresie, romanul Scurtă
călătorie în Grecia (închinat Valentinei Boștină, faimoasa și
frumoasa sculptoriță) continuă așadar cu o trecere treptată din sfera lu-minii
de la Cap Sunion, prin vântoasele «transparente și abstracte» de la Epidaur, cu
popasul de adio «în cerul de legendă» al Acropolei, pentru ca în final totul să
se precipite «sub veghea unui duh rău».
După ce am citit fermecătoarea carte
a domnului Ion Papuc (reeditată în 2003 la Editura Aritmos) mi-am dat seama că
autorul ei (un foarte fin critic literar, subtil eseist, filosof și romancier
totodată) este una din marile victime culturale ale mafiilor literare active
încă din perioada comunistă.
Și totuși, în ciuda
posturii de marginal pe care printr-o voită ignorare i-au hărăzit-o până în
1989 criticii de profesie (iar după acestă dată vedetele lumii noastre
culturale), în peisajul public românesc dl. Ion Papuc se bucură de o excelentă
reputație literară, fiind recunoscut drept unul dintre cei mai importanți
scriitori români din vremea noastră.
Prin retipărirea capodoperei sale în
versiunea din 1982 (fără inutile revizuiri și adăugiri) autentica noastră
literatură s-a îmbogățit la fel de substanțial ca și prima dată. Ne întrebăm
însă: nu vor fi, în tacit acord, grupurile literare (sau, mai degrabă,
literaro-politice) dispuse iarăși a ignora evenimentul și pe autor?
NOTE
*Ca regulă generală, înainte de 1989
erau «torpilate» prin ignorare
mai ales cărțile autorilor
neformați în cultura comunistă de după Reforma învățământului din 1948.
Preferențial, cele semnate de scriitori născuți în deceniul al doilea, precum
Eta Boeriu, Radu Stanca, I. D. Sîrbu, sau chiar Barbu Cioculescu, fascinantul
autor (post-modern) al povestirilor - de mare anvergură ideatică, dar și de
mare curaj -, cuprinse în volumul Palatul
de toamnă apărut în 1976 la Editura Eminescu din Bucuresti.
**Iată câteva repere ale
pelerinajului noetic parcurs de dl. Ion
Papuc: Platon, Homer, Hesiod, Parmenide, Socrate, Aristofan, Aristotel,
povestea lui Orfeu, a lui Dionysos, a lui Alexandru Macedon, tragicii greci,
tratatele hipocratice, arta greacă, epoca (și figura) lui Pericle, etc.