La acest articol al dlui Horia Sima as dori sa adaug alte doua idei de Intregire a motivatiei, "Pentru ce am pierdut razboiul din Rasarit" , idei care mi se par semnificative, si anume:
In 1942, m'am intors In Basarabia si m'am Intalnit cu preotul Popov, tatal unei colege de la Facultatea de Agronomie fosta In Chisinau pana la cedare, si reinfiintata la Iasi In Ianuarie 1942, Taisia Popov. Preotul Popov a mers In spatele frontului In Transnistriia si si mai deoparte, In Ucraina, Intr'o misiune de reIncrestinare a populatiei. Cum el era rus si preot, a ajuns sa se Inteleaga bine cu populaia. Dupa un an de misionarism, In 1942, cand armatele germano-romane, erau Inca In plin avant In interiorul Uniunii Sovietice, ca Germania va pierde razboiul. Ca argument el spunea ca populatia i-a ateptat pe Nemti ca " eliberatori ", Insa prin sistemul si practicele administrative, cat si prin comportamentul lor cu populatia civila, s'au dovedit a fi fost ocupanti, asupritori. si atunci Rusii si-au spus, daca e vorba sa fim asupriti In continuare, atunci preferam sa fim asuprii de ai nostri.
Aceste nemultumiri ale populatiei civile "eliberate" au fost speculate si exploatate de Stalin, care a trimis agenti care i-a recrutat pe acesti nemultumiti, i-a Inarmat si a format cu ei unitati de partizani care au cauzat multe probeleme Nemtilor in spatele frontului. I-a obligat sa Intretina o Intreaga armata de ocupatie, In loc sa-i fi asociat In lupta Impotriva armatelor lui Stalin, asa cum initial au asteptat.
De ce au procedat Nemtii asa ? Probabil ca este asa cum sustine Comandantul, ca anume credeau ca razboiul va dura putin si victoria va fi usoara, si au vrut sa-si pastreze pentru ora victoriei mana libera In organizarea si exploatarea teritoriului, un calcul care s'a dovedit a fi fost apolitic si cu grave urmari.
O a doua observatie a mea ar fi aceea ca Hitler a subestimat forta adversarului, si In mod deosebit pe cea a evreilor. Din capul locului, Hitler nu a putut crede ca, In mod deosebit Anglia, o tara crestina si civilizata, va face front comun cu barbaria bolsevica Impotriva restului civilizatiei crestine. Insemneaza totusi ca Nemtii credeau prea mult In steaua lor, pentru a mai tine seama si de alti factori. Inca In 1940, cand conflictul In Europa era deja isbucnit, revista " Jewish Chronicle ", Londra, Octombrie 1940, a publicat stirea ca"Anglia se lupta pentru noi, pentru cauza evreiasca, si In aceasta lupta ea este sprijinita de francmasoneria din Intreaga lume". In ce priveste numarul si influenta lor, tot " Jewish Chronicle" ne spune ca "din 670,000 de francmasoni In Europa, 475.000 sunt In Anglia, iar din 4,5 milioane de francmasoni In Intreaga lume, 3,5 milioane sunt In Statele Unite". Adica forta evreiasca pe langa presa si finantele In marile natiuni opccidentale, ei mai controlau atat comunismul cat si masoneria, cele doua puternice parghii de comanda In viata politica. Putina literatura pe care am gasit-o eu prin anticariate cand am ajuns In Germania, publicata de " Institut fgr Judenfrage" din Berlin, demonstreaza totusi ca Nemtii erau bine informati In problema evreiasca. De ce nu au tinut seama de ea?
Daca conflictul Intre Uniunea Sovietica si Germania National-Socialista a fost unul ideologic, razboiul, cel putin In prima faza, ar fi trebuit sa se limiteze la un razboi ideologic, adica Germania National-Socialista ar fi trebuit sa acopere ultima casa de crestini de pe glob cu literatura care sa le spuna crestinilor, sa le dovedeasca ce anume vor evreii, cat urzesc ei la distrugerea Crestinismului si cine sunt si ce vor masonii si comunistii, iar razboiul militar, daca ar mai fi fost nevoie, sa-l ducamobilizabnd Intreaga crestinatate Intr'un razboi de salvare a Credintei Crestine. Aceasta era viziunea lui Corneliu Codreanu si Ionel Mota, un razboi al crestinilor Impotriva dusmanilor Credintei crerstine, ori Nemtii au mers pe linia superioritatii lor rasiale, care i-a adus In conflict ideologic nu numai cu evreii, masonii si bolsevicii, ci chiar si cu nationalistii din restul tarilor euerpene, care ar fi trebuit doar sa le fie aliatii firesti, cum ne arata dl Horia Sima.
Dupa Decembriw 1989 figura Maresalului Antonescu a devenit tot mai populara si In multe orase ale tarii i s'a ridicat busturi si statui In pietele publice. In enormul vid lasat de comunisti In sufletul natiunii, lumea este Insetata de idoli care sa le umple acest gol din suflet, care sa le fie un suport moral.
Este constiinta nationala care se vrea exprimata prin mari personalitati care sa le Intruchipeze nazuintele nationale. Maresalul Antonescu a venmit ca Ckibducafor al Dtatului roman pe jertelem leguionarilor care l-au alungat pe scekjeratul rege Carol al II-leav, alungat oe ope Trionul iomnie atrat pentru nemasuratel4 si odioasele crme savarsuitre aImpotrruva lor, cat mai ales pengftru vinniovatia de oprabvusuirwea fritnuierelior Riomanmiei Matrui. In plyus,Sbtinescu a dus un razboi de reIntregire a tarii si eroismul acelor vremuri dainuie Inca In sufletul multora. Asa este perceput Ion Antonescu In marea constiinta nationala care trece usor peste unele scaderi ce le-a avut. I se pastreaza In amintire doar momentele importante si realizarile pozitive cum au patruns ele In sufletul colectiv.
Pentru un observator si un cercetator mai sever, cat si pentru membrii Miscarii Legionare care au jucat un rol determninant in cursul acelor evenimente care l-au propulsat pe Antonescu in fruntea taii, imaginea lui Ion Antonescu sufere schimbari substantiale.
Manifestantii care au demnonstrat Intre 3 si 5 Septembrie 1940 In fata Palatului regal si care cereau adicarea Regelui, au fost mobilizati de catre Comandantul Miscarii Legionare prin manifestele lansate. Dupa afirmatia lui C.W. Forester In "Fenomenul Legionar", (ed. Romanian Historical Studies, Florida, USA), oligarhia romana, In frunte cu Regele Carol II a cultivat trei generali cari, in caz de criza sau la nevoie, ar fi fost capabili sa conduca Statul si sa le protejeze interesele: Argesanu, Radescu si Antonescu. Primul rol al lui Radescu a fost recrutarea dizidentului Stelescu din Miscare, cu sarcina de a-l lichida pe Codreanu. Dupa aceasta esuare Radescu a intrat In adormire pana In toamna aului 1944, cand a fost readus pentru a salva ce se mai putea salva pentru interesele oligarhiei. Rolul lui Argesanu a fost consumat dupa pedepsirea lui Armand Calinescu, cand Carol l-a adus la sefia guvernului cu sarcina de a continua opera lui Armand Calinescu, de a lichida Miscarea Legionara. Argesanu a ordonat In aceeasi zi Impuscarea la discretia sefului jandarmeriei judetene a cate trei legionari in fiecare judet la alegere, care au fost expusi timp de trei zile In pietele publice pentru a Ingrozi lumea, cat si asasinarea celor din Inchisori si lagarele de internare Miercurea Ciuc, Vaslui si Ramnicu Sarat.
Pe cel de al treilea general, Ion Antonescu,sub presiunea demonstrantilor din piata Palatului Regal In primele zile ale lui Sept. 1940, Regele l-a chemat la sefia guvernului In speranta ca va putea Innabusi demonstratiile cu ajutorul armatei si-i va putea asigura continuarea domniei. Comandantul unitatilor mlitare din Bucuresti era generalul Coroama, care se gasea si el In momentul acela la Palat. Cand Regele i-a cerut lui Antonescu sa traga In demonstranti, Antonescu i-a cerut lui Coroama, comandantul direct al unitatilor din Bucuresti, sa traga in demonstranti. Generalul Coroama a refuzat, motivand ca Regele a cedat o treime din teritoriul tarii si nu s'a cerut armatei romane sa traga un glont, si acum i se cere sa traga In propriul tineret, cel chemat sa apere frontierele tarii ?
Nu ! Nu trag!
Atunci Antonescu i-a raspuns Regelui ca nu trage nici el. In fata acestui refuz, Regelui nu i-a ramas decat sa abdice, dupa ce Il numeste pe Antonescu drept Conducator al Statului. Adica Antonescu a ajuns Conducatorul Statului roman datorita demonstrantilor din fata Palatului regal mobilizati de seful Miscarii Legionare, demonstranti cari cereau adicarea Regelui, si a refuzului Generalului Coroama de a trage In demonstranti.
Antonescu nu vrea si nu poate sa-l salveze peCarol, dar Ii garanteaza totusi siguranta plecarii si sa ia cu el ce vrea. In 42 de vagoane Regele a Incarcat toata bogatia Palatului Regal, care era de fapt o comoara a Statului Roman.
Antonscu face apel la partidele politice Taranesc si Liberal pentru formarea unui guvern. Ei refuza pentru a nu se compromite Ib fata democratiilor occidentale cu participarea la o guvernare sub conducerea unui militar, si sa fie obligati sa accepte alianta cu Germania hitlerista. Adica pretinsul prestigiu politic al partidelor In fata democratiilor vestice a primat In fata obligatiei de a servi tara. In aceasta situatie Antonescu a fost obligat sa apeleze la Miscarea Legionara, care a acceptat sa participe la guvernare, cu atat mai mult cu cat a fost ea aceea care l-a alungat pe Carol si a creat vidul In comducerea Statului.
La prima ocazie ce i s'a oferit lui Antonescu, la marea manifestatie legionara din 6 Octombrie 1940, adica abia la o luna de zile de la Inscaunare, a cerut Comandantului Miscarii sa i se transfere sefia, Miscarii pentru a-si asigura si forta politica proprie In conducerea Statului, cerere care i-a fost refuzata. Cu Antkinescu la conducerea Miscarea, eavnu ar mai fi fist Miscarea creata de Ciodreanu, ci cu totulmaltceva. Antnescu, nafara de ambitiipolitice, nu avea nicjo idelogie. El servera stapanul, si stapanul tarii era Inca oligarhia. Atunci sprijinit de oligarhia romana si de conducerea Evreilor din tara, si dupa ce si-a asigurat In prealabil si sprijinul militar al Germaniei Intr'o vizita efectuata lui Hitler, a pus la cale lovitura de stat din 21 Ianuarie 1941. Prin asta el s'a descotorisit de Miscare si si-a castigat mana libera pentru a o putea prigonii In continuare, conform obligatiei contractate la investirea sa cu functia de Conducator.
Ce spune C. W. Forester, autorul cartii "Fenomenul Legionar", despre Antonescu si relatiile sale cu Miscarea Legionara:
1. Actul de la 23 August 1944, comentat de Traian Golea...... 1
2. Actul de las 23 August povestit de Regele Mihai............ 41
3. Pentru ce am pierdut razboiul din Rasarit, de Horia Sima.... 61
4. Politica aistorica, de Pamfil Seicaru,..................... 109
5. Actul de la 23 August, de C. W. Forester................. 151
"Capul plecat sabia nu-l taie".
"Doua principii ne-au Indrumat pe noi, autorii Actului de la 23 August 1944. Ambele principii confirma constatarea lui Grigore Ureche, ca "Tara noastra se afla In calea tuturor rautatilor", si pe cea a lui Miron Costin, ca " nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub carma vremii."
Regele Mihai
"Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole."
C. W. Forester
"Le vine greu Romanilor... sa admita ca trecutul lor a fost In Intregime manipulat de "iubitii" lor conducatori si de catre istoricii lor, care au glorificat capii castei oligarhice si monarhia, si au ignorat, ori mai degraba i-au calomniat pe legionari, cei care au luptat pentru integrarea poporului roman In contemporaneitate si democratie."
C. W. Forester
"In momente hotarItoare pentru existenta unei natiuni, o clasa politica, chiar si un singur om politic de mare curaj, capabil sa Infrunte vitregia Imprejurarilor, poate Inclina cumpana destinului."
Pamfil Seicaru
"23 August 1944 Inseamna In primul rand o atmosfera de defetism si lasitate, o stare de spirit confuza, un gand perfid si odios...., O dezertare In masa a paturei conducatoare sub imperiul panicei."
Horia Sima
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
In ultimii ani, Regelui Mihai i-au fost solicitate dese interviuri In legatura cu unicul act important al vietii sale ca Rege: " Actul de la 23 August 1944 ". Cum acest eveniment este cu adevarat impor-tant In viata Statului si a Natiunii romane, este destul de des desbatut fie de ziaristi, fie de istorici, cu atat mai mult cu cat autorii sai Il prezinta drept un act salvator pentru neamul romanesc, In timp ce criticii Il considera drept un act infam de tradare nationala.
Reproducem In aceasta carte expunerera Regelui Mihai ca autor principal al acestui act, facute ziarului "Romania Libera" pe Internet, 26 August 2000, sub titlul "23 August 1944, povestit de M.S. Regele Mihai I", confruntat cu alte trei studii si articole pe aceeasi tema, apartinand:
1. Dlui Horia Sima, fost Comandant al Miscarii Legionare, text publicat In brosura "Pentru ce am pierdut razboiul din Rasarit si am cazut In robia comunista ", aparuta In Biblioteca Documentara "Generatia Noua", Madrid, 1973.
2. Dlui Pamfil Seicaru, fostul proprietar si director al ziarului "Curentul", cel care pe toata durata razboiului Impotriva Uniunii Sovietice, zi de zi a publicat articole prin care cultiva In sufletele romanilor, ostasi sau la vatra, sentimentul de demnitate nationala, de eroism si de rezistenta morala si fizica In grelele Incercari din timpul razboiului. Ajuns si el In exil, la Implinirea a zece ani de la "Va ordon sa treceti Prutul", al Generalului Ion Antonescu, a publicat o brosura cu doua subiecte: primul, "Constructii pe nisip, si al doilea " Politica aistorica " , care se ocupa de "Actul de la 23 August 1944".
3. Si un ultim articol, al dlui C.W. Forester, analist politic american, text Imprumutat din cartea "Fenomenul legionar", capitolul "Actul de la 23 August", pag. 69-74, carte aparuta In editura "Romanian Historical Studies, Florida, USA, 1993.
Inainte Insa de a trece la confruntarea pozitiilor prin acestearticole, dorim sa semnalam contrazicerile, mistificarile si neadevarurile gasite In expunerea Regelui. El spune:
"Maresalul Antonescu stia de Intrunirile noastre si de
emisarii nostri la Cairo. Lui Hitler avea sa-i spuna la Inceputul lui
August 1944 privitor la complotarile noastre,.... ca ele erau doar
"copilarii". S'a aflat mai tarziu ca si el, Maresalul, Incercase prin
Stockholm sa Incheie un armistitiu, dar ca cele obtinute de el erau
mai putin avantajoase decat cele discutate de noi la Cairo. Cum ne
lasa pe noi In pace, desi la conciliabulele noastre luau acum parte si
ofiteri de Inalta raspundere In armata noastra, speram cu totii ca el,
Maresalul, cel care ne adusese pe marginea prapastiei, va accepta
sa renunte la alianta cu Hitler si sa salveze astfel Romania de
macel si distrugere totala.
"Impreuna cu reprezentantii partidelor noastre politice am luat
hotarIrea de a-l chema pe Maresal In audienta In dupa-amiaza zilei de
26 August Impreuna cu Ministrul de Externe, Mihai Antonescu, pentru
a-i face sa Inteleaga nevoia unui armistitiu imediat.
"Credeam cu totii ca, .... Maresalul, a carui cinste nimeni nu
o putea nega, avea sa ceara armistitiu.
"Neputand sa iau contact cu sefii partidelor, am decis sa
schimb data audientei si sa-mi iau raspunderea sa Indeplinesc eu
singur, In absenta oamenilor politici, "Actul de la 26 August" pe data
de Miercuri, 23 August, si eram convins ca Maresalul va accepta sa
ceara armistitiu."
....... "Evident ca declaratia lui Molotov (din Aprilie 1944) ca
"Uniunea Sovietica nu are intentia sa-si aproprie teritorii ale
Romaniei, nici sa aduca schimbari structurilor sale sociale" nu puteau
"Maresalul a refuzat de asemenea sugestia mea ca el sa-si
dea demisia, permitand astfel formarea unui guvern capabil sa
negocieze un armistitiu.
"Nu ! Maresalul dorea sa-si respecte cuvantul dat lui
Hitler, continuand lupta pana la sfarsit.
"Confruntat cu aceasta situatie fara iesire, m'am vazut
nevoit sa dau ordinul de arestare a lui Antonescu."
