Stimate domnule Costin,
In cercurile legionare s'a discutat, se discuta cu mult interes, patima si ura problema paternitatii copilului D-tale. Dinr'un punct de vedere, legionar, pe mine m'a impresionat destul de dureros aceasta chestiune. Motivul durerii mele nu e ca as fi partizan de al unuia sau al altuia, ci penbtru ca, spre deosebire de foarte multi, eu vad ca actiunea D-tale nu loveste In Horia Sima ca om, ci ca sef al Miscarii legionare, urmarind moartea din punct de vedere spiritual si moral al sefului Miscarii.
Problema astfel pusa este foarte grava, e mai grava chiuar decat moartea Capitanului, poentru ca lovitura Incercata nu atinge numai persoana sefului Miscarii, ci Insasi Miscarea Legionara. D-ta ti-ai pus aceasta Intrebare Inainate de a actiona, sau te-ai lasat pur si simplu antrenat de dorinta razbunarii, fie dorinta faptului In discutie, fie In asociatie cu alti jndivizi dominati de aceleasi sentimente?
Principial si logic vorbind, D-tale ai tot dreptul sa-ti aperi onoarea famuiliei. Daca acesta a fost mobilul actiunii D-tale, nimeni nu poate sa-ti spuna nimic. Din felul actiunii D-tale Insa, nu reiese catusi de putin ca ar fi vorba de apararea onoarei familiei, si iata de ce:
1. Daca D-ta vroiiai apararea onoarei familiei, atunci trebuia s'o faci din primul moment al luarii la cunostinta de cele IntImplate.
2. Caile pe care trebuia sa le urmezi D-ta erau doua:
a. Calea Justitiei, sau
b. calea cavalereascva, cu atat mai mult cat D-ta susti ca esti din vita aleasa. D-ta Insa nu ai facut uz de niciuna din aceste cai drepte si onorabile, ci ai recutrs la cele mai ordinare mijloace, la cele politice, uzand de elemente fara nicio raspundere, prosti, plini de ura si patima, fiind sigur ca acesti imbecili vor sti sa uzeze cat mai bine pofdtele colective de rasbunare.
Eu sunt adept al familiei si al respectarii onoarei ei, considerandu-o ca unul din cei mai puternici stalpi ai unei vieti sociale sanatoase, de durata, dar cu o conditie, ca Intr'adevar sa fie vorba de o familie onorabila si nu de forma, de ochii lumii, ci de fond In realitatea ei. De onoarea familiei nu poate sa fie Insa vorba decat In cazul ca ambele parti componente (sotul si sotia) o respoecta. Daca insa unul din ei Isi bate joc de aceasta onoare, mai poate fi vorba de onoarea familiei ? Eu cred ca nu.
In cazul D-tale eu nu ma Indoiesc ca D-ta poti vorbi de onoare la singular, penyru D-ta personal, dar nu si pentru sotia D-tale, ci dupa cate am auzit, din contra, de cea mai mare desonoare. Parerea mea e ca In cazul In discutie nu e nimeni de vina, caci initial ar trebui sa fie vinovata sotia D-0tale. Dupa cate eu stiu Insa, cred ca sotia D-tale nu este normala. Este un caz patologic, un caz exceptional.
Pentru explicarea afirmatiilor mele, voi povesti dous Intamplari din viata intima a sotiei D-tale. Nu-mi amintesc date calendaristrce cand s'a petrecut, stiu dioar ca s'au petrecut In Sant Juan, si iata cum:
I. Cu ocazia unei vizite In San Juan a legionarului Ion Marii, facut lui Jimon, la Intoarcere, Intreband ce mai e nou pe acolo, Imi spune luvcruri foarte necurate. La insistentele mele Imi spune - "Dl Jimon mi-a povrestit ca Intr'o zi, fiind singur cu sotia D-tale, dansa i-a propus sa trauiasca Impreuna. Raspunsul lui Jimon a fost, (Repet exact cum mi-a fost povestit): - "Uite Doamna, e adevarat ca mie Imi plac femeile, ca nu fac deosebire de ckasa si rasa, dar cand e vorba de sotia unui camarad, nu poot. - -------- - Raspunsul Dnei D-tale: "Sa-ti fe rusine. In acest caz nu esti barbat".
Reflecteraza D-ta bine acest caz. Ru nu-l comentez.
II. Intr'o seara, tot In San Juan, Codreanu, care era sofer la D-ta, manca si dormea In casa D-tale, a avut ocazia sa vada si sa auda cele ce urmeaza:
Venind mai devreme acasa, obosit, vroia sa se culce. Din nu stiu ce motive a mai ieit, apoi a revenit si s'a culcat repede.
Pe cand sa adoarma, aude o discuitie In camera lui. Era Intunerec. - - - Doamna Costin: "hai, hai ca nu-i nimeni, Codreanu a plecat In oras, (fapt cert, Insa dansa nu stia ca el s'a Intors).
- Dl Hoidas: Esti sigura ca nu-i nimeni ?
- Doamna: Sigur, hai numai, hai.
