Baroul Bucuresti

416 · Data înscrierii: 24/Oct/2006 Mesaje: 1

Alegeri Baroul Bucuresti. Pasiuni comune
Mihai Tanasescu

Credeam ca am o singura pasiune comuna cu domnul Dobrinescu: profesia de avocat.
E drept ca aceasta pasiune, in cazul nostru, trebuie privita din unghiuri diametral opuse, atata vreme cat dansul a declarat, explicit, la a doua intalnire organizata de ATA pentru prezentarea candidatilor la alegeri in Baroul Bucuresti, ca uraste profesia de avocat (daca cineva are vreun dubiu, nu are decat sa ii roage pe baietii de la FLUX TV sa faca o copie de pe caseta).

Iata insa ca avem o a doua pasiune comuna, de care sunt foarte bucuros: amandoi suntem fani Radio Guerilla.

In calitatea mea de membru fondator al miscarii Salvati Vama Veche, nu pot decat sa ma bucur ca un radio care ne reprezinta e ascultat cu atata atentie de un coleg de-al meu.
Spun ca "ne reprezinta" pentru ca unii dintre membrii fondatori ai SVV se regasesc si printre fondatorii Radio Guerilla, radio care ne sprijina, in fiecare an, in organizarea Festivalului rock Stufstock.

Iata, deci, pasiuni comune nebanuite intre domnul Dobrinescu si mine...

Daca mai punem la socoteala si faptul ca ideea asta cu Miorita rescrisa a fost "rumegata" acum 4-5 ani in grupul nostru, atunci similitudinile devin si mai numeroase.

Iata insa ca timpul a trecut si ideea a devenit un produs media, pe placul ascultatorilor...

In chiar Vinerea Mare, domnul ascultator Dobrinescu (ateu declarat, situatie in care data trebuie altfel spusa, 06.04.07) s-a decis sa foloseasca acest produs media asa cum a crezut dansul de cuviinta : cu prea putina buna credinta, fara frica de Dumnezeu si cu franturi de adevaruri puse cap la cap dupa bunul sau plac, numai sa iasa ceea ce isi propune.

Nu este foarte greu de intuit ceea ce isi propune si ce haina imbraca in povestea noastra domnul Dobrinescu: dupa nume si dupa fapte nu poate fi decat Baciul Vrancean, cel care stiti ce facea impreuna cu Baciul Ungurean...

In "pamfletul" sau (ghilimele sunt necesare, avand in vedere "valoarea" literara a materialului) cu iz de declaratie scrisa dupa dictare (nu pot sa nu fac, asa cum veti vedea mai jos, legatura cu "Baroul cu Epoleti") domnul Dobrinescu imi pomeneste numele de doua ori.
De fiecare data in situatii parca voit prezentate in mod eronat.

Spune domnul Dobrinescu ca am fost Vice-Presedintele Filialei Bucuresti a Casei de Asigurari a Avocatilor . Up-gradarea, daca imi permiteti acest termen, ma onoreaza, dar este neadevarata. Nu am fost niciodata Vice-Presedintele FBCAA. Am fost, timp de sase luni, membru intr-un consiliu interimar, format intr-o situatie de criza, creata de cei care se ocupasera de filiala pana atunci si refuzau orice forma de colaborare cu Baroul Bucuresti.
Eu am vrut sa fiu in acel consiliu interimar pentru ca am incercat sa vad daca putem face impreuna, Baroul si Filiala, o gradinita pentru copiii avocatilor (mi se pare logic sa avem o gradinita proprie, tinand cont de varsta majoritatii membrilor Baroului Bucuresti).

Cand am vazut ca, de lege lata, acest lucru este foarte greu de realizat, m-am decis sa nu candidez pentru a fi ales consilier al FBCAA.

Domnul Dobrinescu mai spune ca as fi mana dreapta a domnului Decan Iordanescu.
Nici acest lucru nu este adevarat.
Am spus-o si o repet: m-am inteles, ma inteleg si ma voi intelege foarte bine si in viitor cu domnul Decan Iordanescu.
Dar aceasta nu inseamna ca sunt mana lui dreapta, iarasi am fost supraevaluat...
"Mainile" Decanului Baroului Bucuresti sunt, conform legii, cei doi Prodecani.