Prin acest plan Regele, fie chiar si In Intelegere cu "oamenii politici", dupa cum pretinde, si-a Incalcat In mod inadmisibil compe-tenta si atributiile. El, ca Rege, trebuia doar sa arbitreze Intre factorii de raspundere militari si politici ai tarii, pentru a se ajunge la o hotarIre multumitoare, raspunderea capitala a unui armistitiu lasandu-o asupra oamenilor de Stat Maniu si Bratianu, si a militarilor, Anto-nescu si eventual vreo doi alti generali de seama, Intruniti Intr'un Consiliu de Coroana prezidat de el, Regele. Asta atat ca competenta a sa Intr'un regim de Monarhie constitutionala, cum deseori o subli-niaza In cursul expunerii sale, cat si pentru a nu compromite Coroana. Varsta frageda, lipsa de experienta si glasul Intelepciunii ar fi trebuit sa-l indemne sa nu-si Incalce atributiilke si sa nu-si asume responsabilitati prea mari. Aici este vorba Insa de acel pretios dar de la Dumnezeu, Intelepciunea, care i-a lipsit Regelui Mihai; zelul demonstrat In a executa singur "lovitura de Stat" prin arestarea lui Antonescu, o demonstreaza cu prisosinta. In ultima instanta, In executarea "Actului de la 23 August 1944" Regele Mihai a fost asistat doar de Generalul Sanatescu, seful Casei Militare, deci o functiune administrativa In armata, un oarecare functionar al Ministerului de Externe Insarcinat cu cifru si comunicatii, Grigore Niculescu-Buzesti, de Mircea Ioanitiu, coleg de scoala, si de Mocsony Styrcea, secretarul sau particular, cat si de un delegat al Moscovei, care s'a prezentat cu numele fals de "Ceausu".
Insasi insistenta Regelui Mihai In discutia cu Maresalul Antonescu, daca este adevarat, de a-i obtine consimtamantul pentruun armistitiu imediat, invocand situatia disperata de pe front , tradeaza zelul nestapanit si o totala lipsa a sa de maturitate In gandire si actiune. Nu-si dadea seama Regele ca un armistitiu, dupa trei ani si doua luni de razboi dus cu toata capacitatea de lupta a unei tari ca Romania, nu se poate obine " imediat", Intelegand prin "imediat", o zi, doua sau trei, pentru a-i fi putut Intruni si pe oamenii politici In tratative ? In schimb Regele, In chip conspirativ, Il invita pe Antonescu la audienta pe 23 August, zelos sa-l poata " Inhata " cat mai repede, si sa poata da ordinul armatei romane sa Inceteze imediat luptele Impotriva Rusiei Sovietice si sa Intoarca armele Impotriva Nemtilor, deschizand astfel larg portile hoardelor bolsevice pe teritoriul Romaniei. Prin felul cuma a actionat, Regele MIhai poate fi considerat drept un instrument al Uniunii Sovietice alaturi de Emil Bodnaras. A dat ordin ca Antonescu sa fie arestat si predat lui Bodnaras, oficial omul Rusilor, si a pus tara la discretia Rusilor fara nicio conditie si nimic In schimb. Punct.
In afirmatiile ce le face referitor la discutia cu Maresalul Antonescu In acea zi fatidica de 23 August 1944, Regele invoca situatia disperata de pe front, vrand sa demonstreze el, tanarul Rege lipsit de orice experienta, celui care era nemijlocitul Comandant al acestor ostiri angajate In lupte, cu autoritatea morala si profesionala la superlativ, celui care se grabea sa se Intoarca pe front tocmai pentru ca stia si era Ingrijorat de situatie. Era deci el, Maresalul, cel care cunostea situatia de pe front, si nu Regele Mihai. Neverosimilul motiv invocat, ca n'a izbutit sa-i contacteze pe oamenii politici, si pentru asta s'a hotarIt sa execute singur planul arestarii lui Antonescu e o dovada zdrobitoare a zelului sau nestapanit, a lipsei sale de maturitate si a incapacitatii sale de a Intelege si trata situatii critice de mare interes national.
Dar in executarea "Actului de la 23 August" mai dam si peste o lipsa a sa de etica si de demnitate ca Rege. In executareaacestei actiuni nefaste pentru Neam si Tara, "Actul de la 23 August 1944", la care pe langa ca n'au participat factorii politici si militari competenti, responsabili si cu autoritate, a fost implicat si un oarecare Emil Bodnaras, dezertor din propria armata, care cu ani In urma a fugit in Rusia si care, In Aprilie 1944, a fost parasutat de Soviete In tara. Aici, Impreuna cu Niculescu-Buzesti, omul de " Incredere " al Regelui Mihai si al lui Iuliu Maniu, cum tine Regele sa ne asigure, urzea tradarea de la 23 August.
Bodnaras a fost acceptat de Rege sa participe la complot mai ales ca garant ca Antonescu odata arestat, va fi si bine pazit de o garda de comunisti adusa de el din timp, pentru ca Regele Mihai et Co se temeau ca orice alta grupare de oameni din Romania Inafara de comunisti, nu prezentau garantia ca nu vor pacta cu Antonescu si nu vor intoarce foaia Impoptriva lor. Adica in executarea unui act politic si militar atat de important In viata natiunii romane, Regele et Co. nu aveau Incredere In propriul popor, In propria armata, si au fost nevoiti sa recurga la cei leali doar Moscovei, dezertorii si comunistii. Cu alte cuvinte, erau interesele Moscovei care au fost asigurate si servite In "imediat" , (vezi In articolul lui Pamfil Seicaru, declaratiile lui Reuben H. Markham, In "Rumania, under the Soviet Yoke", Meador, Boston, USA, 1949).
Mai trebue de evidentiat cu majuscule, ca In timp ce pe front soldatul roman tinea piept invaziei bolsevice si murea aparand Tara, Biserica crestina si Monarhia, In incinta Palatului Regal al Romaniei, Regele Mihai complota Impreuna cu un dezertor din propria armata arestarea Comandantului Ostirii romane angajata In razboi pe viata si moarte, ca sa poata deschide larg portile hoardelor lui Antichrist pe pamantul Patriei. Singurul care ar fi trebuit sa fi fost pe drept arestat atunci In Palat, ar fi trebuit sa fie dezertorul Emil Bodnaras, cel care, culmea tradarii, a ajuns sa comploteze Impreuna cu fostul sau Suveran In incinta Palatului Regfal Impotriva fostei sale patrii,Romania.
Regele Mihai Isi Incepe povestirea despre "Actul de la 23 August 1944" cu urmatoarea enuntare:
"Mistificarea istoriei este poate cel mai mare rau care s'a abatut asupra tarii noastre...... Chiar daca aceasta groteasca falsificare nu a dus la moartea multora dintre compatriotii nostri, ea a avut fara Indoiala ca rezultat distrugerea sufletului natiunii noastre prin amestecul ambiguu de adevaruri si minciuni," mistificare si amestec ambiguu de adevar si minciuni, pe care le Intalnim cu priso-sinta chiar In cuprinsul celor 8 pagini ale expunerii Regelui Mihai, de care ne ocupam.
O mistificare fundamentala pe care o comite Regele din capul locului este aceea cand vrea sa ne convinga ca " Actul de la 23 August 1944 " cum Il defineste el In titlul si'n cursul expunerii ce-o face pentru "Romania Libera", ar fi fost un " armistitiu ".
Chiar din capul locului el afirma ca: "Impreuna cu repre-zentantii partidelor noastre politice am luat hotarIrea de a-l chema pe
Maresal In audienta In dupa-amiaza zilei de 26 August Impreuna cu
Ministrul de Externe Mihai Antonescu, pentru a-l face sa Inteleaga
nevoia unui
armistitiu
imediat."
"Maresalul a refuzat de asenmenea sugestia mea ca el sa-si dea demisia, permitand astfel formarea unui guvern capabil sa negocieze un armistitiu ."
Incorectitudinea expunerii Regelui Mihai merge si mai departe.
Chiar in fraza de sus el afirma ca "Maresalul a refuzat sa-si dea
demisia.... permitand astfel formarea unui guvern
capabil
sa
negocieze un
armistitiu
."
"Misiunea romana la Cairo, condusa de Stirbey, nu a avut nicicand relatii directe cu puterile vestice si al carei rol se reducea doar la a Inregistra hotarIrile luate de Aliati. Misiunea romana la Cairo a avut contacte numai cu delegatii Aliati pe langa guvernul yugoslav In exil."
Dar chiar si Regele Mihai Insusi o spune In alta parte, ca:
"Tot Aliatii vestici au fost aceia care ne-au declarat net ca negocierea armistitiului nu poate fi facuta cu ei, ci numai cu Uniunea Sovietica. Toti oamenii politici din Romania s'au vazut nevoiti atunci sa acepte acest imperativ, fara a avea cea mai mica iluzie In ceea ce privea intentiile reale ale comunistilor...."
Din asta rezulta fara echivoc, ca la Cairo nu au avut loc discutii despre un armistitiu. si daca la Cairo nu au avut loc discutii despre un armistitiu, cum poate Regele afirma ca "ai nostri" au obtinut la Cairo conditii mai favorabile decat Antonescu la Stockholm? Nu e asta mai mult decat un amestec ambiguu de minciuna si adevar, menit sa distruga sufletul natiunii?
Mai departe, dupa ce Aliatii au trimis Misiunea romana sa discute problema unui armistitiu la Moscova, Regele spune ca "Toti oamenii politici din Romania s'au vazut nevoiti atunci sa accepte acest imperativ."
I ntrebarea noasttra: Care imperativ trebuia sa-l accepte Regele si oamenii politici romani daca nu pe acela ca negocierea unui armistitiu nu putea fi facuta decat cu Rusii . Ori, singurele tratative cu Rusii In vederea unui armistiiu, pe care le stia si Regele Mihai si le-a si consemnat In aceasta expunere, le ducea Maresalul Antonescu la Stockholm. In aceasta situatie, care ar fi trebuit sa fie " unicul imperativ " ce-i ramanea de respectat Regelui Mihai si oamenilor politici romani decat acela de a respecta si asigura succesul tratativelor de armistitiu duse la Stockholm de catre Maresalul Antonescu ? Si totusi, ce face Regele cu consimtamantul, zice el, al oamenilor politici romani ? Se grabeste sa faca, " la nevoie " singur, Actul de la 23 Auguast 1944 , cand
- l-a arestat pe Maresal, si prin asta Regele
a dat o dezastruoasa lovitura de Stat Romaniei, al carei rezultat a fost ca:
- cu buna stiinta si cu o criminala iresponsabilitate a fost curmata singura sansa a Romaniei de a obtine un armistitiu onorabil cu Rusii.
- comitand o capitulare fara conditii In fata hoardelor bolsevice, care s'a dovedit a fi fost cea mai mare catastrofa pentru neamul romanesc de-alungul istoriei sale milenare. Rusii au considerat si au tratat Romania drept o tara ocupata militar, ocupatie care s'a soldat cu peste 170.000 de soldati si ofiteri luati prizonieri de razboi, cu armament cu tot, cu cca 150.000 soldati morti sau disparuti pe frontul Impotriva Germaniei, In timp ce populatia si bunurile tarii aufost expuse la absoluta discretie a hoardelor sovietice si a slugilor si cozilor lor de topor stranse In asa zisul partid comunist. Pe langa cele ce stim fiecare din proprie experienta despre dezastrul la care a fost expusa tara nostra prin comportamentul armatei sovietice, cat si a bandelor comuniste In perioada ce a urmat imediat Capitularii, ca informatii recomandam si cartea lui Henri Prost," Destin de la Roumanie ", Paris, Editions Berger-Levrault, 1954, In care autorul ne da o dare de seama a celor Intamplate atunci, cartea lui Reuben H. Markham, "Rumania under Soviet Yoke ", aparuta In Meador Publishing Company, Boston, 1949, cat si cartea subsemnatului, "Romania, dincolo e limitele rabdarii" , 1988, ed. Romanian Historical Studies.
Motivul pentru arestarea lui Antonescu, invocat si mentionat de Rege de mai multe ori In expunerea sa, este refuzul sau de a cere un armistitiu, cu toate ca tot Regele sustine In alta parte ca: "S'a aflat mai tarziu ca si el, Maresalul, Incercase prin Stockholm sa Incheie un armistitiu, dar ca cele obtinute de el erau mai putin avantajoase decat cele discutate de noi la Cairo." Iata Insa ce se spune In volumul "Antonescu", editat de Constantin Dragan, care ne desvaluie realele motive ale arestarii Maresalului:
"Cand si-a dat seama ca razboiul e pierdut, Maresalul
Antonescu a cerut armistitiu, l-a negociat din timp si a obtinut
anumite conditii de la Stalin. A fost Insa contracarat de un rege
imatur, incompetent In probleme militare si lipsit de discernamant
politic, care l-a arestat chiar In ziua cand Maresalul se hotarIse sa
semneze armistitiul cu Stalin. Procedand astfel, Mihai a prabusit tara
si pe locuitori ei In cel mai mare dezastru din istoria Romaniei, (Actul
de la 23 August 1944)."
Dictionaire Diplomatique, Vol. IV, pag. 90, aparut sub egida Academiei Diplomatice internationale, prin textul conceput chiar In ziua de 23 August 1944 de catre Ministerul de Externe al URSS, pebaza telegramei Doamnei Kolontay catre Maresalul Antonescu, confirma existenta telegramei catre Maresal In dimineata zilei de 23 August 1944, privind acceptarea de catre Moscova a conditiilor de armistitiu cerute de Antonescu. Textul spune:
"Guvernul URSS-ului considera ca restabilirea suveranitatii In
Romania este de urgenta necesitate. Daca Romania suspenda operati-unile sale militare si Intoarce armele contra inamicului pentru a
recuceri Transilvania, guvernul sovietic va acorda Romaniei tot
sprijinul necesar acestei lupte. Dar razboiul nu va putea fi suspendat
pe teritoriul roman decat atunci cand Germanii vor evacua tara."
Dar chiar daca situatia tarii ar fi fost totusi aceeasi, ca adica un armistitiu nu ar fi putut schimba prea mult soarta tarii, cum tine sa ne-o spuna mereu Regele Mihai, " am fi evitat cel putin rusinea capitularii fara conditii" , ceea ce este enorm de mult pentru moralul si prestigiul unei natiuni. Pentru asta trebuie Insa sa ai sentimentul demnitatii care, din nefericire, i-a lipsit fostului Rege Mihai.
Dupa cum am vazut, In dimineata zilei arestarii Maresalului, deci In 23 August 1944, Ministerul de Externe a primit telegramaDoamnei Kolontay de la Moscova. Aceasta telegrama a fost Insa sustrasa de Niculescu-Buzesti si comunicata Regelui care, pentru a stopa semnarea armistitiului de catre Antonescu si ramanerea sa In continuare la carma tarii, este chemat la o pretinsa ' audienta " la Palat si arestat pe loc. Deci scopul arestarii Maresalului nu a fost atat ruperea aliantei si Intoarcerea armelor Impotriva Germaniei, cu atata obstinenta afirmata de Rege In expunerea sa, - si care devenea un fapt Implinit prin semnarea Armistitiului de catre Antonescu - ci un ultim prilej de a-l aresta si scapa de el, pentru a putea deveni Rege plin, cu toate prerogativele ce i le conferea Constitutia tarii, stiut fiind ca buna parte din aceste prerogative au fost date de Carol lui Antonescu la abdicarea sa.
Si cine-l Imboldea atat de insistent pe Mihai pentru a-si redobandi plinatatea de Rege ? Acest lucru ni-l explica un articol aparut in ziarul "Oblio", Nr. 8, din 14 Aprilie 1990, semmat de Mihai Balasescu", sub titlul: " File reale din istoria unei glorioase insurectii." :
"Totul Incepe Intr'o friguroasa noapte a lunii Februarie 1943.
Anul Incepea sub nefastul spectru al Infrangerii catastrofale suferite
de Armata III Romana In batalia de pe Don.
Scenarul:.... o femeie
frumoasa
si un
ero
u
proaspat
parasutat. Si acum faptele:
Cu gulerul ridicat, cu caciula pe ochi, un barbat bate Intr'un
geam si asteapta. Ea l-a recunoscut.
- Tu ? Intra, tovarase !
- Am fost parasutat In faptul serii. Ascunde-ma.
- Bine, tovarase Bodnaras.
- Regele e nebun dupa tine. Bravo ! Fa-ti datoria !
................
Mult mai necesara este Insa identificarea Doamnei, careia
i se solicita sa-si faca datoria de a-l iubi pe Rege.
.................
Intr'o seara in vara anului 1942, la o serata In gradina
Palatului regal, Mihai a Intalnit-o pe Dolly Crissoleghos. Roscata, cu
ochii mari si verzi, In plina stralucire la cei 20 de ani ai sai,
....... Aflam din biografia acesteia ca s'a maritat la frageda
varsta de 16 ani cu un functionar de la telefoane, membru al PCR.
Mihai a instalat-o pe micuta favorita In Parcul Filipescu, facandu-i
vizite asidue In fiecare zi. ......
La scurt interval dupa episodul cu tovarasul Bodnaras, se
realizeaza primul contact Intre Rege si comunisti, acesta primindu-l
pe un alt comunist, Lucretiu Patrascanu.
- A sosit momentul, i-a spus acesta Regelui. Dupa Stalingrad
soarta s'a schimbat.
- Maniu si Bratianu merg cu noi. Vorbiti mamei Elena.
In absurda lui dorinta de putere, atatat de amanta care la 23
August 1944 Ii spune:
- Porneste, Mihaita !
Regele Il cheama pe Maresal la Palat, Il aresteaza si-l preda
apoi noilor sai prieteni, comunistii........
Moscova rasufla usurata. Linia Focsani-Namoloasa-Galati nu
mai exista.
Redeschidem astazi In fata istoriei si a poporului roman
procesul intentat Maresalului Antonescu, conducator al Statului roman
la 23 August 1944. Ramane ca propriul sau popor sa-l judece.......
