Draga camarade ........................
Umare lansarii si raspandirii brosurii camaradului Ovidiu Gaina, "Crampeie din sbuciumul Exilului", In care de la Inceput si pana la sfarsit Il ataca pe dl Horia Sima ca om si Comandant al Miscarii, Incat se poate afirma ca acesta a fost singurul scop al publicarii acestei brosuri, m'am simtit obligat sa raspumd nedreptelor afirmatii si acuzatii pe care le contine.
In acest scop am redactat brosura "Raspuns afirmatiilor camaradului Ovidiu Gaina In brosua respectiva. Ca documentare pentru afirmatiile mele alatur:
- Scrisoarea camaradului Mircea Emil din 26 Decembrie 1953, adica atunci cand s'au Intamplat lucrurile, scrisoare adresata lui Costin, omul In cauza, si care a fost trimisa tot atunci si altor persoane implicate In acest "scandal", scrisoare care desvaluie cu totul alte stari de lucruri ale incidentului "Doamna Costin", stari care contrazic afirmatiile camaradului Ovidiu Gaina.
- Scrisoarea dlui Grigore Manoilescu, fost director al oficiosului Miscarii Legionare "Buna Vestire" pana In Februarie 1938, si apoi Ministru al Propagandei In Guvernul de la Viena, scrisoare prin care se explica originea si rostul cartii Preotului Stefan Palaghita aparuta In Buenos Aires In 1951, carte scrisa pentru nevoile regimului comunist din tara In actiunea sa de a extirpa ultimele vestigii ale Miscarii Legionare, si care dovedeste ca ruptura In Miscare nu a Inceput In 1953, cum vrea sa ne convinga camaradul Ovidiu Gaina, ci mult Inainte, chiar imediat dupa asasinarea Capitanului si care apoi s'a Ingrosat pe parcursul prigoanelor care s'au tinut lant si al unui exil fara sfarsit si fara perspective.
- Si ca o a treia anexa mai atasez "Testamentul politic" al lui Vasile Posteuca, figura proeminenta legionara din vechile cadre si care a fost foarte activ In favoarea rupturii din anii 1953/54, dar care dupa 18 ani, In 1972, constata cu durere ca drumul apucat de ei In 1953/54 a fost gresit, si-si implora camarazii rataciti sa reintre sub ascultarea aceluia care singur detine " responsabilitatea " pentru destinul Legiunii, Horia Sima .
13 August 2001
Traiasca Legiunea si Csapitanul,
Traian Golea
1. Mircea Dimitriu 10
2. Dumitru Cretu 10
3. Mircea Nicolau 10
4. Anastasii Predescu 10
5. Alexandru Ronnett 5
6. Suru Serban 5
7. Marcel Cozma 3
8. Mihail Giurea 3
9. Ilie Sturdza 3
10. Victor Carap 3
11. Alexandru Fonta 3
12. Gheorghe Jijie 3
13. Grigore Oprita 3
14. Claudiu TIrziu 3
15. Ovidiu Gaina 1
16. Grigore Caraza 1
17. Michael Ronnett 1
18. Vianor Ronnett 1
19. Erast Calinescu 1
20. Preot Nicolae Zelea 1
21. Vlad Aurel 1
22. Dumitru Perceli 1
23. Nicolae Lungociu 1
24. Gheorghe Stanescu 1
25. Nita Nicolae 1
26. Preot Gh. Calciu 1
27. "Puncte Cardinale" 1
28. Mircea Banciu 1
Total distribuite 88
Rezerva 12
Trase 100
Raspuns afirmatiilor camaradului Ovidiu Gaina In brosura:
Citind aceasta cartulie, pe langa gustul amar ce mi l-a
lasat, am ramas si cu o persistenta Intrebare: ce l-a putut determina
pe camaradul Ovidiu Gaina sa scrie aceasta carte si mai ales
insistenta sa ca ea sa ajunga sa fie citita de cat mai muita lume,
In special de tineret ? La unele critici si nedumeriri exprimate, ni s'a
raspuns cu: "Adevarul trebue cunoscut de toata lumea, daca vrem
sa mergem pe drumul drept al Legiunii. Adevarul, si numai Adevarul".
Daca camaradul Gaina vroia sa spuna adevarul, ar fi trebuit
sa-l spuna atunci cand l-a aflat, cand era manat de revolta. Acest
pacat, aceasta gresala a Comandantului este cunoscuta In lumea
legionara de atunci. La timpul respectiv s'a Intocmit un dosar care a
circulat, a fost colportat atat de dizidenti cat si de agentii comunisti
care au Impanzit exilul Incat nu a ramas om caruia sa nu i se fi
oferit dosarul. Si mai pe urma dizidentii nostri n'au incetat sa faca
caz de acest incident. Si atunci din nou intrebarea: ce urmareste
camaradul Gaina cu aceasta carte acum, pe care oricum ai intoarce-o, nu-i poti atribui nimic bun. Dimpotriva, mareste haosul existent.
Dar, asa cum constata si camaradul Mircea Emil in scrisoarea
adresata lui Costin la vremea respectiva, "s'a format o coalitie a
unor elemente din Miscare dornice de rasbunare, care au urmarit nu
atat sa faca cunoscuta gresala Comandantului, cat sa distruga
Miscarea Legionara.
Mircea Emil:
"Motivul durerii mele nu e ca as fi partizan al unuia sau altuia, ci pentru ca, spre deosebire de foarte multi, eu vad ca actiunea d-tale nu loveste in Horia Sima ca om, ci ca sef al Miscarii, urmarind moartea din punct de vedere spiritual si moral al Sefului Miscarii."
"Problema astfel pusa este foarte grava, este mai grava chiar decat moartea Capitanului, pentru ca lovitura incercata nu atinge numai persoana sefului Miscarii, ci Insasi Miscarea."
Daca aceasta constatare a camaradului Mircea Emil ar putea fi pusa eventual la Indoialaa, tinand seama de atmosfera de atunci incarcata de patima si ura, actiunea de acum a camaradului Gaina vizeaza exclusiv calitatea de sef al Miscarii Legionare. El nu se limiteaza la incidentul In sine, ci pune de la Inceput si pana la sfarsit sub semnul unor insufuciente insasi calitatile sale de baza ca legionar, iar activitatile sale sunt prezentate toate cu deficiente, ca fiind toate prea "politice", sau soldate fara rezultate satisfacatoare. Camaradul Gaina spune ca viata lui Horia Sima a fost adaptata conditiilor de prigoana, obligat sa recurga la cai si mijloace care sa-i asigure scaparea cu viata si succesul, de unde ar rezulta o abatare de la linia legionara, care nu ar trebui sa cunoasca astfel de tertipuri.
