Titlul cartii este luat din Biblie, editia King James's din 1611, Isaia 34:8 "For it is the day of the Lord's vengeance, and the year of the recompences for the controversy of Zion" (Caci a sosit ziua razbunarii Domnului, si anul rasplatirii controversei Sionului". Acest verset constituie motto-ul cartii. In editia din 1752 a Bibliei de la Douais-Rheims, versetul este: "For it is the day of the vengeance of the Lord, the year of recompences of the judgment of Sion" (... anul rasplatirii judecatii Sionului). Al doilea motto este un citat din Edmund Burke despre revolutia franceza: "An event has happened, upon which it is difficult to speak and impossible to remain silent."
Autorul a fost corespondentul principal al ziarului britanic Times In Berlin, Viena, si celelalte capitale din centrul Europei Intre 1924 si 1938, ceeace l'a pus In legatura directa cu toate evenimentele politice si militare europene In acesti ani si i-a permis sa stabileasca contacte si sa obtina informatii veridice. In 1938 si-a dat demisia In semn de protest pentruca reportajele lui erau din ce In ce mai mult cenzurate, distorsionate si falsificate [astazi tot ce se publica In marea presa a tuturor tarilor este o imensa minciuna si dezinformare, asa cum dovedeste autorul In cartea de fata]. A continuat sa scrie cu mult success dezvaluind adevarul despre toate tranzactiile militare si politice ale secolului, pana cand cartile lui au fost boicotate, editurile au refuzat sa-i mai accepte manuscrisele, si i-a fost taiat accesul la demnitarii si oamenii politici ai zilei. Ruina carierei si vietii lui publice i-a dat Insa ragazul si singuratatea necesare studiului intens care a produs cartea ce-o rezumam aici.
Cartea a ramas nepublicata timp de 22 de ani, timp In care atat manuscrisul cat si autorul au fost intens boicotati de cei ce detin fortele de opresiune civila si intelectuala si detin monopolul tipografic In lumea "libera". Retras cu resemnare In anonimat, autorul a vazut cum politica internationala continua sa evolueze pe liniile descrise de el si cum Uniunea Sovietica, aparent adversara Israelului, pe ascuns unelteste cu acesta Impotriva tarilor atacate de Israel (1957, 1982); a trait sa vada Israelul devenind cea mai mare putere militara din lume dupa Uniunea Sovietica, China comunista si Statele Unite; a trait sa vada cum numai evreii din Tel Aviv sunt singurii care protesteaza Impotriva genocidului si macelaririi refugiatilor civili arabi de catre armata israeliana: toate aceste evenimente venind sa confirme analiza stralucita din aceasta carte.
Totul a Inceput In 458 I.Chr. cand un mic trib palestinian din imperiul persan despartit de Israeliti, si anume tribul iudaic, a instaurat teoria suprematiei unei semintii alese pentru a jefui si stapani toate popoarele lumii, care-i sunt prin lege inferioare. Distrugerea civilizatiei care a Inflorit in Europa si-n vest In ultimii 2000 de ani se datoreste actiunii acestei teorii, dupa cum o arata faptele, documentele si datele istorice care pot fi verificate.De la aparitia sa acum 2500 de ani, iudaismul era reactionar caci existau deja religii ca confucianismul si budismul care propovaduiau pacea si existenta unui Dumnezeu unic pentru toti oamenii cu mila si toleranta pentru toti. In Egipt, cartile mortilor care dateaza de acum 4600 de ani descriu pe Dumnezeul unic si atemporal care a creat cerul si pamantul si pe om, In timp ce iudaismul este politeist, cum dovedesc mentiunile despre "ceilalti Dumnezei" din Esirea. O secta care a devenit stapanitoare in tribul iudaic a preluat ideea unui Dumnezeu unic al tuturor oamenilor dar i-a atribuit rolul de a distruge si asupri pe toti oamenii In favoarea iudaicilor: caci acest Iehova a ales un neam, fals numit "al lui Israel", fiind redus doar la tribul iudaic, si-i da acestui neam ales putere absoluta de a ucide, despuia, jefui, Inrobi si asupri pe toate celelalte semintii, ca o rasplata pentruca acest trib Il recunoaste drept Dumnezeu dintre toti ceilalti Dumnezei: aceasta este "legea" . Daca iudaicii nu se supun legii, atunci Iehova Ii Imprastie printre celelalte semintii, ceeace constituie "robia" lor; iar drept pedeapsa pentru celelalte semintii pentruca si-au Indeplinit rolul destinat lor de Iehova, acesta le va da pe mana iudaicilor ca sa le masacreze si sa le despoaie. Aceasta este Intelegerea dintre Iehova si fiii lui Israel In Vechiul Testament. In realitate fiii lui Israel habar n'au avut niciodata de aceasta Intelegere redactata de levitii iudaici In jurul anului 458 I.Chr.
