TERORISM

IN STATELE UNITE

La 19 Aprilie 1995 s'au Implinit doi ani de cand agentii de la BATF (Bureau of Alcohol, Tobacco and Firearms), ajutati de FBI (Federal Bureau of Investigation), au asasinat prin gazare, daramare sub tancuri si ardere 86 de oameni nevinovati, dintre care 17 copii sub 10 ani, la Waco, Texas. Aceasta realizare a justitiei americane a fost aniversata printr'o explozie In cladirea federala din Oklahoma City, cu rezultatul: 78 morti identificati deocamdata, Intre care 12 copii mici, si peste 100 ale caror trupuri n'au fost gasite. Intreaga natiune, care Incepuse sa se cam plictiseasca de circul Inscenat cu asasinarea fostei sotii a sportivului negru O.J. Simpson, pe care mass-media Il frecau cam de mult, a ramas cutremurata de oroare si groaza, cu ochii tinta la televizor - gata sa Inghita nada oferita de mass-media, media de dezinformare.

Imediat dupa explozie au sosit fortele armate si agentii FBI - caci fiind vorba de o cladire federala, statul Oklahoma si autoritatile locale nu mai au jurisdictie! Au Inchis ermetic un perimetru larg In jurul cladirii si-au Inceput sa faca - ceoare? Cei care lucrau la salvarea supravietuitorilor de sub daramaturi au fost dati afara "din cauza pericolului de surpare" si au fost rechemati la lucru peste cateva ore, interval In care "pericolul de surpare" a ramas absolut acelasi - de ce oare?Mass-media mincinoasa si orchestrata a Inceput sa emita supozitii, declaratii si pareri - nici una bazata pe fapt ori realitate, dar toate tendentioase si subtile. Ni publicul le-a Inghitit. Cine sunt teroristii acestia monstruosi care ucid copii mici si oameni nevinovati? Cine altcineva decat "extremistii crestini", cei care "nu vor sa-si predea armele", cei care "cred In Constitutie", "separatistii albi", caci acestia "urasc guvernul federal" ... N'a trecut mult si a fost arestat unul care, fermier fiind, putea avea Ingrasaminte chimice cu continut de nitrati la ferma; si din Ingrasaminte bogate In nitrati si motorina poti face explozive, explica mass-media. Dar desi reprezentantii independenti ai presei nealiniate au fost exclusi de la fata locului, a fost posibil sa se Inregistreze conversatia radiofonica a fortelor militare si politienesti, si s'a auzit vocea unuia care vorbea de o a doua bomba, care era o bomba militara. Mass-media si autoritatile sustin ca a fost o singura bomba, facuta la ferma din Ingrasamant si motorina. Specialistii independenti care au vazut cladirea zic ca o numai o bomba militara cu actiune rapida ar fi putut provoca explozia aceea; bombele facute din nitrati si motorina sunt cu ardere lenta si adesea nici nu explodeaza; si aici a explodat clar o bomba cu ardere rapida, de tip militar. Un arhitect care lucrase mai demult la construirea cladirii a spus ca cel care a pus bomba avea In modclar acces la planurile ingineresti ale cladirii, caci a plasat bomba cu precizie si pricepere; fermierul cu nitratii n'avusese acces la asa ceva. Acel fermier n'a fost Inca dovedit cu nimic ca ar avea de-aface cu bomba - dar Intreaga mass-media l-a condamnat, si Intreaga natiune sta gata sa-l linseze. Mai mult, Inregistrarile laboratorului seismic universitar din apropiere indica In mod clar doua explozii de aceeasi intensitate la interval de 10 secunde; dar mass-media si autoritatile au ramas la povestea lor initiala pe care au Inceput s'o augmenteze subtil cu amanunte despre presupuse calatorii pe care acest "terorist" le-ar fi facut acum un an si jumatate cautand supravietuitori din Waco. A mai iesit la iveala si ca autoritatile federale facusera multe exercitii de pregatire In caz de bombardament In zilele precedente, de parca ar fi stiut ca va avea loc un atac cu bombe. Ni tot In zilele astea au avut loc transferuri masive de trupe militare si armament pe teritoriul Statelor Unite - mai multe decat aveau loc pe timpul celui de-al doilea razboi mondial. Apoi mass-media a Inceput sa lege bombardarea cladirii federale din Oklahoma City de masacrul din Waco, Texas , zicand: "uite cum vor ei sa razbune moartea acelor 'teroristi', ucigandu-i pe cei din cladirea federala"... Perimetrul militar In Oklahoma City a fostlargit, numarul de militari a fost dublat Sambata si Duminica - de ce oare? Presedintele Bill Clinton a declarat starea de urgenta In Oklahoma; si s'a grabit sa apara cat mai des la televiziune, cu vocea Intretaiata de lacrimi; s'a dus la Oklahoma City sa inaugureze o zi de doliu si a anuntat ca "Hillary i-a spus sa planteze un copac In memoria copilasilor ucisi" (The Hour of the Time din 20 Aprilie: 60 Minutes din 23 Aprilie). Intreaga natiune vede perechea prezidentiala lacramand la televizor - si nimeni nu aude despre faptul ca un mare juriu o acuza In mod oficial de acte criminale. Oare pentru asta au trebuit sa moara oameni nevinovati In Oklahoma City?

