Cel mai important punct pe agenda miniştrilor de Externe reuniţi la Luxemburg a fost pregătirea unui compromis în privinţa tratatului constituţional care se va discuta la sfârşitul acestei săptămâni la Consiliul European. Lucru care pare imposibil de atins la acest moment. Mai întâi, Polonia doreşte redeschiderea discuţiilor privind sistemul de vot. Fraţii Kaczynski doresc ca statele mici să obţină o pondere mai mare decât populaţia lor, aşa cum era prevăzut în Tratatul de la Nisa, şi ca atare se opun sistemul dublei majorităţi care prevede o reprezentare a statelor conform numărului de locuitori. După întâlnirea cancelarului Angela Merkel cu preşedintele polonez Lech Kaczynski din 16 iunie, părţile nu şi-au schimbat poziţia iniţială. Cancelarul german a declarat „avem serioase probleme de rezolvat până la Consiliul European”.

O altă problemă este poziţia Marii Britanii care nu doreşte includerea Cartei Drepturilor Fundamentale în tratatul constituţional, aşa cum era prevăzut iniţial. Motivul: carta drepturilor fundamentale prevăd asigurarea unei protecţii sociale care ar însemna schimbări legislative în sistemul de muncă şi social al Marii Britanii.

Ţări eurosceptice ca Irlanda, Olanda, Marea Britanie sau Danemarca doresc ratificarea noului tratat prin referendum, riscând ca nemulţumirile populaţiei la adresa guvernelor naţionale să se transfere, aşa cum s-a întâmplat acum trei ani în Franţa şi Olanda, împotriva Uniunii Europene. În plus, nedefinirea graniţelor Uniunii, aduce perspectiva nedorită de majoritatea ţărilor mari, ca procesul de lărgire să continue pe aceleaşi criterii permisive, cu consecinţe grave privind imigraţia şi diluarea valorilor democraţiei vestice.

Preşedinţia germană încercă salvarea in extremis a tratatului constituţional prin propunerea unui compromis surpriză. Astfel, nu va fi vorba de un nou tratat ci de modificări aduse celui de la Nisa. Nici o ţară nu va trebui să ratifice tratatul prin referendum, inclusiv Irlanda, deoarece nu va fi vorba de unul act constituţional. Promisiunea lui Tony Blair care a făgăduit britanicilor că va supune constituţia europeană unui referendum este menţinută odată ce nu mai este vorba de un nou tratat, pe principiul, dacă nu este vorba de constituţie, nu este nevoie de referendum.

Cancelarul Angela Merkel, va oferi în schimb, renunţarea la termenul „constituţie”, la toate articolele privind simbolurile Uniunii, drapelul şi imnul, şi la supremaţia dreptului european faţă de cel naţional.

Carta Drepturilor Fundamentale nu va fi introdusă în noul tratat ci se va face referire la ea, fiind prevăzută ca o anexă la tratat dar având totuşi putere obligatorie. Marea Britanie va avea dreptul să nu pună în aplicare articolele legate de protecţia muncii, în condiţii în care Londra se teme că astfel de drepturi vor încuraja numeroase greve, aşa cum se întâmplă în Franţa.

În schimb, Preşedinţia germană doreşte renunţarea la sistemul actual al pilonilor, dorind introducerea sistemului de vot majoritar în toate domeniile, cu excepţia politicii externe şi de apărare comună. În schimb, s-ar prevedea posibilitatea opţiunii neparticipării Marii Britanii la sistemul cooperări în materie de poliţie şi afaceri judiciare care face obiectul articolului 29 din Tratatul de la Nisa.

În plus, Angela Merkel îşi doreşte ca Uniunea Europeană să capete personalitate juridică şi să aibă un ministru de Externe, numit de cele 27 de state europene.

Vor accepta Marea Britanie, Polonia şi celelalte state eurosceptice târgul propus de Preşedinţia Germană?

Se vor simţi cetăţenii europeni excluşi de la această înţelegere netransparentă, cu uşile închise, în locul unui referendum pe tema constituţiei, asumat deschis de politicieni şi organizat la acelaşi moment în toate statele membre, odată cu alegerile europene din 2009?

Frica politicienilor faţă de propriul electorat încurajează vocile celor care doresc cu orice preţ dezintegrarea Uniunii şi întoarcerea la naţionalismul îngust al zilele cumplite din istoria Europei.