Pe vremuri, suspendarea era făcută de turci sau de”Unio Trium Nationum”. Din 1438, în Transilvania, românii şerbi au fost suspendaţi cu forţa din istorie sub motivul că erau ortodocşi. Mai târziu, turci au acţionat „corect politic” lăsându-i pe cei din Valahia şi Moldova cu religia lor dar fără să uite să-i transforme într-o provincie otomană, fruntaşă pe ramură la livratul de grâne şi copii cu viitor în armata de ieniceri a imperiului. Comunismul a durat mai puţin. Ce înseamnă cinzeci de ani la scara istoriei? Perioada tranziţiei post-comuniste arată că în cei cinzeci de ani, naţional-comunismul a reuşit performanţa celei mai profunde mutilări: suspendarea din istorie a românilor de către români. Momentul 1989, mineriada din 1990 şi suspendarea preşedintelui de către Parlament sunt relevante pentru uniunea foştilor torţionarilor comunişti, transformaţi fără voie în oligarhi capitalişti împotriva celor „proşti dar mulţi”.

Modelul de făcut politică în ţările din Uniune nu i-a impresionat pe cei din coaliţia „Unio Oligarhic”. Dacă în Vest cetăţeanul decide, în România oligarhia nu putea decât preluarea sistemului ucrainean, cel mai apt să protejeze ilegimitatea intereselor, corupţia şi traficul de influenţă. După 1 ianuarie, în loc să se adopte mult dorita „europenitate”, adică intrarea românilor în istorie, ”Unio Oligarhic” a reuşit, cu ajutorul celei mai importante instituţii democratice, Parlamentul, menţinerea în prizoneriat a naţiunii care a votat cu bună credinţă, în 2004. O astfel de politică împotriva alegătorilor înseamnă pervertirea sistemului democratic parlamentar, transformat în temniţă sinistră a propriului electorat. Modelul suspendării are un singur atribut aparent democratic: din patru în patru ani se organizează alegeri pe liste. Locurile eligibile sunt plătite scump aşa că banii pentru mandatul de parlamentar trebuie recuperaţi însutit. Parlamentarii devin fanarioţi judeţeni, numiţi pe bani grei de „Poartă”, în cazul nostru de şefii de partid. Apoi, „Unio Oligarhic” îşi vede de afacerile capitalismul de secol XVIII, fără să mai fie deranjată de cetăţeni.

Un sistem de acest tip nu poate funcţiona în Uniunea Europeană fără o suspendare de fapt a României şi fără o marginalizare inerentă unui astfel de comportament. Din păcate, de bunăstarea pe care Uniunea o poate aduce românilor nu va beneficia cei care au nevoie cu adevărat de ea.

Suspendaţii rămân suspendaţi chiar dacă există excepţii care fac istorie în manualele de şcoală primară.