Vocea Intretaiata si lacrimile lui Clinton pot sa-i Insele doar pe cei naivi, pe cei obisnuiti sa creada anunturile stabilimentului, pe cei care nu compara propaganda cu realitatea. Dar ar trebui sa ne punem Intrebarea: cui Ii foloseste acest incident tragic? Cine va castiga daca se impune legea martiala si starea de urgenta? Cei care se Impotrivesc Noii Ordini Mondiale - sau cei care vor s'o impuna?

Caci acum avem starea de urgenta In Oklahoma. Ni mai avem ceva: avem sansa ca legislatia HR 896, Actul General Antiterorist, sa fie votat foarte curand In Congres si sa devina o realitate ; caci mass-media a primit ordin de la manipulantii ei sa ne anunte caaceasta legislatie va fi accelerata.

Ce e rau In HR 896, Actul General Antiterorist? Nimic decat ca permite sa se ia masuri extreme Impotriva oricui banuit ca a ajutat In vreun fel oarecare o entitate pe care presedintele o declara la bunul lui plac, fara nici un fel de dovada, ca este terorista. Fara nici o dovada, fara nici un proces, fara procedura juridica, poti fi Inchis, amendat, deportat, daca ai donat bani sau obiecte unei organizatii de binefacere pe care presedintele o declara acuma "terorista". Ni cum stim ca presedintele nostru nu face deosebirea Intre adevar si minciuna, cum va deosebi organizatiile "teroriste" de cele ne-teroriste? In 24 Aprilie Presedintele Clinton a aparut la televiziune si Intr'un interview prelungit a anuntat ca pedeapsa cu moartea va fi rapida pentru cei gasiti de el a fi "teroristi": nu vor mai petrece ani de zile In apel peste apel, a spus el. Iata justitia bolsevica In Statele Unite: moartea pentru oponentii politici, dar blandete si indulgenta pentru ucigasi, talhari, criminali violenti ...

Intr'o editie speciala a raportului sau The Intelligence Examiner din 1994, Texe Marrs ne explica cum lucreaza "starea de urgenta", si cum au fost antrenate trupele speciale folosite In cazul "starii de urgenta."

Trupele de Berete Verzi americane si agenti din Vietnamul de Sud au executat sub supraveghereaCIA-ului american operatia Phoenix, In decursul careia au arestat peste 50.000 de vietnamezi, majoritatea civili, femei, barbati si copii (unii cred c'au fost 100.000), si i-au torturat inserandu-le tepi de bambus sub unghii, smulgandu-le limba din gura, taindu-le urechile, aplicandu-le socuri electrice la organele genitale. Multi dintre ei au fost ucisi dupa tortura. Dar consultantii americani care si-au folosit talentele In Vietnam s'au repatriat. CIA, DIA (The Defense Intelligence Agency), FEMA (Federal Emergency Management Authority) si the National Security Agency a Casei Albe coopereaza In operatiile Cable Splicer, Garden Plot, si Rex 84. Acestea sunt operatii de genul operatiei Phoenix din Vietnam. Cei care le vor executa au fost crescuti In doctrinele "New Age", ale Noii Ere, In scoli de tipul Ncolii Guvernatorului a lui Bill si Hillary Clinton, descrisa In Pana unde am ajuns 1994, In care copiii au fost Indoctrinati intensiv In religii asiatice, cultul pamantului, si obisnuinta mortii, cu accentuarea pornirilor neInfranate de ratiune si mai ales cu evitarea crestinismului. Religia New Age este un instrument guvernamental, si nu doar o fantezie mitologica. Copiii crescuti vazand tot timpul cadavre si trupuri mutilate ca parte din viata lor zilnica, au fost educati astfel ca sa fie noii comandanti si executanti ai acestor operatii. In timp ce generatia deexecutanti ai acestor operatii Isi desavarseau educatia, presedintii Statelor Unite pregateau baza legala si structura administrativa a acestor operatii. Jimmy Carter a semnat Ordinul Prezidential No. 12148, care da agentiei FEMA puterea de a guverna prin lege martiala "In caz de stare de urgenta." Bill Clinton a semnat la 3 Iunie 1994 ordinul prezidential prin care aloca acestei agentii FEMA toate resursele industriale si Intreaga forta de munca. La 5 Mai semnase directiva No. 25 care plaseaza fortele militare ale Statelor Unite sub ordinele ONU, directiva care n'a fost facuta publica , asa cum ar fi cerut legea. Intre timp fortele armate ale Statelor Unite sunt instruite cu un nou manual, FM105, In noua lor sarcina de "pastrare a pacii". Acest manual prescrie armatei sa se pregateasca pentru "alte operatii decat starea de razboi", operatii ca "controlul revoltelor", In care control "vor coopera cu agentiile civile". Cine se va revolta? Americanii se vor revolta cand se vor trezi din somn si se vor gasi sub calcaiul de fier al guvernului totalitar socialist. Ni atunci vor intra In functiune lagarele de concentrare.