Si actul s'a consumat In prezenta lui Codreanu, fara ca ei sa banuiasca, deoarece el Isi oprise respiratia ca sa vada ce se petrece.
Si acum te Intreb eu pe D-ta, mai poti vorbi de onoarea familiei ? Mai ai D-ta siguranta de cine si cati au fost? Cred ca In urma acestora D-tale Iti vei da seama ca ai facut o mare gresala facand rau mult, nespus de mult Miscarii Legionare.
In concluzie, In calitate de legionar, camarad si de egala varsta cu D-ta, Imi permit sa-ti dau un sfat. Retrage scrisoarea trimisa lui Popa Nicolaie si toate afirmatiile facute cu referinta la seful Miscarii, caci din toate acestea nu poate profita nimeni, nici D-ta, nici familia sI nici Miscarea. Nu e pentru ce sa Incerci vreo rasbunare In contra nimanui, caci nu ajyuta la nimic.
Du-ti crucea singur mai departe, ajutati sotia s'o Indrepti si vei face cel mai mare bine din viata D-tale. Vei salva un suflet care este pe marginea prapastiei.
`Astept cat mai urgent raspunsul D-tale In sensul celor scrise de mine.
In caz contrar, fie ca cineva interesat va cauta sa ascvunda scrisoarea, fie ca d-ta nu vei crede de cuviinta sa raspunzi. Eu Imi voi lua libertatea sa informezx...cercurile interesate.
Cu cele mnai suincere urari de bine, ss Mircea Emil.
N.B. Nu am primit niciun grad, nicio distinctie, si nici n'am mai participat mai bine de un an si jumatate la nici o adunare a epavelor din Buenos Aires. (Eu nu le pot zice legionari).
PS. Pentru dl Popinciuk,
Dupa vizita ce ti-am facut, am cautat sa studiez In tot complexul ei, problema care a format obiectul actiunii D-tae. Pentru aceasta am cautat sa aflu izvorul informatiilor si mai ales valoarea ce le poate fi atribuita. Mai bine zis, nu valoarea informatiior, cat a informatorilor. Intai:
1, Dl Costin: dupa caderea cu avionul se zice ca e iresponsdabil. Actiunea Insasi a dovedit-o.
2. Dna Costin: Citind ce le de pe verso, cred ca nu e nevoie de alte explicatii.
3. Hoidas: informatorul D-tale sincer si respectat; probabil adevaratul autor al copilului. Cauzatorul distrugerii al altei familii cu copii, familia Sfintescu.
4. Popa Nicolaie, tradatorul de la Brasov (la 3 Seot. 1940 a fost tinut arestat de camaradul sau Cracea N. pentru ca vroia sa capituleze) Actiune In asociatie cu D-ta ? Rasbunare pentru ca nu i-au fost acceptate minciunile In afacerea Toculescu (daca vrei dovezi, pot sa-ti servesc).
5. Comandantii BV de aici. Tradatori ai Miscarii legionare, ai tarii siu credintei stramosesti: Cu alte covinte: "prea curvitori In toate". (Daca vrei dovezi, pot sa-ti servesc).
6. Dr, Popa Emil. Omul de actiune dubla si indirecta. Singurul care dupa sistemul lui te-a acceptat. "Unul din cele mai mari canalii pe care le-a avut Miscarea Legionara.
7 Dr..Popinciuc. Ai primit grade si functii fara sa ai curajul sa le refuzi, - sau poate ca ai mai vrut. - Si unii zic ceva si mai grav. Te acyza de preacurvie cu cumnata D-tae.. Ce zici ?
Fa deci bilantul celor de maI sus si vei constata ca un numar de tradatori, curvari, prosti si misei s'au Inteles sa se faca porci, si au reusit.
Corect ar fi sa trimuiti aceste informatii dlui CD al BV Iasinschi.,
p.c. - Mircea - Pentru confornmitate: Traian Golea - 15 April 2001
Draga Mitica, Draga Nae,
Regret ca discutia noastra la Madrid nu s'a terminat, voi lasandu-ma In ultima zi sa va astept pana la miezul noptii, In timp ce voi erati la Traian Popescu. Ati fi putut da un telfon sa-mi spuneti ca sunteti acolo, eventual sa vin si eu cu voi, pentru ca si eu i-am promis sa-l mai vad Inca odata.
Venind acasa, l-am sunat pe Mircea (Dimitriu) ca sa aflu si de la el care este dorinta voastra, de ce anume trebue sa trec eu pe la el cand ma voi duce In tara. Mircea mi-a spus ca-mi va da raspunsul dupa ce va sta de vorba cu voi In zilele ce urmeaza si cand apoi mi-a spus ca " se plateste sa trec pe la el" .
Eu banuiam ca este din partea voastra o dorinta de a aplana asa zisul conflict dintre noi, dar dintr'o discutie a lui Marcel Cozma din Chicago, care vroia sa obtina niste carti legionare de la Ciuntu, (eu nu mai am, le-am trimis pe toate In tara), Ciuntu l-a luat la rost, spunandu-i ca el este de-al lui Ronnett si Golea, care sunt dati afara din Miscare.............
