Planescape : Torment

	Motivul pentru care am realizat acest articol referitor la un joc vechi de aproape 3 ani il reprezinta faptul ca, desi numeroase reviste prestigioase de gaming i-au acordat calificative peste medie, el a trecut neobservat de marea majoritate a gamerilor, ceea ce este intr-adevar un lucru trist (va veti da seama de ce in randurile urmatoare).


	Povestea este lucrul cel mai important in Planescape:Torment si este extrem de originala. Eroul se trezeste undeva, in Mortuary (un fel de morga), pe o masa de disectie. Aici se imprieteneste cu Morte, un craniu vorbaret care are puterea de a levita. De la el afli ca pe spatele tau sunt tatuate niste indicatii despre pasul urmator care trebuie facut iar aceste indicatii sunt foarte valoroase, deoarece eroul nostru pare sa-si fi pierdut memoria in decursul unei lupte in care a murit. Lipsa memoriei eroului il va introduce pe jucator cat mai natural in povestea jocului, descoperind si dezlegand treptat itele incurcate ale intrigii. Stroyline-ul este magistral alcatuit, se vede ca baietii de la Black Isle au o imaginatie foarte bogata, aceasta fiind pe alocuri putin cam macabra... Jucatorul va simti pe propria-i piele tradarea si sentimentul de lucru facut in zadar, titlul fiind foarte potrivit ( torment= chin,suferinta ). Nu dau mai multe detalii pentru a nu strica placerea jocului. Insotitorii tai vor putea fi recrutati pe parcursul jocului, ei fiind cat se poate de ciudati (ca si eroul principal de altfel), manati si ei de suferinte proprii. De exemplu Dak'kon (un luptator care urmeaza un cod al onoarei si care poseda o sabie magica foarte puternica), Annah (o hoata, un hibrid incantator intre demon si om, o foarte abila hoata), Morte (craniul vorbitor, un luptator bun, el il va ghida pe erou in lumea ciudata din Planescape), Fall-from-Grace (o succubus, un demon feminin venit tocmai din Planul Abisului), Ignus (un vrajitor nebun, dominat de obsesia focului, detine magii de-a dreptul distrugatoare) si altii. Plin de feeling este faptul ca se pot intretine conversatii cu membrii echipei, aflandu-se numeroase detalii despre ei; se pot obtine foarte usor pe aceasta cale puncte de experienta. In special dialogurile cu Morte sunt deosebit de pline de umor (un pic cam negru, ce-i drept), acesta neavand nici un fel de complexe. Desi tu decizi daca primesti/schimbi membrii echipei, in finalul jocului parca destinul i-a ghidat catre tine iar ei chiar au avut un rol in poveste. Mi-a placut si sfarsitul, nu este neaparat un happy end, e un pic cam cinic... (oricat as vrea, ma voi abtine sa spun cum se termina :) )
 
	Foarte complex este si universul in care se desfasoara actiunea jocului. Acesta nu mai este un Univers ci un Multivers, o alcatuire de mai multe Universuri, numite Plane. Actiunea jocului va debuta in Sigil, "Orasul Portilor", numit si "Cusca", un loc situat intre toate Planele. De aici se poate (teoretic) pleca oriunde in existenta, o afirmatie care pare un pic cam bizara la inceput, dar pe parcursul jocului o sa va dati seama la ce ma refer. Orasul e format din ... usi, toate elementele din care e alcatuit acesta pot constitui o cale de a trece pe alt Plan, chiar daca la prima vedere nu realizezi acest lucru. Sigil e condus de atotputernica Lady of Pain, un fel de zeita care ii pedepseste pe cei care nu o iau in serios aruncandu-i in niste labirinturi din care e destul de greu sa iesi, deci multa atentie in felul cum o tratati. Pe langa Sigil, jucatorul va putea ajunge si pe alte Plane: the Outerlands (un Plan caracterizat de deserturi nesfarsite, in centrul carora se afla Curst, un oras plin cu scursuri ale societatii), Baator (un Plan infernal, cutreierat de diavoli si creaturi foarte puternice, aici se afla Stalpul Craniilor, un fel de oracol al Iadului), Carceri (un Plan haotic, aici ajung unele orase daca decad foarte mult, suna bizar dar asa e) si Fortareata Regretelor, situata pe Planul Energiei Negative (aici se termina jocul). Producatorii dau dovada de un umor finut, in sensul ca exista cateva referiri la Planele Inferioare, pe unde cica se afla si Universul nostru.

	Pe partea tehnica, jocul a fost creat cu arhicunoscutul engine Infinity, creat de Bioware si folosit la numeroase RPG-uri celebre: Baldur's Gate I+II , Icewind Dale I+II etc. Grafica este reusita (chiar daca la momentul respectiv engine-ul Infinity nu permitea decat rezolutia de 640*480), decorurile sunt lucrate cu finete, si conving jucatorul sa vada "ce e mai departe". Personajele si monstrii sunt si ei bine lucrati, animatiile corespunzatoare lor beneficiind de multe cadre cheie. Sunetul e foarte bine realizat, vocile sunt superbe iar muzica impreuna cu sunetele ambientale sunt si ele la inaltime. 