Pentru asigurarea bunei functionari a regimului de teroare, guvernul american a adus si trupe straine pe care le instruieste pe teritoriul Statelor Unite, familiarizandu-le cu soselele si orasele. Astfel, Congressman-ul JohnBarton din Texas a confirmat ca trupe germane si rusesti sunt instruite In prezent la Fort Polk In Louisiana. In Mississippi si la New Orleans au fost vazute tancuri si vehicole militare rusesti In numar mare, caci trupelor rusesti le sunt mai la'ndemana propriile tancuri. Intre timp fostele baze militare americane au fost transformate In lagare de concentrare care-si asteapta arestatii. Inaintea lui Clinton, presedintele George Bush le-a urat bun venit trupelor Natiunilor Unite pe sol american si le-a oferit Fort Nix din New Jersey ca baza, un fort asezat imediat langa aeroportul McGuire, un mare aeroport militar. Trupe ONU sunt In Montana, California, New Mexico, Florida, Mississippi, Louisiana, New Jersey. Trupele natiunilor straine sunt aici ca sa asigure ca, daca trupele americane refuza sa ucida americani, aceste trupe o vor face. In acelasi scop au fost aduse trupele politienesti din Hong Kong, care In nici un caz nu vor arata nici o mila civililor americani.

In 1976, William Orr Pabst a dat In judecata guvernul pentru aceste planuri (cazul 76-H-667 din Districtul de Sud din Texas, Divizia Houston), si si-a documentat plangerea Intr'o carte despre lagarele de concentrare In care vor fi Incarcerati americanii In cursul operatiei Cable Splicer si suboperatiei ei Garden Plot. William Orr Pabst cerea ca documenteledespre acest plan sa fie facute publice. Judecatorul Norman Black a admis ca Intr'adevar exista un plan de a Inchide civili americani In lagare de concentrare americane, dar dat fiind ca el personal, William Orr Pabst, nu fusese lezat de acest plan, n'are standing si plangerea lui nu poate fi satisfacuta (standing este situatia unuia care lezat fiind are motive sa se planga In justitie); documentele n'au fost facute publice. Pabst a Inaintat atunci un apel In care arata "ca a descoperit un plan activ care se desfasoara acum de a incarcera cetateni americani In mod ilegal In lagare de concentrare pentru ca-si exprima liber de maniera pasnica plangerile despre violarea legii de catre agentii guvernului." In continuare Pabst arata ca In Lavonia, Michigan, exista o agentura politieneasca a armatei Statelor Unite In a carei sarcina sunt "prizonierii de razboi" luati dintre concetatenii lor civili. Lagare de concentrare au fost construite la Alamgutt (Pennsylvania), Millpoint (West Virginia), Greenville (South Carolina), Montgomery (Alabama), Tulane Lake (California), Florence (Arizona), Elrino (Oklahoma), Elmendorf (Alaska), Vickenburg (Arizona), Avenport (Florida); se construiesc de asemenea spitale "psihiatrice " pentru internarea disidentilor politici. Nu stim care este rezultatul apelului facut de William Orr Pabst, caci el nu mai poate figasit, ceeace da nastere la speculatii ca ar putea fi asasinat de catre agentii guvernului, ca atatia altii.