Anul trecut In Martie, Mircea Nicolau i-a raspuns unei scrisori a lui Alecu Ronnet, adresandu-o Insa si mie: "catre camarazii nostri Alexander Ronnett si Traian Golea." Nu intru In textul scrisorii care trateaza diferite subiecte generale ale Miscarii, ci ma voi limita la Incheiere, care suna asa:
"Asteptam vizita lui Ovidiu Gaina si Traian Golea, dar Ii rugam sa tina seama ca aven nevoie de luciditate
si puterea lor de daruire. Daca Insa Traian Golea va continua sa-l sprijine pe Suru, Il prevenim ca Il vom dezavua
categoric........
Va rugam sa credeti ca avem nevoie de caldura voastra sufleteasca si de sprijinul vostru realmente
camaraderesc. De altminteri, daca mai este ceva care poate sa salveze comunitatea romaneasca, faptul acesta
nu poate sa rezide decat Intr'un sentiment de viguroasa dragoste si camaraderie Intre noi."
Raspund: Intai de toate resping tonul si expresiile folosite de Nicolau si consider ca usa unei reconcilieri Intre noi este definitiv Inchisa daca el nu revine.
Mai departe: Geneza acestui connflict - dupa acuzatiile ce mi se mi s'au adus - ar fi In bunele mele relatii cu Suru Serban. Nu am primit Insa pana acum, cu toata insistenta mea, niciun raspuns la Intrebarea: In ce consta imensul meu sprijin dat lui Suru? I-am trimis carti si brosuri legionare, si pentru ca Suru a organizat expozitii de carti legionare si a deschis chiar o librarie legionara In inima Bucurestiului, i-am trimis mai multe decat altora. L-am ajutat si baneste cu 700 dolari pentru amenajarea librariei. Am Incercat sa-l ajut sa puna pe roate o tipografie, care insa nu a reusit.
Nu am participat si nu l-am sprijinit In nicio alta actiune, nu pentru ca nu as fi vrut, ci pentru ca nu stiam de ele. Eu eram In America, el era In Romania si nu aveam nici timp ca sa ma interesez si sa ma ocup si de alte treburi. Preocuparea mea se limita aproape exclusiv la literatura legionara.
Cum adica altfel nu l-am ajutat decat ca i-am trimis carti si l-am ajutat sa-si aranjaze libraria, atunci acest repros pe care mi-l faceti eu Il traduc In merit pentru mine si-mi permit sa-i desfid pe cei ce-mi reproseaza acest lucru. In plus, declar ca am un singur regret, ca nu am putut face mai mult pentru el si pentru ori cine ar fi fost dispus sa primeasca si sa raspandeasca literatura legionara.
Insist mai mult asupra acestui subiect pentru ca consider ca aici este vorba si de libertatea de actiune. Cartile si brosurile trimise erau produsul muncii mele, si a sacrificiului meu banesc si le-am facut pentru a le trimite la cat mai multa lume. Asa stand lucrurile, nu Inteleg de ce trebuia sa ma orientez dupa simpatiile sau antipatiile unora si altora, sau chiar si dupa anumite banuieli say acuzatii care s'au pus In circulatie, fundate sau nefundate. Eu nu cred ca cartea legionara, indiferent prin ce mana ajunge unde ajunge, ar putea avea un rezultat altul decat cel pentru care a fost creata.
Consider ca Miscarea legionara nu poate recurge la alte mijloace pentru a aplana astfel de conflicte decat limitandu-se la principiul emulatiei: cine face mai mult si mai bine, acela se va impune. Asta a spus mereu si Comandantul In relatiile sale cu dizidentii: sa vedem cine face mai mult si mai bine. Nu prin a sustine ca esti adevarata Miscare legionara vei Invinge, ci prin a deveni adevarata Miscare legionara, care se va impune de la sine, fara dezavuari si fara critici, mai ales fara cele facute public, care contravin In primul rand spiritului legionar, care trebue sa fie unul de lupta si de creatie.
Inapoi la incheierea lui Mircea Nicolau. Acolo el mai spune:
"De altminteri, daca mai este ceva care poate sa salveze comunitatea romaneasca, faptul acesta nu poate sa rezide decat Intr'un sentiment de viguroasa dragoste si camaraderie Intre noi." In numarul din Noembrie 1999 al revistei "Permanente", al carei prim-redactor este Mircea Nicolau, la pag. 15. rubrica "Am primit la redactie" , se anunta: "Studii Istorice Romanesti", editate In Florida de nedoritul Traian Golea ......." Cum se Impaca adjectivul nedorit ce mi-l atribue, cu afirmatia de mai sus: "faptul acesta nu poate sa rezide decat Intr'un sentiment de viguroasa dragoste si camaraderie Intre noi" ? Din nou: Pentru ca i-am trimis carti si l-am ajutat pe Suru Serban sa deschida o librarie legionara In inima Bucurestiului, Nicolau, cu "un sentiment de viguroasa dragoste si camaraderie" , ma declara "nedorit".