Inainte de aceasta data n'a existat nimic scris si religia consta doar din folklor oral. Fragmentele care-au supravietuit din acel folklor arata ca israelitii nu aveau o credinta sangeroasa si ucigasa ca a lui Iehova. Traditia lor era ca Moise, a carui legenda seamana cu a regelui Sargon al Babiloniei care l-a precedat cu o mie sau doua de ani, s'a Intors de pe munte cu tablele legii cunoscute ca "cele zece porunci," care seamana mult cu coduri mai vechi ale egiptenilor, babilonienilor si asirienilor. Israelitii din antichitate s'au contopit cu celelalte popoare antice contemporane lor cu a caror religie si religia lor avea multe asemanari. Numele lor si numele lui Moise au fost Insa preluat de levitii iudaici care au transformat ideea unui Dumnezeu unic al Intregii omeniri Intr'o doctrina de segregare, ura de rasa, masacre In numele religiei, si razbunare Impinsa la infinit. Citind cu atentie Vechiul Testament se poate vedea cum au rescris levitii legendele anterioare; Moise Intai vine si da cele zece porunci de cinste si bunatate si respect pentru aproapele, ca apoi povestea lui sa continue cu genocid si masacre pe scara mare a oamenilornevinovati pe care-i Intalneau iudaicii In migratiunile lor. Iehova Intai zice: "sa nu ucizi" iar apoi ordona uciderea tuturor triburilor Invecinate, crutand doar fecioarele pentru a le lua sclave. Rescriind legendele si transformandu-le Intr'un program politic si militar care actioneaza si astazi, levitii au inventat multe episoade istorice despre care chiar carturarii sionisti sunt de acord ca n'au avut loc, ca de exemplu robia In Egipt, trecerea Marii Rosii, si toate povestile legate de Egipt. Invatatii rabinici sunt de acord ca Moise nu a existat niciodata, si ca profetiile lui Isaia, de exemplu, au fost compuse In diverse perioade de timp de diverse persoane. Spre deosebire de cititorii Bibliei care se cred crestini, eruditii talmudici, ca de exemplu marele istoric sionist Dr. Josef Kastein, nu cred In realitatea povestilor din Vechiul Testament; dar cred In politica semintiei alese pentru a stapani, asupri si jefui pe celelalte popoare. Dr. Josef Kastein spune clar ca Vechiul Testament este un program politic scris la vremea sa lor cu mii de ani In urma, au patruns In Canaan si s'au amestecat cu populatia locala cu mult Inainte de timpurile legendarului Moise. In nord erau mai numerosi "Habiru" din triburile lui Yisrael, vag Inrudite, uneori aliate, alteori In dusmanie; In sud era un trib mic al lui Iuda, tribul iudaic, care cazand sub dominatia levitilor a dat nastere religiei iudaice, rasismului iudaic si conceptului de evreu sau iudeu. In Enciclopedia Iudaica se spune despre acest trib ca "cel mai probabil nu era un trib israelit." Dar In timp ce israelitii au acceptat sa traiasca Impreuna cu celelalte popare si s'au contopit cu ele, tribul iudaic a preluat legende israelite si le-a rescris si transformat In cel mai crancen program politico-militar de distrugere a altor popoare. Israelitii au respins acest program politico-militar cu circa 950 de ani I.Chr., acum aproape trei mii de ani. Rescriind legendele israelitilor, levitii care au pus bazele iudaismului au lasat Insa intacte unele pasaje despre "poporul ales", care vazute din afara de catre neinitiati par misterioase, ca de exemplu pasajul In care socrul are legaturi sexuale cu nora In Facerea 38; dar motivele scribilor si levitilor care au rescris Vechiul Testament si care rescriu tot timpul doctrina iudaica nu pot fi totdeauna Intelese de cei dinafara.
