Cea dintai publicatie legionara aparuta dupa sfarsitul celui de al doilea razboi mondial a fost gazeta "Dacia". Primul numar al "Daciei" a vazut lumina zilei la Paris, In Decembrie 1945, tiparita In trei limbi: romana, franceza si engleza. "Dacia" nu este numai cea dintai foaie legionara aparuta dupa capitularea Germaniei, ci si primul ziar anti-comunist al exilului romanesc.
Ideea scoaterii unei gazete legionare In exil s'a cris-talizat In Iulie 1945, In cursul unei consfatuiri la care au participat, In gradina Luxembourg, inginerul Dumitru Mihaes-cu, Dr. Faust Bradescu si Ion Tolescu. Ca subtitlu al gazetei s'a pus " Organ du Mouvement Patriotique Roumain" , iar ca deviza "Pro Patria Semper" . La echipa fondatorilor s'a adaugat apoi si alte elemente legionare sau prieteni ai Miscarii: Dr. Petre Popescu, Avocat D. Paulescu, Capitan Stefanescu-Govora, Paul Diaconescu, Alexandru Hortopan si altii. Ajutorul banesc pentru tiparirea gazetei a fost procurat prin sacrificiile facute de catre grupul legionar de la Margi-val , localitate unde acest grup lucra la o unitate militara americana, de sub comanda lui Andrei Costin, ajutat de Dumitru Paulescu.
Primul numar al Daciei a fost scos In 3.000 exemplaresi a reprezentat un triumf al spiritului de sacrificiu al Miscarii. Se relua o ofensiva Intrerupta de starile turburi cari au urmat dupa capitularea Germaniei.
Ca sa ne dam seama de Indrazneala de a scoate un ziar legionar la Paris In 1945, e suficient sa pomenim cateva trasaturi caracteristice ale atmosferei de atunci din Franta. Dupa Infrangerea Germaniei, comunismul francez canta victo-ria pe toate drumurile. O cadere a Frantei In mainile lor parea iminenta. In guvern detineau o multime de posturi de coman-da. Indemnurile la uciderea colaboratorilor cu Germanii erau la ordinea zilei, iar crimele politice se tineau lant. Un simplu anunt anonim era suficient pentru ca cineva sa fie detinut.
Importanta acestei actiuni pentru exilul romanesc - primul semn de alarma contra cutropirii patriei noastre - a fost imediat sesizat de oficiosul comunist "L'HumanitI". Intr'un editorial semnat chiar de redactrorul sef, HervI, a denuntat opiniei publice, Intr'o forma vehementa, presarata de toata gama de injurii caracteristica presei comuniste, ziarul expresie a unei "coloane de fascisti romani" , "resturi ale bandelor hitleriste", care Incercau sa-si manifeste prin aceasta foaie o ultima tresarire de viata. Ziarul "L'Humani-tI" se Insela, caci aparitia "Daciei" nu era o ultima svacnire de viata a Miscarii, ci semnalul reluarii unei lupte contra aceluiasi inamic. In exil, ca si In tara. Miscarea Legionara punea bazele miscarii de rezistenta.
Cu Intreruperi inerente Imprejurarilor, "Dacia" si-a continuat aparitia pana In Septembrie 1946, cand o parte din echipa redactionala a emigrat In Brazilia. In aceasta tara gazeta si-a reluat sborul, avand aceeasi formatie de redactori, bucurandu-se In plus de colaborarea Prof. I.G. Dimitriu, Ale-xandru Francu, Marcel Preotescu, Al. Petre Silistreanu, NicuIancu si Crisu Axente. Un timp oarecare "Dacia" a aparut tiparita, dar mai tarziu, din cauza lipsurilor materiale, s'a recurs la sistemul mai ieftin al mimeografierii. Este "Dacia Seria Noua" , avand ca redactor-sef pe Dr. Faust Bradescu.
"Dacia" a ajuns iarasi sa fie imprimata cand s'au editat doua numere exceptionale, unul In 1957, Inchinat aniversarii a 30 de ani de la Intemeierea Miscarii Legionare si al doilea, In 1958, Inchinat evocarilor a 20 de ani de la asasinarea Capitanului. Ambele numere, aparute In conditii tipografice exceptionale, contin o bogatie de material peste care viitorii istorici ai Miscarii nu vor putea sa treaca. Numerele speciale au aparut sub conducerea directa a ingine-rului Dumitru Mihaescu si cu colaborarea lui Nicu Iancu, Victor Carap. Dumitru Nicolau, Marcel Preotescu.
