Isabela Vasiliu-Scraba
Originalități «filosofice»:
Dl. Sorin Alexandrescu
despre paradoxul român
Rezumat:
«Incolorii perverși» din România interbelică. Mistica numărului șapte și o
hermeneutică de două parale.
Pe urmele
d-lui A. Pleșu (dilematicul moralist) dl. Sorin Alexandrescu publică un volum
intitulat Paradoxul român (Editura Univers, București, 1998). Vrând să
fie cu tot dinadinsul original tocmai în domeniul istoriei, unde
originalitățile nu au prea multă căutare, universitarul stabilit în Olanda îi
dibuie pe «incolorii perverși»
(aflați de domnul Andrei
Pleșu în «febra aspră» a vieții din
România comunistă) ceva mai înainte de
«ocupația comunistă» (apud. Va-sile
Băncilă) a țării. Neuitând să-l invoce
pe I.L. Caragiale (care a devenit încă din anii cincizeci ai secolului trecut
calul de bătaie al celor ce vor să arate cât de diferiți -în rău - ar
fi românii față de celelalte popoare de
pe mapamond), dl Sorin Alexan-drescu îi descrie pe «incolorii perverși» din
România interbelică. Ei ar fi fost niște burghezi cumsecade, dar inculți și
cam limitați la minte... etern hărăziți, s-ar zice, tihnei lor mediocre (p.
206). Desigur, ar fi multe de comentat, dar nu merită osteneala. Totuși, credem
că este demn de reținut faptul că
autorul volumului Paradoxul ro-mân
preferă a pierde din vedere că în Româ-nia de după Yalta comunismul a fost
impus cu tancurile rusești dincoace de granițele țării. Care ar fi însă
trâmbițatul paradox? Conform dilematicei
interpretări a istoriei propusă de dl Sorin Alexandrescu, para-doxul
român ar consta în faptul că, pe
de-o parte, «noi am avut o autentică revoluție de dreapta care n-a ajuns la
putere pentru că a fost zdrobită de Carol și de Antonescu», iar pe de altă
parte, fără să fi avut «o revoluție de stânga, în schimb am avut un regim
totalitar comunist de jumătate de secol» (Paradoxul român, 1998, p.
221).
Fascinat de psihanalitică și de misti-ca numărului șapte, cu o
hermeneutică filo-sofică (de două parale), dl Sorin Alexan-drescu mai
interpretează istoria României și ca pe o ritmică răsturnare a puterii
politice. Din 7 în 7 ani, românii și-ar fi ucis ritualic tatăl, mânați de
dragostea pentru moarte evidențiată în tradiția lor populară prin Miorița
și prin Meșterul Manole.