Ca plangerea lui Pabst se bazeaza pe realitate o demonstreaza manualele armatei si marinei Statelor Unite, care contin instructiuni pentru arestarea si terorizarea cetatenilor pasnici ai Statelor Unite. Texe Marrs arata ca "Planul de Pregatire pentru Dezastru" MCSCBDPP1-73 al marinei din California contine un "exemplu de afis care trebuie afisat si anuntat dupa promulgarea legii martiale In teritoriile ocupate." Textul afisului spune ca Nimeni nu are voie sa se afle afara din locuinta sa Intre orele ... si ... (orele vor fi complectate dupa caz) fara a avea un permis de la autoritatile civile. Oricineva fi gasit pe strada Intre aceste ore fara permis va fi pedepsit cu severitate. Patrulele militare au ordine sa Impuste pe oricine se va gasi pe strada si Incearca sa se ascunda. Deci civilii vor fi Impuscati sau pedepsiti cu severitate daca vor Incerca sa circule pe strazile patriei lor.

FEMA, the Federal Emergency Management Authority, despre care publicul cu creierul spalat Isi Inchipuie ca este o organizatie de binefacere care da ajutor sinistratilor, a fost Infiintata In 1979 sub Nixon prin ordinul prezidential 11490. Apoi Ronald Reagan, cu ajutorul directorului CIA-ului, William Casey, si-a Colonelului Oliver North,a emis directiva 58 de alcatuire a planului Rex 84. Acesta instituie un sistem de lagare de concentrare pentru disidentii politici si de abolire a constitutiei Statelor Unite si a drepturilor cetatenesti "In caz de nevoie". Intre 1982 si 1992, bugetul FEMA-ei a fost de $243 milioane pentru "dezastre"; dar bugetul "negru" al FEMA-ei a fost In acest rastimp de $2,9 miliarde, adica de zece ori mai mare; "bugetul negru" este bugetul ascuns de ochii cetatenilor tarii. Acest "buget negru" este cheltuit pentru operatii ca: spionajul total al tuturor cetatenilor; dosarul detailat al fiecarui cetatean In computerele FEMA-ei; "masinile zilei de apoi", care sunt vehicole folosite In atacul Impotriva civililor cand se va da ordinul din orasele subterane construite pentru "guvernul din umbra." Publicatia liberala Mother Jones Magazine relateaza In numarul din Januarie-Februarie 1994 ca directorul FEMA-ei este un amic de-al lui Bill Clinton din Arkansas, si ca 27 % din bugetul agentiei pe 1993, circa $100 milioane, a fost ascuns In "bugetul negru" si folosit pentru "sisteme de comunicatii" si "masini ciudate" care vor fi folosite In "apocalipsul care va veni." Baze subterane au fost construite la Camp Davis; In Blue Ridge Mountain In West Virginia; si In 48 de alte locuri. Versiunea oficiala este ca aceste orase subterane au fost construite pentru a asigura continuitateaguvernului In caz de atac nuclear; In realitate, vor servi drept refugiu plutocratiei cand agentii ei vor dezlantui regimul de teroare si varsarea de sange pe continentul american. Pentru genocidul din Vietnam, armata americana a folosit cuvantul "neutralizare". In cursul operatiei Phoenix, norma era de 1.800 de "neutralizari" pe luna, ale caror victime erau cei aflati pe "lista neagra". Oameni nevinovati ajungeau pe lista neagra pe baza unui denunt anonim. Denuntatorii erau rasplatiti cu $6 dolari de denunt. Sate Intregi au fost sterse de pe fata pamantului; si, cu ajutorul armatei americane, civilii vietnamezi au fost santajati, jefuiti si storsi de o birocratie corupta.

Echipele de atac ale FBI-ului, cei care poarta masti negre, care sparg usile cetatenilor pasnici si dau buzna noapta fara sa se identifice, au fost dublate numeric In anul 1994. BATF, cei care au organizat masacrul de la WACO, vor primi de la armata 13 avioane capabile sa se apropie de case particulare, capabile sa stea nemiscate In aier multa vreme si dotate cu mitraliere - pentru mitraliarea cetatenilor pasnici In casele lor (Texe Marrs, The Intelligence Examiner, special edition 1994).