Apoi Il descrie ca incorect In contactele sale cu legionarii, Intrucat Ii place sa asculte barfa si cultiva adularile. Ca nu-i place sa aiba presa legionara, si In cea care totusi era, nu insista asupra liniei legionare pentru a nu fi considerat ca atare. Ii recunoaste inteligenta sclipitoare si discernamantul, dar Ii subliniaza lipsa de religiozitate si traire legionara.
Acesta este Horia Sima dupa descrierea camaradului Ovidiu Gaina In anul domnului 2001, la 8 ani dupa moartea sa. In acest fel camaradul Gaina vrea
- sa dea un vot de blam Forului Legionar care, la 6 Sept. 1940, l-a proclamat drept urmas al Capitanului. In componenta acelui For a intrat tot ce avea In acel moment Legiunea mai bun si mai reprezentativ. Au participat toti cei trei Intemeietori In viata ai Legiunii, Comandanti ai Bunei Vestiri Radu Mironovici, Corneliu Georgescu si Ilie Garneata; apoi Comandantii Bunei Vestiri Mile Lefter, Vasile Iasinschi, Colonel Stefan Zavoianu, Aristotel Gheorghiu si Popescu Buzau. Insusi Constantin Papanace, cand a venit In tara din Germania, i-a dat onorul si l-a recunoscut ca sef al Miscarii Legionare. Este total gresita versiunea ca Regele Mihai l-ar fi numit drept sef al Miscarii Legionare pe Horia Sima opt zile mai tarziu, la 14 Sept. 1940, cand a fost proclamat Statul National Legionar printr'un Decret Regal, care l-a confirmat doar pe Horia Sima in pozitia de sef al Miscarii si Vice-Presedinte al Consiliulkui de Ministri. Motivul care a determinat acel For sa ia aceasta hotarIre In mod unanim si de o deosebita responsabilitate, este exprimat mai tarziu de un martor al timpului, Vasile Blanaru-Flamura, (nu tocmai un admirator al lui Horia Sima), In cartea sa "Generalul Antonescu In camase verde", In urmatoarele cuvinte: "Curajul, tenacitatea si iscu-sinta de a actiona ale acestui tanar legionar In cele mai primejdioase Imprejurari din istoria Legiunii au contribuit nemijlocit la afirmarea lui Horia Sima ca luptator de autentica anvergura, impunandu-se tot-odata ca cel mai autorizat succesor al Capitanului."
Apoi camaradul Gaina mai
- vrea sa dea un vot de blam conducerii Germaniei, care la 23 August a facut apel la el, la Horia Sima, si nu la adversarii sai, pentru a forma guvernul national de la Viena, cu toate declaratiile acestora de lealitate fata de Germania, si acuzandu-l pe Horia Simaca prin fuga sa In Italia ar fi tradat interesele Axei. .
- Si cel mai dur vot de blam vrea sa-l dea lui Vasile Posteuca care, dupa 18 ani de despartire, constata ca drumul apucat de ei a fost gresit, si de pe patul de moarte Ii implora pe toti sa reintre sub ascultarea lui Horia Sima, ca fiind singura cale de salvare a Legiunii.
- Si vrea sa ne dea si noua, celor care am ramas langa Comandant, un dur vot de blam, considerandu-ne inapti de a recu-noaste deficientele propriului nostru sef. De altfel ne si califica drept excelenti "curieri" si de nimic altceva buni.
- Apoi vrea sa dea un vot de blam si comunistilor care terorizau legionarii In tara pentru a se lepada de Horia Sima, recunoscandu-l astfel ca singurul lor adversar politic.
Deci camaradul Gaina vrea sa ne dea tuturor, prieteni si dusmani, un vot de incapacitate.
Inapoi la scrisoarea lui Mircea Emil:
Pentru ajungerea acestei scrisori a lui Mircea Emil In mainile mele, am de spus urmatoarele: Scrisoarea a fost trimisa lui Grigore Manoilescu care atunci, in 1953-54, se gasea la Mgnchen, venit din Argentina, unde statuse mai multi ani si i-a cunoscut pe toti cei de acolo. El conducea atunci la Mgnchen un institut, reInfiintat fostul istitut Sextil Puscariu din Berlin. La Inchiderea acestui institut, cand dl Manoilescu a plecat in Spania, Intreaga arhiva a ramas la mine la tipografie. Asa am ajuns In posesia ei. Nu am facut niciun caz de ea pana la ivirea cartii lui Ovidiu Gaina, care contrazice continutul acestei scrisori.
Scrisoaerea lui Mircea Emil are valoarea ca a fost scrisa atunci si a fost adresata celui in cauza, Costin, si a fost difuzata apoi altor cateva persoane implicate In scandal.
Referitor la afirmatia unor amici ai camaradului Gaina, ca "Adevarul " trebue sa fie stiut de toata lumea legionara, facurmatoarele observatii:
La pag. 62 camaradul Gaina spune: "...iar Petrascu, Secr. General al Miscarii, a fost prins, Impreuna cu ajutorul sau, Chio-reanu, de catre autoritatile comuniste din tara, si obligat a semna " tratatul de pace ", adica obligatia de a preda toate armele. ....
"Cand a avut loc o Intalnire cu Petrascu si Chioreanu la Bucuresti, i-am comunicat lui Petrascu hotarIrea mea de a pleca in Occident.... si m'a rugat sa-i raportez Comandantului ca a fost nevoit sa semneze " Intelegerea " cu guvernul comunist. La observatia mea, ca noi ar fi trebuit sa continuam lupta In munti cu orice risc, si ca el, Petrascu, ar trebui sa raspunda Comandantului pentru acest act, dupa cateva clipe de gandire, mi-a raspuns: " Era de datoria lui sa vina, ca sef al Legiunii. Poate ar fi gasit o iesire mai buna." In timpul conversatiei Chioreanu tacea si-i tremurau mainile, iar fata i se congestionase." (ca expresie a revoltei sale ca Comandantul n'a venit el In tara, nn).
La 28 Martie 1994 am primit o scrisoare de la dl Chioreanu, (publicata In " In Exil In slujba Neamului" , ed. Rom. Historical Studies, 2000, pag. 164), ca urmare a trimiterii unor carti, In care, referitor la Comandant, Chioreanu spune:
"Trebue sa inteleaga toti, ca asa cum a fost Horia Sima,
a fost cel mai bun si cel mai viteaz dintre noi. A fost eroul care, In
clipa cand a simtit ca este necesar, a Infruntat moartea pentru ca
sa traiasca Legiunea si Patria. Amintesc numai doua momente:
1. Cand a venit In tara din Germania si arestat fiind, a de-clarat: "Da, am venit sa fac o prostie, sa Incerc sa salvez Patria, si
2. Cand la doua zile dupa ce a fost facut ministru, a vazut
ca Regele a vrut doar sa-l faca partas la capitulare In fata
Dictatului de la Viena, si-a dat demisia. Mai erau trei ministri
legionari, mari personalitati, dar nici unul nu a avut curajul si nici
dreapta judecata sa-l urmeze. Si, Doamne, ce frumos ar fi aparutgestul lor In istorie. Numai pentru aceste doua momente istorice, si
ar trebui sa-i ridicam un monument. Dar ele sunt mai multe. Sunt
convins ca istoricii obiectivi Il vor prezenta pe acest om asa cum se
cuvine."