Apoi am primit cartea "Horia Sima, Evocari" , cand m'am lamurit definitiv ca mai sunt tinut Inca la distanta, pus la index. Nimeni nu mi-a spus nimic de aceasta carte. Nici macar voi la Madrid, cat am stat Impreuna, nu mi-ati spus nimic. Atunci unde ramane dorinta de a pune cap neIntelegerii dintre noi ? S'a apelat pana si la anonimi pentru colaborare la aceasta carte, In timp ce mie, un colaborator apropiat al Comandantului, nu mi s'a spus nimic. De ce ? Eu regret foarte mult, pentru ca as fi avut ceva foarte valoros sa aduc In prezentarea Intregii sale opere scrise, parte luata din prefata "Antologiei", pe care am semnat-o Impreuna cu Victor Corbut. Dar mult mai mult ma doare faotul ca In Miscare se duc actiuni care sunt dominate si determinate de porniri dusmanoase.
Cu acest prilej Imi aduc aminte de faptul ca In editia recenta a carttii "Pentru Legionari", ati scos postfata scrisa de Comandant, sub titlul: " Destinul scrierilor legionare" . Este singurul loc unde se afirma si sedovedeste de catre cea mai autorizata persoana a Miscarii, Comandantul, ca Hitler a prigonit scrierile legionare, desigur, la cererea lui Antonescu, dar faptul ramane fapt. Citez, pag. 481: "In Europa Occidentala, nesupusa dominatiei comuniste, legionarii gasesc o alta situatie. Pentru Intaia oara se bucura de libertatea de a-si manifesta gandurile si de a publica scrierile lor. Trebue sa aducem acest omagiu Occidentului democraric, recunoscand ca libertatea de constiinta si de expresie In aceste tari este o realitate constitutiva a vietii publice. Sub presupusa protectoare a Garzii de Fier, Germania national socialista, cartile noastre nu au putut sa apara In nicio tara europeana, afara de Spania." Dar pentru ca, - presupun - acolo se afirma ca " Primul gand pentru realizarea acestei lucrari memorabile Ii apartine lui Traian Golea....." , care este pus la index de sefii Fundatiei Prof. George Manu, sub egida careia a aparut cartea, si In ciuda faptului ca aceasta postfata este semnata de Horia Sima, urmasul Capitanului si ca ea are o mare valoare documentara in ce priveste destinul scrierilor legionare si mai ales al raporturilor noastre cu Germania National Socialista, totusi ea a fost scoasa.
In Prefata de la Antologie Comandantul este citat spunandu-ne: "sa scriem cumpatat si logic, de la Inaltimea senina a istoriei... In fapt, puteti scrie tot ce vreti, pentru ca sunteti liberi. Legionarul este cel mai liber om de pe pamant. Dar sa nu uitati ce v'am spus: sa fiti buni, pentru ca legionarul trebue sa fie Intai de toate bun, iar daca nu este bun, nu mai este legionar, nu poate fi legionar."
Acelas tratament Il aplicati si lui Alecu Ronnett, pe care eu il consider din ce In ce mai putin vinovat de relatiile sale reci cu Comandantul, din moment ce ma conving tot mai mult ca reala cauza al acelor " neIntelegeri " a fost Chirila Ciuntu, acel om lipsit de caracter, pe care voi vreti sa-l ridicati la rang de mare personalitate legionara; si asta In ciuda afirmatiilor lui Gabriel Balanescu In scrisorile pe care vi le-am dat, si care nu lasa nici o Indoiala asupra caracterului si vinovatiei sale In neIntelegerea dintre Comandant si Alecu.
In sustinerea acestei afirmatii reproduc una din scrisorile lui Gabriel Balanescu catre mine, din 16 Oct.1983:
Anexez si alte doua scrisori de la Gabriel Balanescu pentru documentare. O astfel de stare de conflict, dupa cum reiese din scrisorile lui Balanescu, din a lui Cornel Popa, plus propria mea experienta, Ciuntu a avut-o cu toti aceia care aveau si alte initiative si activitati peste simpla plata a cotizatiei, sau era o personalitate mai deosebita, care se impunea de la sine, cum era Rosu Octavian. Rezulta ca Ciuntu a Inpamantenit criteriul exclusiv de a castiga si mentine calitatea de legionar numai cotizand si nefacand nimic altceva. Cum faceai ceva mai mult decat a cotiza, el te banuia ca vrei sa te impui, sa-i devii rival la sefie, si atunci Incepea clevetirea si lucratura. Este atitudinea si reactiunea unui suflet meschin.
Nu s'a avut bine nici cu Jenica Nicolau, cu Victor Corbut, cu Octavian Rosu, si cu mine. In 10 Decembrie
1992 Comandantul Ii scrie lui Ciuntu: "Cu Golea D-ta pastreaza bune raporturi, chiar daca el nu este prea amabil
cu D-ta. El face treaba buna. Cartea lui, "Un nou atac la adresa Legiunii" este excelenta si raspunde unui
macedonean, Dr. Zeana, din tara. Golea are o anumita autoritate. Este fratele eroului si martirului Ion Golea.