Si aici pot sa spun ca, strict dupa asezarea pe care au avut-o in Consiliu, "mana dreapta" - domnul Prodecan Viorel Pascu - a functionat foarte bine, pe cand " mana stanga " -iertat sa imi fie jocul de cuvinte- a fost ceva mai stangace...

Nu inteleg cum o persoana ca domnul Dobrinescu, care face o analiza amanuntita a activitatii Baroului Bucuresti (nu am spus o analiza corecta, obiectiva, ci doar una amanuntita) evita sa scoata un singur cuvintel despre modul in care a fost gestionat resortul asistenta judiciara - si, implicit, cel de oficii - de catre Prodecanul care a pastorit, in mod direct si suveran, aceste activitati in cadrul baroului.

Nici un cuvant, in primul si in primul rand, despre nemultumirile colegilor nostri fata de modul cum a fost condus resortul oficii.

Niciun cuvant despre articolele din periodice si ziare (acum imi amintesc despre articolul din "Academia Catavencu", dar cred ca nici "Ziua" nu a neglijat acest subiect) care considerau resortul oficiilor drept cel mai putin organizat resort din Baroul Bucuresti...

Si, bineinteles, niciun cuvant despre modul in care Baciul peste oficii si-a pastorit oitele si nici despre paradoxul ca poti sa mulgi doar cateva oite vechi ca sa iasa multi lei noi...

Sigur ca pare de necrezut ca persoana care pretinde ca "diseaca" activitatea Baroului Bucuresti nu scoate nici macar un singur cuvant, o onomatopee, o interjectie, in fine, un sunet, despre resortul cel mai criticat, in ultimii patru ani, in activitatea baroului.

Pare de necrezut, daca nu cumva in felul acesta aflam si cine este Baciul Ungurean...

Si daca tot am ajuns cu povestea pana aici, cred ca trebuie remarcat si faptul ca sunt mai multi naratori pe site care nu mai critica activitatea resortului oficii de cand au aflat cine a fost Baciul care a pastorit domeniul si a doinit peste el...

Sa avem mai multi Baci Vranceni? Sa avem si alti Baci Ungureni?

Poate ca da, daca avem in vedere si obstinatia domnului Dobrinescu de a aduce mereu in atentie asa-zisul Barou Constitutional.

Imi este imposibil sa inteleg de ce o situatie juridica transata in mod definitiv si irevocabil printr-o hotarare pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg este repusa mereu pe tapet, intotdeauna de aceleasi persoane...

Imi vine greu sa cred ca este vorba doar de o activitate dezinteresata, facuta in slujba Zeului Liberei Concurente.

Domnul Dobrinescu vorbeste, in ratatul sau pamflet, de "oieritul alternativ". Cred ca este singura metafora reusita din toata insiruirea de cuvinte pe care dansul a pus-o pe site in Vinerea Mare.

Daca So Just-ul ar avea macar bruma de intentie sa citeasca tabloul oitelor alternative, ar vedea ca acesta este intesat de oite instelate, active si pe un front si pe altul.
Aceasta in dispretul legii, care stabileste in mod clar regimul incompatibilitatilor.
Si asta pentru ca oieritul alternativ porneste de la un principiu transhumant, caracteristic perioadei anterioare aparitiei statului de drept: "aplic doar regulile care imi convin, pe celelalte le ignor".

Aici insa So Just-ul tace, sau poate inca rumega, daca imi este permisa aceasta afirmatie, care, oricum, face parte din context.

Sigur ca trebuie sa fie o logica in gandirea domnului Dobrinescu si eu cred ca explicatia o gasim in educatia pe care a primit-o in perioada sa de formare in profesie, de la un indrumator care, pana in '89, era Baci mare, cu Caciula, caruia - asa cum zice presa - ii raportau nu numai mioritele si cainii, ci si un anumit Motan despre ceea ce facea prin schimburile exterioare de lapte, branza, miere, informatii, coji de nuci...

Nu vreau sa fiu gresit inteles, Baciul respectiv este o persoana de un profesionalism desavarsit, dar nu poti sa stii niciodata ce se intampla cand fluierasul de steag suna adunarea...