Sub conducerea priceputa si de Inalta calitate inte-lectuala a Dr. Faust Bradescu, "Dacia" Isi continua aparitia, transformandu-se Intr'o editura de lucrari legionare In limbi straine si romaneste, In care a aparut pana acuma trei carti de mare valoare pentru cunoasterea Legiunii si a problemelor romanesti.
In anul 1948 se iveste In Austria un nou centru de afirmare legionara In publicatiile exilului. La 1 August 1948, cunoscutul luptator nationalist Ion V. Emilian, fost capitan In Armata Nationala, scoate un buletin de informare al romani-lor din Austria, Intitulat "Rosu-Galben si Albastru" . Nume-rele 1 si 2 au fost scoase exclusiv de Capitanul Emilian. De la numarul 3 , Noembrie 1948, s'a asociat la publicare si Mircea Dimitriu.
Activitatile Miscarii luand proportii, s'a simtit nevoia unui organ de informare mai amplu, prin care sa se intensi-fice propaganda anti-comunista din exil. In locul buletinului "Rosu-Galben si Albastru" si In continuarea lui, apare zia-rul " Vestitorul" . Ion V. Emilian accepta sa lucreze In noul cadru, continuand sa Indeplineasca functiunea de redactor responsabil si secretar al redactiei. Miscarea dadea articolul de fond si editorialul, iar Emilian acoperea stirile din tara si pagina germana. Primul numar al V estitorului , de astadata tiparit, apare In Aprilie-Mai 1949 la Linz, oras unde Isi avea resedinta Emilian si unde aparuse pana atunci si buletinul "Rosu-Galben si Albastru .
De la numarul 8, Iulie 1949, "Vestitorul' castiga co-laborarea inginerului Virgil Velescu. Cu intrarea lui Velescu In redactie, 'Vestitorul" face un mare salt calitativ, devenind In cursul anilor cea mai buna gazeta politica a exilului. In acest numar apar doua articole cari marcheaza noua etapa: "O Chestiune de Constiinta" a inginerului Velescu si "Lec-tia de la Segarcea, scris de Mircea Dimitriu.
Colaborarea Capitanului Emilian continua. Pentru a asigura unitatea de spirit a gazetei, se formeaza si un comitet de redactie din Emilian, Virgil Velescu, Mircea Dimitriu, Mircea Barbulescu si profesul Vladimir Petrovici. Acesta din urma paraseste Austria la sfarsitul anului 1949. Din aceasta perioada dateaza si colaborarea regretatului profesor Ion San-Georgiu. Comitetul, minus Petrovici, continua sa asigure pu-blicarea Vestitorului pana la nunmarul 24, aparut In Februa-rie-Martie 1952.
In primavara anului 1952 Capitanul Emilian a consi-derat ca interesele lui politice si personale sunt incompatibile cu postura de redactor al unei gazete legionare si s'a despartit de redactie. Cum Insa gazeta era Inscrisa pe numele sau (Dr. Emilian Ionescu, Linz) si cum de alta parte, printr'o scri-soare, a cerut In mod categoric Incetarea aparitiei "Vestito-rului" , organizatia legionara din Austria a fost obligata sa schimbe numele gazetei pentru a nu se naste confuzii si a nu crea prejudicii nici Capitanului Emilian.
Noua gazeta, In fond aceeasi ca spirit si perspectiva politica, se chiama "Vestitorii" , si se tipareste la Salzburg. Primul numar al "Vestitorilor" apare In Decembrie 1952, avand ca redactor responsabil pe Mircea Barbulescu, iar ca proprietar-editor pe Sandu Marin. Tiparirea ziarului este asigurata de Vasile Mailat.
"Vestitorii" se tipareste la Salzburg pana In 1953. In Decembrie 1953 urmeaza un numar special, tras la mimeograf, cu comentare si documente In legatura cu "Procesul legionar din Romania" , 9-12 Octombrie 1953. Urmeaza o lunga pauza, impusa de gravele turburari din Miscare, care au avut loc In anul 1954.
In timpul sarbatorilor Craciunului din anul 1953, Golea propune sa se cumpere o mica tipografie si sa se instaleze Intr'o Incapere proprie, care sa serveasca In acelas timp de redactie si de sediu al organizatiei legionare din Germania. Borobaru, Puiu Traian si Velescu Isi Insusesc idea, Comandantul o aproba, si In modul acesta s'a ajuns la reali-zarea complexului tipografic din Mgnchen, Dachauerstrasse 119. Toata greutatea Intreprinderii a cazut asupra inginerului Traian Golea, care a depus o munca titanica pentru a asigura existenta si buna functionare. Tipografia s'a cumparat exclusiv din modestele sascrificii facute de legionarii raspanditi In toate colturile lumii.