In Vechiul Testament se povesteste cum tribul iudaic condus de clasa stapanitoare a levitilor (la care s'a asociat si un trib minuscul al lui Veniamin) a cautat o alianta cu israelitii care erau mult mai numerosi, ceeace s'a realizat printr'un rege ales (nu ereditar), si anume Saul. Cu el a Inceput istoria cuceririlorsangeroase, a masacrelor si distrugerilor care marcheaza cariera iudaicilor In istoria antica. Saul s'ar parea ca n'a ucis absolut toate victimele, si unii au scapat cu viata din drumul iudaicilor; de aceea Iehova l'a pedepsit, l'a Inlocuit cu David, si In cele din urma Saul s'a sinucis. E probabil ca toata istoria asta este inventata, caci a fost scrisa cu secole mai tarziu; dar ce este real si ilustrativ este insistenta lui Iehova ca cuceritorii sa fie fara mila, ucigasi si calai neIndurati, sa masacreze multimile, caci de aceea au fost alesi. Cum israelitii nu l'au acceptat pe David ca rege, israelitii s'au despartit dar au fost cuceriti cu forta armelor si stapaniti de fiul lui David si-a unei Hitite, Solomon, care n'a prea pastrat nici el puritatea semintiei caci a avut un harem cu multe femei din alte triburi printre care o egipteanca. Prin 937 I.Ch. israelitii s'au despartit de iudaici si dispar astfel din istoria Israelului si a Sionului. Caci din semintia lui David trebuie sa se nasca un mesia iudaic care sa-i instaureze definitiv pe iudaici ca sefi supremi si stapani peste toate poparele lumii si peste aurul si bogatiile lor. Josef Kastein scrie ca segregatia rasiala crancena a iudaicilor a Inceput dupa moartea lui Solomon si disparitia israelitilor. Aceasta segregatie este opera levitilor Impotriva carora au perorat profetii ebraici secole de-a-randul demascand salbatecul crez tribal al levitilor iudaici, asa cum l'a criticat si Isus Christos cu sapte-opt sute de ani dupa ei.
Profetii erau In special revoltati de nesfarsitele sacrificii de oameni si animale Iehova pe care le cere legea iudaica scrisa de leviti, unde Iehova spune: "primul nascut din om sau animal trebuie sa fie ucis pe altarul meu" (Esirea 34:19), si de accentul pe care-l pun levitii pe ritualuri sangeroase si pe stropirea cu sange proaspat din victima Inca calda (Esirea 29 etc.). Amos arata ca lui Dumnezeu nu-i plac sacrificiile, sangele varsat, si litaniile levitilor (Amos 5:22 etc), In pasaje pe care din motive obscure levitii care au scris Vechiul Testament nu le-au eliminat ci le-au transcris alaturi de sangeroasele lor incitatii la omor tot asa cum n'au eliminat nici povestea despre nasterea lui Solomon, fiul legaturii adultere dintre regele David si sotia capitanului sau credincios pe care David l-a ucis In mod miselesc dupa ce l-a Incornorat. Pe timpul lui Miheia Inca se mai ucideau copiii pe altarele lui Iehova (Miheia 6:7). Si el ca si ceilalti profeti din Vechiul Testament cereau triburilor israelite sa nu urmeze cruzimea si salbaticia levitilor. De aceea dupa doua secole levitii s'au concentrat In special In tribul lui Iuda, care a ramas pe loc platind doar tribut cand asirienii au cucerit triburile israelite In 721 I.Chr. si le-au dus In captivitate. Dupa cucerirea asiriana israelitii dispar ca popor istoric, contopindu-se cu restul populatiei asiriene care de-alungul secolelor a migrat probabil spre vest si s'a raspandit prin Europa. Istoricii Sionului relateaza cu satisfactie disparitia celor zece triburi israelite care au refuzat sa se Inregimenteze In armata destinata sa verse oceane de sange nevinovat In marsul ei triumfator catre suprematie asupra tuturor: Dr. Josef Kastein arata ca disparitia israelitilor n'a pricinuit nici un regret. In realitate israelitii n'au disparut cu desavarsire de pe fatapamantului ci au fost doar "pronuntati ca fiind inexistenti" de catre principiile sionismului militant si nu mai participa In "controversa Sionului". Astfel Talmudul spune explicit: "Cele zece triburi [ale lui Israel] nu participa In lumea ce va sa vina (the ten tribes have no share in the world to come)." Marele rabin al imperiului britanic a declarat In 1918: "Evreii de azi sunt descendentii triburilor lui Iuda si Veniamin si un anumit numar din descendentii tribului lui Levi", aratand astfel clar ca el Ii exclude pe israeliti dintre evrei. BineInteles ca evreii de azi nu descind deloc din tribul lui Iuda, dupa cum stiu si ei foarte bine; dar aici e vorba de apartenenta politica, nu de genealogie. Deci statul Israel n'are nici un drept la numele de "Israel", pe care Il foloseste doar din motive politice legate de obsesia Vechiului Testament la slujitorii sionismului care-si imagineaza ca Indeplinesc promisiunea facuta lui "Israel" de catre Iehova. Singurul nume cu oarecare justificare istorica al statului Israel ar fi fost "tara lui Iuda".