Desigur ca sunt mai multe, chiar mult mai multe motive pentru a-i ridica monument lui Horia Sima. De exemplu, la demisia din guvern pentru a nu fi fost folosit doar ca partas la actul cedarii Ardealului de Nord urmare Dictatului de la Viena, trebue de adaugat
- actiunea temerara intreprinsa cu succes de Horia Sima de a-l alunga pe Carol II de pe tronul Romaniei, pentru a pune astfel capat regimului care a sfartecat Romania Intregita, si sa scape tara de teroarea unui dement.
- Prin asasinarea lui Armand Calinescu de catre echipa Miti Dumitrescu s'a implinit dorinta Capitanului de a fi razbunat.
- Prin alungarea lui Carol si participarea la guvernare cu Antonescu, Horia Sima a readus Miscarea In viata politica a tarii, atunci cand Intreaga oficialitate politica interna si internationala, o considera moarta.
Cei care l-au ucis pe Capitan si toata elita legionara, au procedat in asa fel Incat ea, Miscarea, sa nu mai poata ajunge niciodata sa fie reInviata. Pentru asta s'a lucrat In secret cu Inmormantarea si au fost turnate damigenele de vitriol peste cadavrele lor si cele 30 de tone de beton, care trebuiau sa pecetluiasca uitarea ei definitiva. Apoi ca un corolar al decapitarii Miscarii, la 21/22 Sept. 1939 a fost ucisa restul; elitei legionare.
- In timpul regimului National Legionar a fost gasita groapa de la Jilava unde au fost aruncate cadavrele Capitanului, a Nicadorlor si Decemvirilor, a fost deschisa si resturile pamantesti au fost Ingropate crestineste. Un nou proces al Curtii de Justitie a anulat sentinta de condamnare a Capitanului.
- Au fost identificate persoanele care au executat asasinareaCapitanului si a camarazilor sai, - declaratia Plutonierului de Jandarmi Sarbu - fara ca ei sa stie pe cine omoara. LI s'a spus ca sunt mari dusmani ai Statului roman si cum i-a strangulat In mersul dubei de la Ramnicu Sarat spre Bucuresti, la kilometrul 30. Cum li s'a dat fiecaruia cate 29.000 lei si concedii si li s'a luat declaratie ca nu vor sopti nimanui nimic.
In fata celor care au urzit disparitia Miscarii prin asasinarea Capitanului si a elitei legionare, crima lui Horia Sima este foarte mare; este aceea de a fi reInviat Miscarea Legionara pe care au de-clarat-o moarta, de a o fi reactualizat si oficializat prin participarea ei la guvernare, in ciuda masacrelor la care a fost supusa cu scopul de a o incapacita total si a o scoate pentru totdeauna din istorie. De aici Intreaga lor furie Impotriva lui Horia Sima, exprimata prin criticile care nu mai inceteazaa, si asta pentru ca un nou Codreanu nu mai poate sa apara, dar Miscarea Legionara cere si impune noi Horia Sima, noi Comandanti ai Miscarii Legionare care sa-i asigure viitorul si sa le dejoace mereu adversarilor ei planurile lor nefaste.
Asa vazand lucrurile, consider textul din "Permanente", re-produs aici In continuare, cel care a cauzat furia camaradului Gaina, si In consecinta hotarIrea sa de a scrie cartulia de care ne ocupam, ca fiind just: "Curios este insa ca de cativa ani strategia adver-sarilor Miscarii abunda in elogii la adresa lui Corneliu Codreanu si, prin contrast, Incearca sa-l minimalizeze pe Horia Sima printr'o comparatie Intre acesta si Inaintasul sau." Eu as merge chiar mai departe, si as afirma ca accentul critic asupra lui Horia Sima a durat toata era antonesciana si comunista si a reinceput dupa revolutia din Dec. 1989. Unul din motivele terorizarii legionarilor In tara a fost, atat In era antonesciana cat si In cea comuniusta, acela de a-i forta sa se lapede de Horia Sima.
Camaradul Gaina lasa sa se Inteleaga ca domnul Iasinschi ar fi fost un mai bun Comandant al Miscarii decat Horia Sima. Asareiese din felul si imprejurarile In care ni-l prezinta. Personal nu l-am cunoscut pe dl Iasinschi decat fugitiv, deci nu ma pot pronunta. Totusi, ca legionar, nu am luat act de nicio actiune a dlui Iasinschi care ar fi putut sa-l indreptateasca sa aspire la comanda suprema a Legiunii. In plus, in 1954, dupa isbucnirea crizei In Miscare, Vasile Posteuca, mare personalitate legionara si apropiat al dlui Iasinschi, Imi cere intr'o scrisoare sa iau si eu " atitudine " In aceasta criza. Era dupa scrisoarea de despartire a dlui Iasinschi de Comandant, cat si dupa procesul parasutistilor din tara, toamna 1953, si el mi se adresa ca frate al unuia din eroii " spargatorilor Cortinei de Fier", Ionel Golea.
Ca raspuns l-am intrebat pe dl Posteuca daca este adevarat ca, in 1939, cand politia batea la usa ca sa-l aresteze, dl Iasinschi incerca sa se sinucida. taindu-si vinele de la maini ? Si mai departe, daca este adevarat ca In 1945, In lagarul Glasenbach, Austria, cand se svo-nise ca vor fi expatriati, dl iasinschi era cuprins de teama si se vaita Intr'atata Incat Generalul Chirnoaga a fost nevoit sa-i atraga atentia ca el este doar Vice-Comanbantul Miscarii Legionare, ceea ce ar trebui sa-i impuna o atitudine mai demna? Si daca aceste lucruri sunt adevarate, crede el, Posteuca, ca eu ar trebui sa urmez un sef care, in caz de pericol incearca sa se sinucida ?, sau se vaita cuprins de frica ? Dl Posteuca nu mi-a mai raspuns, dar dupa vreo 18 ani, isi incheie Testamentul Politic cu cuvintele: "Pentru aceasta ma adresez voua dincolo de calcule si intentii politice. Pe aceasta directie a valorilor legionare, toata framantarea voastra va fi fara de folos si fara rezultate pozitive daca nu va va duce la o ingemanare de forte, adica la unitatea voastra, a carei singura garantie o vad in strangerea randurilor in spatele celui ce poarta raspunderea Legiunii: Horia Sima. " (Anexa, pag. 10).