Cel mai probabil ca asa au ajuns Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu sa conspire cu Regele, prin intermediul lui Dolly, si nu altfel. Dam mai jos afirmatia Regelui:
"Dupa declaratia lui Molotov din Aprilie 1944, am cazut cu
totii de acord sa trimitem emisari la Inaltul Comandament al Fortelor
Aliate din Cairo. Acolo au fost confruntati cu o prima conditie aAliatlor, includerea In coalitie a unui reprezentant al Partidului
Comunist. Comunistii au delegat pe Lucretiu Patrascanu,...", ceea ce
este, dupa parerea noastra, o alta mistificare a Regelui, acuzatie care
ramane In piciiare pana la indicarea surselor.
"Dar toate acestea nu trebue sa ne faca sa uitam adevarul: initiatorii actului de la 23 August l-au savarsit exclusiv In interesul Patriei, chiar daca prin aceasta Isi periclitau propria existenta. Noi am sperat sa scurtam calvarul Romaniei si sa scoatem tara dintr'un razboi In care nu exista nici cea mai mica speranta de victorie, indi-ferent de cursul pe care acest razboi l-ar fi putut lua." Aceasta afirmatie a Regelui Mihai este un alt certificat de incapacitate pe care si-l da singur. In politica nu intentiile sunt determinante, cat rezutatul lor. "Ende gut, alles gut" ar trebui s'o stie Regele. Eroismul, curajul, caracterul si succesul sunt singurele care conteaza In momente de criza. Si Regele ar mai trebui sa stie doara ca " Drumul spre iad este captusit cu multe bune intentii."
Mai departe, citandu-l pe Rege:
"Oficial, comunisti se laudau ca ei au realizat ruptura aliantei
cu Germania nazista. Cu vremea constatand impopularitatea lor, au
Inceput sa strecoare adevarul, nu de dragul lui, ci pentru a ne acuza
pe Iuliu Maniu, pe Dinu Bratianu, pe Tifel Petrescu si pe mine, ca noi
am fi deschis calea Intronarii comunismului prin realizarea acelei
rupturi de aliante. Astfel, distrugerea treptata a tarii, programata de
comunisti, a putut fi Infaptuita prin vina noastra, noi fiind niste
inconstienti sau niste descreierati, care au ales sa moara chinuiti In
Inchisori, sau, ca mine, sa traiesc un amar surghiun. De la aceste
insinuari au pornit criticele. Si cu cat mai lesne "dupa razboi multi
eroi s'arata", cu atat istoria s'a aflat zamislita din minciuni si
omisiuni."
In fata reprosurilor comunistilor, Regele Incearca sa arunceresponsabilitatea Actului de la 23 August 1944 mai mult pe Maniu,
Bratianu si Tiltel Petrescu, el mentionandu-se mereu ultimul. Acestia
trei, "
cei trei mari"
ai Regelui, In ziua de 23 August nu au fost de
gasit, cum afirma Regele, deci nu stiau de telegrama primita de
Antonescu, prin care i se confirma ca Moscova accepta conditiile
puse de el, telegrama care a fost sustrasa de Niculescu-Buzesti
pentru a nu ajunge In mana lui Antonescu. Cine poate crede, chiar
luand de bune afirmatiile Regelui, ca Maniu si Bratianu, stiind de
existenta acelei telegrame, ar fi aprobat arestarea lui Antonescu ?
Prin aceasta expunere a felului cum a actiionat la realizarea
"
Actului de la 23 August 1944",
Regele Mihai Isi tradeaza Intreaga
nesinceritate, lipsa de maturitate si de responsabilitate pentru
interesele natiunii, cat si un "drang" nestavilit de "halbstarke", de
"teenager", de a se afirma.
"Adevaratul motiv pentru care ex-Regele Mihai revine In viata politica, dupa o tacere de 40 de ani, a fost explicat de Ing. Mihai Patrichi, Los Angekes, fost consilier tehnic al fostului rege. Profesor la Politehnica si Comandor de Aviatie, Mihai Patrichi i-a predat Regelui Mihai, Intre 1940-1944, tehnica de functionare si depanare a motoarelor cu explozie la automobile. Patrichi era de fapt autorul vitezelor mari obtinute de Mihai pe soseaua Bucuresti-Sinaia. Cand Mihai I a abdiicat si a parasit tara, l-a luat In suita sa si pe consilierul sau tehnic. Patrichi este deci unul care cunoaste din sursa directa actiunile din vremea aceea ale Regelui Mihai. In numarul din Ianuarie 1987 Mihai Patrichi arata ca la plecarea din tara Regele Mihai s'a Inteles cu Dr. Petre Groza, Prim-Ministru al Romaniei, sa primeasca trimestrial In valuta forte, la Geneva, pretul bunurilor pecare le-a lasat In Romania, Domeniile Coroanei. Singura conditie pusa de Groza a fost ca Regele sa taca pe toata durata platilor. Ultima plata, spune Mihai Patrichi, s'a facut In 1986. Iata, asa dar, motivul tacerii pana acum (1986) si ratiunea patriotismului cu care reintra acum fostul rege Mihai In viata politica, ceea ce nu este altceva decat urmarea expirarii unui prozaic aranjament negustoresc."
Din marturisirile lui Mihai Patrichi, care mi-a fost cumnat, ma marginesc totusi numai la cele publicate In "New York Spectator" ca avand girul autorului si autoritatea textelor publicate. Dar pe langa cota trimestriala primita In valuta forte timp de 40 de ani, Regele Mihai a mai plecat din tara si cu un tren personal, In timp ce noi, refugiatii din Romania, am trecut frontiera clandestin mai tarziu, cu riscurile respective, doar cu ce aveam pe noi si nimic mai mult. Cu toate ca noi nu aveam pe suflet nicio responsabilitate pentru dezastrul tarii, ba, dimpotriva, am contribuit la rezistenta Impotriva hotiilor si crimelor cutropitorului si comunizarii, niciunul nu ne=am vaitat c'am duce-o greu.
Si mai departe tot Regele:
"Totusi, nu trebue sa uitam adevarata semnificatie a Actului de la 23 August. El a oglindit dorinta noastra de a denunta temporara alianta cu dictatura si alianta straina de fiinta Patriei noastre", (Germania national-socialista). Care alianta era atunci aproape de fiinta Patriei noastre, Majestate ? Cea cu Uniunea Sovietica ? Sau cu aliatii si sustinatorii ei ? Daca este sa vorbim de o alianta care s'a pasuit cat de cat fiintei noastre nationale, trebue sa recunoastem ca era numai aceea care apara crestinismul si fiinta nationala. Ori dusmanul de moarte al acestor valori era doar Uniunea Sovietica, si singurul ei dusman declarat erea Germania nationalista. Numai cu ea ne puteam alia, cu atat mai mult cu cat aveam de recucerit si Basarabia si Bucovina.
Cand a isbucnit razboiul civil In Spania, In 1936, Ion Mota,co-fondator al Miscarii Legionare, a spus: (In Spania) "Se tragea cu mitraliera In obrazul lui Hristos, se clatina asezarea crestina a lumii. Puteam noi sa stam nepasatori ?"
Si mai departe In Testamentukl sau, Mota a mai spus:
"Sa nu lasam urmasii nostri sa piarda binefacerile
sufletesti ale Nasterii Mantuitorului !
Sa nu lasam o tara fara biserici, fara icoane, fara ocrotirea
manii lui Dumnezeu !
Sa nu lasam copiilor nostri o viata In care vor fi pierdut pe
Christos !
Si pentru asta sa nu fugim din fata jertfei pentru apararea
Crucii !"
Acesta a fost crezul legionarilor si pentru asta a trebuit sa fie asasinat Codreanu si Intreaga sa elita de catre tatal lui Mihai, Regele Carol al II-lea, care ostenea din greu pentru Incercuirea, izolarea si prabusirea Germaniei nationaiste, (Vezi articolul dlui Horia Sima).
Neprevazut pentru conspiratorii antui-crestini si anti-nationali au venit demonstratiile pentru abdicarea lui Carol din 3 Septemvrie 1940. In speranta ca-si va putea totusi salva viata si tronul, Carol l-a chemat pe Antonescu la putere, caruia i-a cerut sa traga In demonstranti. Acesta i-a cerut Generalului Coroama, Comandantul unitatilor militare din Bucuresti, sa dea ordin de tragere. Generalui Coroama a refuzat, sub motiv ca nu i s'a cerut sa traga un singur glonte In cei ce ne-au rapit Basarabia, Bucovina si Bordul Ardealului, si acum i se cere sa traga in tineretul chemat sa ne apere frontierele tarii ? Astfel, Carol a fost obligat sa paraseasca tronul si tara.
Detronarea lui Carol de catre legionari a anulat Insa Imprejmuirea si izolarea Germaniei dinspre Rasarit, realizata prin asasinarea lui Codreanu doi ani mai Inainte si prin asta, eliminareaoricarei opozitii la politica lui Carol. La 23 August 1944 Regele Mihai a reluat rolul tatalui sau, si arestandu-l pe Antonescu, a refacut Incercuirea Germaniei prin livrarea Romaniei cu mainile legate In bratele dusmanului ei de moarte si al Intregii Crestinatati, Rusia SDopvietuca.
Dar cine a hotarIt Incercuirea Germaniei, consemn de care a tinut socoteala Intai Titulescu, si apoi continuatorul politici externe titulesciene, Carol al II ? Din declaratiile lui Benjamin Freedman, In cartea sa "Facts are Facts", (Intamplarile sunt Intamplari si faptele sunt fapte), In traducere In romana si aparuta In "Romanian Historical Studies", 1996, cat si In tara In edituta Fundatiei Buna Vestire, capitolul "Cine este Benjamin Freedman":
"In Iunie 1933 a avut loc o Intalnire a reprezentantilor
evreimii mondiale, care a pus In fata Nemtilor un ultimatum: Hitler sa
fie eliminat si toti evreii sa fie pusi in pozitiile pe care le doreau,
indiferent daca sunt comunisti sau nu. Nemtii, care aveau vie In
memorie puciul comunist al Rozei Luxemberg si a grupului ei din
1919, n'au acceptat ultimatumul. Si atunci Samuel Untermeyer,
reIntors de la Congresul Evreimii Mondiale, a anuntat public, la o
emisiune radiofonica, declaratia de "Razboi sfant" al Evreimii
Impotriva Germaniei. Acest "Razboi sfant" a luat forma unui boicot
comercial, care urmarea sa duca la genocid prin Infometare a doua
treimi din populatia Germaniei, caci solul Germaniei nu putea hrani
Intreaga populatie si doua treimi din alimentele poporului german erau
importate prin schimbul produselor industriale. Aceste produse erau
acum boicotate si refuzate pe pietele de desfacere ale lumii dominate
de plutocratia evreiasca.
Aceasta declaratie de "Razboi sfant" a fost publicata In
"The New York Times", la 7 August 1933, ocupand o pagina Intreaga
si Nemtii, natural, au aflat de ea."
"Ce sera notre affaire d'organiser le blocus moral et Iconomique d'Allemagne.... et ce sera finalment notre affaire aussi de dechainner contre elle une guerre sans merci," a lui Bernard Lipschitz-Lecache, In "Le Droit de Vivre" , 18.11.1938.
Si mai departe Regele spune:
"Una din cele trei principale sarcini ale acestui guvern (format dupa arestarea lui Antonescu), erau, negocierea armistitiului .
Armistitiu
, derivat din
latinescul "arma" si
"sister
e
",
(Incetare), Inseamna Incetarea ostilitatilor Intre beligeranti cu
consimtamantul
ambelor parti
, In vederea tratativelor de pace.
American College Dictionary defineste armistitiul drept: "Temporary
suspension of hostilities by agreement of the parties as to discuss
peace".
iar "
Larousse
" defineste armistitiul: "Suspension d'armes,
interruption momentanIe des hostilitIs par accord mutuel."
Pamfil Seicaru In articolul sau "Politica aistorica" , spune:
"Daca razboiul a fost o patetica verificare a potentialuluimoral si material al natiunii, In acelas timp a fost si o penibila
verificare a incapacitatii democratiei romane, care a angajat destinul
poporului roman In graba cu care s'a precipitat sa impuna tarii,
printr'o indrazneata mistificare, capitularea."
"Ce s'a salvat prin lovitura de Stat din 23 August ? Vieti
omenesti ? Cine are curajul sa faca inventarierea vietilor omenesti
suprimate de catre trupele rusesti numai In primele doua luni dupa
capitulare ?
Bunuri materiale ? Bunuri spirituale ? Ce s'a salvat prin
gloriosul act de
eliberare
? Si dupa ?
Cu ce frenezie au fost batjocorite sacrificiile unei arnmate
eroice ! Cu ce Indrasneala unica s'a rasturnat tabla de valori epice,
preamarindu-se actele de spionaj in favoarea unor puteri straine,
dandu-se oricarei actiuni tradatoare un titlu de recunostinta nationala,
si etichetand ca criminali de razboi pe cei care participasera la lupta
Impotriva Rusiei Sovietice; iata ce defineste continutul ideologic al
asa zisei democratii romane. La niciun popor nu s'a Inregistrat un caz
similar de orgie a renegarii nationale. Nu numai ca s'a predat armata
romana Rusiei Sovietice, 170.000 de ostasi oteliti In trei ani si doua
luni de razboi, dar s'au surpat rezistentele morale ale natiei prin
violenta cu care partidele democrate au pledat culpabilitatea Romaniei,
In speranta ca-si vor asigura titluri la recunostinta Invingatorilor.
In momentele hotarItoare pentru existenta unei natiuni, o
clasa politica, chiar si un singur om politic de mare curaj, capabil sa
se Infrunte cu vitregia Imprejurarilor, poate Inclina cumpana
destinului."
- Inca din 1943, Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, si Titel Petrescu, cei trei oameni politici ai caror partide au obtinut, In ultimele alegeri libere din Romania, nu mai putin decat 95%; din numarul voturilor," este o alta afirmatie neadevarata a Regelui Mihai.
Regele Mihai care, conform declaratiile sale, se vrea a fi rege al tuturor Romanilor, nu-i aminteste pe legionari decat marginal si numai ca sa-i denigreze, In ciuda faptului ca este doar unanim recunoscut ca ei sunt aparatori ai credintei crestine, ai Statului national si ai Monarhiei. De succesul Miscarii In ultimele alegeri libere din Romania, cele din Decembrie 1937, de care Regele Mihai nu vrea sa ia act, partidul Totul pentru Tara , deci partidul Miscarii legionare, a castigat 500.000 voturi declarate oficial, sau 16%; din totalul voturilor. In realitate succesul legionarilor a fost mult mai mare, dar guvernul i-a furat 300.000 voturi, adica ea a obtinut de fapt 800.000 voturi, ceea ce reprezinta 24%;, din totalul voturilor, clasandu-se astfel a doua forta politica In tara, - conform memoriilor lui Eugen Cristescu, fost sef al SRI pe mai multe perioade, publicate in cartea "Memorii 1916-1944", de Cristian Troncota, ed. Roza Vanturilor, pag. 226/14, 317, 371, - In timp ce membri ai inexistentului partid comunist In aceleasi alegeri libere din Decembrie 1937, cei care militau deschis Impotriva religiei crestine, Impotriva Statului National si Impotriva Monarhiei, au fost asociati de RegeIn complotul urzit Impotriva Statului Roman, complot In cursul caruia armata romana mai lupta Inca Impotriva hoardelor bolsevice si ostasii romani mai mureau Inca aparand Statul Roman, Biserica crestina si Monarhia.
Dar mistificarea Regelui nu se opreste aici. El afirma ca partidele politice ale "celor trei mari", Maniu, Dinu Bratianu si Ttel Petrescu - " au castigat nu mai outin de 95%; din totalul voturilor ". Daca Miscarea a castigat 16%; declarate, sau 24 reale, si daca partidul la guvernare al lui Guta Tatarascu, care nu facea parte din "cei trei mari", a castigat si el 30%; sau peste (?), de unde mai ia Regele cele 95%; pentru " cei trei mari" ai sai, cu care complota Impotriva Romaniei crestine si monarhice? Nu este asta o alta nerusinata mistificare a Regelui MIhai ?
Si aici se mai impune o Intrebare: De ce Regele Mihai l-a lasat pe dinafara pe Gheorghe Bratianu din grupul oamenilor politici cu care se consulta, cu atat mai mult cu cat partidul sau era incomparabil mai puternic decat cel Socialist al lui Titel Petrescu ? Explicatia pare sa fie simpla: Gheorghe Bratianu care, pe langa ca era om politic, mai era si istoric cu renume, ceea ce ne spune ca cunostea tendintele imperialiste ale Rusiei tariste, cat si ideologia, practicele, si mai ales semnificatia lozincei " Proletari din toate tarile, uniti-va ! " Si In plus, Gheorghe Bratianu a fost singurul om politic roman care s'a anuntat voluntar pe front In razboiul nostru sfant Impotriva Uniunii Sovietice, In timp ce toti ceilalti oameni politici complotau cu fortele iudeo-masono-comuniste pentru Incercuirea si Infrangerea Germaniei nationaliste, si victoria ateismului marxist al Uniunii Sovietice. Mihai Sturdza, diplomat de cariera si fost Ministru de Externe In guvernarea national-legionara din 1940, In cartea sa "La BKte-sans-Nom,- EnquKte sur les ResponsabilitIs ", ed. Les Nouvelles Editions Diplomatique, Copenhaga, 1944, ca introducere citeaza pe Bernard Lipschitz-Lecache, din "Le Droit de Vivre" ,18.11.1938:
"Ce sera notre affaire d'organiser le blocus moral et Iconomique d'Allemagne.... et ce sera finalment notre affaire aussi de dechainner contre elle une guerre sans merci."