In secolul ce-a urmat victoriei asiriene, levitii tribului lui Iuda au Inceput sa scrie Vechiul Testament, Incepand cu cartea a cincea, Deutoronomul, pe care au citit-o poporului In templul din Ierusalim. Asa s'a nascut "legea mozaica" pe care Moise, daca ar fi existat, n'ar fi avut de unde s'o cunoasca. Toti eruditii rabinici sunt de acord asupra faptului ca desi textele Ii sunt atribuite lui Moise si uneori lui Jehova, ele au fost In realitate scrise si rescrise de leviti dupa bunul lor plac. Cartea Deuteronomul sta la baza textului Thora, care la randul sau sta la baza Talmudului, de unde deriva nesfarsita serie de comentarii si comentarii asupra comentariilor care In Intregimea lor constituie "legea iudaica." "Deuteronomul" Inseamna "cea de-a doua lege", a levitilor, si a fost scrisa Inaintea primelor doua carti ale Facerii si Esirii; celelalte doua carti din Vechiul Testament care apartin la Thora, Leviticul si Numerii, au fost scrise si mai tarziu, desi toate patru au pretentia ca sunt o naratiune cronologica. Rescriind "legea", levitii au produs In Deuteronomul o lege total opusa celor zece porunci pe care legenda zice ca le-a primit Moise. Eruditii sionisti declara ca ei aveau dreptul de a "face fata conditiilor existentei In continua schimbare In spiritul Invataturilor traditionale" (Dr. Joseph Kastein). Levitii justifica dreptul lor de a rescrie si modifica textul legii la bunul lor plac printr'o porunca a lui Iehova care ar fi dat-o lui Moise personal, atunci cand i-a dezvaluit o Thora secreta numai lui: de a nu scrie niciodata aceasta lege si de a o transmite numai oral celor initiati, "caci", zice Talmudul (citat de Dr. Funk), "Iehova a prevazut ca Intr'o zi goimii vor citi Thora si vor pretinde ca sunt si ei fii lui Dumnezeu, dar nu va fi asa, caci Dumnezeu Ii respinge pe cei care nu cunosc Invatatura secreta orala".
Nu se poate stabili cat de aproape este textul cartii a cincea din VechiulTestament de textul citit original In templul din Ierusalim, caci levitii au modificat textul tot timpul Inainte de-a fi tradus si publicat, dupa care nu le-a mai fost posibil sa schimbe prea mult; probabil ca ceeace a intrat In Vechiul Testament nu contine textul integral, dar contine destule. In timp ce cele zece porunci ziceau sa nu ucizi, sa nu furi, etc., "cea de-a doua lege" (Deuteronomul) porunceste In mod expres sa asasinezi, sa ucizi, sa distrugi cu desavarsire popoarele Invecinate, sa le iei averea, sa-i transformi In robi, sa n'ai mila, sa nu cruti pe nimeni. Iehova este singurul Dumnezeu care rasplateste pe credinciosii sai cu o singura conditie: credinciosii sa nu se abata deloc de la "lege si judecati", care lege consta In primul rand din obligatia de a ucide si anihila pe ceilalti oameni. Iehova cere intoleranta. Stapanirea lumii prin masacru si teroare este primul lucru pe care-l cere "legea" pe care Moise ar fi lasat-o pe patul de moarte (Deuteronomul 2). Aceasta carte a cincea din Vechiul Testament contine istorii despre cum a fost aplicata "legea" si cum au fost distruse triburi si sate, de catre piosii credinciosi care aplicau legea: cuvantul care revine obsedant este "ucide", "distruge cu desavarsire", "masacreaza". Cititorul de azi al Vechiului Testament nu da atentie acestor cuvinte: dar ele zugravesc o realitate, care a avut loc In 1948, de exemplu, cand populatia palestiniana pasnica a satului Deir Yasin a fost masacrata cu toata cruzimea prescrisa de "lege", si n'a fost lasat In viata nici unul, exact cum cere Deuteronomul 7:2. Trupele britanice care au venit dupa masacru la fata locului au gasit cadavrele femeilor si copiilor casapiti de catre comandourile israeliene aruncate In fantani, pentru a spurca apele, asa cum cere "legea". Palestinienii vazand cum Incepe genocidul lor la mana statului Israel si cum Natiunile Unite si puterile occidentale nu zic nimic, au fugit lasandu-si pamantul si avutul In mana cotropitorilor -- exact asa cum prescrie Deuteronomul 7:1; 20:16; etc. Caci In parlamentarile lor cu puterile occidentale, sionistii zic "Biblia este mandatul nostru" (Dr. Chaim Weizmann, creatorul statului Israel); si cartea cincea a Vechiului Testament prescrie masacrele practicate Impotriva palestinienilor.
