În timp ce toată lumea vorbeşte de subiectul cel mai arzător la ordinea zilei în Europa, şi anume imigraţia, un alt cap de afiş îşi face loc cu repeziciune zilele aceste, cu predilecţie în Bruxelles şi Londra? Despre ce este vorba? Ei bine, despre nimic nou, dacă ne facem că nu am auzit de prostituţie şi trafic de persoane însă ceva inedit dacă aflăm că Anvers (Antwerp) este noul său centru, cu oferte venite din Balcani şi Rusia. În ziarul The Scotsman, ediţia de ieri, s-a publicat un articol intitulat „Marea Britanie zorită să deschidă uşile românilor”. Nu articolul în cauză este important – nu era altceva decât o pledoarie care apăra o cauză bună (emigraţia din România) cu argumente false, ci reacţiile cititorilor britanici. Deşi articolul vorbea despre doleanţele ministrului de Externe român de a permite muncitorilor să lucreze în UE, cititorii au postat pe site-ul cotidianului scoţian, în principal mesaje privind problema prostituţiei şi a traficului de persoane. Am ales două opinii reprezentative, una împotriva imigraţiei şi alta pro. Prima cititoare exclamă ironic: „ah, românii, şi după ei albanezii…ce achiziţii (…) În anii 80 şi 90 Anvers-ul a suferit un raid de aşa-zişi „muncitori” mult înaintea oricărui oraş european. Rezultatul: un război între români, sârbi, croaţi, albanezi, ruşi pentru controlul prostituţiei şi drogurilor…Pe vremuri, cel mai frumos şi prosper oraş din Flandra, a devenit acum o poartă pentru toate scursurile care intră în Belgia şi în nordul Europei”. Cum distinsa cititoare este la origine scoţiancă, ea face un apel patetic la salvarea celor două metropole, Edinburgh şi Glasgow din calea imigranţilor: „Nu transformaţi Scoţia într-un canal menajer…Londra s-a schimbat atât de mult în ultimii zece ani… nu mai este deloc un oraş englezesc…nu lăsaţi ca Edinburgh şi Glasgow să devină acelaşi haos”. A doua opinie, cea pro-imigraţie, este destul de firavă. Sunt comentarii care iau apărarea românilor, bulgarilor şi albanezilor („am cunoscut şi bandiţi, spune alt cititor dar am şi vecini de care sunt mândră”) sunt unele care deplâng minoritatea rromă, cu rata cea mai mare de şomaj şi prima care v-a ajunge la Londra, altele discută de faptul că primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu minte cu ştiinţă atunci când vorbeşte de numărul mic al emigranţilor („…i-ar plăcea Guvernului român să scape de un milion de ţigani, cei mai săraci şi cei mai urâţi dintre minorităţile din României (…) primul ministru minte când vorbeşte de rata mică a şomajului…nu spune care este rata printre minoritatea rromă…”) Doar un sigur cititor care a postat mesaje pe site (în afară de cei români) mai susţine menţinerea liberă a pieţei muncii pentru români şi bulgari („…Scoţia are nevoie de oameni în anumite zone, românii şi bulgarii pot încerca să-şi găsească prieteni în Insulele de Vest…”). De ce au apărut în discuţiile privindu-i pe muncitori au apărut subiecte legate de traficul de persoane şi prostituţie? Este realitatea de pe teren atât de evidentă? Cât de revoltătoare sunt aceste fapte pentru opinia publică europeană îţi dai seama când citeşti (din tabloidele britanice), aşa cum a procedat jurnalistul David Rennie, de la The Telegraph, despre …bandele de bulgari, traficanţi de fiinţe umane, prostituate, tâlhari la drumul mare, care se pregătesc să vină de la Sofia, exact la 1 ianuarie. Totuşi, ultima informaţie din presa bulgară dă de gândit: o investigaţie a dovedit că indivizii care încercau în aceste zile să racoleze bulgăroaice (ce ghinion!) şi să procure şi paşapoarte false pentru Marea Britanie erau nişte tipi cunoscuţi. Cine erau? se întreabă David Rennie scandalizat. Nimeni alţii decât trei jurnalişti britanici, trimişi de un cunoscut tabloid să raporteze despre valul de prostituate care vor invada Londra. Nişte bulgari speriaţi de briţii care căutau bulgăroaice, au sunat la un ziar sofiot care a anunţat poliţia.
Nu înseamnă nici că tabloidele britanice este sigurul tip de presă din Insula nici că nu există la Anvers prostituţie din Europa de Est. Este doar o problemă de onestitate, de ambele părţi…
România Liberă
