Vacanta judecatoreasca a venit, iar politicienii lupta in continuare cu coruptia.
Un punct pozitiv ar fi ca noua legislatie anticoruptie trece (cu chiu cu vai) prin Parlament. Legea Agentiei Nationale de Integritate ar fi un mare pas inainte, in cazul ca va fi adoptata in forma actuala de catre Legislativ. Pe de alta parte, mita si primirea de foloase necuvenite isi gasesc noi cai de supravietuire. S-a introdus sistemul aleatoriu de repartizare a dosarelor? Nu-i nimic, pastram deoparte dosarul pina cind tasta „enter“ va indica completul de judecata unde trebuie sa ajunga cauza domnului avocat. Nu cotizeaza un patron local la politie, in siguranta si incredere? Trimitem un inspector de la Garda Financiara care sa-l amendeze cu citeva miliarde. Oricum, legea este neclara, iar in comercial, taxele de timbru pentru o eventuala contestatie sint enorme. Apoi, judecata impotriva statului poate dura ani, timp in care conturile sint blocate, iar patronul, viitor falit, se va lupta pentru un loc la cersit, in fata bisericii.
Uneori se intimpla si invers. Nu platesti nimic la stat, nu inscrii nici o factura in contabilitate, apoi te declari falit si pretinzi cu seninatate in fata lichidatorului ca actele ti-au fost furate. Ce daca legea prevede refacerea arhivei intr-o saptamina, pe baza evidentelor de la debitori? Are grija domnul lichidator, iar daca omul face pe desteptul, politistul si domnul judecator vor fi indulgenti. Fiecare se alege cu cite ceva, materiale pentru constructii pentru kitsch-ul de vila, mai un termopan, ori un loc caldut la primarie pentru nevasta si nepoata… si lista foloaselor necuvenite devine lunga cit un papirus. O data mituit, un viitor refuz de „ajutor“ sau iesirea din sistem devine imposibila. O mina spala pe alta si nimeni nu stie nimic. Rezultatul? Lipsa condamnarilor penale este cuantificata in numarul de vile si masini pentru prieteniile de efect maxim intre infractor, politist, procuror sau judecator. Le vedeti pe tot cuprinsul fascinantei noastre patrii, desi este imposibil de justificat cum un politist de la circulatie, de exemplu, isi poate permite un viloi mai mare decit Tribunalul Judetean (Slatina).
Realitatea din Romania este dura, iar gargara politicienilor nu o mai poate ascunde. Pina cind nici un mare infractor sau un procuror sau judecator minjit cu arginti nu va fi condamnat, nimeni nu va declansa zdruncinarea „sistemului ticalosit“. Magistratii cinstiti isi aduc aminte de distrugerea fostului procuror Lele sau de sinuciderea procurorului Panait. Oameni care s-au opus sistemului si au ajuns in genunchi sau in pamint. Cu cit te uiti mai adinc intr-o prapastie, cu atit mai adinc prapastia se uita in tine. Parafrazindu-l pe Nietzsche, am putea spune cu cit cei doi s-au uitat mai atent la mafie, cu atit mafia i-a privit mai adinc in ochi. Bun venit in Uniunea Europeana!