Iata de ce cred ca "teoria Baroului cu Epoleti" se aplica si aici.
Ea nu este o simpla teorie ci o situatie reala, de interes actual.

Interesul de a-l schimba pe Decanul in functie cu oricine altcineva, indiferent de varsta contracandidatului, de activitatea acestuia de pana acum, de proiectele sale de viitor, nu poate fi sustinut, cred eu, nici din punct de vedere faptic, nici din punct de vedere logic, cu deplina responsabilitate de catre cineva din interiorul baroului.

Interesul acesta trebuie sa fie undeva in afara activitatii baroului, undeva spre sfera politicii (unde, este adevarat, domnul Decan Iordanescu, prin atitudinea sa transanta, a deranjat unele persoane).

Dar aici vorbim deja despre o naratiune cu ditamai ciobanii, nu cu ciobaneii nostri mioritici, asa ca poate este mai bine, cu voia dumneavoastra, sa curm firul povestirii (asta pentru ca sunt cel putin doi mari ciobani care nu il vad cu ochi buni pe actualul decan).

Si pentru ca, pana la urma, toate povestile trebuie sa aiba un final pozitiv, am scris si eu cele de mai sus, convins fiind, ca si Radio Guerilla, ca "Binele Invinge".

Va multumesc daca ati avut rabdare sa cititi pana la capat ceea ce am scris.

Toate cele bune,

Av. Mihai Tanasescu

3873 · **** Data înscrierii: 08/Noi/2006 Mesaje: 29

Ionuţ Dobrinescu
Mişcarea de Guerrillă şi polemica între „fani”

Cum nu ne putem fi unul altuia fani pe bază de reciprocitate, să plecăm de la premisa constructivă că atât eu cât şi dl. Mihai Tănăsescu suntem amândoi măcar fani Radio Guerrilla!

Criticând Mioriţa Baroului Bucureşti, domnia sa aruncă în replică unele clarificări cu privire la evenimente de acum 3 ani ce au avut loc la conducerea Filialei Bucureşti a Casei de Asigurări a Avocaţilor, dar nu încearcă nici măcar în calitate de membru actual al consiliului Baroului Bucureşti un răspuns la întrebarea fundamentală pe care simt nevoia să o reiau obsesiv: CE SE ÎNTAMPLĂ la Filiala Bucureşti a Casei de Asigurări? De ce nu suntem concomitent convocaţi, potrivit Statutului (art. 311 alin. 3) şi la Adunarea generală a Filialei, ca în toate celelalte barouri din ţară? Oare Adunarea membrilor Filialei nu are aceleaşi probleme cu cvorumul? Oare pentru Adunarea Filialei Sala Palatului nu intră în renovare generală?

Nu ne spune nici măcar ce s-a ales (după interimatul din Filială din 2004 şi „alegerile” din 2005) de ideea lui cu grădiniţa pentru copii avocaţilor. Aş fi direct interesat întrucât caut cu înfrigurare un loc la grădiniţă pentru cei doi copii mei! Dl. Tănăsescu fie a făcut numai de formă propunerea imeghebistă (IMGB-istă) a construcţiei unei grădiniţe proprii a Baroului, fie s-a resemnat în mod trist şi regretabil precum ciobanul mioritic, hotărând să nu mai candideze pentru a fi consilier al FBCAA. Cu toate acestea, oamenii de astăzi de la Filială şi de la Casa Naţională sunt aproape toţi colegii săi din Consiliul Baroului, unde mai pui că acest organ, zice-se, coordonează nemijlocit activitatea Filialei (art. 53 alin. 2, lit. i. din Legea 51/1995 si art. 311 alin. 1 din Statut).

În schimb, în plan polemic, dl. Tănăsescu (simplu: dl. T.) mă pişcă pe următoarele teme, cărora le voi da răspunsuri punctuale:

1. Aminteşte că sunt ateu. Ei, da, sunt. Am spus asta când mi-am făcut biografia, ca să nu mint nici măcar prin omisiune. Un cenzor ateu prin formaţie şi opţiune nu ar fi nici o nenorocire pentru Baroul Bucureşti. Oare zodia mea – în care nu cred o iotă, dar pe care am menţionat-o din aceleaşi considerente – pune şi aceasta vreo problemă?