	Ultima parte a acestui articol o voi dedica gameplay-ului, deoarece acesta reprezinta atat unul din punctele forte ale jocului (alaturi de poveste) cat si partea unde apar singurele defecte (destul de mici de altfel). Planescape:Torment se incadreaza oarecum in categoria RPG-urilor clasice, fiind bazat pe binecunoscutele reguli de joc AD&D, adaugand insa o serie de inovatii cum ar fi sistemul de dezvoltare al personajului principal. La inceput nu poti sa iti definesti personajul decat ca "Fighter", profesia putand fi schimbata apoi pe parcursul jocului cu ajutorul unor maestri. Interesant este ca el nu are nume, deoarece (cum am spus la descrierea stroryline-ului) eroul si-a pierdut memoria. 
	Ati observat ca nu am spus nimic de constiinta (alignment-ul) eroului, un lucru foarte important in jocurile bazate pe AD&D. Constiinta nu se poate defini direct "ete na, eu is Lawful Good", ea se schimba in functie de felul in care interactionezi cu NPC-urile din joc, astfel ca daca minti, ameninti, esti impulsiv, ai sanse mari sa devii un "Chaotic Evil".
In schimb, daca esti respectuos, iti asumi responsabilitatea pentru faptele tale, vei intra in categoria "Lawful Good". Pretty cool, eh?
	Atat quest-urile principale (care trebuie indeplinite pentru a termina jocul) cat si cele secundare contin o doza mare de originalitate si substanta, adica sunt foarte atmosferice, si nu in ultimul rand, unele pot fi rezolvate pe mai multe cai. Numarul quest-urilor secundare e foarte mare, indeplinirea acestora neputand sa va aduca decat beneficii (XP, bani, arme), deci vorbiti cu cat mai multe personaje.
	Pentru unii cel mai important lucru intr-un RPG il reprezinta luptele purtate impotriva diversilor monstri. Pe acestia Planescape:Torment ii poate dezamagi, datorita laturii diplomatice a jocului, insa spre sfarsitul jocului vor avea parte de lupte foarte grele (evitabile, din fericire pentru altii, prin fuga sanatoasa). Felul in care se dau luptele e identic cu cel din Baldur's Gate si Icewind Dale, adica in timp real, cu posibilitatea de a pauza in orice moment pentru a da noi ordine. Sistemul de vraji si magii este ca o sabie cu doua taisuri: pe de o parte magiile de nivel mare sunt foarte originale iar pe de alta parte realizarea grafica a unora dintre ele lasa de dorit. Ce alte minusuri mai are Planescape: Torment? Nu prea exista aici armuri, in adevaratul sens al cuvantului, insa ele pot fi suplinite cu succes de tatuaje, un element inedit al jocului. Tatuajele pot fi executate "la comanda" si au diverse puteri magice asupra celui tatuat, functionand de multe ori ca o armura. Exista un element a carui lipsa fanii lui Diablo o vor regreta. Planescape:Torment nu dezvolta un "feeling" specific acestuia, instinctul de colectionar, adica jucatorul nu va simti neaparat nevoia sa faca "raiduri" in putinele dungeon-uri pentru a cauta arme sau obiecte valoroase (de altfel dungeon-urile nu contin o varietate prea mare de obiecte). De exemplu eu am terminat jocul cu un warhammer pe care l-am gasit cam prin prima jumatate a jocului... 

	Cam asa arata Planescape:Torment, un RPG de o calitate indiscutabila, recomandat in special RPG-istilor hardcore dar si celor care vor sa incerce ceva diferit de Diablo, ceva care sa puna mai mult accentul pe elementul epic decat pe cel de gameplay. In ciuda complexitatii sale, acest joc este foarte accesibil chiar daca lungimea dialogurilor poate fi obositoare cateodata. Black Isle Studios a reusit sa realizeze un RPG altfel, un mixaj de elemente filozofice si ironice, plus o atmosfera usor sinistra, rezultand de aici una din cele mai reusite feeling-uri pe care le-a putut oferi un joc pe PC. Il recomand cu caldura, mai ales ca, din pricina "varstei" sale, poate fi cumparat (in mod legal bineinteles) la un pret foarte bun.

Autor: Simu Horia (a.k.a TyraelAOD)

P.S. S-ar putea sa nu fie chiar asa de reusit articolul, deci anunta-ma daca sunt neclaritati, sau daca ai sugestii pentru imbunatatire. Intrebare: are ceva daca nu e cu diacritice?  

Adresa e: horia_simu@yahoo.com