Acum lucreaza la o carte In care se povesteste cum s'a organizat miscarea de rezistenta In inima Ardealului,
cu elemente care au fost parasutate de la Viena. Lucrarea este foarte importanta pentru ca-i demasca pe cei
care zic ca miscarea de rezistenta ar fi fost Intemeiata de taranisti si liberali. Astia au venit mai tarziu.
De asemenea el va publica In curand o lucrare extrem de importanta, si anume "Bibliografie legionara", scrisa
de regretatul Ion Boaca, dar care nu a mai ajuns sa o vada la tipar. Aceasta lucrare, din punct de vedere
propagandistic va fi extraordinara. Pentru prima data lumea va avea Intr'o singura carte toate lucrarile noastre
aparute In exil..... I-am scris lui Golea sa-ti trimita si D-tale o suta de exemplare"
Observatia mea: niciodata nu i-am scris nimic Comandantului sau altcuiva despre Ciuntu, nici de bine, nici de rau. Dar pentru ca am scos acea brosura "Un nou atac la Miscarea Legionara", el a crezut ca este cazul sa iscodeasca si sa puna In circulatie niste critici si calomnii la adresa mea pentru a nu mi se urca la cap. Dar atacul lui Ciuntu nu se opreste aici. Odata cu brosura "Un nou atac la Miscarea Legionara" si cartea de mai sus a lui Teofil Mija, "Am fost coleg si prieten cu Ion Golea" , am publicat si versurile lui Ionel (Golea), cu o prefata de Comandant, dar mai ales "Procesul legionarilor parasutati - 1953 ". Sub motiv ca "Dl Comandant vorbeste si de alte tiparituri, Insa numai de Bibligrafie spune sa-mi trimiteti o suta", si pretextand ca are 7-8 carti primite spre vanzare de la Paris, a refuzat difuzarea acestor carti si a dat dispozitii colportorilor sa-mi trimita cartile Inapoi. Unii si-au retinut pentru ei personal cate un exemplar, restul Americii Insa nu a primit nimic. Deci camaradul Ciuntu, seful de garnizoana, a refuzat difuzarea cartilor:
- "Procesul legionarilor parasutati, 1953",
- "Am fost coleg si prieten cu Ion Golea ", carte de care Comandantul spune ca este foarte importanta pentru ca descrie nasterea rezistentei armate In inima Ardealului.
- "De vorba cu Neamul" , Versuri. de Ion Golea de la Fetea si prefatata de Comandant.
Dupa terminarea razboiului, parasutarea legionarilor din 1951-1953 a fost una din actiunile majore In lupta de rezistenta anticomunista atat a Exillui, cat si a Miscarii, actiune In care 13 insi au fost condamnati la moarte si executati, iar alti cca 150 de "complici" au fost condamnati la ani grei de puscarie. Mare parte din presa lumii libere a publicat si comentat favorabil acest mare eveniment din istoria Miscarii, In timp ce camaradul Ciuntu, sef de garnizoana legionara pe Statele Unite si Canada, care se lauda pe toate drumurile si In toate ocaziile posibile cate actiuni si cate sacrificii a facut si face pentru Neam si Miscare, a refuzat difuzarea cartilor legate de acest eveniment. Si de ce? Presupun ca daca as fi dus aceasta actiune din Germania, daca adica nu as fi fost atunci In Statele Unite, cartile ar fi fost difuzate cu zel, dar asa, cu mine aici si vorbindu-se si de " o oarecare autoritate ce si-a castigat-o Golea ", cum se exprima Comandantul, Ciuntu a refuzat difuzarea cartilor.
I-am comunicat acest lucru lui Mircea (Dimitriu) Inca atunci, In 1994, dar nu m'a invrednicit cu niciun raspuns. Pentru ce ? A crezut ca nu este important ? Nu a considerat ca acest refuz din partea lui Ciuntu ar fi o grava Incalcare a obligatiilor unui sef de garnizoana, de a nesocoti jertfa suprema a unor camarazi pentru o cauza nationala? Ce alta explicatie as putea gasi ? Ce mai ramane din conceptul de legionar daca jertfa a 13 insi nu este cinstita de catre propriii camarazi? Si acest refuz Inca de atunci Imi sta Infipt In inima ca un pumnal.
In 1995 Ciuntu s'a plans si lui Mircea Dimitriu ca eu as avea ceva cu el. Atunci i-am raspuns lui Mircea: "Am dat peste o scrisoare mai veche de la Ciuntu, din 10 decembrie 1992, in care se plangea Comandantului ca eu as fi " nepoliticos " cu el. Eu cred ca tot relatiile mele " bune " cu Alecu sunt de vina, ca si acum. Tu ai putea sa-i scri lui Ciuntu sa termine odata cu aceasta psihoza de asediat, care-si teme pamantul de sub picioare de cate ori tuseste Alecu si care mereu pune placa si Incepe lacrimogen sa Insire multele sacrificii ce le-a facut pentru Miscare si care ar justifica pozitia sa de sef de garnizoana pe care o vede mereu amenintata. Inafara de Alecu eu nu am auzit pe nimeni criticandu-l pe Ciuntu. In realitate, eu nu am contacte cu multi camarazi din America si cu cine am, nu vorbesc de Ciuntu.