2. D-lui T. îi pare „de necrezut că persoana care pretinde că "diseacă" (sic!) activitatea Baroului Bucureşti nu scoate nici măcar un singur cuvânt, o onomatopee, o interjecţie, în fine, un sunet, despre resortul cel mai criticat, în ultimii patru ani, în activitatea baroului.” Totuşi, dânsul greşeşte, pentru că eu am notat ceva destul de la obiect pe tema oficiilor penale la 13.03.2007, în chiar materialul meu din Campania Anti-Resemnare: „Recunosc că nu am pledat decât rareori în cazuri penale, şi din acest motiv nu sunt competent să mă implic în problema recurenta a oficiilor penale şi a administrării lor de către Barou. Remarc totuşi ca tot mai mulţi învinuiţi probabil îşi permit acum un apărător ales şi bineînţeles, plătit din buzunar, întrucât numărul cererilor de numire a unor avocaţi din oficiu a fost in scădere in 2006 (4852 solicitări) fata de 2005 (5504). Probabil ca avocatura din oficiu nu reprezintă o cariera de mare viitor, iar concurenta intre avocaţii doritori de oficii nu va face decât sa crească. Nu si daca organele de politie vor prinde din ce in ce mai mulţi infractori sărmani, pentru care Statul va plăti din oficiu consumaţia de servicii avocaţiale!” Îl invit să disece mai atent textele mele, poate i-au mai scăpat şi alte lucruri interesante. Din fericire, problema oficiilor nu duce lipsă de critici mult mai competente şi abundă şi iniţiativele reformatoare ale unor candidaţi cu practică penală (...Sună cam aiurea ultimele cuvinte, dar dacă vă păstraţi umorul ştiţi că mă refer de fapt la specializarea în profesie). Şi apoi las’ că mai rezolvă şi ATA problema oficiilor!

3. Mai spune dl. T. că „Nu este foarte greu de intuit ceea ce îşi propune şi ce haină îmbracă în povestea noastră domnul Dobrinescu [parabola Mioriţei Baroului Bucureşti] după nume si după fapte nu poate fi decât Baciul Vrâncean, cel care ştiţi ce făcea împreună cu Baciul Ungurean...” (Chiar, ce făceau ăştia doi? Ceva grav? Eu cred că cel mult bârfeau, pentru că latura materială a infracţiunii la care se pot gândi unii lipseşte din baladă cu desăvârşire, unde mai pui că amândoi se bucură şi în prezent de prezumţia de nevinovăţie!) Sper că dl. T. e singurul căruia intuiţia îi joacă astfel de feste şi zic mersi că nu mă confundă cu măicuţa bătrână. Eu sunt de fapt chiar mioriţa antiresemnată, atârnată ca Vasile Roaită de semnalul de alarmă! Oare acum e mai clar pentru toţi ciobanii?

4. Luat cu vorba, dl. T. se ia şi de Sojust, organizaţie civică în care cu onoare activez ca membru şi la onoarea căreia nu permit, mă înţelegeţi, nimănui să atenteze. El spune: „Dacă SoJust-ul ar avea măcar bruma de intenţie sa citească tabloul oiţelor alternative, ar vedea ca acesta este înţesat de oiţe înstelate, active şi pe un front şi pe altul.” Oare dl. T. uită sau dezinformeză cu privire la faptul că încă din luna octombrie 2006 SOJUST a solicitat Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în temeiul Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, cu referire la persoanele care sunt avocaţi, să comunice dacă persoanele ce deţin calitatea de consilieri şi membri ai Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România precum şi dacă persoanele ce deţin calitatea de consilieri ai Baroului Bucureşti au fost sau nu agenţi sau de colaboratori ai organelor securităţii, ca poliţie politică? Că SOJUST a solicitat explicit şi acum aşteaptă eliberarea actului certificat de CNSAS din care să rezulte dacă persoanele astfel nominalizate au avut sau nu au avut calitatea de agent sau de colaborator al organelor de securitate? Că în mod similar şi pentru identitate de tratament, dar în lipsa unei liste complete a persoanelor cu funcţii reprezentative în structurile avocaturii "alternative", SOJUST a solicitat CNSAS să comunice dacă persoana domnului Pompiliu Bota, avocat, preşedinte şi decan al organizaţiilor intitulate Uniunea Naţională a Barourilor din România – Sindicatul Independent al Juriştilor din România, Baroul Bucureşti, cu sediul declarat la adresa din Str. Academiei, nr. 4 - 6, scara B, etaj III, ap. 31, sector 3 – Bucureşti a sau nu avut calitatea de agent sau de colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică cu eliberarea unui certificat în acest sens? Cum demersurile SOJUST sunt publice şi au făcut obiectul unor comunicate de presă preluate în mass-media, dl. T. nu poate fi decât de o vădită rea credinţă atunci când aruncă dispreţuitor: „Aici însă SoJust-ul tace, sau poate încă rumegă, dacă îmi este permisă aceasta afirmaţie, care, oricum, face parte din context.” Ei bine, nu, afirmaţia nu vă este permisă, SOJUST a acţionat potrivit legii cerând mai multă transparenţă în profesia de avocat, iar CNSAS v-a trimis scrisori şi invitaţii la clarificări tuturor consilierilor, precum şi lui Pompiliu Bota, ştiţi acest lucru prea bine.

