Alegerile federale de la 10 iunie 2007 au adus câteva surprize pe scena politică belgiană.
Coaliţia care s-a clasat pe primul loc (CD&V / N-VA) este formata din doua partide flamande, si anume Partidul Creştin Democrat Flamand si micul sau partener, Noua Alianţa Flamanda. Coaliţia conservatoare are asigurat un procent de 19, 4% din totalul locurilor din Parlamentul Federal. Pe locul doi se clasează in premiera partidul liberal din Valonia, MR (Mişcarea Reformatoare) care a repurtat o victorie istorica împotriva Partidului Socialist.
Este de precizat ca Belgia, din 1970, a renunţat la partidele politice cu acoperire naţională. In Valonia există numai partide francofone iar în Flandra numai partide flamande. Singurul punct de convergenţă rămâne capitala, unicul loc unde există posibilitatea ambelor opţiuni, adică unde se poate alege între un partid valon şi unul flamand.
Partidul Liberal - Democrat (flamand) al fostului premier, Guy Verhofstadt, s-a plasat pe locul trei, cu 12,4%. După toate probabilităţile, el va fi înlocuit de actualul lider al creştin-democraţilor flamanzi, Yves Leterme.
Se cuvine de remarcat regresul puternic al partidelor socialiste, mai ales a celui flamand care nu mai deţine acum de 10% din voturi. Ei au fost devansaţi chiar si de partidul de extrema dreapta, Vlaams Belang, (Interesul Flamand) devenit in Flandra al treilea partid politic. Vlaams Belang militează pe fata pentru separarea Flandrei de Valonia si are o politica anti-imigraţie. Scos in afara legii, prin decizia Curţii Supreme din Belgia in 2004, datorita tendinţelor fascistoide, fostul Vlaams Blok a fost rebotezat Vlaams Belang, nume sub care a participat la alegerile din 10 iunie. Scorul electoral obţinut, 11, 9% îşi are principala cauză în protestul unei pături însemnate a populaţiei flamande împotriva repartizării veniturilor obţinute din taxe către regiunea mai săracă a Belgiei, Valonia.
Mult mai modeste ca înzestrare electorală, cele două partide ecologiste din Flandra şi Valonia şi-au revenit totuşi din eşecul suferit la alegerile din 2003, partidul Ecologist Valon (Ecolo) înregistrând un procent de 5,8%.
Partidul Creştin-Democrat flamand (CD&V), câştigătorul alegerilor din 10 iulie, s-a pronunţat in favoarea unei reforme de stat care sa limiteze si mai mult sarcinile guvernului federal. Valonia se opune acestor tendinţe iar liderul liberal (MR) Didier Reynders a declarat că nu va sprijini nici o reforma in domeniul autonomiei locale.
Încă din 1962, Belgia este împărţită în patru regiuni lingvistice, flamandă, franceză, germană si Bruxelles Capitale, singura regiune bilingvă. In 1970, prin schimbarea constituţiei s-au format trei comunităţi, flamandă, valonă si germană si trei regiuni, Flandra, Valonia si Bruxelles Capitale. Regiunilor li s-au dat o largă autonomie, rămânându-i guvernului federal numai atribuii fiscale si in materie de apărare.
.