Cred ca Alecu a vrut o delegatie si un sprijin din partea conducerii Miscarii pentru reprezentare a noastra pe plan extern, In relatiile cu Americanii si cu celelalte grupe de exilati din Statele Unite si Ciuntu, seful de garnizoana, s'a simtit umbrit si chiar sufocat de statura, posibilitatile si rolul lui Alecu. Ce-ar mai fi ramas din el ?. Ori dorinta lui Alecu a fost si este cu totul justificata. Alecu nu vroia locul lui Ciuntu, cu atributii administrative locale. El vroia recunoasterea pozitiei care i se cuvenea si mai ales sprijinul camararzilor In actiunile sale politice, pozitie pe care nimeni altul nu o ravnea si nici n;ar putea-o onora. Si Ciuntu In loc sa-l sprijine pe Alecu In astfel de actiuni In folosul Neamului si a Legiunii, Il boicota. Nu este asta o crima Impotriva Insasi a conceptului de legionar?
Comandantul, la 1 August 1983 Imi scrie:
"Mi-a scris si mie Alecu de proiectul unei lucrari pentru lamurirea congressmenilor (In privinta Miscarii). L-am
trimis la D-ta pentru partea actiunii spre tara. Daca faci brosura, atunci acolo se vor gasi multe date. Apoi i l-am
indicat pe Faust Bradescu, care tocmai pregateste o lucrare despre Guvernul de la Viena, aratand functiunea lui
strict anti-comunista. Bine Inteles ca Ii voi trimite si eu material....
Ma Intreb Insa, In ce masura poate fi desvaluita conventia noastra cu Americanii (In cazul parasutarilor). Daca
se face un memoriu, este mai usor, dar daca se vrea o brosura care sa fie difuzata, atunci chestiunea este mai
delicata.
D-ta, din ce stii, scoate partile care crezi ca i-ar interesa pe Americani, ... Fa un extras din care sa rezulte
lupta noastra alaturi de ei, contra comunistlior."
Iar In scrisoarea din 24 Ianuarie 1992, Pag. 137, Comandantul Imi scrie: "Te mai rog ceva: Dr. Ronnett, bucovinean, este si el enorm de interesat ca sa apere drepturile romanesti In Basarabia si Bucovina de Nord. El are relatii cu senatori si deputati si ar vrea sa redacteze niste memorii referitor la aceeasi cauza. El mi-a cerut si mie material, iar eu i-am raspuns: Il ai acolo pe Golea, care este o comoara documentara. Bine Inteles, el nu face memorii lungi, pe care nu le citesc functionarii americani, ci scurte mentiuni accesibile la Departamentul de Stat, la Casa Alba si la diversi demnitari. D-ta ai facut o multime de memorii In cauza basarabeana. Trimite-i ce crezi ca ii poate folosi."
Si In scrisoarea din 28 August 1992, (Pag, 141):
"Am citit documentul trimis de Octavian Capatina. E impresionant. Vad ca D-ta l-ai difuzat In America pe o
scara larga. Nu stiu daca Ronnett cu legaturile lui a facut o operatie paralela. Am vazut scurtele note ce le-a
trimis la Departamentul de Stat sI Casa Alba referitor la Basarabia si Bucovina. Sunt excekente. Scurt si
cuprinzator. Lumea nu are timp sa citeasca memorii "milenare".
Pe timpul Comandantului nu i se ridicau osanale lui Ciuntu prin presa, (vezi pagina din "P ermanente " din Februarie anul trecut, si cele zece pagini din cartea "Horia Sima, Evocari "). Daca cuiva i-ar trazni prin cap sa mearga pe urmele realizarilor marei personalitati Ciuntu din Statele Unite, ar fi o amarnica prezentare a persoanei sale, si prin asta si o compromitere a Miscarii, pentru ca el, Inafara de a strange bani cu voia sau fara voia donatorilor, dela oricine si oricand, si de intrigarie Impotriva celor care se reliefau prin diferite actiuni politice sau culturale, nu a facut nimic. Dupa cate stiu, el nu a initiat si nici nu a participat la vreo actiune politica romaneasca locala si i-a boicotat pe toti care aveau astfel de initiative. In toate actiunile mele de aici privind Transilvania si Basarabia, nu am avut niciun sprijin si nicio colaborare din partea lui Ciuntu si a celor care lucrau mai strans cu el. Erau total inexistenti pentru mine. In timp ce Comandantul publica In buletin actiunile mele, Ciuntu nu numai ca le ignora complet, dar le si boicota Impreuna cu colatoratorii sai apropiati.