Acum un an Locotenentul comandor Ernest G. Cunningham, pregatind o teza postuniversitara intitulata Operatii de mentinerea paciisi control exercitat de catre Natiunile Unite, a Inmanat un chestionar unui numar de 300 de soldati de la baza din desertul Mojave de langa San Bernardino, California, care participasera la razboiul din Golful Persic si din Panama. Intrebarea 46 din chestionar era: "Examineaza afirmatia: 'am satrag In cetatenii americani care refuza sau rezista la confiscarea armelor decretata de guvernul Statelor Unite'", si raspunsul putea fi dat In diferite grade: absolut, sunt de acord, nu sunt de acord, etc. Un numar de 264 ay raspuns la Intrebare, adica 80 %; dintre ei, 26,34 % (79 de soldati, au raspuns ca "ar Impusca proprii lor cetateni", si 61,66 % (185 de soldati), au raspuns ca ei n'ar face-o. Cunningham a remarcat ca creionul a fost mai apasat pe hartie decat la celelalte Intrebari si s'au scris comentarii la aceasta Intrebare In 15,97 % din cazuri; concluzia lui a fost: "s'ar putea provoca disensiuni In armata daca s'ar aplica aceasta masura"; dar chestionarul ar putea fi folosit pentru selectionarea celor trimisi In astfel de misiuni. Chestionarul a dezvaluit si ca soldatii In general ignoray faptul ca este ilegaal sa li se ceara sa participe Intr'o astfel de actiune: actul Posse Comitatus din 1878 nu permite armatei sa actioneze Impotriva propriilor cetateni - dar soldatii nu-l cunosteau! Daca exista actul Posse Comitatus, cum de avem atateainterventii militare Impotriva civililor? De cand cu Legea Cooperarii Armatei cu Fortele Politienesti Civile din 1981, explica Cunningham, s'au organizat si Intreprins actiuni comune de mentinere a ordinei ale armatei cu politia, Incat s'a erodat diferenta dintre fortele militare si civile In controlul populatiei.

O alta Intrebare din chestionar, si anume 45, a dezvaluit ca soldatii nu era dispusi sa jure credinta Natiunilor Unite decat In proportie de 23,66 %, In timp ce 69,33 % nu erau dispusi, iar 39 % au respins vehement ideea. Cand s'au dus sa lupte si sa moara In Irak, soldatii americani au crezut ca-si slujesc patria; dar vice-presedintele Al Gore a spus clar ca cei care-au murit "au cazut In slujba Natiunilor Unite" (The Spotlight, 24 Aprilie 1995, pp. 1-3).

Este lupta de clasa unul din principiile de baza ale dictaturii proletariatului, adica ale terorismului totalitar de stat.

Ambasadorul Statelor Unite In Romania este Dl. Alfred Moses, fost Presedinte al Comitetului Evreiesc American. S'ar parea ca Romania are trei probleme: obligatia sa plateasca daune pentru crime pe care NU le-a comis Impotriva evreilor; obligatia sa acorde "autodeterminarea" pentru populatia maghiara din Transilvania, Impotriva careia, dupa parerea unora, se practica genocidul pe propriul lor pamant stramosesc dinainte de Hristos; si obligatia de a Inceta persecutia sangeroasa a minortatii tiganesti, care este total lipsita de orice drept In Romania, si sufera mult din cauza discriminarii. Daca tiganii din Romania n'au stiut pana acum ca gem sub cnutul cruntei sclavii romanesti si li se cuvin compensatii, vor afla de-acum. Trebuie si lor sa li se acorde privilegii si compensatii pentru aceste suferinte, ca negrilor din Statele Unite; situatia este paralela.

Lozinca cu care sunt spalate creierele In Statele Unite este: negrii au avut de suferit ca sclavi ai albilor,motiv pentru care albii trebuie sa plateasca cu viata (zic capeteniile mai militante ale islamicilor negri), sau cu compensatii materiale si sociale (zice stabilimentul). Pentru ca i-au exploatat pe negri ca sclavi si nu le-au permis sa se dezvolte liber si egal cu albii, albii trebuie sa munceasca atat pentru ei cat si pentru negri, iar negrii trebuie sa fie rasplatiti cu posturi superioare care sa le satisfaca orgoliul (adanc lezat de sclavia In care au gemut bunicii si stramosii lor) si cu salarii mari pentru care nu trebuie sa depuna nici un fel de munca. Acest lucru este realizat prin legislatia cotelor rasiale, a "accesului egal" [equal opportunity] si a "actiunii afirmative" [affirmative action]. Ar fi incorect politic si nedemocratic sa fie oamenii angajati pe posturi si remunerati dupa capacitatea lor de a presta munca ceruta pe acele posturi; caci cum poti sa-i ceri unui om sa presteze munca egala la salariu egal cand stramosul lui a fost sau ar fi putut fi candva cu secole In urma, sclav?