In continuare In Deuteronomul Iehova porunceste prin legea sa sa fie distruse toate celelalte religii (7:5), ceeace se aplica In mod special crestinismului. Aici apartine distrugerea bisericilor, deschiderea muzeului anti-crestin, canonizarea lui Iuda Iscariotul, si toata ofensiva anti-crestina a guvernului bolsevic imediat ce-a preluat puterea. Tot In virtutea acestei "legi" au cerut crucificarea lui Christos (Deuteronomul 13:5); si tot aici se prescrie denuntul practicat Impotriva membrilor familiei, asa cum Il cer autoritatile comuniste (Deuteronomul 13:6). In privinta cinstei In afaceri, ea este prescrisa In raportul cu co-religionarii, dar este interzisa In relatiile cu ceilalti (Deuteronomul 23:19-20). Cartea a cincea a Vechiului Testament se Incheie cu o lista de blesteme care vor cadea asupra celor ce nu respecta "legea", In eficacitatea carora se mai crede si astazi In cercurile talmudice unde se invoca blestemele Impotriva celor proscrisi. Dar aceste blesteme se vorIntoarce Impotriva dusmanilor, daca credinciosii vor reveni la sentimente mai bune si vor executa "legea." Astfel, rolul "goimilor" prescris de "lege" este ca sa serveasca drept instrument al maniei lui Iehova Indreptate cand Impotriva iudeilor care nu urmeaza Intocmai "legea", cand Impotriva lor Insisi pentruca au servit drept instrument maniei lui Iehova (Deuteronomul 28:64-66; 30:7). Astfel se explica vesnicele plangeri si acuze ca evreii sunt persecutati peste tot de catre toate natiunile din lume, indiferent cat de prosperi si de privilegiati sunt In sanul acestor natiuni: "legea" le cere aceasta. Iehova In Deuteronomul Ii pedepseste pe iudei Imprastiindu-i printre ceilalti oameni, ceeace In sine constituie opresiune din partea celorlalti oameni prin simplul fapt ca exista; apoi "persecutorii", adica ceilalti oameni, trebuie pedepsiti ca persecutori si distrusi. Faptul ca tribul lui Iuda traieste In sanul altor natiuni este In acelasi timp prescris de Iehova si un act de persecutie din partea celorlalte natiuni. Astfel, daca Intr'un accident 5 evrei mor alaturi de 95 de ne-evrei, accidentul este considerat ca un act de persecutie antisemita.
La conciliul din Trent o mana de prelati au hotarat ca Vechiul Testament trebuie considerat ca parte din Scriptura egala cu Noul Testament - lucru care a produs mult zbucium celor care citesc cu atentie si cu Intelegere Vechiul Testament. Caci Isus Christos a predicat tocmai Impotriva "legii" din Deuteronomul, si cele doua Testamente sunt diametral opuse.
La vreo 20 de ani dupa ce levitii au publicat "legea" In Ierusalim, la aproximativ 696 I.Chr., tribul lui Iuda a fost cucerit de babilonieni care l-au dus In robie In Babilon.
In timpul exilului babilonian levitii iudaici au scris cele patru carti ale Vechiului Testament care preced Deuteronomul si au inventat prima robie, cea egipteana, descrisa In legenda lui Moise. Aceste cinci carti constituie "Thora", care Inseamna "lege"; dar nu contin toata "legea" ; caci legea este tot timpul elaborata si rescrisa de talmudisti. Cum doar aceasta este lege, orice alta lege a statului In Interiorul caruia traieste tribul lui Iuda constituie "persecutie antisemita." Robia babiloniana nu a cuprins marea masa a tribului lui Iuda, care se afla raspandita peste tot In jurul Marii Mediterane practicand comert, ci doar cateva zeci de mii de persoane strans legate de activitatea templului din Ierusalim, adica un nucleu iudaic. Marele istoric iudaic, Dr. Joseph Kastein, spune ca In "robia babiloniana" iudeii "se bucurau de libertate deplina", aveau libertate religioasa, de actiune, de gandire, toate privilegiile; puteau cumpara proprietati unde doreau, puteau locui unde pofteau, puteau ocupa orice functii In stat si In societate. Dar pentru a-si pastra dominatia asupra lor, levitii au cerut dreptul de a construi pentru iudei cartiere Inchise locuite In mod exclusiv de ei - adica gheto-uri. In aceste gheto-uri doar legea Talmudului e lege, si ea prescrie cele mai mici amanunte ale vietii zilnice. La obiectiunea ca Iehova nu i-a putut da lui Moise atatea instructiuni amanuntite, se raspunde cu legea orala pe care i-a dat-o Iehova lui Moise si pe care n'o stiu decat levitii; dar nimeni nu face obiectiuni, caci "legea" prescrie pedeapsa cu moartea pentru cei ce fac obiectiuni.