In ce priveste soarta legionarilor parasutati, camaradul Gaina spune ca: "Abia in Martie 1954 am aflat de soarta legionarilorparasutati la inceputul anului 1953. Fusesera tradati. Cativa ani dupa aceea am aflat adevarul. Al doilea sef al Intelligence Service-ului britanic, Philby, era agent al Moscovei." Camaradul Gaina lasa sa se inteleaga ca nu s'a realizat nimic prin aceste parasutari, ei fiind tradati din start.
Tolan, singurul neparasutat, a plecat In tara in 1950 peste Ungaria, deci cu trei ani Inainte de proces. Parasutarea echipei Golea-Samoila s'a facut in 1951, deci cu doi ani Inainte de proces, si daca Ion Golea nu ar fi luat hotarIrea sa duca actiunea de desvaluire a minciunii comuniste celor 30 mii tineri care au venit la ' Festivalul Mondial al Tineretului " de la Bucuresti din August 1953, el ar fi ajuns din nou in Vest. Daca camaradul Gaina ar fi citit "Procesul legionarilor parasutati' , editat prima data In toamna 1953, apoi In 1973 si a treia oara In 1993, care cuprinde si actiunea din timpul Festivalului a echipei lui Ion Golea, care prin Manifestul lansat a dat peste cap Intreg acest program al guvernului de la Bucuresti. de a valida regimurile comuniste pentru lumea libera, Camaradul Gaina ar fi dat atunci si peste marturia jurnalistului suedez care, intors acasa, ne-a comunicat:
- "Daca te urcai intr'un tramway, cand coborai, gaseai Iin
buzunar un manifest.
- Daca te duceai la restaurant, (rezervate oaspetilor), sub
farfurie gaseai un manifest.
- Cand te intorceai la hotel, pe sub usa gaseai bagat un
manifest."
Pentru organizarea acestui "Festival Mondial al Tineretului" s'au suportat toate cheltuielile de drum si cazare a celor 30.000 de tineri oaspeti straini, si a fost mobilizat intreg tineretul universitar din Bucuresti pentru a juca rolul de gazda. Cum aceste lucruri au fost publicate de multa vreme, dupa cum vedem, ceva mai multa grija pentru "adevar" din partea camaradului Gaina l-ar fi scutit de astfelde scaderi, si mai ales, nu ar fi ramas cu impresia ca intreaga actiune a parasutarilor nu ar fi avut niciun rezultat pozitiv.
Mai departe camaradul Gaina spune ca atunci cand s'a aflat de "incidentul Doamna Costin", toti legionarii din Buenos Aires, dar mai cu seama cei din cuibul sau "au fost consternati, manifestau deceptii si au condamnat actul ca imoral" . Printre acestia este mentionat si Hoidas si Popinciuc. Despre Hoidas, in scrisoarea camaradului Mircea Emil, gasim:
"Pe cand sa adoarma, aude o discutie In camera lui
(Codreanu, soferul, nn). Era Intunerec.
Doamna Costin: Hai, hai ca nu e nimeni. Codreanu a plecat
In oras, (fapt cert, insa nu stia ca s'a si Intors).
Hoidas: esti sigura ca nu e nimeni ?
Doamna Costin: Sigura, hai, numai hai."
Camaradul Gaina afirma In anul Domnului 2001, adica dupa 48 de ani de cand s'au petrecut lucrurile si de cand camaradul Mircea Emil i-a scris lui Costin scrisoarea alaturata si pe care a raspandit-o la cei angajati In Intocmirea si raspandirea dosarului, ca camaradul Hoidas ar fi ramas si el "deceptionat" si "ar fi condamnat actul".
Camaradul Mircea Emil, dupa ce reda cele petrecute intre dl Jimon si Doamna Costin (vezi scrisoarea lui Mircea Emil atasata), si apoi cele petrecute cu camaradul Hoidas, (descrise mai sus), spune:
"Si acum te Intreb eu pe dumneata, (Costin), mai poti vorbi de onoarea famliei? Mai ai dumneata siguranta de cine si cati au fost ? Cred ca In urma acestora, Dumneata Iti vei da seama ca ai facut o mare gresala, facand mult rau, nespus de mult rau Miscarii Legionare". Aici Incheiem citatele din scrisoarea camaradului Mircea Emil, pe care o atasam ca documentare pentru cei care sustin caadevarul trebue sa fie cunoscut in intregime, pentru a se cunoaste si adevarul aceluia pe care-l doare atacul impotriva Miscarii Legionare.
Argumentul camaradului Mircea Emil ramane valabil: daca a fost o tragedie personala, ar fi trebuit sa fie tratata si solutionata cavalereste de, si Intre persoanele implicate, si nu facut din el cu orice pret un caz " catastrofal" pentru Miscare. O minima responsa-bilitate pentru soarta si demnitatea Miscarii ar fi trebuit sa le impuna celor ce s'au lasat antrenati In aceasta actiune, sa caute niste cai de solutionare a problemei cu cat mai reduse rasfrangeri asupra Miscarii. In schimb, ei au facut totul pentru a adanci si largi conflictul la maximum posibil. In aceasta pornire a lor au recurs chiar si la minciuni si alte incorectitudini.
Caracterul nociv al cartuliei camaradului Gaina mai este evidentiat si prin repetatele afirmatii a caderii In pacat a Coman-dantului si lipsa oricarei critici la toti ceilalti. Toti ceilalti ar fi fost niste sfinti. Singurul decazut ar fi fost Horia Sima. Acest lucru Il descalifica pe camaradul Gaina ca autor, desvaluindu-l ca pornit sa-si verse intreg veninul acumulat de-a lungul a 55 ani.
Camaradul Gaina In cartulia sa mai face afirmatia ca el nu ar fi defectat mai Inainte din randuri, (In timpul vietii Comandantului), din severa supunere si respect fata de una din poruncile de baza ale Capitanului, anume: "calca-te pe tine In picioare pemtru unitatea Miscarii" Este un alt " adevar " A la Gaina, "pe care trebue sa-l stie toti, daca vrem sa mergem pe drumul drept al Legiunii", mizand probabil pe defectiuni In memoria noastra si pe tembelismul nostru de a lasa lucrurile sa pluteasca In neadevar, confuzie si haos. A fost prin anul 1956 cand camaradul Ciuntu din Canada mi-a dat un semnal de alarma ca "a'nebunit Gaina si Leonties", doi prieteni buni de-ai sai (bucovineni amandoi, ca si el), care vor sa-l rastoarne pe Horia Sima. Eram la Mgnchen si Leonties era sef de garnizoana. Momentul acestui atac al lui loi Gaina a fost sincronizat cu un alt atac masiv al dizidentilor Impotriva Comandantului. Adica camaradul Gaina si-a Inceput actiunea sa Impotriva Comandantului Inca atunci, In 1956. de coniventa cu dizidentii, dar cu rezultatul ca a prins doar la Leonties. Schimbul de scrisori Gaina-Leonties (dupa moartea lui Leonties) a ajuns In mana Secutitatii prin casatoiria fetei sale cu un securist. Ca urmare, Securitatea a Incercat sa redeschida si largeasca criza din Miscare prin multiplicarea si trimiterea de extrase din aceste scriosri legionarilor si altor romani din exil. Esecul actiunii i-a permis camaradului Gaina sa revina In randuri, Incercand desigur sa minimalizeze actiunea. Si camaradul Gaina s'a pus din nou temeinic pe "traire legionara", urzind o noua lovitura Impotriva Comandantului Intr'un alt moment " oportun" , cand Coman-dantul si buna parte din martori sunt de-acum pe lumea cealalta.