Pe camaradul sef de garnizoana Ciuntu l-a lasat rece articolul din Tara si Exilul (Dec. 1984), unde
Comandantul spune: "Zeci de carti istorice privitor la Basarabia si Transilvania au fost retiparite de dl Golea
In mii de exemplare.... Practic, cine vrea sa se documenteze..... are la dispozitie cartile . scrise de cei mai ilustri
istorici ai neamului nostru. ... In aceasta privinta activitatea domnului Golea este mult superiioara chiar guvernului
din tara, care pretinde ca apara integritatea Transilvaniei.... Iata ce poate sa faca un om Inflacarat de idealurile
natiunii noastre."
Sau articolul
"Vazand primejdioasa panta pe care aluneca propaganda maghuara, cu anumite penetratii In cercurile politice americane, dl Traian Golea a redactat si publicat o brosura in toamna anului 1984, pe care a difuzat-o la toate oficialitatile americanme, Incepand cu Casa Alba si Departamentul de Stat, cu titlul: " Transylvania, Clarfication of the Issues Raised In Congressmen Siljander and Dwyer's House Resolution 147".
"Meritul acestei brosuri este ca In zece pagini dl Golea a concentrat tot ce este necesar sa se stie asupra istoriei Transilvaniei In general si asupra minoritatii maghiare In particular. Brosura ar trebui publicata si In romaneste pentru a pune la dispozitia exilului un material pretios Intr'o forma concentrata".
"Energica si rapida interventie a dlui Golea a avut ca rezultat ca s'au sesizat de problema asta Departamentul de Stat, Seful personalului Casei Albe, si o serie de deputati si senatori cari apartin comisiunilor de politica externa, de la care autorul a primit raspunsuri favorabile".
"Dl Traian Golea a trimis brosura si cercurilor romanesti din exil interesate In combaterea revizionismuluimaghiar, Insotita de o scrisoare lamuritoare." Brosura se cerea raspandita peste tot pe undxe ajungeau Ungurii cu propaganda lor. Care a fost reactiunea sefului celei mai puternice garnizoane legionare, cea din America de Nord In aceasta problema nationala ? Zero. Niciuna. Unde ramane spiritul si viziunea legionara a romanismului?
Un exemplu recent de incorectitudine a lui Ciuntu: In scrisoarea din 24 Mai 1985 (Scrisori Comandant, pag.
119), Comandantul Imi scrie: "Acum mai am o problema pentru care am nevoie de colaborarea D-tale. Dupa cum
stii, noi facem parte dintr'o organizatie mondiala care se chiama "Liga Anticomunista Mondiala", (WACL). Aceasta
Liga tine In fiecare an un congres In diferite parti ale lumii. ..,, Anul acesta Congresul se va tine la Dallas, Texas,
.... Suntem de aproape zece ani membri si am participat la mai toate conferintele.... Dat fiind distanta si costul
biletelor, din Europa nu va putea veni nimeni.... Ramane ca voi din America sa participati in acest an.
M'am gandit la urmatoarea echipa: Alexander Ronnett, care a mai fost si cunoaste procedura, Prof. Ion
Halmaghi, care poseda perfetct limba engleza si poate vorbi liber. Apoi Traian Golea atat pentru ca esti aproape
de Dallas, cat si pentru faptul ca esti cunoscut In cercurile americane.
Se plateste o taxa de Inscriere la venire, de 300 dolari pentru participantii oficiali. Cum stiu ca nu stai pe
roze, Ciuntu iti va trimite acesti bani. Ceilalti doi stand mai bine, Isi vor plati singuri taxa."
Ce-mi scrie Ciuntu In legatura cu participarea mea la acest Congres In scrisoarea din 21 Martie 1999, ca observatie si comentar la articolul meu aparut mai Inainte In "Permanente", "O activitate a Miscarii Legionare putin cunoscuta, Participare la combaterea comunismului In America Latina": "... Dr. Ronnett a fost pentru prima data la Congresul WACL In 1978 in Washington, apoi la Taipeh In August 1981; nu a luat parte la alte Congrese....... Va aduceti bine aminte cand v'am scris si v'am Intrebat daca vreti sa faceti parte din delegatie, v'am trimis si taxa de 300 dolari In care intra hotelul si masa". Aici se termina citatul din scrisoarea lui Ciuntu.
Intru cat Alecu Ronnett a refuzat sa mai participe la aceste congrese, Comandantul l-a numit pe Ciuntu In locul sau. Deci Ronnett nu a fost lasat de-o parte de Comandant, ci el n'a mai vrut sa participe. Dupa cum am vazut In textul de mai sus, Comandantul preciza chiar ca "Dr. Alexandru Ronnett a mai participat si cunoaste procedura". Apoi In scrisoarea din 4 August 1985, (pag. 120), Comandantul Imi scrie: "Mailat va trimite scrisoarea oficiala, prin care va anunta compunerea delegatiei: D-ta, Halmaghi si Ciuntu. Alecu nu vrea sa mearga".