Si mai departe citandu-l pe dl Sturdza, pag. 34:
"Apres l'assasinat de Codreano et l'action d'extermination du Mouvement lIgionnaire, avec les garanties de la Grande Bretagne distribuIes et acceptIes aussi bien A Varsovie qu'A Bucarest, ces ambiguitIs, rassurantes pour l'Allemagne, avaient tout A coup disparues. L'unanimitI d'opinion s'Itait faite en Pologne - moins le Colonel Slaveck, il est vrai -, l'opposition aux vues des Souverain (Carol II) - et de son Gouvernement avait ItI ItoufIe dans le sang en Roumanie; plus aucune divergence ne subsistait entre Bucarest et Varsovie; le vide p[litique et militaire existant jusque lA, Itait comblI. L'encerclement Itait devenue pour l'Allemagne, pour la prImiOre fois une rIalitI immIdiat .
"Ce c'est rIalitI qui la forGa, nous l'avons vu, A l'artifice de l'entente germano-soviItique."
Si ca sa Incheiem aceasta serie de citate din cartea dlu Mihail Surdza, pag. 40, mai aducem:
"Le Mouvement LIgionnaire a payI de plus de 60.000 annIes de prisons, de plus de 1000 cadavres, (assassinats A l'ItoufIes dans les cachois, ou massacres en masse) - sans compter les tortures dans les prisons, l'exil, la confiscation des fortunes, l'interdiction de tout emploi d'Itat ou privI pour ses membres, les campagnes des calomnie les plus infames et tout les autres moyens de persecution imaginables - l'honneur d'avoir ItI en Roumanie pendant prIs d'une quart de siOcle le champion indomptable du Monde Occidentale dans sa lute contre La BOte-sans-Nom. (L'Union SoviItique)".
Regele continua:
"Intre timp noi, Romanii, ne piteam In coltul nostru, Infricosati nu numai de prea puternica alianta nazisto-comunista, dar si de nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier, organizatie sprijinita de Germania nazista."
"In sbuciumata Europa de atunci, Regele Carol al II-lea a cautat sa castige timp si, luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu foarte aspre de frica lui Hitler, a hotarIt, In cele din urma, sa evite cu orice pret o dictatura legionara. A constituit astfel o dictatura a sa proprie, pentru ca Hitler sa nu se Impotriveasca regimului de democratie parlamentara din Romania, deci Garda de Fier sa nu ia puterea."
In afirmatia de mai sus sunt iarasi trei inexactitati tipatoare. 1). "...dar si de nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier..",
2). "...organizatie sprijinita de Germania nazista"
3). "...luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu prea aspre, de frica lui Hitler..."
1. Regele Mihai plaseaza "nelegiuirile comise de legionari" In perioada dintre Incheierea pactului secret Hitler-Stalin din 23 August 1939 si 6 Septembrie 1940, ziua abdicarii Regelui, perioada In care el s'ar putea referi doar la pedepsirea lui Armand Calinescu din 21 Sept. 1939. Daca Regele Mihai considera o nelegiuire sa pedepsesti pe un asasin, cel care a executat ordinul dat de Regele Carol In drum spre casa, da a-l executa pe Codreanu si cei 13 camarazi ai sai, atunci calificativul de "rea credinta" si de "mistificare" din partea sa este mult prea putin. Si ca sa precizam, nekegiuire este din partea celor cari au ucis fara judecata 14 insi, si anume Regele Carol ca autor, si Armand Calinescu cu Intreg echipajul sau de executanti.
2. ...organizatie sprijinita de Germania nazista... Nicolas Nagy Talavera In "The Green Shirts and the others", (Camasile verzi si ceilalti), in Hoover Institution Press, afirma: "Nu a existat nicio dovada a unei legaturi cu o putere straina. Legaturile cu Germanianazista au fost Intretinute mai degraba de Goga-Cuzisti, sau chiar de aripa fascista neoliberala a lui Gheorghe Bratianu, decat de Legiune." (si cat n'ar fi dat Nagy Talavera sa fi descoperit ceva care ar fi putut Incrimina Legiunea In activitati naziste).
In plus, sunt peste 60 de ani trecuti de atunci si toate arhivele germane au fost facute accesibile publicului, si sute de vanatori de nazisti" au rasfoit aceste dosare pentru a da de actiuni, fapte si nume care ar putea incrimina mai multe persoane si organizatii In colaborare cu Germania nazista pentru a putea fi acuzate de crime Impotriva umanitatii, sau crime de razboi. Pana In prezent niciun document, niciun indiciu de o cat de vaga colaborare sau sprijin din partea Germaniei naziste pentru Miscarea Legionara nu a fost gasit. Pe ce-si bazeaza Regele Mihai aceasta afirmatie ?
3. Regele Carol, luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu foarte aspre de frica lui Hitler..." Nu de frica lui Hitler, ci mai mult In pofida lui, si mai ales pentru a Insela opinia publica, lasand sa se creada ca ar avea chiar consimtamantul lui Hitler. Regele Carol, In drum spre casa de la Londra, si trecand pe la Berchtesgaden, unde a avut o Intrevedere cu Hitler si G_ring, (la 29 Noembrie 1938), da ordin lui Armand Calinescu sa dea curs planului stabilit Inainte de plecarea sa din tara, de a-l asasina pe Corneliu Codreanu si 13 camarazi a sai, sub pretext de Incercare de fuga. Apoi la mai putin de un an, la 21/22 Sept. 1939, a asasinat in lagare si In toate capitalele de judet alti 250 din elita legionara, pe care i-a expus In pietele publice pentru a Ingrozi lumea. Si Regele Mihai Isi mai permite sa spuna ca "aceste masuri nu erau prea aspre" . Ne poate da Regele Mihai. ca sa-si justifice aceasta afirmatie, un exemplu de teroare mai sangeroasa si mai bestiala decat cea a tatalui sau, Regelui Carol, Impotriva legionarilor ? Sau crede el, Regele Mihai, ca el poate profera orice acuzatii, calitatea lui de fost rege si actuala Alteta Regala fara tron nu-l obliga la nicio restrictie de adevar istoric,adevar judiciar si de morala crestina ?
3. In convorbirile pe care le-a avut In Germania, atat Hitler cat mai ales Maresalul G_ring l-au asigurat pe Regele Carol ca: "Guvernul Reich-ului Isi facuse o dogma, sa nu se amestece In treburile interne ale nimanui; ca Fghrer-ul nu se intereseaza de Codreanu mai mult decat de oricare alta personalitate din Romania." Aceste declaratii l-au chiar Incurajat pe Carol In planul sau de a-l asasina pe Codreanu. Desigur ca uciderea unui om politic In maniera produsa In Romania cu Codreanu nu-l poate lasa indiferent pe nimeni din universul crestinismului. Nicolae Petrescu-Comnen In "Memoriile" sale noteaza ca "la 6 Decembrie, 1938, Djuvara telegrafia de la Berlin ca (......) moartea lui Codreanu a produs, la Wilhelmstrasse, o penibila impresiune, mai ales ca survenea Indata dupa Intalnirea Regelui cu Hitler." Cata desconsiderare din partea Regelui Carol si a lui Mihai pentru adevar, pentru soarta Neamului si pentru propria imagine a lor si a Monarhiei In istorie.
In momentul cand Carol a anulat noile alegeri din Martie 1938, Corneliu Codreanu a desfiintat partidul "Totul pentru Tara", declarand ca "am fost aruncati din raportul de Drept, In cel de Forta. Pe acesta noi nu-l primim. Lovitura de Stat noi nu vrem sa dam pentru ca contravine gandirii noastre. Noi asteptam biruinta Miscarii Legionare de la un proces de evolutie interioara a poporului roman". Victoria In alegerile din Decembrie 1938 a Miscarii legionare l-a Inspaimantat pe Rege si, pentru a-si asigura suoravietuirea, a instaurat propria dictatura. Stia prea bine ca cu legionarii la putere, nu s'ar mai fi putut amesteca In treburile guvernului si ale tarii dupa bunul plac, si mai ales ar fi fost total exclus amestecul amantei sale, Elena Lupescu, In viata politica a tarii. Se stie cu ea era aceea care dirija prigoana Impotriva Legiunii. Citam din " Memoriile } lui Armand Calinescu, care Inca In 11 Iunie 1934 consemna: "La serata de la Clubul Miliardarilor vorbesc cu Generalul Manolescu, aghiotantulPrincipelui Nicolae, care-mi spune ca a vorbit cu Gavrila Marinescu - devenit mai tarziu seful Politiei Capitalei - si acela i-a spus: " Eu mi-am legat soarta de Doamna Elena Lupescu si cad odata cu ea. Nu pot face altfel." - din " Citate despre Miscarea Legionara culese din documente oficiale, note si Insemnari ale adversarilor declarati ai Miscarii" , pag. 20, ed. Romanian Historical Studies, 2001.
Si mai departe, tot din "
Memoriile
" lui Armand Calinescu,
pag, 22: "Lunga Intrevedere cu Gavrila Marinescu la mine acasa.
Tatarascu avusese initiativa numirii lui In guvern. Nu a acceptat decat
dupa ce Rex l-a convins si el. Gavrila Ii facuse un raport de Vineri.
Cand s'a Intors Rex In Bucuresti, Dumineca, l-a chemat de dimineata
si i-a spus ca e convins de primejdia Garzii de Fier si de necesitatea
represiunii. Gavrila i-a spus lui Tatarascu ca primeste numai cu
conditia de a-i aproba planul sau de lucru. El nu merge la Parlament,
nu merge nici la Consilii decat spre a i se aproba planul, apoi sa fie
lasat sa lucreze liber. S'a primit propunerea. Are de gand sa suprime
pe Codreanu si vreo 30 de gardisti principali. Si-a format echipe din
200 de puscariasi, cu care va da lovitura Intr'o noapte."
Aceasta a fost domnia de zece ani a cuplului Carol-Lupescu.
'"Atata rau a facut tarii Regele Carol Incat si crestinescul
"Dumnezeu sa-l ierte !" e penibil a fi rostit la moartea acestui tiran,
sunand mai degraba ca o ofensa adusa Divinitatii."
"Dictatura fie ea cat de putin aspra, nu poate fi pe placul Romanilor! Si In Septembrie 1940, dupa doi ani de dictatura regala, tatal meu a fost constrans sa paraseasca tara. O cerusera leginonarii In strada, chemandu-l la putere pe Generalul Ion Antonescu, iar partidele politice, desi anti-legiionare, erau si ele de parere sa fie detronat Regele dictator, ale carui tergiversari si, In plus aventuri personale, devenisera impopulare."
Alte neadevaruri ale Regelui Mihai: La 5 Septembrie 1940 In Piata Palatului si pe strazile Bucurestiului erau zeci de mii de oameni din Intreg spectrul politic al tarii, iesiti In strada pentru a cere abdicarea Regelui criminal, chemati la demoonstratie de manifestele lui Horia Sima care au umplut Bucurestiul. Intreaga tara cerea abdicarea Regelui, nu numai legionarii, si nu numai pentru "aventuri personale devenite impopulare ", cat mai ales pentru prabusirea granitelor tarii si destramarea Romaniei Mari, cat si pentru furturile si crimele politice comise. "Actul de la 6 Septembrie 1940,...... reprezinta scadenta tuturor pacatelor ce le-a Ingramadit Regele Carol de-asupra capului sau In cei zece ani de domnie. Prea mult Ii Inselase pe toti ca sa mai gaseasca crezare la cineva. Regele Carol a abdicat numai In momentul cand nu s'a mai gasit nimeni dispus sa faca o baie de sange pentru salvarea sa." (Horia Sima,. Ibidem). Nici macar Antonescu nu l-a mai urmat, credinciosul sau din timpul prigoanei din 1938-39 Impotriva legionarilor, pe care doar pentru asta l-a adus ca sef al guvernului la 6 Sept. 1940, ca sa-l salveze. si nu a fost chemat de legionari, cum afirma din nou cu rea credinta Regele Mihai. Cat priveste al doilea neadevar din citatul de mai sus: "...iar partidele politice, desi anti-legionare , erau si ele de parere sa fie detronat Regele.. " avem de spus urmatoarele:
a. La ultimele alegeri libere din Romania, din Decembrie 1937, la propunerea lui Corneliu Codreanu s'a Incheiat un " Pact deneagresiune " Intre partidele "Totul pentru Tara", "Nactional- Taranesc" si "Liberalii lui Gheorghe Bratianu. Acest pact a asigurat corectitudinea alegerlor, coalitia acestor trei partide veghind ca sa nu se produca furturi de voturi si falsificari de rezultate. Asa s'a Intamplat ca pentru prima data In Romania partidul de guvernamant nu a putut Intruni cele 40%; din voturi pentru a se putea bucura de prima care sa-i asigure o majoritate In Parlament. Adica doua din partidele politice din opozitie mai importante s'au coalizat cu partidul Miscarii, ceeace exclude atitudinea "anti-leginara", pe care le-o atribue Regele.
b. Unul din oamenii politici pe care-l citeaza mereu Regele Mihai, cu care ar fi avut dese consfatuiri cu privire la "Actul de la 23 August", este Iuliu Maniu, de care Regele spune ca ar fi fost si el "anti-legionar". Sa vedem, cum vedea Iuliu Maniu Miscarea Legionara, si care erau raporturile si atitudinea sa fata de Miscare ? Ca raspuns citam din articolul " Testamentul lui Iuliu Maniu ", de Nicolae Penescu, fost Secretar General al Partidului National Taranesc si fost ministru In guvernul Sanatescu din toamna anului 1944. Acest articol, "Testamentul lui Iuliu Maniu", a fost publicat In revista "Romania Democrata", organ al Partidului National Taranesc, de sub directia lui Jean Teodorescu-Faget din New York, Nr. 31, 1979. Citam din capitolul "Miscarea Legionara":
"Cu exceptia masurilor luate de Ion Mihalache contra
legionarilor, ca Ministru de Interne In 1932, la cererea Regelui Carol,
Partidul Natinal Taranesc nu a avut niciodata o atitudine ostila fata
de acestia."
"Corneliu Codreanu a Intemeiat Legiunea pe trei idei:
nationala, credinta crestina si omul nou. Cu exceptia chestiunii
evreesti, nimic nu ne separa.
"Ne-am Intalnit ca tineri deputati In Parlament. Legiunea
facuse progrese repezi si importante In tineret... Este adevarat caexista problema evreiasca, fiindca evreii devenisera, dupa unguri, cea
mai importanta minoritate ca numar, si era prima ca putere
economica. Profesiunile libere erau invadate de evrei. Nu eram de
acord cu Codreanu asupra solutiunilor de dat acestei probleme.
"In politica externa, preferintele lui Codreanu mergeau spre
Axa Roma-Berlin din cauza repulsiunii lui fata de comunism, si fiindca
credea ca era In interesul tarii sa existe o politica alternativa. ....
Intemeietorul Miscarii Legionare, Corneliu Codreanu, cu ocazia
penultimei Intrevederi ce am avut-o cu el, mi-a spus ca ceea ce Il lega
de Germania nu erau principiile national-socialiste, ci credinta ca In
razboiul mondial ce se va declansa, Germania va iesi Invingatoare si
deci va trebui sa existe In Romania o Miscare care ar putea servi de
cadru protector pentru a armoniza interesele ei cu exigentele
eventualului Invingator. Insa acum este clar ca Germania va fi
Invinsa."
"Dictatura, starea de asediu si cenzura au facut imposibil ca
aceste opinii ale conducerii D-Voastra sa poata fi exprimate, sa poata`
fi public manifestate si, In consecinta, a trebuit sa suportati o
atmosfera grea ce s'a creat In jurul DVoastra."
Mai departe Regele spune:
"Planuind sa atace Uniunea Sovietica, Hitler a acceptat In
cele din urma sa-l sustina pe Antonescu Impotriva legionarilor care,
In Ianuarie 1941, facusera sangeroasa rebeliune pentru a-l Inlatura pe
General si sa ramana ei singuri la putere."
Chiar de la Inceputul scurtei ere a Statului National Legionar, au fost Intreprinse actiuni de a submina, de a crea discordie Intre Miscare si Antonescu. In " Cartea Neagra ", Suferintele Evreilor din Romania In anii 1950-1944, pag. 163-164, gasim:
"Se stia de la Inceput ca pe cei doi factotri politici
fundamentali ai tarii, Antonescu si Miscarea Legionara..... Ii
despartea ideologie, metode si obiective, etc.
Discordia aceasta trebuia cu orice pret Intretinuta. Chiar
daca se Intrezareau pericolele si suferintele pe care o eventuala
convulsiune le-ar abate asupra tuturor, ea trebuia provocata, pentru
ca In acel moment alteernativa era exterminarea totala a populatiei
evreesti.
Tot desore aceasta colaborare Antonescu-Miscare, analistul politic american C.W.Forester, In cartea "Fenomenul Legionar", pag.65, capitolul " TIrgul lui Antonescu cu Biitler" , spune:
"Hitler, afland de tensiunea existenta Intre Antonescu si
Miscarea Legionara, i-a invitat pe Antonescu si Sima la o Intrevedere.
Hitler, preocupat de eventualul razboi Impotriva Uniunii Sovietce,
avea nevoie de aliati. Sima, nevoind sa angajeze tara In activitati
naziste, a refuzat sa se duca. In schimb, Antonescu s'a dus si a
facut un tIrg cu Hitler: a acceptat sa angajeze Romania si armata
tarii In actiuni naziste, cu conditia ca Hitler sa aprobe eliminarea
Miscarii din guvern si eventual sa ordone diviziilor din Romania sa
sprijine aceasta actiune."