5. În sfârşit, o ultimă şarjă a d-lui T. are următorul conţinut veninos: „Sigur ca trebuie sa fie o logica in gândirea domnului Dobrinescu şi eu cred ca explicaţia o găsim în educaţia pe care a primit-o in perioada sa de formare in profesie, de la un îndrumător care, pana in '89, era Baci mare, cu Căciula, căruia - aşa cum zice presa - ii raportau nu numai mioriţele şi câinii, ci şi un anumit Motan despre ceea ce făcea prin schimburile exterioare de lapte, brânza, miere, informaţii, coji de nuci...”. Bineînţeles, victima colaterală este maestrul Vasile Deleanu, pe care l-am cunoscut întâmplător chiar în sediul Baroului şi sub tutela căruia mi-am început stagiatura în perioada septembrie 1999 – ianuarie 2001. Aşa a fost să fie: ca profesia să mă aleagă ea pe mine cu mâna avocatului îndrumător Deleanu, exact în momentul în care eu eram pe punctul de a renunţa la ea la expirarea celor 6 luni în care trebuia să valorific decizia de admitere în Barou prin înscrierea efectivă în Tabloul Avocaţilor. Omul acesta pe cât de frust, tot pe atât de lipsit de complexe, nu a făcut nicicând un mare secret, după cum nu a făcut nici mare caz din trecutul său, ştiind la rândul lui prea multe despre prea mulţi. Aşa cum am mai afirmat public şi cu alte prilejuri, a fost singurul care m-a primit stagiar fără să îmi ceară şpagă, mi-a remunerat corect activitatea şi nu mi-a pretins vreodată un compromis. Dar încă din vremea stagiaturii am avut prilejul să văd cât de multă lume, mai ales în profesia de avocat, este cu adevărat compromisă şi grav tributară unor epoci ante-diluviene. De aici şi ura mea declarată faţă de această profesie pe care nu aş putea-o iubi – ca alţii – uitând în prealabil să o reformez. Pretenţia liderilor mai vechi şi mai noi ai profesiei de a recupera şi continua tradiţia antebelică a fost contrazisă de realitatea evenimentelor şi a reglementărilor post-revoluţionare, care au transformat avocatura românească într-un produs hibrid, marcat de toate tarele mai vechi şi mai noi şi ale societăţii româneşti. Dumneavoastră domnule T., ca vechi consilier ce vă găsiţi, purtaţi o mai mare parte de vină pentru criza morală şi resemnarea ce ne încearcă azi şi degeaba îmi cereţi mie sau altora de vârsta mea declaraţii sub semnătură cum că nu am făcut poliţie politică. Aveam 14 ani în 1989 şi deşi îmi reproşez că mi-a luat prea mult timp să ies din resemnare, pe urmele mele probabil că vor veni şi alţii. Sunt încredinţat că o mulţime de alegeri viitoare vor fi câştigate de generaţia noastră, biologic dacă nu altfel.