Primul numar din "Vestitorii" , In tipografie proprie, a aparut In August 1954. Redactor responsabil este Virgil Velescu, iar editor-proprietar, Traian Golea. In acelas timp comitetul de redactie hotareste sa scoata si o alta foaie,consacrata mai mult starilor interne ale exilului. Noua gazeta, "Exilul Romanesc" , apare In Septembrie 1954 si continua cu regularitate In fiecare luna, In timp ce "Vestitorii" nu ieseau decat odata la doua luni. Echipa redactionala de baza era formata din patru persoane: Inginerul Velescu, om de vasta cultura, neegalat In cunoasterea politica internationala, Dr. Constantin Sassu, un profund cunoscator al istoriei romanesti, Mircea Barbulescu, specialist In problemele dominatiei comu-niste din Romania, si Grigore Manoilescu. In afara de acestia, Puiu Traian, Vasile Mailat, Traian Borobaru si Mircea Dimi-triu ajutau la sustinerea Intreprinderii si scoaterea gazetelor cu colaborari ocazionale, material documentar, idei, impul-suri si sprijin material.
Risipirea elementelor cari formau nucleul redac-tional au Impiedecat continuarea acestei opere fecunde. Mai Intai Isi Inceteaza aparitia "Exilul Romanesc" In Mai 1956, iar In Decembrie 1956 apare ultimul numar din Vestitorii. Redactorul principal, Virgil Velescu, manat de nevoile existentei, paraseste Germania si se instaleaza In Franta, Traian Puiu se muta la Viena din aceleasi motive si toti ceilalti sunt obligati sa Isi ia diverse servicii pentru a-si castiga existenta.
In anul 1952, presa legionara din exil si-a atins apogeul de afirmare. La Madrid, din initiativa Comandan-tului, ia nastere gazeta "Libertatea", sub conducerea lui Vasile Iasinschi. Din comitetul de redactie fac parte Profesorul Ion Protopopescu, Crisu Axente, Vladimir Petro-vici, Aurel Rauta, Gheorghe Uscatescu si Ciril Popovici. "Libertatea" cunoaste perioada de maxima stralucire In 1952. Din toamna anului 1953, debilitarea generala a pozitiilor MIscarii atrage dupa sine si debilitarea acesteigazete, care se mai afirma pentru catva timp pentru a disparea definitiv.
Tot In anul 1953 apare la Buenos Aires revista "Insemnari" , sub priceputa conducere a lui Radu Ghenea, fost ministru al Romaniei la Madrid. Revista a aparut cu o impresionanta regularitate un an de zile, numarand printre colaboratorii permanenti pe Grigore Manoilescu, Mateescu, Francu, Toader Ioras, Emil Popa si Ovidiu Gaina. De Inalt nivel intelectual, "Insemnarile" s'au distins si prin marele interes ce l-au starnit Intre fruntasii emigratiilor straine. In fiecare numar aparea si un interview luat unei personalitati politice de dincolo de cortina de fier. Promotorul si directorul revistei, Radu Ghenea, parasind Argentina, Isi Inceteaza aparitia si "Insemnarile" .
Intre timp la Mgnchen, Traian Golea ofera o noua oportunitate Miscarii sa Isi exprime punctul de vedere asupra problemelor exilului si luptei de eliberare. In Iunie 1960 vede lumina zilei "Sentinela" , avand ca subtitlu "In slujba luptei de eliberare", iar ca redactor responsabil si editor-proprietar figurand Traian Golea.
"Sentinela", cu Intreruperi inrente situatiei precare In care se gasesc toti legionarii dupa 20 de ani de exil, continua si astazi (1963) sa apara.
Paralel cu gazetele si revistele Miscarii, gandurile noastre au gasit adapost si In alte organe ale exilului. De semnalat In primul rand este revista literara "Carpatii" . Direc-torul revistei, dl Traian Popescu, a Inchinat doua numere Miscarii Legionare, unul In 1958, cu prilejul Implinirii a 20 de ani de la moartea Capitanului, si altul In 1962, cand s'au Implinit 25 de ani de la caderea pe frontul de la Majadahonda a eroilor Mota si Marin. Prin bogatiamaterialului documentar publicat referitor la cele doua evenimente cruciale din viata Legiunii si prin exceptionalele articole si colaborari, revista " Carpatii" a adus o contributie de mare pret la conturarea istoriei legionare. Numerele comemorative din revista "Carpatii" , ca si cele aparute In "Dacia", vor constitui un isvor informativ si interpretativ important pentru istoricul de maine al Miscarii.