Intors In tara, Antonescu a Inlocuit toti prefectii legionari cu
prefecti militari si a Inlocuit si ministri legionari, ocupand instiitutiile
respective cu forta armata. Majoritatea comentatorilor vestici au
calificat actiunea lui Antonescu drept "
o lovitura de stat
". In
schimb, toata presa comunista, oligarhica si antonesciana a calificat
In trecut, ca si acum, aceasta
rezistenta a legionarilor
la lovitura
lui Antonescu, drept "
rebeliune legionara
". Daca cineva ar avea
curiozitatea sa deschida Codul Penal din acea vreme, ar vedea ca
actiunea lui Antonescu era ilegala, si ca Antonescu ar fi trebuit sa
fie trimis In judecata pentru lovitura de stat Impotriva unei parti a
guvernului
Ca Incheiere si ca Roman, trebue sa-mi exprim profundul regret ca Romania a avut parte, In momentyele ei grele, de astfel de regi si astfel de conducatori, desigur referindu-ma numai la Regele Carol II si la fiul sau, Mihai. Regele Carol II din capul locului si-a Inceput cariera prin dezertare de pe front si din tara, In 1917, traind cu o amanta la Odesa, avand gradul de locotenent, In timp ce armatasi poporul roman duceau greul razboiului de Intregire naionala. A fost descalificat de parinti si de guvern si declarat nedemn pentru tronul Romaniei.
A fost lipsa de Intelepciune si de judecata de Om de Stat a lui Maniu, de a fi sprijinit readucerea Printului Carol In tara. Impotriva descalificarii sale de catre parinti si guvern, dar mai ales Impotriva hotaririi mamei sale, Regina Maria, care In scris l-a declarat nedemn de tronul Romaniei.
Maniu, manat de adversitate politica Impotriva Regentei tarii dominata de liberali si vrand sa sparga acest monopol liberal asupra conducerii tarii, a sprijinit aducerea lui Carol, care s'a dobvedit a fi o catastrofa fara seaman pentru tara. A compromis Intreaga viata politica a tarii si i-a destramat integritatea teritoriala. Atat sub aspect politic, cat si familial, Regele Mihai a avut parte de un prost exemlu din partea tatalui sau, ceea ce nu a ramas fara urmari grave atat pentru caracterul sau, cat mai ales pentru tara, cum am putut vedea de-alungul acestei prezentari.
Intreaga expunere a Regelui Mihai despre "Actul de la 23 August 1944", este o desperata Incercare de a-si peteci un trecut onorabil, Incercare care s'a soldat cu un lamentabil "amestec ambigu de adevar si minciuna", cum o formuleaza el Insusi, sau de "mistiificari si minciuni", cum am constatat eu, cu rezultatul de a fi contribuit si el la distrugerea sufletului natiunii noastre.
Intru cat Regele Mihai cat si alte personalitati politice si-au exprimat deseori sentimente adverse fata de legionari, pe langa "Testamentul lui Iuliu Maniu" de mai sus, In care-si exprima atitudinile sale amicale fata de legionari, mai aduc si alte cateva aprecieri si marturii despre legionari si Legiune ale altor personalitati.
Mai Intai sa vedem pe scurt, ce-a vrut sa realizeze Codreanu prin Legiunea sa. Extras din "Pentru Legionari":
"Tot ce-si poate imagina mintea noastra mai frumos casuflet, tot ce poate rodi rasa noastra mai mandru, mai Inalt, mai drept, mai puternic, mai Intelept, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iata ce trebue sa ne dea scoala legionara. Un om In care sa fie desvoltate pana la maximum toate posibilitatIle de marire omeneasca ce se afla sadite de Dumnezeu In sangele neamului nostru." Si Codreanu a fost asasinat de Regele Carol, tatal Regelui MIhai, In 1938. Sa vedfem ce si cat a realizat Codreanu prin scoala sa, sau In limbajul Regelui Mihai, cat de "nelegiuiti" erau legionarii dupa 18 ani de la moartea lui Codreanu, adica In anul 1956. Pentru asta aducem declaratia unui evreu sus pus In regimul comunist din Romania, dl Blatt, oficial asociat al CC al PCR-ului pentru chestiuni juridice cu mare pondere politica, In raportul sau prezentat In sedinta Comitetului Central imediat dupa revolutia din Ungaria din 1956, - Extras din "Pe marginea procesului Noica-Pilat, aparut In "Cuvantul Romanesc, Hamilton, Ont., Canada, Martie 1998. Citez:
"Sa ma fereasca Dumnezeu sa creada cineva ca propunerile mele sunt pornite din ura fata de legionari, dar ei sunt primii care sa intre In atentia noastra. Caci sunt cei mai periculosi adversatri ai regimului nostru. Desi au fost peste 15.000 dintre ei condamnati si au intrat In Inchisori. Din ceea ce stiu Intr;o forma directa de la fosti detinuti, pericolul legionar este mai mare decat oricand pentru noi. Ei au dominat Intreaga suflare romaneasca a Inchisorilor prin darzenia lor, prin Intreg comportamentul lor si prin spiritul lor de rezzistenta morala pe care l-au raspandit In toata lumea detinutilor politici. Adaog ca si coreligionari de-ai mei, evrei, printre care si unii rabini mai tineri, au fost cuceriti sufleteste de tinuta legionarilor fata de ei. Si mi-au dat cazuri concrete, In care au fost respectati si ajutati In toate Imprejurarile de catre legionari. Acesti legionari erau netematori de comunisti si de adversitatea comunistilor. Unii dintre legionarii condamnati au iesit afara, si comportamentul lor este acelas, farafrica, de sfidare fata de regim si plini de speranta ca regimul se va prabusi." Acestia au fost si sunt legionarii si aceste marturisiri au fost facute oficial Intr'o sedinta a CC, Intr'un moment cand regimul comunist din Romania era la ora adevarului, cand adica era stapanit de teama ca si In Romania ar putea isbucni o revolutie ca'n Ungaria.
In completarea taboiului aduc si un citat din prefata cartii "Legion", (tradusa In engleza "Carticica sefului de Cuib", scoasa de "Intetrnational Third Position", aparuta In "Rising Press", In colaborare cu "Nationalist Books", BCM Kursaal, Anglia, de Bobn Eckes si Michael Walker:
"S'a ajuns la cumpana In nationalismul european. Politicieni si partide gata de orice compromis, dispar fara ca cineva sa verse o lacrima pentru ele, In timp ce idealul Garzii de Fier ramane si inspira generatie dupa generatie. Este un punct de referinta pentru cei care vor mai degraba sa construiasca decat sa distruga, a caror faptura este profilata mai mult de o dragoste nobila, decat de ura. Codreanu, Capitanul pe un cal alb , a devenit trimisul Arhanghelului Mihail. El este o sinteza al aspiratiilor neamului, al sentimentului de origine eroica, al tanjirii dupa o demnitate naionala." (......)
Nationalismul Garzii de Fier transcende barierele sovinismului secolului al XIX-lea si Intinde o mana prieteneasca tuturor popoarelor In sbatere. Mota si Marin, doi legionari de frunte, au luptat In Spania In fruntea unei unitati legionare alaturi de falangistii lui JosM Antonio Imoptriva internationalismului marxist. Ei au cazut In lupta In Implinirea unei misiuni supra-nationale, martiri ai unei cauze europene.
Si In final, "Profilul interior al Capitanului", de Emil Cioran,
Pentru a-si putea da seama Regele MIhai cat de criminala a
fost domnia tatalui sau, si cat de criminal nedrept este el cand spuneca: "Intre timp noi, Romanii, ne piteam In coltul nostru, Infricosati nu
numai de prea puternica alianta nazisto-comunista,
dar si de
nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier, organizatie
sprijinita de Germania nazista.
In sbuciumata Europa de atunci,
Regele Carol al II-lea a cautat sa castige timp si,
luand masuri
Impotriva legionarilor
, dar nu foarte aspre de frica lui Hitler, a
hotarIt, In cele din urma, sa evite cu orice pret o dictatura legionara.
Si acum Emil Cioran:
Cu Corneliu Codreanu am avut doar cateva convorbiri. Am
priceput din prima clipa ca stau de vorba cu un om Intr'o tara de
fleecuri.
Prezenta lui era tulburatoare si n'am plecat niciodata de la
el fara sa simt acel suflu iremediabil de rascruce, care Insoteste
existentele marcate de fatalitate. De ce n'as marturisi ca o teama
ciudata ma cuprindea si un fel de entuziasm plin de presimtiri ?
Lumea cartilor mi se descifra inutila, categoriile, inoperante, prestatiile
inteligentei, sterse, iar subterfugiile subtilitatii, zadarnice. Capitanul
nu suferea de viciul fundamental al asa zisului "intelectual roman".
Capitanul nu era "
destept"
. Capitanul era "
profund
". Dezastrul
spiritual al tarii deriva din inteligenta fara continut, din"
desteptaciune"
. Lipsa de miez al duhului preschimba problemele In
elemente de joc absract si rapeste spiritului latura destinului.
Desteptaciunea degradeaza pana si suferinta In flecareala. Dar
vorbele Capitanului, grele si rare, rasareau din soare. Ele se
plamadeau undeva departe. De aici impresia de univers al inimii, de
univers al ochilor si al gandurlor. Cand In 1934 Ii spuneam, ce
interesanta ar fi expuneea vietii lui, Imi raspundea:
Nu mi-am petrecut viata prin biblioteci, Nu-mi place sa citesc.
Eu stau asa si ma gandesc."
Aceste ganduri au urzit rostul nostru. In ele respirau natura
si cerul. Cand a pornit spre Infaptuire, temelia istorica a tarii s'a
sguduit. Corneliu Codreanu nu a pus problema Romzaniei In imediat,
a Romaniei moderne sau contemporane. Era mult prea putin. Nu s'ar
fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale si nici asteptarilor noastre. El
a pus problena In termeni ultimi, In totalitatea devenirii nationale. El
nu a vrut sa Indrepte mizeria aproximativa a conditiei noastre, ci sa
introduca absolutul In respiratia zilnica a Romaniei. Nu revolutia
momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu
numai sa creeze Romania, dar sa-i si rascumpere trecutul, sa-i insufle
absenta seculara, sa salveze printr'o nebunie inspirata si unica,
imensul timp pierdut. Patosul legionar este o expresie de reactie In
fata unui trecut de nenoroc. Aceasta natie n'a excelat In lume decat
prin consecventa In nenorocire. Niciodata nu s'a desminit. Substanta
noastra este un infinit negativ. De aici pleaca imposibilitatea de a
depasi pendulaea Intre o amaraciune dizolvanta si furie optimista.
Intr'un moment de descurajare i-am spus Capitanului:
- Capitane, eu nu cred ca Romania are vreun sens In lume.
Nu e niciun semn In trecutul ei care ar justifica vreo speranta.
- Ai dreptate, mi-a raspuns. Sunt totusi unele semne.
- Miscarea Legionara, adaug eu.
Si atunci mi-a aratat el In ce fel vedea el Invierea virtutikordace. Si am Inteles ca Intre Daci si legionari se interpune pauza
fiintei noastre, ca noi traim al doilae Inceput al Romaniei. Capitanul
a dat Romanului un rost. Inainte de el Romanul era numai Roman,
adfca un material uman alcatuit din atipiri si umilinte. Legionarul este
un Roman cu substanta, un Roman primejdios, o fatalitate pentru sine
si pentru altii, o vijelie umana infinit amenintatoare. Garda de Fier:
o grupare fanatica ! Legioonarul trebue sa fie un om In care mandria
sufere de insomnie. Eram obisnuiti cu patriotul de ocazie, gelatinos si
vid. In locul lui apare insul ce priveste tara cu prblemele ei cu o
crunta Inversnare. Este o deosebire de densitate sufleteasca. Acel ce
a dat tarii alta directie si alta structura, unea In sine o pasiune
elementara cu detasarea spiritului. Solutiile lui sunt valabile In imediat
si In vsnic. Istoria nu cunoaste un vizionar cu un spirit mai practic
si atata pricepere In lume, sprijinite pe un sufket de sfant. Tot asa,
lumea nu cunoaste o a doua Miscare In care poblema mantuirii sa
mearga mana In mana cu gospodaria. A face isprava si a te salva,
politica si mistica, iata carei ireeuctibilitati i-a pus el capat. Il
interesa In egala masura, organizarea unei cantine si porblema
pacatului, comertul si credinta.
Nimeni nu trebue sa uite:
Capitanul a fost un gospodar instalat In absolut.
Fiecare credea a-l Intelege. El totusi scapa fiecaruia.
Depasise limitele Romaniei Insasi. Miscarii i-a propus un ideal de
viata care Intrece rezistenta romneasca. A fost prea mare. Inclin
uneori a crede ca el n'a cazut din conflictul cu un besmetic, ci din
conflictul marimii lui cu micimea noastra. Nu este totusi mai putin
adevarat ca epoca de prigoana a scos la iveala caractere pe care nici
cea mai Icrezatoare utopie nu le-ar fi putut banui. Intr'o natie de
slugi, el a introdus onoarea, si intr'o turma fara verebre, orgoliul.
Influenta lui n'a afectat numai pe ucenici ci, Intr'un anumit sens, si
pe dusmani, caci acestia din lichele au devenit monstri. I-a obligat latarie, le-a impus un caracter rau. Ei n'ajungeau caricaturi infernale
daca maretia Capitanului n'ar fi cerut o echivalenta negativa. Am fi
nedrepti cu calaii daca i-am considera ratati. Toti s'au Implinit. Un
pas In pkus, si trezeau gelozia Diavolului.
In preajma Capitanuli nmmeni nu ramanea caldut. Peste tara
a trecut un fior nou. O regiune umana bantuita de esential. Suferinta
devine criteriul vredniciei si moartea al chemarii. In cativa ani
omania a cunoscut o palpitatie tragica, a carei intensitate ne
consoleaza de lasitatea a o mie de ani de neistorie. Credinta unui om
a dat natere unei lumi ce lasa In urma tragedia antica si pe
Shakespeare. Si aceasta In Balcani ! Pe un plan absolut, daca ar fi
trebuit sa aleg Intre Romania si Capitan, n'as fi ezitat o clipa. Dupa
moartea lui ne-am simit, fiecvare, mai singuri, dar peste singuratatea
naostra se ridica singuratatea Romaniei. Nici un toc sa-l Infig In
cernerala nenorocului n'ar putea descrie nesansa ursitei noastre.
Totusi, trebue sa fim lasi si sa ne mangaiem. Cu exceptia lu Isus,
niciun mort n'a fost mai prezent intre vii; avut-am careva vreun gand
sa-l fi uitat ? De aici In colo, "tara va fi condusa de un mort", Imi
spunea un prieten de pe malurile Senei. Acest mort a raspandit un
parfum de vesnicie peste pleava noastra umana, si a readus cerul
deasupra Romaniei."
Asasinarea Capitanului, a Intregii elite legionare si nesansa Neamului s'a Intamplat pentru ca:
"Cea mai de remarcat, si In acelas timo cea mai de regretat consecinta a primului razboi mondial a fost aparitia de noi miscatri natinale si Intarirea celor eistente.
Nationalismul este pericolul pentru evrei, pentru ca este dovedit ca evreii nu pot trai In tari puternuice, cu o Inaklta cultura nationala." In "Sentinel", Chicago, 24 Sept. 1936, " Rezolutia Conferintei Rabinilor din America ",
Actul de la 23 August povestit de Regele Mihai I
Mistificarea istoriei este poate cel mai mare rau care s'a abatut asupra tarii noastre In timpul dictaturii comuniste. Chiar daca aceasta groteasca falsificare nu a dus In mod direct la moartea multora dintre compatriotii nostri, ea a avut, fara Indoiala, ca rezultat distrugerea sufletului natiunii noastre, prin amestecul ambiguu de adevaruri si minciuni.
Nici unul din evenimentele istorice din viata poporului nostru nu a fost atat de profund falsificat ca "Actul de la 23 August 1944". S'au produs munti de literatura In scopul de a povesti sau inventa ceea ce s'a Intamopkat ceas cu ceas In acea zi (........) S'au gasit chiar si unii care au sugerat ca 23 August este o data infama, pentru ca In aceasta zi avalansa comunismului s'a abatut asupra tarii noastre, condamnand Romania la 45 de ani de sclavie.
Ca majoritatea falsificarilor istoriei, fie ele intentionate sau nu, aceste interpretari pornesc de la un graunte de adevar. Este cert faptul ca dictatura comunista a Incercat sa-si asigure legitimitatea fata de natiune prin glorificarea zlei de 23 August. Si de asemenea, cum prea bine stim, este adevarat faptul ca Romania a gemut sub calcaiul comunist timp de decenii dupa aceasta data. Aceasta nu Inseamna catusi de putin ca evenimentele de la 23 August 1944 trebue considerate In mod automat ca fiind reale prin singurul fapt ca ele au fost manipulate de catre regimul comunist. Cu atat mai putin se poate spune ca impunerea dictaturii comuniste isi are originea In acest moment.
N'a ramas nici un singur simbol al constiintei nationale care sa nu fi fost manipulat de catre comunisti. Unul dintre dictatori a Intinat iubitul nostru tricolor cu emblema "Republicii Populare". Celalalt dictator pretindea sa se identifice cu Stefan cel Mare. Dar poporul nostru, minunatul nostru tineret, a smuls aceasta emblemadetestata de pe steagul nostru si a distrus portretele dictatorilor, continuand Insa sa se Inchine memoriei lui Stefan cel Mare si Drapelului nostru national. In acelas fel se cuvine acum sa privim evenimentele din August 1944 In lumina lor adevarata, curatindu-le de minciuni si falsificari grotesti. Cei care Incearca cu tot pretul sa critice decizia mea din August 1944, se straduesc sa sugereze ca de fapt am anticipat Infrangerea, si ca am fi putut evita invazia armatei rosii In tara noastra si subbjugarea Romaniei de catre Uniunea Sovietica.