Distrugerea popoarelor printre care traieste tribul lui Iuda este prima porunca, si Intoarcerea la Ierusalim este recompensa. In realitate cei mai multi din cei care traiau In diaspora n'aveau nici o dorinta sa-si paraseasca caminul. Dar pentruca Intoarcerea este strans legata de programul de distrugere si de dominare a celorlalte natiuni, trebuie realizata cu orice pret. Caci levitii insista sa aplice "legea" In cele mai mici detalii; si ei fac si rescriu legea permanent. "Legea" cere reIntoarcerea In Palestina, unde este plasata mitologia din primele doua carti din Thora / Vechiul Testament, Facerea si Esirea. Cititorul atent poate vedea cum traditia folclorica orala a Inceput sa fie Inlocuita si suplimentata In aceasta mitologie din ce In ce mai mult cu texte rabinice mult mai recente. Astfel, examinand cele doua istorii ale facerii lumii din Facerea 1 si Facerea 2, expertii sunt de parere ca Facerea 2 contine mai multe interpolatii levitice tarzii decat Facerea 1. Interpolatiile si adaugirile levitilor explica flagrantele contradictii: la distanta de doar cateva pagini, cateva randuri doar, Yehova porunceste omului "sa nu ucizi", iar apoi Ii porunceste "sa ucizi absolut pe toti cei care-ti cad In cale, sa nu lasi pe nimeni In viata"; sau "sa fii bun cu strainii", ca apoi sa prescrie uciderea si maltratarea strainilor. Pasajele umane provin din legendele mai vechi. Pasajele care prescriu programul politic de masacru si Inrobire a toturor celorlalte natiuni sunt opera Inteleptilor sionului, a cancelariei levitice permanent ocupata cu elaborarea "legii." In primele doua carti ale Vechiului Testament si In unele pasaje ale profetilor israeliti sunt cele mai multe vestigii din religia originala. Oare de ce au permis levitii sa persiste aceste pasaje mai vechi, cu un Dumnezeu drept si plin de mila pentru toti oamenii, cand ar fi putut sa le elimine complet? Probabil ca erau traditii orale prea bine cunoscute la vremea aceea de catre membrii tribului pentru a putea fi eliminate total. Violenta si setea de sange a levitilor este mai evidenta In Deuteronomul, Leviticul si Numerii. In Esirea apare pentru prima data motivul: "legea este pecetluita cu sange"; de aci Incolo varsarea de sange este tonul Intregului Vechi Testament. Moise a consfintit legea data de Iehova iudeilor prin uciderea victimelor sacrificate si stropind cu sangele victimelor pe dreptcredinciosi (Esirea 24:7-8). Functia de legiuitor devine ereditara; Moise o da fratelui lui Aaron si urmasilor acestuia pe veci de veci, stropindu-i cu sangele victimelor ucise (Esirea 29:11-12, 16,20-21). Numai cand sunt scaldati In sangele victimelor proaspat ucise sunt preotii lui Iehova sfintiti. Sangele victimelor nevinovate curge In fluvii pe tot parcursul Vechiului Testament. De ce oare trebuie preotii sa apara In fata poporului totdeauna scaldati In sangele cald Inca al victimelor? Parerea autorului este calevitii stapaneau masa poporului prin teroare sangeroasa, si detineau uciderea si varsarea de sange ca apanajul lor suprem In fata ochilor tuturor. Caci Iehova nu se multumeste cu victime animale: Dumnezeul iudeilor, cere victime umane, nu numai dintre celelalte natiuni, dar chiar dintre iudei; Iehova cere sa i se sacrifice pe altar primul nascut al fiecarei femei si al fiecarui animal: "Sa-mi jertfesti mie [pe altar] primul nascut care iese din pantecul mamei dintre copiii lui Israel, si ai oamenilor si ai animalelor; caci sunt ai mei" (Esirea 13:1, 12). Obiceiul de a ucide primii copii pe altarul lui Iehova a persistat multa vreme: Inca profetul Miheia (6:7) protesteaza Impotriva acestui obicei. Ulterior levitii i-au Inlocuit cu victime animale pe copiii care trebuie sacrificati pe altarele lui Iehova; totusi sangele cald al victimelor cu care se Impodobeau levitii In fata multimii avea putere simbolica de a-i face stapani pe viata si moartea tuturor. In comunitatile talmudice conservatoare levitii se stropesc cu sangele cald al victimelor si In ziua de azi, dupa cum arata Congresul Rabinilor Reformisti din America de la Pittsburgh din 1855, care ar