Isabela Vasiliu-Scraba
Un ziarist, o filoloagă si o carte bombă:
Cronica geto-dacă de pe Tăblițele de la Sinaia
Cum se vede în titlu, în cele ce urmează ne vom referi la o carte bombă, a
cărei apariție ar fi fost imposibilă dacă deformarea oficială a cercetărilor
istorice si-ar fi urmat făgașul prescris cam din vremea când istoricii academicieni
fuseseră băgați în pușcărie pe considerente de apartenență la o breaslă pe care
ocupantul sovietic o dorea pe veci îngenunchiată. Este vorba de cartea lui Dan
Romalo, CRONICA GETA PE PLACI DE PLUMB la care autorul a lucrat mai bine de
zece ani. Deși a fost gata prin 1985, cartea închinată Mariei Golescu a apărut
după vreo douăzeci de ani. Ea oferă, în premieră, o propunere de descifrare
(dintr-o limbă necunoscută, folosind în proporție de 80% litere grecești) a unui număr de 79 de plăcuțe de plumb care
fac obiectul cronicii geto-dace, unde, printre alte ilustrații, este figurată
cetatea Sarmisegetuza (pe placa 21), așa cum avea să apară ea în urma
săpăturilor arheologice din deceniul cinci al secolului trecut. In cea de-a
doua ediție a cărții d-lui Dan Romalo (2005) s-a publicat si traducerea în
engleză (făcută de Nicholas Andrew si Dan Romalo) a unei variante a textului. O
amplă cercetare istorică si filologică a Aurorei Pețean, doctor în filologie,
încheie magistral volumul scos de Editura Alcor din București. Pe lângă
acestea, în ediția din 2005 ar mai fi si o prefață si o postfață, nici una de
laudă, desi ambele semnate de nume sonore. Intr-un interviu, un pasionat al
istoriei noastre vechi, observa pe bună dreptate că «Tăblițele de la Sinaia au
fost nu numai tăinuite, dar și jecmănite barbar » (v. Curierul Național
din 19 iulie 2007). In aceeași ordine de idei se înscrie si cartea
jurnalistului Dumitru Manolache (Ed. Dacica, 2006) din care spicuim : «Generalul Opriș, o mărturisire
explozivă:
După prima ediție (din 2003) a cărții lui Dan Romalo, istoricul Augustin
Deac (1928-2004), cel care a adus in țară textul microfilmat al Codexului numit
Rohonczy după localitatea unde a fost găsit, semnala în vara lui 2003 într-un
referat intitulat «Enigma plăcuțelor de aur cu scris dacic de la Sinaia», că pe
copiile în plumb a plăcuțelor de aur sînt menționați atât regii Daciei, cât și
cetăți si temple ale dacilor. In toamna
aceluiași an, Aurora Pețean făcea primele ei observații lingvistice asupra
Cronicii geto-dace păstrată pe plăcuțe de plumb. Apoi, în iunie 2004, tânăra
filoloagă a ținut la Academia Română conferința «O sursă posibilă de cunoaștere
a limbii dace», pentru ca în ianuarie 2005 să le vorbească studenților de la
Seminarul de arheologie (Facultatea de Istorie din București) despre Tăblițele
de Plumb dacice izvor ignorat?.
In a doua jumătate a anului 2006 a apărut documentata carte a jurnalistului
Dumitru Manolache, TEZAURUL DACIC DE LA SINAIA Legendă sau adevăr
ocultat ? (Ed. Dacica, București), cu o postfață semnată de Aurora Pețean,
cercetător principal la Institutul de Lingvistică.
Dar desigur, la modă acum nu sînt astfel de izvoare istorice. Lumea
«culturală» de la noi se preocupă de istoria mai nouă din arhivele Securității.
In ce ne privește, le-am sugera celor ce-au pus mâna pe dosarele Securității să
facă o dată în viața lor ceva folositor: să încerce să găsească fotografiile
mărite ale celor 130 de plăcuțe de plumb (câte se aflau în 1948 la Muzeul
național de Arheologie, aflat sub direcția istoricului Ion Nestor, ulterior si
el întemnițat), fotografii care au dispărut odată cu perchezițiile făcute cu
ocazia arestării Marioarei Golescu*.
Notă : *Dintr-o recenzie din Dilema veche *(Nr. 211/28 febr.- 5
martie/2008) aflăm că un ofițer de la Misiunea Militară Britanică frecventa
intelectualitatea bucureșteană. In Scrisorile
din București (1944-1946), Ed.
Limes, Cluj, 2006, englezul Eric Tappe (1910-1992), îi menționează pe următorii
istorici si arheologi pe care i-a cunoscut după război: gen. Radu Rosetti, Ion
Nestor, Dinu Rosetti, Maria Golescu etc. Recenzentul Scrisorilor din București, dl Andrei Pippidi, tricotează neinspirat
«Portretul unui oraș dispărut», de ca și cum n-ar fi știut că acești istorici,
- care (în ochii englezului) dădeau atâta farmec societății românești-, au
fost lipsiți de drept de semnătură,
lipsiți de libertate, torturați, uciși (precum gen. Radu Rosetti) si ținuți ani
în șir fără nici o vină în
pușcării. Trecerea sub tăcere a acestor
crime ale totalitarismului marxist ne
face să credem că dl Andrei Pippidi face parte din profitocratia comunistă si
post- comunista hotărâtă să «uite» faptele totalitarismului care a împărțit
populația României ciuntite în victime ale puterii si beneficiari ai regimului
criminal de origine străină (apud. Ion Varlam,
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/varlam/default.asp.htm ).