Evident, nimeni nu poate crede cu seriozitate ca soldatii nostri, ori cat ar fi fost de bravi sj devotati ideii de libertate, ar fi putut rezista mult timp fortelor mult superioare ale Uniunii Sovietice, ale Statelor Unite si Marei Britanii. Poate crede cineva ca armata care a pustiit totul In drumul ei spre Berlin In anul ce a urmat, ar fi avut intentia sa crute Romania ? Evident ca nu, si aceste teorii vin doar ca sa Intareasca vechiul nostru proverb: "dupa razboi multi viteji se arata". In realiatte, soarta Romaniei era clara si neomenoasa si fusese pecetluita prin interventia multor factori externi si cu totul
Inafara de posibilitatile noastre de control.
Primul din acesti factori a fost hotarIrea Marei Britanii si a Statelor Unite, de a tergiversa deschiderea celui de al doilea front Impotriva Germaniei In Vestul Europei, lasand Europa de Est, deci si Romania, sa cada prada arnmatei rosii.
Si al doilea factor a fost hotarIrea Aliatilor de a lasa tarile din estul Europei In sfera de influenta si de control a Uniunii Sovietice. Nici o tara din Estul Europei nu a putut scapa de acest destin, indiferent de pozitia pe care a avut-o In timpul razboiului: Ungaria a fost aliata Germaniei naziste pana In ultimul moment, cazand sub control comunist. Bulgaria, care a Incercat sa-si declare neutralitatea, a avut parte de aceeasi dictatura; In fine, chiar si Polonia si Cehoslovacia, cele doua state care au fost primele victimeale agresiunilor hitleriste, si fata de care Apusul avea o datorie morala adanca, au fost In mod egal supuse terorii rosii ce a urmat razboiului.
Abandonata zonei de influenta sovietice, Romania nu putea, nici de cum, spera la o soarta mai buna. Cu toate acestea, Inca din 1943, toti conducatorii politici ai tarii noastre au facut eforturi pentru a evita acaesta soarta, care de abia mai tarziu am putut sa ne dam
seama ca nu putea fi evitata. Au avut loc negocieri secrete cu fortele Aliate la Cairo, iar prin discutia de la Stockholm Antonescu a Incercat sa afle termenii Uniunii Sovietice pentru Incheierea unui eventual armkstitiu. Uniunea Sovietica Insa nu a precizat acesti termeni. Situatia tarii noastre se Inratutatea din zi In zi. Pe frontul rusesc armata noastra pierduse nu mai putin de 25 de divizii; populatia era terorizata de bombardamente continue si trupele sovietice trecusera deja Nistrul.
Impreuna cu reprezentantii partidelor noastree politice, am luat hotarIrea de a-l chema In audienta pe Maresalul Antonescu In ziua de 26 August, pentru a-l face sa Inteleaga nevoia unui armistitiu imediat. In seara zilei de 22 August am aflat ca Maresalul urma sa paraseasca Bucurestiul. Neputand lua contact cu sefii partidelor, l-am invitat, totusi, pentru a discuta cu el In ziua de 23 August. I-am atras atentia asupra situatiei disperate de pe front si necesitatea imperativa a unui armistitiu imediat. Impotriva oricarei evidente, Antonescu a refuzat, sustinand ca-i poate Infrange pe Sovietici In Carpati. A refuzat, de altfel, si sugestia mea ca el sa-si dea demisia, permitand astfel formarea unui guvern capabil sa negocieze un armistitiu. Nu. Maresalul vroia sa-si respecte cuvantul dat lui Hitler, continuand lupta pana la sfarsit. Confruntat cu aceasta situatie fara iesire, m'am vazut nevoit sa dau ordinul de arestare a lui Antonescu.
S'a Incercat de asemenea denigrarea Actului de la 23 August, spunandu-se ca ar fi deschis drumul comunismului In Fomania. Natural, si aceasta sugestie, facuta tot post-facto, nu tine seama de adevarul istoric. Inca din 1943, Iuliu Maniu. Dinu Bratianu si Titel Petrescvu, cei trei oameni politici, ai caror partide au obtinut In ultimele alegeri libere din Romania nu mai putin de cat 95%; din numarul voturilor, m'au Indemnat sa gasesc o solutie care sa salveze Romania de a deveni un cumplit camp de bataie.
Dupa declaratia lui Molotiov din Aprilie 1944, am cazut cu totii de acord sa trimitem emisari la Inaltul Comandament al Fortelor Aliate din Cairo. Acolo au fost confruntati cu o prima conditie a Aliatlor, includerea In coalitie a unui reprezentant al Partidului Comunist. Comunistii au delegat pe Lucretiu Patrascanu, un inte-lectual marxist, cu care se putea, totusi, avea un dialog. Si tot Aliatii Apuseni au fost cei care ne-au declarat net ca negocierea armistitiului nu poate fi facuta cu ei, ci numai cu Uniunea Sovietica.
Toti aomenii politici din Romania s'au vazut atunci nevoiti sa accepte acest imperativ, fara a avea cea mai mica iluzie In ceea ce privea intentiile reale a le comunistilor. De aceea, una dintre primele mele griji In acele zile de August au fost sa evit vidul de putere si un punct slab care sa dea ocazia unui partid politic sa fie avantajat In dauna celorlalte.
In primul rand, In mesajul pe care l-am adresat atunci natiunii, am anuntat reintroducerea Constitutiei din 1923, cel mai democratic document cunoscut In tara noastra pana In momentul de fata. De asemeni, am alcatuit un guvvern interimar care sa nu depinda, In mod absolut, de nici una dintre gruparile politice.
Cele trei principale sarcini ale acestui guvern erau, negocierea armistitiului, administrarea eficace a tarii, si pregatirea ulterioara a alegerilor libere. Actul de la 23 August avea ca scop pregatirea terenului pentru edificarea unei Romanii democrate si independente, si nu a asa-zisei Republici Populare. Tratatul de la Yalta si prezenta trupelor sovietice au dus Insa la un rezultat cu totul diferit. Nu amputut niciodata crede ca la Yalta Romania a fost lasata In sfera Uniunii Sovietice. A fost un proces extrem de subtil care, In cele din urma, a facut ca nici Marea Britanie si nici Statele Unite sa castige ceva. Punctul lor de vedere a fost mult mai simplist: trupele sovietice controlau deja jumatatea continentului, Stalin trebuia sa se simta In siguranta. El trebue cooptat In sistemul de securitate mondiala, si promisiunile lui, ca va instala sisteme democratice, trebuiau crezute. Dar In loc de un sistemn democratic, am fost fortat sa accept guvernul lui Petre Groza si al complicilor sai, si In loc ca Romania sa fi fost considerata membra al Natiunilor Aliate, ea a fost tratata ca tara ocupata. Timp de cinci luni am refuzat sa semnez orice decret al acestui guvern ilegal si In acei doi ani In care am mai ramas In tara, am protestat vehement Impotriva devastarilor, a teroarei, a crimelor si tuturor celorlalte infamii comise de armata rosie, dar zadarnic, soarta tarii noastre fusese pecetluita cu mult Inainte.
Dar toate acestea nu trebue sa ne faca sa uitam adevarul: initiatorii actului de la 23 August l-au savarsit exclusiv In interesul Patriei, chiar daca prin aceasta isi periclitau propria existenta. Noi am sperat sa scurtam calvarul Romaniei si sa scoatem tara dintr'un razboi In care nu exista nici cea mai mica speranta de victorie, indiferent de cursul pe care acest razboi l-ar fi putut lua. In cele din urma, Romania a contribuit la victoria Aiatilor impotriva Germaniei naziste si armatei romane i-a revenit menirea de a elibera pamantul nostru stramosesc, Transilvania. Faptul ca am fost tradati la Conferinta de Pace de la Paris si am fost subjugati, nu a putut fi Impiedecat, cum l-a fel s'a Intamplat si Cehilor sau Polonezilor.
S'a insinuat uneori ca l-am Indepartat pe Antonescu de la putere din motive dictate de animozitatea ce-i purtam. Este un neadevar flagrant. Niciodata nu voi putea uita nobletea uneia dintre primele masuri luate de Maresal dupa venirea sa la conducerea Statului, si anume invitarea Mamei mele de a reveni In tara din exilulei. Este drept ca l-am considerat pe Antonescu ca foarte sever si, uneori, orgolios, dar niciodata nu i-am pus la Indoiala calitatea de bun roman. Am fost Intr'adevar spionat de agentii sai si colaboratorii lui aveau prea putin respect pentru drepturile constitutionale ale Romanilor, dar un monarh constitutional nu poate fi influentat de interesele sale personale, dar nici nu poate asista cu facilitate la tragica prabusire a patriei sale, doar pentru ca Maresalul considera aceasta o problema legata de "onoarea" sa personala. Monarhul constitutional reprezinta pe toti romanii si le apara interesele. In fata unor asemenea responsabilitati considerentele de ordin personal nu conteaza. Este, totusi, necesar ca personalitatea lui Ion Antonescu sa fie reconsiderata cu mare atentie si, poate, dincolo de orice Indoiala, faptul ca parodia de proces ce i-a fost intentat nu are nimic de a face cu ideea de justitie. Comportarea demna a lui Antonescu merita admiratia Romanilor. Iuliu Maniu l-a considerat pe Maresal drept "adversar", nu "dusman". Si Antonescu a ramas pana In ultima clipa roman credincios. Condamnarea sa la moarte reprezenta o capcana si pentru mine; daca l-as fi gratiat, as fi fost infierat "nazist"; daca Insa i-as fi refuzat gratierea, as fi fost considerat lispt de "patriotism". Maresalul a Inteles bine aceasta dilema si de aceea a refuzat sa faca cerere de gratiere.
A fost o situatie de mare complexitate, In care tragediile personale se Impleteau In marea tragedie nationala si curajul soldatilor si a tuturor cetatenilor se alatura de bucuria lor ca, In fine, se va face pace si ca democratia nu va Intarzia sa se instaureze;
dar Intr'un singur an toate aceste sperante s'au spulberat, idealurile ne-au fost sdrobite, anihilate de regimul comunist.
Pentru Gheorghiu Dej, Nicolae Ceausescu si o mana de oameni care au reprezentat partidul omunist roman de la sfarsitul razboiului, manipularea semnificatiei Actului de la 23 Agust reprezenta modalitatea ideala de a dobandi legitimitate In ochii natiunii. Dar, Incele din urma, toate eforturile au dat gres, poporul roman s'a dovedit capabil de a face distinctie Intre adevaratul patriotism si cel elaborat de Academia Stefan Gheorghiu.
HotarIrea de a declara ziua de 1 Decembrie Zi Nationala a Romaniei este bine venita, caci ea poate reflecta unitatea noastra spirituala si autentica noastra identitate nationala. Totusi, nu trebue sa uitam adevarata semnificatie a Actului de la 23 August. El a oglindit dorinta noastra de a denunta temporara alianta cu dictatura si alianta straina de fiinta Patriei noastre. Prin Actul de la 23 August au fost salvate vieti, poate sute de mii de vieti, care ar fi fost sacrificate zadarnic si, chiar dupa cifre furnizate de Germani, a scurtat cu cel putin sase luni al doilea razboi mondial. Cei care sustin astazi ca trebue sa revenim In Europa nu trebue sa uite ca acesta a fost exact scopul Actului de la 23 August. Cei care ne cer astazi sa restabilim democratia, trebue sa-si aminteasca ca aceasta este exact ceea ce Romania s'a straduit sa realizeze In 1944. In August 1944 Romania si-a adus tributul la ctitoria lumii libere si de atunci asteapta Incontinuu reciprocitate din partea restului Europei.
Este o poveste asemuita unei tragedii antice, cea care ne-a adus la Actul de la 23 August 1044, Sa fi plecat capul, ca sa nu-l taie sabia, sau sa fi Incercat sa curmam rostogolirea tarii In neant.
Astazi unii se Intreaba, daca n'ar fi fost mai bine fara acest Act.... De ce oare ? Gratie armatei noastre , luptand pe linia Galati-Namoloasa ar fi fost Invinsa armata sovietica, precum si Aliatii sai, Statele Unite si Anglia ? Puteam noi scapa nu numai de invazia sovietica, dar si de bombardamentele americane si engleze, care ar fi distrus Romania precum au distrus Germania lui Hitler ? Cei care critica astazi Actuk de la 23 August comit gresala de a-l scoate din contextul epocii in care a fost Infaptuit.
Doua principii ne-an Indrumat pe noi, autorii Actului. Ambele principii confirmau constatarea lui Ureche, precum ca " tara noastrase afla In calea rautatilor" , si cea a lui Miron Costin, ca "nu sunt vremile sub om, ci bietul om sub vremi" . Dar Inainte de a evoca Intamplarile de atunci, sa ne amuintim cine anume a lasnsat criticile Impotriva Actului de la 23 August 1944 sub forma unor pernicioase minciuni.
Oficial, comunisti se laudau ca ei au realizat ruptura aliantei cu Germania nazista. Cu vremea constatand impopularitatea lor, au Inceput sa strecoare adevarul, nu de dragul lui, ci pentru a ne acuza pe Iuliu Maniu, pe Dinu Bratianu, pe Tifel Petrescu si pe mine, ca noi am fi deschis calea Intronarii comunismului prin realizarea acelei rupturi de aliante. Astfel, distrugerea treptata a tarii, programata de comunisti, a putut fi Infaptuita din vina noastra, noi fiind niste inconstienti sau niste descreierati, care au ales sa moara chinuiti In Inchisori, sau, ca mine, sa traiesc un amar surghiun. De la aceste insinuari au pornit criticele. Si cu cat mai lesne "dupa razboi multi eroi s'arata", cu atat istoria s'a aflat zamislita din minciuni si omisiuni.
Douazeci de ani de la Infaptuirea Romaniei Mari, sub domnia bunicului meu, Regele Ferdinand, a carui lealitate fata de Aliatii Tarii starnise admiratia acestora, Europa se afla In grea cumpana: Franta si Anglia cedau lui Hitler prin acordul de la Mgnchen din Septembrie 1938 provincia Sudetilor din Cehoslovacia, fiind incapabile ele sa reziste Reich-ului nazist, si cu atat mai mult sa-i apere pe aliatii lor. Mica Antanta, cea a Aliantei - pe care o Infaptuise In mare parte al nostru Nicolae Titulescu, Intre Cehoslovacia, Romania si Yugoslavia, se afla astfel abandonata de cele doua mari puteri care se angajasera sa ne sprijine. A survenit apoi, la 23 Sugust 1939, Pactul Hitler-Stalin, cu ale lui protocoluri secrete, prin care cei doi dictatori isi Imparteau Europa de Centru si de Rasarit. In urma acestui Pact, noi pirdeam Nordul Transilvaniei dat Ungariei, Basarabia si Nordul Bucovinei si Regiunea Hertei date Uniunii Sovietice.
Rege al Rmaniei era pe atunci tatal meu, Carol al II-lea. El nu se opusese trunchierii teritorului, nu putuse sa se opuna, nu se crezuse mai mare si mai tare decat conducatorii Angliei si Frantei. De altfel, razboiul izbucnise, Franta ocupata ceruse armistitiu, iar Anglia, gratie curajului mobilizator al lui Churchill, tinea anevoios fata neIncetatelor atacuri aeriene germane.
Intre timp noi, Romanii, ne piteam In coltul nostru, Infricosati nu numai de prea puternica alianta nazisto-comunista, dar si de nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier, organizatie sprijinita de Germania nazista. In sbuciumata Europa de atunci, Regele Carol al II-lea a cautat sa castige timp si, luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu foarte aspre de frica lui Hitler, a hotarIt, In cele din urma, sa evite cu orice pret o dictatura legionara. A constituit astfel o dictatura a sa proprie, pentru ca Hitler sa nu se Impotriveasca regimului de democratie parlamentara din Romania, deci Garda de Fier sa nu ia puterea. Dictatura fie ea cat de putin aspra, nu poate fi pe placul Romanilor! Si In Septembrie 1940, dupa doi ani de dictatura regala, tatal meu a fost constrans sa paraseasca tara. O cerusera leginonarii In strada, chemandu-l la putere pe Generalul Ion Antonescu, iar partidele politice, desi anti-legiionare, erau si ele de parere sa fie detronat Regele dictator, ale carui tergiversari si, In plus aventuri persnale, devenisera impopulare.
In dimineata zilei de 6 Septembrie 1940, am depus juramantul ca Suveran al Romaniei, succedand tatalui meu Carol al II-lea. Langa mine, In dimineata acela, se afla Generalul Antonescu. La cererea sa, Regele Carol al II-lea Ii predase lui prerogativele regale cele mai importante.
Primul gest pe care l-a facut Generalul fata de mine, a fost s'o recheme pe mama mea, Regina Elena, pe care tatal meu o obligase sa se exileze, un gest pentru care i-am fost si i-am ramas recunoscator.
Nemtii erau numerosi In tara la noi, veniti In calitate de consilieri cu miile. Nu-i chemase Antonescu. Ei venisera In urma unui
acorsd Incheiat de Gheorghe Tatarascu, - care avea sa fie mai tarziu ministru sub comunisti,- In Iulie 1940, pe vremea dictaturii Regelui Carol al II-lea. Dar Antonescu s'a Inteles bine cu Nemtii aflati In tara, iar acestia Ii apreciau integritatea si calitatile sale de militar valoros. Planuind sa atace Uniunea Sovietica, Hitler a acceptat In cele din urma sa-l sustina pe Antonescu Impotriva legionarilor care, In Ianuarie 1941, facusera sangeroasa rebeliune pentru a-l Inlatura pe General si sa ramana ei singuri la putere. Arnmata germana avea nevoie de armata romana In planurile sale, deci de Generalul Antonescu.