Trasatura de baza a legionarului trebuie sa fie dragostea, de care, In aceasta cartulie nu gasim nici urma. Dimpotriva, de la Inceput pana la sfarsit dam peste o pornire rautacioasa, ceea ce ma amareste mult, pentru ca totusi este vorba de un legionar cu un trecut frumos In Miscare. In acest moment Imi aduc aminte de o fraza a Comandantului dintr'o scrisoare ce ne-a adresat-o noua, lui Victor Corbvut si mie, In ultimul an al vietii sale, cand noi lucram la "Antokogia legionara, Opera sa publicistica": "....sa scrieti cumpatat si logic, de la Inaltimea senina a istoriei. In fapt, puteti scrie tot ce vreti, pentru ca sunteti liberi. Legionarul este cel mai liber om de pe pamant. Dar sa nu uitati ce v'am spus, mai ales sa fiti buni, pentru ca legionarul trebuie sa fie Intai de toate bun, iar daca nu este bun, nu mai este legionar, nu poate fi legionar."
Daca aceasta carte a camaradului Gaina s'ar fi limitat la parasutarea sa In tara si la vizitele facute Impreuna cu Comandantul la Asuncion, si mai ales la Santjago de Chile, cu sedintele acelea instructive tinute cu tineretul universitar nationalist chilean, ar fi fosto contributie pretioasa la istoria Miscarii. Ar fi demonstrat valoarea doctrinara si organizatorica superioara a Miscarii, care poate Imbraca problematica oricarei natiuni crestine de pe glob.
Camaradul Gaina l-a cunoscut pe Capitan in persoana si nu poate concepe un urmas al sau care sa nu-i semene, care sa nu fie aidoma In gandire, fapta si fel de a fi. Este problema multora din cei care l-au cunoscut pe Capitan si au ramas fascinati de maretia lui. Cum spunea si Gheorghe Racoveanu, unul din discipolii lui Nae Ionescu, cat si Stelian Stanicel, pe care l-am cunoscut mai bine, oameni ca Codreanu se nasc la 500 de ani odata, si Legiunea trebue sa-i astepte pe acestia pentru refacerea ei. Pentru mine, care l-am cunoscut pe Capitan doar din scris si povestirile aleora, sunt bucuros, sunt chiar foarte bucuros ca totusi s'a gasit unul care sa scape cu viata de furia lui Carol-Calinescu, si sa refaca Miscarea pentru a continua lupta lui Codreanu. Acesta trebuie sa fie singurul adevar drag tuturor celor care vor sa continue lupta lui Codreanu, cat si motivul de poticnire al tuturor dusmanilor sai.
Camaradul Gaina Isi exprima surprinderea ca Comandantul nu merge regulat la biserica, face rareori apel exprimat sonor sau vizbil (in scris) la Dumnezeu In cursul activitatii sale. Si tinandu-l sub observatie " cu coada ochiului ", a mai descoperit si presupuse ticuri nervoase ce le-ar mai fi avut Comandantul. Este un pas mult prea departe pe care si l-a permis camaradul Gaina, si care-i tradeaza pornirea oarba. Camaradul Nicolae Rosca spune ca "la Barcelona Dumineca de Dumineca mergea cu Comandantul la biserica."
Si eu am trait aproape de Comandant in mai multe randuri. In 1953-54, cand alergam sa pun pe picioare tipografia la Mgnchen, vreo 7-8 luni am locuit impreuna In aceeasi casa la Starnberg, langa Mgnchen, cu Comandantul, cu Doamna Viluca, cu Grigore Manoilescu si Traian Borobaru. Apoi cat a functionat tipografia, cand Coman-dantul era prin sudul Germaniei, acolo era locul de intalnire pentrutoti. In 1957 am ajuns la Madrid, unde aproape un an de zile am locuit impreuna In aceeasi casa cu Comandantul, cu Doamna Viluca, cu Georgel Demetrescu si cu Gheorghe Costea, si am lucrat zi de zi Impreuna la realizarea programului emisiunilor radio catre tara la postul "Radio Alerta" al Falangei Spaniole. Mai tarziu, dupa ce am ajuns la un apartament In Mgnchen, singur fiind, cand venea la Mgnchen statea in apartamentul meu.
Am spus-o de cate ori am avut ocazia si o repet si acum: niciodata nu l-am surpins pe Comandant in vreo postura care sa ma faca sa ridic din sprIncene, sau sa raman cu vreun semn de intrebare. Mereu Il simteam cald, uman si vesnic preocupat fie de probleme legionare, fie nationale, fie de politica inter-nationala, fara sa-si dea aere.
M'a suprins neplacut capitolul In care camaradul Gaina descrie tot ce i-a putut Insira Comandantului timp de cinci ore, cu un aer de "profesor", cand i-a vorbit de situatia politica internationala, ca si cand ar fi avut In fata pe cineva cu totul neinformat, cazut din cer, si care ar fi trebuit sa fie scolit pentru primii pasi in viata politica. Personal stiu ca Comandantul se tinea bine informat, zilnic urmarea presa spaniola si revistele streine la care era abonat. Stiu ca eu ii trimiteam tot ce credeam ca ar putea sa-l intereseze, si ca si altii o faceau la fel. Ca exemplu pot mentiona doi insi, pe care Ii stiu, pe Alexandru Suga din K_ln si Mircea Banciu din Detroit, care-l alimentau cu articole interesante aparute in presa germana si americana.
Nici literatura pe care i-a citat-o Comandantului privind conferinta de la Yalta nu este cea mai indicata, care sa desvaluie dedesubturile ei, si mai ales cred ca i-a ramas necunoscuta cartea lui LIon de Poncins, "Secrets d'Itats anglo-americains", In care se desvaluie existenta unei decizii de impartire a lumii zece luni Inainte chiar de prima conferinta la varf a lui Roosevelt, Churchill si Stalinla Teheran. Apoi cartea "The Summit at Teheran", a lui Keith Eubank si "Die Teilung der Welt", a lui Arthur Conde despre Conferinta de la Yalta. Intreg acest material a format obiectul unui lung articol al meu in "Cuvantul Romanesc" din Aprilie 1986 si apoi in brosura editata "Romania si NATO", cat si In cartea lui Nicolae Baciu, "Romania vanduta lui Stalin" (?). Comandantul era absolut la curent cu toate astea, Incat ma vad obligat sa ridic un mare semn de Intrebare asupra "adevarului" marturisit In aceasta cartulie de camaradul Ovidiu Gaina.