Daca Incercam acum sa asvarlim o privire retrospec-tiva asupra presei legionare din exil, ceea ce ne isbeste, fara Indoiala, este iregularitatea de aparitie a diferitelor gazete sau reviste. Unele au dainuit mai mult, altele mai putin. Unele s'au stins repede, ca un meteor, altele le-au luat locul, dar nici ele nu au avut o soarta mai buna. Vicisitudinile presei legionare din exil reflecta conditia tragica a desradacinatului. Cu oameni vanturati de nevoile existentei In toate colturile lumii, nu se poate asigura o lunga durata a unei publicatii. Aceeasi experienta au facut-o si alte grupe, cu exceptia cator-va gazete care se bucura de sprijinul unor oficine straine. Dar In schimbul banilor ce-i primesc ca subventie pentru sustine-rea gazetelor lor, conducatorii lor Isi pierd libertatea politica, bunul cel mai pretios al unui exilat.
Valoarea presei legionare din exil consta In atitudinea ei cristalina, neInfeudata niciunui interes strain. Linia noastra n'a suferit nici o schimbare de la ocupatia tarii si pana astazi. Ne-am expus parerile cu curaj, adeseori cu temeritate, si am lovit oriunde inamicul cauta sa-si faca culcus sau sa Intinda curse ideologice sau politice exilului. Multe conspiratii din exil au fost zadarnicite gratie acestei vigilente permanente si multi exilati, cari erau pe punctul de a cadea In categoria "idiotilor utili" , au fost readusi pe linia justa de gandire.
Oricate Intreruperi, opriri, pauze, ar fi facut presalegionara din exil, nu e mai putin adevarat ca aceasta presa n'a disparut niciodata. Din substraturi profunde, energia legionara a tasnit din nou, afirmandu-se sub alta forma. Cand unii au obosit, si unele publicatii au disparut, altii au ridicat torta spiritului legionar si l-au agitat In lume.
__________________
Nota. Acest articol mi-a fost trimis de catre Comandant spre publicare, sub semnatura "Colectia Omul Nou", In 1963, cand Inca scoteam " Sentinela". La scurt timp dupa aceea mi-a comunicat sa nu-l mai public. De ce? Nu stiu. De atunci acest manuscris a ratacit printre hartiile mele si'n ultima vreme am dat peste el. Il public acum, sub semnatura Comandantului, ca completare la istoria Miscarii Legionare.
La Madrid Falanga avea un post de emisiune radio "Alerta", pe unde scurte. Miscarea a obtinut permisiunea din partea Falangei ca zilnic sa difuzeze un program de 20 minute spre Romania. Pentru asta era nevoie de cineva care sa se ocupe de redactarea buletinului de stiri, treaba pentru care In Aprilie 1957 am fost chemat la Madrid.
Comandantul cu Doamna traiau la Madrid Intr'o casa destul de Incapatoare din strada Jorge Juan Nr. 183. In aceasta casa mai traia si Georgel Demetrescu si Ghita Costea, peste care acum am venit si eu.
Georgel Demetrescu avea excelente relatii atat la Falanga cat mai ales la Ministerul de Externe. El mi-a deschis usa la biroul presei, unde soseau zilnic toate buletinele de stiri din marile capitale, stiri care nu apareau mereu In presa si mai ales nu erau deformate. De aici era foarte usor sa culegi informatii pentru o emisiune de 20 minute.
Comandantul avea zilnic un comentar, pe care-l citea singur. Georgel Demetrescu avea si el uneori un comentar al sau, sau gaseam eu un subiect care sa faca obiectul unui comentar scurt. In plus, trebuia sa umplu restul timpului cuun buletin de stiri, pe care-l citea tot Georgel Demetrescu, care avea o voce placuta de bariton.
Emisiunea a durat pana In Decembrie 1957, cand Falanga, sub presiunea guvernului, a fost nevoita sa ne retraga permisiunea. La randul sau, guvernul spaniol a fost si el presat, sub amenintarea de sanctiuni economice, de catre guvernul american, care-i cerea sa interzica aceste emisiuni spre Romania. Spania era nationalista, si ca atare nu era controlata de fortele "democrate" din restul lumii occidentale, ori aceste forte au hotarIt ca In lumea dominata de comunism sa nu patrunda stiri Intr'un alt spirit decat cel al "democratiilor occidentale" . Ele nu combateau comu-nismul, ci promovau o politica de coexistenta Intre cele doua lumi.
PRESA LEGIONARA IN EXIL
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
TESTAMENTUL POLITIC AL LUI
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12
_______________________________