In noaptea de 20/21 Iunie 1941, trupele noastre, alaturi de cele germane, au declansat razboiul Impotriva Uniunii Sovietice. Churchill avea sa spuna, pe drept cuvant, ca el si Roosevelt s'au luptat ca adversari Impotriva lui Hitler, pe cand acesta si Stalin s'au luptat Intre ei ca fiind concurenti. Pe mine Antonescu ma tinea izolat de treburile tarii, socotinduu-ma un copil bun doar de scos In lume la parazi si alte manifestatii publice. De intrarea noastra In razboi am aflat.... prin radio Londra, si m'am bucurat de realipirea Basarabiei. Ne-am bucurat atunci cu totii.
Bucuria noastra s'a spulberat cand armata romana trecuse Nistrul. Ce cautam noi peste hotarele noastre ? De ce sa moara soldatii nostri pe teritorii straine ? Ca sa doboram noi comunismul, atunci cand Statele Unite si Anglia Il sustineau pe Stalin ?
Inconsecventa devenise vadita pentru noi, cu atat mai mult cu cat Generalul Antonescu Ii promisese lui Hitler ca Romania va fi alaturi de el pana la "victoria finala", cum spunea Fghrerul, fara sa fie o Intelegere asupra scopului acestei aliante militare, fara a fi precizat, ce anume vom dobandi noi In caz de victorie, de pilda, realipirea Nordului Transilvaniei. Antonescu Isi daduse cuvantul de onoare orbeste, ca vom lupta pana la capat alaturi de Hitler. Cum a decurs razboiul dupa 1943 se stie prea bine. In 1941 Generalul Antonescu se autonumise Maresal. Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, cel mai mare partid din tara, luase contact cu Londra pentru a-i preveni pe Aliati ca poporul roman, inclusiv Regele sau, nu a fost consultat si nu este responsabil de invazia Uniunii Sovietice de catre armata sa, luptand alaturi de armata lui Hitler. Pana la Nistru, participarea noastra In acest razboi era justificata, era bine venita, era o datorie sfanta, dar participarea noastra nelimitata, In ciuda avertismentului dat lui Antonescu de catre Bratianu, Intr'o scrisoare a sa, a fost cu atat mai dramatica cu cat era nemotivata. Ziarele, radio, asupra carora veghea cenzura, ne dadea comunicate linistitoare de pe front. Dar Romanii stiau, prin scrisorile primite de la soldatii dusi pana la Stalingrad, prin rudele si prietenii care purtau doliu pentru cei cazuti In lupta, ca ai nostri erau luati prizonieri sau macelariti, sau ca erau tinuti In cleste de companii germane. erau tratati de "aliatii" lor fara mila.
A cui era vina ? Dupa dezastrul de la Stalingrad, Maresalul Antonescu scria In telegrama sa din 3 Decembrie 1942, adresata sefului Marelui Stat Major, Generalul Steflea: "Raspunderea In fata istoriei o port eu, fiindca nu am facut mai mult decat am facut pentru a impiedeca masacrarea armatelor...."
S'a spus ca eu antipatizam pe Antonescu din motive personale. Nici decum. Il consideram vanitos si dur, ma supraveghea si-mi supraveghea prietenii, stiindu-ne un grup iubitor de libertate si democratie, dar stiam sa ma apar de agentii lui, care ma Inconjurau si Intelegeam paza creata In jurul meu, date fiind conceptiile noastre
diferite privind dictatura si imperialismul german. Nu, nu din motive personale nu eram de partea lui Antonescu, ci din motivele pe care le aveau din ce In ce mai multi romani, de a fi Impotriva razboiului In care el ne bagase.
Acestor preliminarii ale Actului de la 23 August 1944, secuvine sa le adaug faptul ca Aliatii occidentali, cu care dl Maniu nu Incetase de a avea contacte, stabilisera "de facto" la Intrunirea lor
de la Casa Blanca, In 1943, ca primul ajuns Intr'o tara eliberata, sau eliberandu-o de nazisti, va avea dreptul sa o ocupe. Aceasta s'a aflat cu mult mai tarziu, dar fapt este ca armistitiul Incheiat cu Italia a fost facut de Anglo-Americani, prezenta Sovietica fiind doar simbolica. La noi lucrurile pareau ca se vor desfasura altfel decat In Italia, caci In Aprilie In 1944, pe cand ofensiva sovietica Inainta catre granitele noastre, Molotov a facut o declaratie solemna, In numele guvernului sovietic, afirmand ca acesta "nu are intentia sa-si
aproprie teritorii ale Romaniei, nici sa aduca schimbari structurilor sale sociale" .
De un an de zile, din 1943, Iuliu Maniu, Dinu Bratianu si ceilalti cautau o solutie care sa ne fereasca de pericolul devenit iminent, ca tara sa ajunga un camp de batalie Intre Germania si cei trei Aliati. In Aprilie 1944, dupa declaratia lui Molotov, am cazut cu totii de acord sa trimitem emisari la Marele Comandament Aliat de la Cairo. Acolo, o prima reactie a Anglo-Americanilor a fost sa ne ceara sa introducem neaparat In coalitia mea cu oamenii politici, un reprezentant al partidului comunist. Ne-a fost delegat de catre partid Lucretku Patrascanu, un intelectual marxist convins si, totusi, un om cu care se putea discuta in mod civilizat. Si s'a discutat mult si bine. Evident lucru, Maresalul stia de Intrunirile noastre si de prezenta emisarilor nostri la Cairo. Lui Hitler avea sa-i spuna, la Inceputul lui August 1944, privitor la complotarile noastre, ca ele erau doar "copilarii". S'a aflat mai trarziu ca si el, Maresalul, Icercase prin Stockholm sa Incheie un armistitiu, dar ca cele obtinute de el erau mai putin avantajoase decat cele discutate la Cairo. Cum ne lasa pe noi In pace, desi la conciliabulele noastre luau acum parte si ofiteri de Inalta raspundere In armata noastra, speram cu totii ca el, Maresalul, el care ne dusese pe marginea prapastiei, va accepta sarenunte la alianta cu Hitler si sa salveze astfel Romania de macel si de distrugere totala. O credeam cu totii, cu atat mai mult cu cat stiam, ca toti Romanii de altfel, ca Insasi Germania Incercase sa
scape de Hitler si de nenorocitul lui razboi. In Germania dezastrul era total. Armnata germana recruta copii, populatia era hartuita de bombardamente Ingrozitoare, iar munca In uzine era facuta doar de prizonieri si muncitori adusi cu sila din tarile ocupate. Maresalul, a carui cinste nimeni nu o putea nega, avea desigur sa ceara armistitiu....
Il vom ruga noi sa o faca. Ii voi cere eu sa vina In audienta In dupa amiaza zilei de 26 August, Impreuna cu Ministrul de Externe, Mihai Antonescu, si-l vom convinge.
Am prevenit Comandamentul Aliat din Italia, cerandu-i sa bombardeze In 26 August centrul german de la Baneasa, pentru ca Nemtii sa Inteleaga ca Romanii sunt sustinuti de Aliati, am cerut prin oameni devotati cauzei sa fie taiate liniile telefonice ale armatei germane din Romania, am luat toate masurile necesare pentru ca In ziua de 26 August riscul, ca nazistii sa ne atace tara, sa fie limitat. Toate aceste comunicari le facusem In ziua de 22 August si asteptam ziua de Sambata, 26 August. Cei "patru mari", cum Ii numeam eu pe oamenii politici, asteptau si ei cu nerabdare ziua de 26 Sugust, ascunsi pana la acea data pe la prieteni de-ai lor, de frica sa nu afle Gestapo-ul, care misuna In tara, de hotarIrea luata.
In cursul serii de 22 August, mi-a telefonat Grigore Niculescu- Buzesti, Impreuna cu Mocsony Styrcea, secretarul meu particular, si cu Mircea Ioanitiu, fostul meu coleg de scoala, si care era sa devina mai tarziu secretarul meu personal, noi formam nucleul tinerilor din grupul din care mai facea parte Generalul Constantin Sanatescu, seful Casei Militare, Generalul Aurel Aldea. Niculescu Buzesti era Inalt functionar la Ministerul de Externe, Insarcinat cu cifru si avea meritul de a ne transmite informatii sigure si pretioase, avand multiplecontacte prin profesia sa. Mi-a telefonat deci In seara de 22 August, ca sa-mi comunice urmatoarele: Maresalul a fost In inspectie pe front, si s'a Intors adanc mahnit de soarta trupelor noasre Incercuite de Nemti si sub focul Rusilor, a hotarIt sa se Intoarca pe front Vineri, 24 August si nu se stie cand va reveni In Capitala, caci are intentia sa evacueze guvernul Intr'un loc tinut secret. In acest proiect nu intra si evacuarea mea. Aceasta nu avea importanta. Important era faptul ca Maresalul nu se va afla la Bucuresti In ziua de 26 August.
Imi amintesc cat m'am simtit de descumpanit la aceasta veste. Am Incercat degeaba sa-i gasesc pe liderii politici. Nu aveam cum sa revin la timp asupra masurilor luate In Italia, la telefoane si la toate unitatile militare pe care le contactasem. Stiam prea bine Infrigurarea prin care treceau ai mei, Romanii, de groaza invaziei sovietice si a luptelor pe teritoriul nostru. Si am decis sa schimb data audientei, sa-mi iau raspunderea sa Indeplinesc eu singur, In absenta oamenilor politici, Actul de la 26 August pe ziua de Miercuri, 23 August, singura zi In care Maresalul va mai fi cu siguranta In Bucuresti. Si eram cnvins, precum convinsi erau toti cei care pregatiseram actul de rupere a aliantei cu Germania nazista, ca Maresalul va accepta sa ceara armistitiu. Dar n'a acceptat. A venit In audienta Mirercuri, 23 August, Impreuna cu Mihai Antonescu. I-am primit pe amandoi, eu fiind Insotit de Generalul Sanatescu, In salonul de la Casa Noua. Aceasta locuinta, cladita In gradina Palatului din Calea Victoriei, o foloseam fiindca era mai simpla si mai agreabila decat Palatul.
Am stat de vorba cu Maresalul si cu Ministrul de Externe peste o ora. Mihai Antonescu ne-a dat dreptate Generalului Sanatescu si mie, s'a aratat de acord cu cererea unui armistitiu, dar astepta hotarIrea Maresalului. El era obosit, artagos chiar. Evident lucru, declaratia lui Molotov nu putea fi considerata satisfacatoare, dat fiindconceptiile politice ale Moscovei, dar nici asigurari de a pastra nestirbite hotarele tarii nimeni nu le putea obtine. Totusi Maresalul refuza, taios, orice armistitiu fara asemenea asigurari. Era fara Indoiala desamagit de Hitler si poate chiar de el Insusi, de Increderea netarmurita pe care o avusese In victoria Germana, dar cum sa-si retraga cuvantul de onoare dat Fghrerului ?
Am Incercat sa-l conving ca mai presus de soarta fiecaruia dintre noi este soarta Tarii noastre. Inutil, nici nu mai raspundea, maraia doar ca refuza. I-am propus atunci, conform planului stabilit cu sefii partidelor politice, cu care pregatisem audienta, sa demisioneze pentru ca un nou guvern sa ceara imediat armistitiu.
La aceasta propunere s'a infuriat. Poate credea ca vreau eu sa-l fac pe dictatorul, poate nu Intelesese ca nu eu, ci un guvern va cere armistitiu, precvum se cuvine In democratie, Intr'o monarhie constitutiionala. Fapt este ca n'a vrut sa auda de demisie, striga ca nu va lasa tara pe mana unui copil, si va lupta pana la capat. Spunea, dar nu parea convins, spunand ca armata romana, regrupata In Carpati, ca Intr'o citadela, va reusi cu ajutorul armatei germane sa-i goneasca pe sovietici din tara si ca, In plus, avea Inca 12 divizii pe front. Pana la regruparea restului de armata, pana la sperata gonire a trupelor sovietice, ce-ar fi devenit tara sub focul tunurilor arnatei rosii si a bombelor aruncate de Americani si Englezi?
Antonescu nu admitea nici un argument, repeta doar strigand ca el hotareste si ca razboiul va continua alaturi de Germani.
In planurile noastre fusese adaugata si solutia cazului neasteptat, In care Maresalul Antonescu ar fi respins atat cererea de armistitiu, cat si demisia. Aceasta solutie extrema era arestarea lui.
Usa salonului catre intrare ramasese Intredeschisa. Prietenii mei pe care Ii lasasem In biroul meu, ascultau convorbirea. Pitit dupa usa camerei mele, Capitanul Anton Dumitrescu, cu trei subofiteri seaflau acolo pentru ceea ce ni se paruse atat de improbabil: circumstanta In care Antonescu ar fi refuzat sa faca fata realitatii. Cand i-am spus Maresalului ca nu-mi mai lasa decat o ultima solutie, conform Intelegerii, Capitanul, Impreuna cu subofiterii, au patruns In salon. Vad Inca scena, o scena dramatica, cu noi, toti actorii ei, prinsi de disperare. Stiam prea bine ca nu avusesem Incotro, ca pentru a salva un om ori cat de mult respect merita el, nu se putea sacrifica tara.
Maresalul si Mihai Antonescu au fost dusi Intr'o camera de la etaj, unde se afla o camera "safe", In care tatal meu Isi pastra colectia de timbre. Noi, ceilalti, am trecut in palat, unde am format guvernul, am facut proclamatia catre tara, transmisa la radio, In care anuntam restabilirea Constitutiei democratice din 1923, si ruperea aliantei cu Reich-ul german. Erau multe de facut, de pilda de comunicat armatei de pe front sa Inceteze lupta, am primit multa lume, pe ambasadorul german Killinger, pe generalii germani Incartiruiti la noi Hansen si Gerstenberg, etc. ... Singurul dintre cei patru mari, care au venit la Palat, a fost Patrascanu. Era Insotit de un necunoscut, pe care mi l-a prezentat sub numele de Ceausu. Aveam sa-l mai Intalnesc pe urma. Era Emil Bodnaras, ofiter dezertor din armata romana, care sosise clandestin de la Moscova. Amandoi pareau nemultumiti. Patrascanu mi-a spus ca i-am stricat planurile, schimband data prevazuta pentru ruperea aliantei cu Beich-ul. Care le fusese oare planurile ? Sa profite de ocazie pentru a ocupa postuirile de comanda ale armatei, sau chiar ale administratiei statului ? Nu mi-a dat lamuriri, dar dupa cele petrecute mai tarziu, e usor de Inchipuit ce planuri aveau ei.
Dupa plecarea lui Patrascanu, Ceausu a ramas la Palat. In timpul noptii, a sosit Maiorul Jaques Vergotti, un ofiter de ordonanta al meu. Si el, ca multi altii, mi-a povestit ca In orase si In sate lumea a iesit afara, se canta, se striga de fericire de a sti taraiesita din nefireasca-i alianta si revenita la democratie. Dar Vergotti a mai spus ceva, ca Hitler ar fi ordonat ca trupele germane din Romania sa-l prinda pe Rege viu sau mort ! De una ca asta se temeau toti. Sanatescu nu Inceta sa-mi spuna ca ar fi o nenorocire sa fiu ostatec, ca nu dispune de o paza suficienta la Palat. M'am desprins cu greu. La orele trei noaptea am plecat, eu conducand a doua masina din cele patru ale cortegiului. Ne-am dus la Dobrita, unde urma sa soseasca si Mama mea, care ramasese la Sinaia. Pe Maresal si pe Mihai Antonescu Ii lasasem la casa noua.
Cand se facusera planurile Actului, se pusese si problema, cine anume va forma paza In cazul In care se ajungea la solutia arestarii. Bratianu nu dispunea de tineri ca sa-si ia asemnea raspundere. Patrascanu promisese sa trimita o garda. Din partea lui Maniu, Ilie Lazar ne asigurase venirea din Ardeal cat mai repede posibil a unui grup de taranisti, dar acestia din urm n'au mai avut timpul sa soseasca. Ceausu asteptase la Palat sa-i vina camioneta cu care l-a transportat pe Maresal si pe Mihai Antonescu, nu stiam unde. S'a aflat mai tarziu ca i-a dus Intr'o casa de la Vatra Luminoasa. A Indraznit sa procedeze la acest transfer dupa plecarea mea. A facut-o la 4 dimineata.
Au urmat zile, luni, ani grei, Rusii ne luau totul sub pretextul despagubirilor de razboi si, ce nu ne luau astfel, le furau, iar cei cativa comunisti ai nostri se Inmultisera ca ciupercile, care fiind fripturisti, care fiind terorizati, iar prin neIncetatele desordini si manifestatii, In care muncitorii erau Inrolati cu sila, puneau Incet, dar sigur, mana pe tara.