fi dorit sa se Intrerupa acest obicei. In secolul nostru Insa rabinii reformisti au pierdut mult din influenta si cei talmudici conservatori au suprematie. Prescrierile pentru sacrificii sangeroase constituie cea mai mare parte din instructiunile minutioase pe care le contin Thora si primele 5 carti din Vechiul Testament. Daca aceste sacrificii nu sunt riguros facute, pedeapsa este moartea, asa cum se vede din istoria vitelului de aur din Esirea 32: In timp ce Moise era plecat sus pe munte, Aaron a facut la cererea poporului un vitel de aur pe care l'a pus pe altar; drept pedeapsa Moise cand s'a reIntors a dezlantuit levitii asupra poporului care au ucis un mare numar de oameni - "fiecare ucigand pe fratele, pe prietenul, pe vecinul sau" (Esirea 32:26-27). Parerea autorului este ca vitelul de aur era un sacrificiu simbolic In locul viteilor si mieilor si copiilor vii cu al caror sange levitii insista ca trebuie sa-si stropeasca vestmintele si altarele. Orice Incercare de a diminua autoritatea arbitrara a levitilor se pedepseste cu moartea: astfel In Numerii 16:1-13, unii grupati In jurul lui Core s'au revoltat Impotriva tiraniei, Intrebandu-l pe Moise "de aceea ne-ai adus aci In desert ca sa fii stapan peste noi?" (16:13) si au fost pedepsiti cu moartea de catre Iehova, care-a continuat sa-i faca jocul politic al lui Moise si-a fratelui lui Aaron, spune povestea, trimitand o ciuma care a exterminat pe toti partizanii lui Core (16:41-50). Flagelul ciumei a Incetat dupa ce 14,700 de oameni au fost ucisi, zice povestea, si numai la interventia lui Aaron; asa de mult tine Iehova sa Intareasca stapanirea ereditara a nomenclaturii "descendentilor lui Aaron". Tot aici Il vedem pe suprem al poporului, Moise, ca membru In grupul "Inteleptilor sionului", "batranilor Israelului" (Esirea 16:25). Imediat dupa povestea care arata ca daca te revolti Impotriva tiraniei levitilor pedeapsa este moartea, urmeaza lista privilegiilor lor.
Ultima carte din Thora, cartea cincea din Vechiul Testament, a fost prezentata ca "un manuscris din strabuni" descoperit de catre leviti. Cele doua carticare-i preced, Leviticul si Numerii, au pretentia ca contin instructiunile pe care i le-a dat Iehova lui Moise, si acesta le-a transmis levitilor. Prima si cea mai importanta obligatie este sa practici ura de rasa si ura religioasa. Daca mai persista unele fragmente si resturi din traditiile folclorice pre-levitice care Indeamna la iubire, toleranta, cinste In relatiile cu toti ceilalti oameni, ele sunt contracarate de legea levitica care spune clar "copiii popoarelor de alt neam care locuiesc aici ... sunt proprietatea voastra ... ei vor fi robii vostri pe vecie ... dar pe fratii vostri israeliti sa nu-i Inrobiti cu strasnicie" (Leviticul 25:45). In Deuteronomul (22:25-27) In caz de viol, cel care violeaza este pedepsit cu moartea, nu victima violului; In Leviticul (19:20-22), daca un barbat violeaza cu forta o sclava, victima nevinovata, sclava, este pedepsita cu biciuirea, iar barbatului "i se iarta pacatul" (22).
Numerii, a patra carte din Thora / Vechiul Testament a fost scrisa ultima si contine si cea mai puternica expresie a crezului politic levitic. Aici levitii s'au debarasat de privilegiul de a Injunghia pe altarul lui Iehova pe primul copil al fiecarei femei din trib, care nu le era de prea mare folos, dupa cum se vede din profeti si din toate povestile despre rascoale ca cea a lui Core. Ei pun In gura lui Iehova decizia de a accepta clasa levitilor In loc de sacrificiul primului nascut, ca substitut: si pentruca erau 273 mai multi primi-nascuti decat leviti In momentul acela, excesul de primi-nascuti au fost rascumparati cu bani de la moartea pe altar, si anume cu 100 de oboli de fiecare, bani pe care i-a luat Moise (Numerii 3:40-49). Levitii au continuat sa stapaneasca In mod absolut prin teroare, chiar daca nu mai Injunghiau pe altar fiecare prim-nascut al fiecarei femei; aveau putere sa otraveasca femeile acuzate de soti gelosi (5:12-31), Intr'o ceremonie de tipul celor practicate de vracii triburilor primitive din Africa.