Ciuntu afirma ca el mi-a propus sa particip la acest Congres, cand propunerea a venit de la Comandant, apoi ca si taxa de 300 dolari mi-a trimis-o din propriu imbold, cand doar el a primit dispozitii de la Comandant sa mi-i trimita. Nu s'a gandit ca pot sa-l verific si atunci si-a permis sa minta.
Daca el se lauda cu participare frecventa la congresele WACL in cartea "Horia Sima - Evocari" , faptul este lipsit de semnificatie, daca nu reste chuar negativ, din moment ce el acolo a jucat doar un rol de umplutura si de figurant - In lipsa unui altul - nimic mai mult. Am participat si eu la un astfel de congres si stiu rolul jucat de mine si de Ciuntu. Poate ca dupa o participare repetata as fi ajuns sa fiu mai familiar cu atmosfera, cu tematica si mai ales cu limba. Singurii din America care puteau juca un rol activ la aceste congrese erau doar Alecu Ronnett si John Halmaghi, lucru ce i l-am comunicat Comandantului cand m'am Intors de la congresul de la Dallas.
Revenind acum la alte relatii de ale mele cu Ciuntu: El nu m'a anuntat cand a murit Comandantul. M'a chemat Donev la telefon si mi-a dat vestea ca prieten. Eu l-am Intrebat pe Victor Corbut daca stie ceva. Nici el nu stia. Atunci Corbut l-a Intrebat pe Ciuntu, care i-a confirmat stirea. Donev a aflat vestea de la Mircea Banciu tot pe baza de cunostinta personala, In timp ce Corbut si cu mine nu stiam nimic. De ce ? Din America singurii care am participat la Inmormantarea Comandantului au fost Corbut si cu mine, cei doi care nu au fost anuntati. Cu ocazia Inmormantarii Comandantului i-am spus lui Mitica ca Ciuntu nu m'a anuntat.
Cand a aparut revista "Permanente", abia dupa doua luni am aflat Intamplator de la Preotul Nedescu, care-l primise de la Ciuntu, si care a fost In cuibul nostru de aici, dar din cauza ca Incerca mereu sa vare intrigi Intre noi, am fost oblligat sa-l las pe dinafara. A fost preot aici la o biserica care pe atunci era independenta. A fost dat afara din parohie de enoriasii sai din cauza caracterului si comportamentului sau incompatibil cu ale unui preot. Tatal sau a fost tot preot si legionar, cunoscut de Victor Corbut, dar el, fiul, dupa propria marturisire, In Dec. 1948 a fost numit - de partid - In delegatia care a luat In primire bisericile unite si averea lor, cand Biserica Unita a fost desfiintata. Si acest om a primit Permanentele si eu nu.
Anul trecut tot de la el am cumparat medalia centenar a Capitanului, stantata In tara, cu 30 dolari. Pe alta cale nu am primit-o si nici nu am stiut de ea.
Dau mai jos extras din scrisoarea lui Cornel Popa din Detroit, (Cornel Popa este citat de Gabriel Balanescu Intr'o scrisoare ca ar fi fost la Madrid de 13 Ianuarie Impreuna cu Ciuntu. Vezi copia la anexe). si care, dupa cum Imi scria odata Ciuntu, Ii era de mare ajutor:
"Nu cred ca voi ajunge vreodata sa Inteleg de ce Rosu (Octavian), e tratat de centru (Ciuntu) asa dupa
cum este tratat. Nu stiu ce o fi facut omul mai Inainte, pentru ca eu nu-l cunosc decat de cand a sosit aici, dar
de cand e aici, orice om
cinstit
nu-i poate aduce nicio Invinuire.
Ma Ingrozesc cand aud tot felul de insulte, minciuni. aluzii, etc. la adresa lui, pornite de la fosti camarazi
de-ai lui. Eu nu am conceput niciodata ca Intre camarazi sa nu existe o sinceritate absoluta. Ori cand vad si aud
cele ce se petrec In jurul meu, cand constat de cata nerusinare si de cata lipsa de caracter sunt capabili cei
pe care i-am crezut camarazi, domnule Inginer, ma apuca greata si scarba. Imi vine sa cred ca toate sperantele
mele de pana acum s'au dovedit a fi niste iluzii desarte. Cu drag, Cornel."
In scrisoarea lui din Fenbruarie 1998 Mircea Imi cerea ca In critica mea la adresa guvernului (Emil Constantinescu) sa fiu suficient de explicit ca sa nu se poata interpreta ca critica ar veni de la un fruntas legionar, deci a Miscarii, si Nae mi-a repetat acelas argument, dar va Intreb acum pe voi, care-i formula pe care as putea-o folosi ca ei sa nu creada ca critica vine dela legionarul Golea, ci de la romanul Golea. Eu mereu am semnat ca presedinte al Romanian Association of South FLorida, si nu am facut niciodata nici aluzie la Miscarea Legionara, si Mircea stie acest lucru. Dati-mi formula ca sa va pot face pe plac, pentru ca eu nu am descoperit-o. Incolo sunt dispus la toate explicatiile pentru a se ajunge la normalizare.
15 Martie 2001 T.L.C. - Cu drag, Traian
_______________________________