A venit apoi prigoana: arestari cu miile, cu zecile de mii. Stiau ca mie Imi este odiioasa dictatura, ori care ar fi ea. Tot astfel precum le este ea majoritatii Romanilor. La sfarsitul lui Februarie 1945, a venit la Bucuresti Vasinschi, Vice-ministru sovietic de Externe si fost procuror In faimoasele procese de la Moscova din anii'30. A dat buzna la mine la Palat de cateva ori, impunandu-mi un guvern comunist cu Petre Groza In fruntea lui. Era dupa conferinta de la Yalta, unde nu e adevarat ca am fost vanduti, caci nu au castigat nimic Anglo-Americanii In schimb, dar unde Stalin si-a batut joc de lume, acceptand alegeri libere In toate tarile In care se afla armata sa, dar asigurandu-se apoi, prin guverne comuniste In aceste tari, ca alegerile vor putea fi masluite. Occidentalii Isi facusera iluzii asupra lui Stalin si au fost desamagiti. Era Insa prea tarziu, raul era facut, facut ca sa tina multa vreme. Am Incercat sa redresez situatia, facand greva cinci luni de zile In 1945: refuzam sa iscalesc decretele si sa primesc ministri, fiindca Groza nu accepta sa-si dea demisia la cererea mea. De geaba, desi greva a facut valva In Occident, pana la urma Washingtonul si Londra mi-au cerut sa nu mai Inveninez situatia, si asa atat de grea. Inainte de greva mea, ca si dupa ea, guvernul comunist ma tinea izolat, precum ma tinuse Maresalul Antonescu.
Hitler nu Indraznise sa ma detroneze de frica sa nu-i supere pe romanii de care avea nevoie pentru graul si petrolul lor, pe care le cumpara, ce e drept. Apoi pentru a-i asocia In razboi, nu a cerut detronarea mea dintru Inceput; diabolica strategie, el pregatea terenul, din moment ce nu acceptam sa fiu paiata. Izolat, mai ramanea sa fiu pus In situatii penibile.
Situatia penibila a aparut cu procesul intentat Maresalului Antonescu. In 1944, cand razboiul In care ne antrenase el, era pierdut, si riscul pentru Romania, de a fi un camp de batalie devenea realitate, Romanii manifestasera prin cantece si chiote de bucurie caderea lui Antonescu si a dictaturii sale. Nu se bucurasera de arestarea lui, dar Intelesesera ca nu se putea solutiona problema In alt chip. In 1946, comparand dictatura lui Antonescu cu cea a lui Groza si Dej, prima li se parea, si evident lucru, incomparabil mai
blanda, precum e evident si faptul ca Actul de la 23 August nufusese Indeplinit pentru a lasa comunistii sa ia puterea, ci pentru a ne elibera de puterea lui Hitler si a ne redobandi drepturile atat nationale cat si individuale. Dar Romanii erau acum terorizati, Infometati, si-si aminteau cu jind de epoca lui Antonescu.
Asa socoteau cei de la Moscova. Acolo se afla Maresalul si Mihai Antonescu, comunistii romani Il predasera In secret acolo, la cererea stapanilor lor. Au fost mai intai doi ani In Uniunea Sovietica, se pare In conditii cuviincioase. Stalin astepta momentul propice pentru a-i trimite la Bucuresti. Acest moment venise In 1946, cand Romanii erau nauciti si disperati, cand Stalin spera ca voi fi Invinovatit eu, cel care se Impotrivea comunistilor, de arestarea lui Antonescu. Procesul a avut loc In 18 Mai 1946. Erau 17 acuzati.
Presa toata, pusa In slujba comunistilor, Insinua ca Maniu fusese complicele lor. Dar Maniu, chemat ca martor, a spulberat toate aceste Insinuari, comportandu-se totusi civilizat cu principalul acuzat, Maresalul Antonescu, de care, Ii spusese el Tribunalului, Ii fusese "adversar", nu "dusman". Nici pe mine nu au reusit sa ma compromita. Era vadita capcana lor: daca-l gratiam pe Maresal, as fi fost declarat ca fiind nazist; daca refuzam sa-l gratiez, i-as fi suparat pe Romani. Dar iata, Maresalul a refuzat sa faca cerere de gratiere. Era prea scarbit ca sa mai tina la viata. S'a gandit la situatia In care as fi fost pus ? Nu pot sti. Ce stiu, este ca am cerut din proprie initiativa ca cele 17 condamnari la moarte sa fie comutate. Doar trei dintre ei nu au fost omorIti.
Un an dupa aceea, In 1947, Maniu, Bratianu si Titel Petrescu au fost arestati. Mai tarziu si Patrascanu, iar eu am fost detronat la sfarsitul anului 1947. Autorii Actului de la 23 August 1944 trebuiau sa dispara din drumul celor care-si atribuiau acum acest Act, fiindca asa vroia Stalin, cel care ocupa un teritoriu, Isi impune propriul sau sistem social, oriunde si cat de departe ar patrunde armata sa ! La noi armata rosie venise In drum spre Berlin,dar a ranas pana a fost Implantat solid sistemul social sovietic.
Imediat dupa 23 August 1944, de la Moscova la Washington, la Patris ca si la Londra, lumea ne-a fost recunoscatoare. Se pare, Maresalul german von Runstedt a afirmat-o, ca noi Romanii am scurtat cu cel putin 6 luni razboiul din Europa prin Actul de la 23 August. Si-mi zic ca am tras o polita pe care Europenii nu ne-au onorat-o Inca. Cele Implinite in acea zi de Miercuri, 23 August 1944, ne-au fost rapite de comunisti In folosul lor si nu al Neamului, precum au fost rapite si cele Implinite In Decembrie 1989 la Timisoara si Bucuresti.
Regele Mihai
In "Romania Libera" pe Internet
26 August 2000
** Primul din acesti factori a fost hotarIrea Marei Britanii si a Statelor Unite, de a tergiversa deschiderea celui de al doilea front Impotriva Germaniei In Vestul Europei, lasand Europa de Est, deci si Romania, sa cada prada arnmatei rosii.
** Au avut loc negocieri secrete cu fortele Aliate la Cairo,
** Impotriva oricarei evidente, Antonescu a refuzat, sustinand ca-i poate Infrange pe Sovietici In Carpati. A refuzat, de altfel, si sugestia mea ca el sa-si dea demisia, permitand astfel formarea unui guvern capabil sa negocieze un armistitiu.
** Nu am putut niciodata crede ca la Yalta Romania a fost lasata In sfera Uniunii Sovietice. A fost un proces extrem de subtil care, In cele din urma, a facut ca nici Marea Britanie si nici Statele Unite sa castige ceva. Punctul lor de vedere a fost mult mai simplist: trupele sovietice controlau deja jumatatea continentului, Stalin trebuia sa se simta In siguranta. El trebue cooptat In sistemul de securitate mondiala, si promisiunile lui, ca va instala sisteme democratice, trebuiau crezute.
** dar un monarh constitutional nu poate fi influentat de interesele sale personale, dar nici nu poate asista cu facilitate latragica prabusire a patriei sale, doar pentru ca Maresalul considera aceasta o problema legata de "onoarea" sa personala. Monarhul constitutional reprezinta pe toti romanii si le apara interesele. In fata unor asemenea responsabilitati considerentele de ordin personal nu conteaza.
** Condamnarea sa la moarte reprezenta o capcana si pentru mine; daca l-as fi gratiat, as fi fost infierat "nazist"; daca Insa i-as fi refuzat gratierea, as fi fost considerat lispt de "patriotism". Maresalul a Inteles bine aceasta dilema si de aceea a refuzat sa faca cerere de gratiere.
** A survenit apoi, la 23 August 1939, Pactul Hitler-Stalin, cu ale lui protocoluri secrete, prin care cei doi dictatori isi Imparteau Europa de Centru si de Rasarit. In urma acestui Pact, noi pirdeam Nordul Transilvaniei dat Ungariei, Basarabia si Nordul Bucovinei si Regiunea Hertei date Uniunii Sovietice.
** Rege al Rmaniei era pe atunci tatal meu, Carol al II-lea. El nu se opusese trunchierii teritorului, nu putuse sa se opuna, nu se crezuse mai mare si mai tare decat conducatorii Angliei si Frantei. De altfel, razboiul izbucnise, Franta ocupata ceruse armistitiu, iar Anglia, gratie curajului mobilizator al lui Churchill, tinea anevoios fata neIncetatelor atacuri aeriene germane.
** Intre timp noi, Romanii, ne piteam In coltul nostru, Infricosati nu numai de prea puternica alianta nazisto-comunista, dar si de nelegiuirile comise de legionarii din Garda de Fier, organizatie sprijinita de Germania nazista.
** In sbuciumata Europa de atunci, Regele Carol al II-lea acautat sa castige timp si, luand masuri Impotriva legionarilor, dar nu foarte aspre de frica lui Hitler, a hotarIt, In cele din urma, sa evite cu orice pret o dictatura legionara. A constituit astfel o dictatura a sa proprie, pentru ca Hitler sa nu se Impotriveasca regimului de democratie parlamentara din Romania, deci Garda de Fier sa nu ia puterea.
** Dictatura fie ea cat de putin aspra, nu poate fi pe placul Romanilor! Si In Septembrie 1940, dupa doi ani de dictatura regala, tatal meu a fost constrans sa paraseasca tara. O cerusera leginonarii In strada, chemandu-l la putere pe Generalul Ion Antonescu, iar partidele politice, desi anti-legiionare, erau si ele de parere sa fie detronat Regele dictator, ale carui tergiversari si, In plus aventuri persnale, devenisera impopulare.
** Planuind sa atace Uniunea Sovietica, Hitler a acceptat In cele din urma sa-l sustina pe Antonescu Impotriva legionarilor care, In Ianuarie 1941, facusera sangeroasa rebeliune pentru a-l Inlatura pe General si sa ramana ei singuri la putere. Arnmata germana avea nevoie de armata romana In planurile sale, deci de Generalul Antonescu.
** Acestor preliminarii ale Actului de la 23 August 1944, se cuvine sa le adaug faptul ca Aliatii occidentali, cu care dl Maniu nu Incetase de a avea contacte, stabilisera "de facto" la Intrunirea lor
de la Casa Blanca, In 1943, ca primul ajuns Intr'o tara eliberata, sau eliberandu-o de nazisti, va avea dreptul sa o ocupe.
** Cand i-am spus Maresalului ca nu-mi mai lasa decat o ultima solutie, conform Intelegerii, Capitanul, Impreuna cu subofiterii, au patruns In salon. Vad Inca scena, o scena dramatica, cu noi, totiactorii ei, prinsi de disperare. Stiam prea bine ca nu avusesem Incotro, ca pentru a salva un om ori cat de mult respect merita el, nu se putea sacrifica tara.
** Singurul dintre cei patru mari, care au venit la Palat, a fost Patrascanu. Era Insotit de un necunoscut, pe care mi l-a prezentat sub numele de Ceausu. Aveam sa-l mai Intalnesc pe urma. Era Emil Bodnaras, ofiter dezertor din armata romana, care sosise clandestin de la Moscova.
** Occidentalii Isi facusera iluzii asupra lui Stalin si au fost desamagiti.
** Hitler nu Indraznise sa ma detroneze de frica sa nu-i supere pe romanii de care avea nevoie pentru graul si petrolul lor, pe care le cumpara, ce e drept. Apoi pentru a-i asocia In razboi, nu a cerut detronarea mea dintru Inceput;
** In 1946, comparand dictatura lui Antonescu cu cea a lui Groza si Dej, prima li se parea, si evident lucru, incomparabil mai blanda, precum e evident si faptul ca Actul de la 23 August nu fusese Indeplinit pentru a lasa comunistii sa ia puterea, ci pentru a ne elibera de puterea lui Hitler si a ne redobandi drepturile atat nationale cat si individuale.
** Nici pe mine nu au reusit sa ma compromita. Era vadita capcana lor: daca-l gratiam pe Maresal, as fi fost declarat ca fiind nazist; daca refuzam sa-l gratiez, i-as fi suparat pe Romani. Dar iata, Maresalul a refuzat sa faca cerere de gratiere. Era prea scarbit ca sa mai tina la viata.
Dupa Decembriw 1989 figura Maresalului Antonescu a devenit tot mai populara si In multe orase ale tarii i s'a ridicat busturi si statui In pietele publice. In enormul vid lasat de comunisti In sufletul natiunii, lumea este Insetata de idoli care sa le umple golul din suflet, care sa le fie un suport moral.
Este constiinta nationala care se vrea exprimata prin mari personalitati care sa le Intruchipeze nazuintele patriotice. Maresalul Antonescu a dus un razboi de reIntregire a tarii si eroismul acelor vremuri dainuie Inca In sufletul multora. Asa este perceput Ion Antonescu In marea constiinta nationala care trece usor peste unele scaderi ce le-a avut. I se pastreaza In amintire doar momentele importante si realizarile pozitive cum au patruns ele In sufletul colectiv.
Pentru un observator si un cercetator mai sever, cat si pentru membrii Miscarii Legionare care au jucat un rol determninant in cursul acelor evenimente care l-au propulsat pe Antonescu in fruntea taii, imaginea lui Ion Antonescu sufere schimbari substantiale. Manifestantii care au demnonstrat Intre 3 si 5 Septembrie 1940 In fata Palatului regal si care cereau adicarea Regelui, au fost mobilizati de catre Comandantul Miscarii Legionare prin manifestele lansate. Dupa afirmatia lui C.W. Forester In "Fenomenul Legionar", (ed. Romanian Historical Studies, Florida, USA), oligarhia romana, In frunte cu Regele Carol II a cultivat trei generali cari, in caz de criza sau la nevoie, ar fi fost capabili sa conduca Statul si sa le protejeze interesele: Argesanu, Radescu si Antonescu. Primul rol al lui Radescu a fost recrutarea dizidentului Stelescu din Miscare, cu sarcina de a-l lichida pe Codreanu. Dupa aceasta esuare Radescu a intrat In adormire pana In toamna aului 1944, cand a fost readus pentru a salva ce se mai putea salva pentru interesele oligarhiei. Rolul lui Argesanu a fost consumat dupa pedepsirea lui Armand Calinescu, cand Carol l-a adus la sefia guvernului cu sarcina de a continua opera lui Armand Calinescu, de a lichida Miscarea Legionara. Argesanu a ordonat In aceeasi zi Impuscarea la discretia sefului jandarmeriei judetene a cate trei legionari in fiecare judet la alegere, care au fost expusi timp de trei zile In pietele publice pentru a Ingrozi lumea, cat si asasinarea celor din Inchisori si lagarele de internare Miercurea Ciuc, Vaslui si Ramnicu Sarat.
Pe cel de al treilea general, Ion Antonescu, sub presiunea demonstrantilor din piata Palatului Regal In primele zile ale lui Sept. 1940, Regele l-a chemat la sefia guvernului In speranta ca va putea Innabusi demonstratiile cu ajutorul armatei si-i va putea asigura continuarea domniei. Comandantul unitatilor mlitare din Bucuresti era generalul Coroama, care se gasea si el In momentul acela la Palat. Cand Regele i-a cerut lui Antonescu sa traga In demonstranti, Antonescu i-a cerut lui Coroama, comandantul direct al unitatilor din Bucuresti, sa traga in demonstranti. Generalul Coroama a refuzat, motivand ca Regele a cedat o treime din teritoriul tarii si nu s'a cerut armatei romane sa traga un glont, si acum i se cere sa traga In propriul tineret, cel chemat sa apere frontierele tarii ?
Nu ! Nu trag!
Atunci Antonescu i-a raspuns Regelui ca nu trage nici el. In fata acestui refuz, Regelui nu i-a ramas decat sa abdice, dupa ce Il numeste pe Antonescu drept Conducator al Statului. Adica Antonescu a ajuns Conducatorul Statului roman datorita demonstrantilor din fata Palatului regal mobilizati de seful Miscarii Legionare, demonstranti cari cereau adicarea Regelui, si a refuzului Generalului Coroama de a trage In demonstranti.
Antonescu nu vrea si nu poate sa-l salveze pe Carol, dar Ii garanteaza totusi siguranta plecarii si sa ia cu el ce vrea. In 42 de vagoane Regele a Incarcat toata bogatia Palatului Regal, care era de fapt o comoara a Statului Roman.
Antonscu face apel la partidele politice Taranesc si Liberal pentru formarea unui guvern. Ei refuza pentru a nu se compromite Ib fata democratiilor occidentale cu participarea la o guvernare sub conducerea unui militar, si sa fie obligati sa accepte alianta cu Germania hitlerista. Adica pretinsul prestigiu politic al partidelor In fata democratiilor vestice a primat In fata obligatiei de a servi tara. In aceasta situatie Antonescu a fost obligat sa apeleze la Miscarea Legionara, care a acceptat sa participe la guvernare, cu atat mai mult cu cat a fost ea aceea care l-a alungat pe Carol si a creat vidul In comducerea Statului.
La prima ocazie ce i s'a oferit lui Antonescu, la marea manifestatie legionara din 6 Octombrie 1940, adica abia la o luna de zile de la Inscaunare, a cerut Comandantului Miscarii sa i se transfere sefia, Miscarii pentru a-si asigura si forta politica proprie In conducerea Statului, cerere care i-a fost refuzata. Cu Antkinescu la conducerea Miscarea, eavnu ar mai fi fist Miscarea creata de Ciodreanu, ci cu totulmaltceva. Antnescu, nafara de ambitii politice, nu avea nicjo idelogie. El servera stapanul, si stapanul tarii era Inca oligarhia. Atunci sprijinit de oligarhia romana si de conducerea Evreilor din tara, si dupa ce si-a asigurat In prealabil si sprijinul militar al Germaniei Intr'o vizita efectuata lui Hitler, a pus la cale lovitura de stat din 21 Ianuarie 1941. Prin asta el s'a descotorisit de Miscare si si-a castigat mana libera pentru a o putea prigonii In continuare, conform obligatiei contractate la investirea sa cu functia de Conducator.
Ce spune C. W. Forester, autorul cartii "Fenomenul Legionar", despre Antonescu si relatiile sale cu Miscarea Legionara:
_______________________________