Cam deseori camaradul Gaina face afirmatia ca Comandantul ar pune prea mult accentul pe aspectul politic al activitatii legionare, si mai putin pe educatie, pe formarea omului nou vizat de Capitan si Mota. El Isi permite sa-l judece pe Comandant ca un " outsider ", ca unul care nu cunoaste starea legionarilor din exil cu care trebuia sa lucreze Comandantul, dupa cum el nu nutreste un sentiment de res-ponsabilitate pentru soarta Natiunii in perspectiva istorica la acelas nivel cu Comandantul, atunci cand face afirmatia ca el ar fi cersit Regelui Mihai recunoasterea ca partid politic. In Memoriul din 1949 Comandantul cerea Regelui sa accepte si participarea Miscarii la componenta Comitetul National format din partidele politice, pentru a putea contribui la lupta de eliberare a Romaniei, obiectiv caruia trebuia sa i se subordoneze toate celelalte aspecte, probleme, statute si programe ale indivizilor si organizatiilor din exil. Era doar vorba de eliberarea tarii si lupta pentru apararea si promovarea intereselor natiunii este doar ratiunea de a fi a Miscarii. Daca aceasta lupta cerea sa renuntam vremelnic la anumite forme sau programe ale noastre, ceea ce insemna "adaptare politica", trebuia sa fim fericiti ca se poate face.
Comandantul avea intotdeauna mai multe informatii si mai ales avea, desvoltase, o perspectiva nationala a problemelor roma-nesti si o perspectiva de varf a problemelor legionare. Reproduc maijos fragmente din cateva scrisori primite de la el pentru a evidentia natura si inaltimea viziunii sale in probleme cu care numai el, ca sef, se confrunta, pe care numai el le traia.
Din scrisoarea din 31 Aug. 1961, pag. 42:
"Pozitia noastra intransigenta si invariabila este un imens
capital in vremurile acestea de desorientare, care ar putea sa dea
roade mai tarziu. Socoteala mea este simpla: daca se trezeste Occi-dentul, va face apel si la serviciile noasttre. Nu se produce acest
fenomen, vom disparea cu totii In aceeasi prapastie, dar noi vom
avea cel putin constiinta impacata ca nu l-am tradat pe Hristos si
valorile fundamentale ale civilizatiei noastre.
Intram intr'o faza interesanta, de mari sguduiri si trebue sa
ne tinem bine"
Si din scrisoarea din 25.1.1963, pag. 49:
"In lupta noastra adeseori intervin conflicte interioare
dureroase. Dragostea omeneasca si dragostea de ceva superior se
ciocnesc cateodata violent. Eu insumi ma gasesc intr'o situatie grea,
cu sotia bolnava, cu multe sperante de insanatosire, dar pana acum
cu rezultate precare. In acelas timp trebue sa scriu, sa intretin
corespondenta cu camarazii, sa fiu cu ochii In patru la toate mane-vrele inamicului. In acelas timp fortele noastre se Imputineaza prin
uzura anilor, prin lipsa de perspective si prin momeala puterilor raului,
si totusi nu-mi pierd nicio secunda Increderea sau echilibrul sufletesc.
"Privind in urma, anul ce a trecut, sunt bucuros sa constat
ca am facut multe lucruri frumoase si deficientele au fost compen-sate de spor de noi forte.
"Imi dau seama ca inamicul vrea sa distruga si nucleul de
forte ce a mai ramas, nu pentru ca noi, ca persoane, am reprezenta
cine stie ce, ci pentru ca suntem unicii care ne-am sustras influen-telor oculte. Asta-i supara pe jupani, independenta noastra.
"Eu nu sunt profet, dar cred ca va veni un moment si nuprea indepartat, cand vom fi cercetati si ni se va cere concursul. Se
merge in directia asta. De aceea sunt trist ca oamenii nu pricep si
accepta confuzionismul. Nu e nimic grav si nu trebue luat In tragic,
dar ne casuneaza prejudicii tocmai acum cand suntem din nou in as-censiune. Astfel de acte sunt totalmente improductive, pentru ca noi
ori urnim lumea din loc, ori nu facem nimic
. Nu avem ce cauta
in jocul tulbure al exilului."
Personal am fost implicat in aceasta activitate a Miscarii si cand nu au mai fost alte posibilitati, am scos o foaie legionara, Sentinela , pe cont proriu ca munca si cheltuieli, Comandantul asigu-rand redactia. Nu pot gasi nicio justificare pentru aceasta acuzatie a camaradului Gaina pana nu vine cu anumite specificari, cari au fost deficientele. Pana atunci raman la credinta ca a aruncat-o ca sa fie una in plus.
La acuzatia ca Comandantul nu insista suficient asupra trairii legionare, redau niste texte din scrisorile sale prin care se poate constata cat s'a luptat el ca sa mentina in exil o activitate legionara care sa dea suflu acestei trairi.
Citez din scrisoarea 4 August 1962, pag 46:
"Am fost zilele acestea la Madrid si la intoarcere la
Barcelona am gasit plicul de la tine.
"Mi-ai facut o mare bucurie cu reproducerea Testamentului
lui Mota. De mult n'am trait o clipa atat de emotionanta.
"Vezi, dusmanii nostri cauta prin toate mijloacele saIngroape Legiiunea, sa o transforme intr'un obiect istoric.
"Toata lupta mea si a noastra a tuturor, este In definitiv ca
Legiunea sa traiasca, adica sa continue a fi un fenomen viu, sa mai
existe oameni care sa continue sa creada si sa actioneze In duhul
Capitanului. Adversarii vor sa ne treaca la arhiva, iar noi, prin actele
noastre, prin afirmarea noastra zilnica trebue sa le dam replica ca
suntem vii si actuali.
"Testamentul lui Mota, reprodus In forma lui originala, va
face sa tresare inimile acelora care au Inceput sa-si uite de vremu-rile eroice de altadata.
.......
"Pentru scrisoarea deschisa a dlui Sturdza, cauta adresele
tuturor deputatilor si apoi a persoanelor marcante din Landsmann-schafturi, nationalitati, etc. . Trebue sa cauti si lista presei mari si
mici. Difuzarea trebue sa fie extraordinar de bogata.
"Sentinela este buna.
