Uniunea Europeană şi Statul Federal

Baza Tratatului Constituţional pe care funcţionează Uniunea Europeană este egalitatea între state. În ultima perioadă de timp, la Bruxelles, se afirmă explicit că, ceea era bun acum 50 de ani, când exista o Comunitate Economică Europeană de 6 state, nu mai poate funcţiona în prezent cu 27.

Nemulţumirile au apărut atunci când s-a constatat că votul unei singure ţări poate paraliza întreaga evoluţie politică a UE. Acest design juridic se păstrase şi în proiectul constituţional semnat la Roma, în octombrie 2004 şi respins prin referendum, în Franţa şi Olanda. Fapt surprinzător dacă avem în vedere că nici o cartă, fie a Naţiunilor Unite fie una constituţională nu se adoptă sau modifică cu unanimitate ci cu o majoritate a statelor membre. De exemplu, Constituţia Americană a fost adoptată cu o majoritate de 2/3 din statele membre.

În ultimii doi ani, s-au făcut propuneri vizând acelaşi obiectiv, o nouă constituţie a Europei însă fiecare dintre ele diferă substanţial, atât prin scop cât şi prin mijloacele de adoptare. (Angela Merkel sau Romano Prodi)

Ultima sugestie vine din partea liderului grupului ALDE, Andrew Duff. Acesta propune ca viitoarea Constituţie Europeană să fie adoptată printr-un referendum, ţinut simultan în toate ţările UE, cu o majoritate de 4/5 dintre statele membre reprezentând 2/3 din populaţia totală a Uniunii. În acest fel s-ar evita ca o minoritate relativ restrânsă de state să blocheze o nouă cartă constituţională. Proiectul liberalului-democrat este lansat în ultima parte a perioadei de reflexie asupra actului constituţional, cu puţin timp înainte ca Preşedinţia germană să vină cu o propunere concretă. Cancelarul Angela Merkel doreşte prezervarea pe cât de mult posibil a vechiului proiect constituţional, în timp ce candidatul „Dreptei” la alegerile din mai pentru Preşedinţia Franţei, „Monsieur Sarko” vrea o „mini-constituţie”.

Pe de altă parte, votul negativ dat proiectului constituţional de către francezi s-a datorat în bună măsură articolelor irelevante privind protecţia socială. De aceea, noua Constituţie ar trebui să prevadă, în viziunea candidatei „Stângii”, Ségolenè Royal, dimensiunea socială a Europei. Nu numai socialiştii francezi au sesizat acest lucru dar şi liberalii-democraţi din Parlamentul European (ALDE). Acelaşi Andrew Duff, propunea în pamfletul său intitulat „Constituţia Plus renegocierea tratatului”, o orientare a noii constituţii spre o protecţie socială vizibilă, spre garantarea unui loc muncă „de calitate” pentru cei ce vor să lucreze sau spre o recalificare rapidă a angajaţilor în cazul unor disponibilizări. Articolul 209 din partea a III-a a fostului proiectul constituţional, care introducea protecţia socială, ar trebui modificat, în opinia lui Andrew Duff, în modul următor: ”Politica socială este temelia pieţii comune. Uniunea şi statele membre vor organiza în aşa fel economia lor încât să asigure echitatea între categoriile sociale. În alocarea eficientă a resurselor, Uniunea se va concentra pe îmbunătăţirea asigurării unui loc de muncă pentru toţi cetăţenii săi şi a unor standarde ridicate a modelului social”.

Profesorul de Studii Europene la Universitatea Catolică din Leuven, Laurent Van Depoele este de părere că, ”analizând rezultatele negative ale referendumului din Franţa, există o legătură strânsă între acest vot şi modelul social. Opinia mea este că nu avem un singur model social în Europa şi niciodată nu-l vom avea dar trebuie să elaborăm modele proprii pe baza aceloraşi valori. Trebuie lucrat pentru ca modele naţionale diferite să fie omogene, să ajungă la puncte de convergenţă. Ca atare, se poate vorbi numai sui generis de modelul social european.”

Întorcându-ne la Andrew Duff, scoţianul are soluţii şi pentru modernizarea Politicii Agricole Comune (PAC) care ar trebui „să producă mai puţin dar mai calitativ”. Deşi nu face obiectul viitoarea constituţii, ajungerea la o înţelegere financiară pe buget este esenţială pentru funcţionarea UE.

Cum afectează aceste discuţii Polonia, Bulgaria sau România, ţări în care sectorul agricol este ocupaţia a 40% din populaţie (în cazul Poloniei, 20%)?

Profesorul Van Depoele:

„Dacă vă referiţi la discuţiile financiare, trendul este de a finanţa o parte din PAC de la bugetele naţionale. Astăzi, PAC este finanţată în procent de 100% de UE, fiindcă face parte din aşa zisul „pilon 1”. Al doilea pilon este finanţat în cooperare cu statele membre. Este posibil un transfer a Politicii Agricole Comune din Pilonul întâi în cel de-al doilea, unde se găsesc actual şi politicile structurale. În acest caz, România va avea o problemă( fiindcă va pierde finanţarea exclusivă din partea UE, n. mea). Ca atare, România va trebui să reflecteze adânc la aspectul financiar.”

Viitoarea constituţie va depinde în bună măsură şi de inevitabila schimbare lui Tony Blair cu Gordon Brown. Vântul în pupa Europei depinde mult de schimbarea cuplului Chirac - Tony Blair, cu unul mai deschis compromisului. Dacă se întâmplă ca în trecut, când Chirac a blocat scăderea cheltuielilor cu Politica Agricolă Comună iar Blar nu a renunţat la rabatul datorat bugetului Uniunii, atunci există riscul unei diviziuni majore pe buget.

Întorcându-ne la propunerile lui Andrew Duff pe marginea Cartei Europene este de remarcat şi introducerea unui articol privitor la categoria unui nou statut de state, şi anume, cel de „state asociate”. Aici ar intra ţările care nu vor să adopte noua constituţie sau nu au reuşit să îndeplinească criteriile de aderare. Discuţia nu este nouă, dacă avem în vedere propunerile unui „parteneriat privilegiat” făcute Turciei dar apare ca insolită în privinţa „decăderii” unor state care au în prezent calitatea de membru. Soluţia scoţianului ar putea aduce Turcia şi Marea Britanie în aceeaşi categorie de state, în cazul că Londra nu va ratifica tratatul constituţional. Andrew Duff a construit o Cartă în care nu a fost zgârcit cu umorul la adresa compatrioţilor săi.

Laurent Van Depoele, profesor de Studii Europene la Universitatea Catolică din Leuven:

„Dacă numai o singură propunere de modificare a noii Constituţii (din cele făcute de Andrew Duff, europarlamentar britanic din partea grupului ALDE) va fi acceptată, şi anume adoptarea şi modificarea ei cu o majoritate de 4/5 din statele membre atunci va fi îndeajuns. Ceea ce avem astăzi ca proiect nu este în fapt o Constituţie fiindcă nicăieri în lume, un act constituţional nu se adoptă în unanimitate.”

Un lucru este cert: Europa funcţionează deja pe baze federale. Alegerile europene din 2009 şi organizarea simultană a unui referendum pentru adoptarea unei constituţii, vor putea definitiva cel mai important pas făcut la 9 mai 1950 de Jean Monnet.