O mare parte din populatia Canaanului Il venerau pe Baal, In timp ce iudeii Il venerau pe Iehova, ceeace micsora influenta levitilor. Acestia au instaurat ura religioasa, instigand la masacrul si genocidul tuturor celor care nu li se Inchinau lor si zeului lor, Iehova. Astfel conducatorii celor care nu se Inchinau lui Iehova au fost spanzurati (Numerii 25:4); si credinciosii lui Baal au fost masacrati (25:5). La ura religioasa s'a adaugat imediat si ura de rasa: madianitii trebuie masacrati pentruca sunt din alt trib: Fineas levitul a Injunghiat femeia madianita (cu multa placere relateaza scribii: "In organele genitale") pentru simplul fapt ca era madianita. Imediat dupa acest act placut lui Iehova, mania acestuia a Incetat - dar nu Inainte de a porunci neamului ales sa masacreze populatia madianita (Numerii 26:7-8,17). Ultima fapta pamanteasca a lui Moise a fost sa dirijeze masacrul madianitilor, pe care i-au ucis si jefuit si ale caror sotii si copii i-au luat sclavi (31:7-14). Cand s'au Intors Incarcati de prada, Moise i-a certat pentruca au crutat femeile si copiii, si a ordonat sa fie ucisi dintre prizonieri toti copiii de sex masculin si toate femeile care nu mai sunt virgine, permitand sa fie lasate In viata fetitele si fetele virgine care sa satisfaca poftele sexuale ale soldatilor (31:17-18).
Astfel se Incheie scrierea "legii" de catre o secta putin numeroasa de leviti cu cateva mii de adepti fanatici care a domnit In Babilon In ghetourile construite de ei sub obladuirea tolerantului guvern babilonian. O secta mica, dar a carei activitate are urmari de proportii universale; caci aceasta secta atata instinctele de agresiune si jaf si promite rasplata materiala, promovand astfel ceeace este mai universal In oameni si mai usor de atatat - In timp ce imboldul bunatatii, generozitatii, tolerantei, este mult mai greu de inspirat si mult mai putin prezent In marile mase de oameni.
Spre deosebire de teologii care-si zic crestini de dupa consiliul din Trent, eruditii ebraici nu pretind ca Thora este de autoritate divina. Dr. Joseph Kastein zice ca este "opera unui compilator anonim" care a produs "un fel de istorie pragmatica," pusa In slujba unei lupte politice de a impune tirania unei secte, a levitilor, prin ura religioasa, ura de rasa, si nationalism sovin fanatic. Ultimii care s'au pronuntat Impotriva acestei politici au fost profetii Isaia si Ieremia, care au predicat In epoca In care levitii compilau primele carti din Vechiul Testament. Si In textele lor levitii au introdus interpolatii care sa le aduca "pe linie". Falsificarea textelor este mai evidenta In cazul lui Isaia, unde interpolarile (15 capitole) au fost facute de cineva care a trait In Babilon In "captivitate" - cata vreme Isaia a trait cu 200 de ani Inainte de acea captivitate. Dar scribul care a falsificat textul lui Isaia a omis sa stearga o propozitie care nu este deloc pe linie: "am sa te fac lumina pentru celelalte natiuni" (Isaia 42:6-7), text care deviaza In mod evident de la tonul pe care Il regasim In pasajele tipic levitice: "si copiii lor o sa fie sfaramati In fata lor, si casele lor vor fi jefuite, si sotiile lor violate ... toti cei gasiti acolo vor fi ucisi" (13:15-16, etc.)
Cartea lui Ieremia Incepe cu interpolarile levitilor: "te-am Inaltat deasupra
celorlalte natiuni, si deasupra regatelor, ca sa le zmulgi din radacini, si sa le
darami, si sa le devastezi, si sa le distrugi" (1:10). Dar si In textul corupt de leviti
si scribi mai razbate Inca protestul lui Ieremia Impotriva levitilor, Impotriva
incantatiilor rituale ("nu va Incredeti In minciuni, spunand: templul domnului,
templul domnului, templul domnului .."), Impotriva sacrificiilor si masacrelor ("si
nu mai varsati sange nevinovat aici" ), Impotriva practicilor la care obliga "legea"
("si nu mai asupri pe cel de alt neam, si vaduva si orfanul"), Impotriva absolvirii
de orice crima prin sacrificarea victimelor pe altarul lui Iehova ("voi ati furat, ati
asasinat, ati comis adulter, ati jurat stramb, ... si apoi ati venit aici ... si-ati spus,
suntem absolviti, caci am comis toate aceste abominatii [de sacrificii de sange](7:6-10)... caci eu nu le-am cerut stramosilor vostri jertfe sa arda pe altar si sacrificii"
(7:22). Autorul este de parere ca Inca pe timpul lui Ieremia iudeii ardeau copiii pe
altare. Ieremia spune: "si au ridicat altare