"Cu aceste trei acte, centrul legionar Mgnchen se afirma din
nou si cu vigoare, intr'un moment cand dusmanii poate va credeau
la pamant, neavand alte veleitati decat ale existentei.
"Planul meu acum este sa incepem un mic tir de artilerie din
trei centre: Madrid, Mgnchen si Brazilia, unde flacaii de acolo vor sa
Intemeieze o biblioteca publica In limbi straine.
"Vreau sa studiez acum, sa vad ce ai mai putea sa faci si
tu Inafara de Sentinela. Bine Inteles, lucruri mai mici, care sa nu-ti
rapeasca prea mult timp .
"Cat priveste relatiile cu ceilalti camarazi, fa tot posibilul si
strange-i din cand In cand. Nu trebue sa te orientezi dupa particu-laritatile lor - fiecare cu defectele sale - ci dupa partea buna din ei.
Vezi, Mailat are multe defecte si le cunoastem prea bine, dar nu e
mai putin adevarat ca astazi, cand cei mai multi au intrat In ador-mire, el continua sa faca servicii mari Miscarii.
"Primejdia In viata unui legionar este Intreruperea activitatii.
Inactivitatea afecteaza viata interna legionara. Este o iluzie sa se
creada ca cineva care cinci ani nu a mai facut nimic, este acelas cu
cel de mai inainte. Si pe plan extern, si pe plan intern, este depasit.
" De alta parte, dusmanii nu dorm, si nu Isi iau vacante sau
concedii. Lumea occidentala de ce va pieri pana la urma ? Pentru ca
Isi permite sa se ocupe prea mult de lucrurile marunte ale vietii,
intr'un moment cand se decide soarta lumii. Intre acei care se ocupa
numai de politica, revolutii, etc. si altii care Isi consuma existenta
pentru a poseda un confort maxim, cine crezi ca va castiga? In
America, tineretul crestin se orienteaza spre profesiuni tehnice, (bine
platite), iar tinerii evrei se baga in administratia statului unde
castigurile sunt mai mici. Ei sacrifica bani pentru a castiga pozitii de
influenta, si prin asta dau dovada ca stiu ce vor."
"Este foarte important din punct de vedere psihologic
pentru lumea noastra legionara ca si Mgnchenul sa traga cu mitra-liera, sa Isi marcheze prezenta in batalia noastra publicitara."
Apoi din scrisoarea din 25 Sept. 1963, pag. 51:
"Ma bucur ca ai dat drumul la brosura In italiana. ("Sfantul
Scaun si Evreii din Romania". Eu astept 50 exemplare. dupa cum mi-ai promis.
"Cu Sentinela, da-i drumul cat mai repede. E momentul sa
apara articolul meu cu Trifa, mai ales In legatura cu actualele stari
din America.
"......... comunistii nu pot fi adusi altfel la respect decat prin
lupta si actiune.
"Situatia e grea, dar nu desperata. Nimic nu e pierdut cata
vreme mai exista o farama de ideal, o farama de vointa Intr'o
farama de oameni. Lenin cu bolsevicii sai n'a cucerit Rusia decat cu
4.000 de oameni. E adevarat ca a avut sprijinul conspiratiei comu-niste din Ocident, dar si noi Il avem pe Arhanghelul Mihail care e
mai mare si mai tare decat toti.
"Trebue agerime pe toate fronturile... Intre Madrid, Rio si
Mgnchen trebue sa facem un triunghi de unde sa tragem contra ina-micului cu tot ce avem la dispozitie. Sa formam un triunghi al vietii
si al biruintei, nu al mortii, cum propunea Regina Maria In Moldova
In 1917"
Ziare : Primul inceput de ziar romanesc in exil a fost facut la Paris in 1945, cu Dacia, ai carei colaboratori apoi au emigrat In Brazilia si Dacia a continuat sa apara acolo. Un alt Inceput a fost facut la Linz in Austria in 1948 cu "Rosu-Galben si Albastru", care prin immultirea colaboratorilor si schimbare de redactori a devenit "Vestitorul" la Salzburg si mai apoi "Vestitorii" la Mgnchen. Cand si acest grup s'a rasfirat, s'a continuat tot la Mgnchen cu "Sentinela", pana cand situatia Miscarii s'a consolidat si In continuare a aparut buletinul Miscarii "Tara si Exilul" la Madrid, Din 1952 a aparut la Madrid "Libertataea", iar in Argentina ziarul "Insemnari". (Vezi articolul "Presa legionara In Exil", de Horia Sima, aparut in Dacia, si mai recent ca brosura in "Colectia Omul Nou".
Dupa parerea camaradului Gaina, tot ce s'a facut dupa 1953 a fost fara prea mare Insemnatate, din moment ce, cum spune el, 70% din legionari l-au parasit pe Comandant si acestia au fost "elita", grade legionare de pe timpul Capitanului. Cei ramasi cu Comandntul, vreo 30%, (90 insi) erau elemente "de mare credinta pentru Comandant si excelenti " curieri ", in comparatie cu cei plecati, care erau cei mai multi " intelectuali ".
Camaradul Ovidiu Gaina prea des repeta si evidentiaza cali-tatea de "intelectuali" a elitei legionare, ceea ce este o abatere de la linia Legiunii. El uita ca noi suntem o miscare de mase si nu un curent oarecare ideologic. . La pagina 366 din PL, Capitanul spune:"In lumea aceasta noua fiecare Isi va avea locul nu dupa scoala, nu dupa inteligenta, nu dupa stiinta, ci In primul rand dupa credinta sa si dupa caracterul sau". Iar o pagina mai Incolo, la 367, gasim:
"In sate, cand cantam si vorbeam oamenilor, simteam cum
patrund In acele adancuri sufletesti nedefinite, acolo unde politicienii
cu programele lor de Imprumut nu putusera sa coboare. Aici, In
aceste adancuri am Infipt radacinile miscarii legionare. Ele nu vor mai
putea fi scoase de nimeni."
Iar In cartea lui C.W.Forester, "Fenomenul Legionar", la
pagina 12-13 gasim"
"Totusi, o adevarata analiza a Miscarii Legionare nu ar
trebui sa sublinieze atat prezenta marilor personalitati In sanul ei, cat
substanta Miscarii, care a devenit o miscare de mase, asa de altfel
cum a fost ea caracterizata de cei mai multi observatori straini.
Miscarile populare nu sunt nici fasciste, nici naziste, nici comuniste,
care sunt expresii ale unor grupe sociale cu interese deosebite.
Miscarile populare tind sa realizeze destinul national si
scopurile sale. Conducatorii unor astfel de miscari se bucura de o
Insusire deosebita care le permite sa intuie nazuintele nationale. De
aceea, o analiza critica a unor personalitati exceptionale, cum a fost
profesorul Nae Ionescu, Mircea Eliade, M. Vulcanescu, C. Noica, Emil
Cioran, care au exprimat interes In desvoltarea Miscarii Legionare,
apar de prisos. Nici unul din acesti inteLectuali mentionati nu au fost
legionari, sau ca ar fi participat vreodata la procesul de educatie
legionara cerut oricui dorea sa devina legionar. Analiza suportului
adus de astfel de intelectuali este o dovada de contaminare marxista
sau sovietica, care considera ca toate miscarile politice trebuie sa
fie marcate prin ceva teorii, sau prin adeziuni de intelectuali, pentru
a fi considerate ca au un fundament stiintific "infailibil".
Sau este incorect Grigore Manoilescu cand afirma ca unii din ei s'au desolidarizat de Miscare de a doua zi dupa asasinarea Capita-nului, iar altii i-au urmat, cei care au dat declaratii de supunere lui Carol, Armand Calinescu, Generalul Bengliu, Mihai Antonescu, coman-dantii lagarelor germane, etc. etc. De ce nu ne spune camaradul Gaina o vorba si despre aceste despartiri care erau foarte cunoscute in Buenos Aires si continua sa atribuie toate defectiunile, capitu-larile, abdicarile si dezertarile unicei cauze, aceea a caderii In pacat a Comandantului?. Ce-l determina sa mearga atat de departe cu acu-zatiile sale? Si unde ramane sloganul determinant al scoaterii acestei cartulii, acela de a face cunoscut ADEVARUL ? Il invitam pe camara-dul Gaina sa citeasca, sau sa reciteasca articolul Comandantului "Un an de la moartea lui Ilie Garneata" , cat si declaratia lui Grigore Manoilescu despre realii autori ai cartii lui Palaghita si formarea acelui "For Legionar" In anul 1951, deci cu aproape trei ani inainte de criza "Doamna Costin", care a marcat prima sciziune mai mare In Miscare. In articolul lui Grigore Manoilescu gasim urmatoareaafirmatie:
"Autor al cartii lui Palaghita nu este numai cel indicat pe
coperta, ci mai sunt o serie de autori morali, care sunt In acelas
timp si complici la redactare. Apoi sunt finantatorii si inspiratorii ei.
"Autorii morali si In mare parte colaboratori directi la
redactarea cartii sunt o mana de oameni care au fost eliminati sau
s'au eliminat ei Insisi din Miscare in cursul anilor, dovedindu-se
nevrednici sa mai faca parte din randurile ei, oricat de mari si de
nemeritate situatii ar fi putut avea la un moment dat in randurile ei."
"Cativa fosti legionari de acest tip sufletesc s'au grupat
intr'un asa zis "For Legionar".... pentru ca la adapostul anonimatului
sa poata afisa pretentii de conducatori."
Cum se face ca marele Vasile Posteuca, fost si el angajat in actiunea de a-i determina pe cat mai multi legionari sa se lapede de Horia Sima, dupa 18 ani ajunge ca, In Testamentul sau politic, pe patul de moarte, sa marturiseasca si sa doreasca urmatoarele:
"In examenul meu de constiinta in ceasul de acum am ajuns
la certitudinea ca acesta a fost si este un drum gresit si va Indemn
fara ezitare si fara niciun fel de rezerva, sa gasiti urgent, imperativ
si substantial formula impacarii noastre a tuturor.
"Daca cititi adanc in inimile voastre si urmati invataturile
celui ce ne-a creat si ne-a Invrednicit cu numele de legionari, nu avetialta cale de ales decat sa purtati aceasta onoare investita In voi si
sa ajungeti la unirea fortelor intr'un singur manunchi.
"Acesta este cuvantul meu transmis cu dragoste si caldura
sufleteasca. Pentru aceasta unire nu exista decat un singur termen,
o singura piatra din varful unghiului: Horia Sima." -
Si ca incheiere (pag. 10):
"Pentru aceasta ma adresez voua dincolo de calcule si
intentii politice. Pe aceasta directie a valorilor legionare, toata
framantarea voastra va fi fara de folos si fara rezultate pozitive
daca nu va duce la o ingemanare de forte, adica la unitatea voastra
a carei singura garantie o vad in strangerea randurilor in jurul celui
ce poarta raspunderea Legiunii:
Horia Sima
."
Rog pe bunul Dumnezeu sa va ajute cu dragostea cea buna
pe care v'o port tuturor."
Semnat la Columbus Hospital ss. Vasile Posteuca
Chicago, 15 Nov. 1972.
Fiecare pagina poarta semnaturi de autenticitate a mai multor persoane. Pot descifra semnatura Doamnei Zamfira Posteuca, Ion Simicin, Doru Posteuca, si Dr. Alexandru Ronnett. Mai urmeaza cateva semnaturi indescifrabile.
Notarizat la 12 Decembrie 1972.
Adica Comandantul Legionar facut de Capitan, Vasile Posteuca, dupa 18 ani de despartire si inainte de moarte, constata ca drumul apucat in 1953-54 a fost (este) gresit, ca cei pretinsi 300 de legionari "elite" ai camaradului Gaina nu au facut nimic si cu limba de moarte le spune camarazilor sai ca singur Horia Sima este acela care " detine responsabilitatea Legiunii ", si-i implorasa-l urmeze. Si daca Posteuca are dreptate, cum mai vine acum, dupa 30 de ani de la moartea sa, camaradul Gaina sa reactualizeze acea criza? In ce scop? Pentru ce ? Ca o rasbunare ? Pe cine? Si mai ales, de ce ? Numai pentru a otravi sufletul tineretului care timid se apropie de Miscare in aceasta atmosfera de haos total ?
Orice Comandant va avea Miscarea de acum inainte, va fi tot un "Horia Sima", unul care poate face mult bine, dar care va si gresi, pentru ca el va veni din randul oamenilor de rand, doar ceva mai dotat. Si In mod sigur va gresi si el, mai ales in fata acelora care stau vigilenti la panda cu " coada ochiului " pentru a surprinde niste atitudini pe care apoi sa le interpreteze cum vor ei si sa le dea in vileag. Viitorii comandanti ai Legiunii, vitorii sefi, nu vor putea face prea multa treaba fara de ajutorul tuturor acelora care si ei poarta In suflet o farama de raspundere a destinului Miscarii Legionare, al acelora care raman fideli crezului lui Corneliu Codreanu, a lui Ionel Mota, a tuturor celorlalti martiri ai nostri, cat si al Comandantului Horia Sima, care a condus cu credinta, abnegatie si dibacie barca legionara prin cele mai grele incercari pe care ni le-a impus istoria.
Acesta a fost si este cuvantul meu. La 25 Mai 2001,
Ziua cand s'au implinit 8 ani
de la moartea celui ce a fost Comandantul
nostru, Horia Sima, vreme de mai bine de
o jumatate de veac.
Traiasca Legiunea si Capitanul
Traian Golea
%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%%
_______________________________