Pentru ca lupta de clasa Intre albii si negrii americani sa decurga bine, de un secol suntem Indoctrinati cu imaginea sclavilor negri si-a stapanilor de sclavi albi. Dar adevarul e cu totul altul. Intr'adevar, sclavia este o institutie africana care-a existat dintotdeauna printre negrii In Africa, si Intr'adevar, unii sclavi negri africani (cei norocosi), In loc sa fie torturati si ucisi In Africa, au fostvanduti ca sclavi si importati de negutatori evrei In coloniile americane, unde, daca supravietuiau conditiilor groaznice de transport, munceau ca sclavi. Dar majoritatea sclavilor din coloniile americane n'au fost negri. Erau albi, chiar daca In multe cazuri ipocrizia "corectitudinii politice" Ii numeste "ucenici", "servitori", "legati", etc. In cartea sa They Were White and They Were Slaves (Erau albi si-au fost sclavi - New York, Wiswell Ruffin House, 1991), Michael A. Hoffman II dezvaluie adevarata fata a sclaviei In coloniile americane.

Sclavia albilor a fost la fel de raspandita ca si a negrilor In civilizatiile necrestine. Astfel, In Roma antica sclavii erau "lucruri", "posesiuni"; Varro numeste sclavii albi "instrumente cuvantatoare." Imparatul Constantin cel Mare a declarat ca este legal sa-ti omori sclavul In bataie. Romanii au facut sclavi din britanici. Francii au inundat piata cu sclavi vizigoti. Cucerind Saxonia, Carol cel Mare a ordonat ca fiecare biserica sa primeasca o casa si pamant si cate o pereche de sclavi saxoni (un barbat si o femeie) la fiecare 120 de locuitori. Irlandezii si flamanzii erau vanduti ca sclavi musulmanilor de catre francezi Intre secolele 8 si 11 mai ales prin Rouen. Venetienii vindeau musulmanilor sclavi slavi (chiar cuvantul slav Inseamna sclav, atat de raspandita era sclavia acestei natii).Timp de 700 de ani Inainte de caderea califatului din Granada sclavii musulmanilor n'au fost nicidecum negri ci crestini albi europeni, atat In Spania cat si In orient, si soarta lor este descrisa ca "extrem de feroce si atroce", atrocissima et ferocissima. Barbatii erau castrati printr'o procedura asa de cruda si sangeroasa Incat putini supravietuiau; de aceea pretul eunucilor era mare. Literatura musulmana a vremii (pe care intelectualitatea de azi evita cu grija s'o citeasca) vorbeste despre sclavii albi europeni ca fiind animale, vite; Jahiz descrie In tratatul sau despre vite, Cartea animalelor, avantajele castrarii vitei masculine umane europene crestine. In Rusia, moscovitii au fost transformati In sclavi - nu In iobagi - atat de catre bandele Inarmate care veneau din nord cat si de catre mongoli - si chiar de catre ei Insisi In asa masura Incat In 1571 sclavia ajunsese sa fie codificata ca o institutie nationala ruseasca prin instituirea Cancelariei S[c]lavilor. In secolul 9, vikingii au vandut musulmanilor zeci de mii de europeni albi ca sclavi, majoritatea proveniti din insulele britanice, dar uneori chiar din Scandinavia. In Islanda, copiii sclavilor albi erau de obicei masacrati (Hoffman, pp. 6-10).

In coloniile americane primii sclavi au fost albi si nicidecum negri, si au fost tratati cu infinit mai multacruzime decat au fost tratati negrii. Inca In secolele 14 si 15, sclavi albi erau importati In Italia, Spania, Egipt, si insulele Mediteranei de pe tarmurile Marii Negre. [Romanii ai caror stramosi au fost "prinsi cu arcanul" de catre hoardele tatare Isi amintesc, desigur, ce scriu cronicarii nostri despre asta]. Primii colonisti din Lumea Noua n'au facut altceva decat sa continue aceasta practica. In 1659 s'a dezbatut In Parlamentul britanic daca e bine ca englezii liberi sa continue sa fie vanduti ca sclavi colonistilor americani (Thomas Burton, Parliamentary Diary: 1656-59, vol 4, pp. 243-274). Aceste dezbateri folosesc In mod veridic cuvantul sclavi , Inlocuit ulterior cu termenul disimulant servitori ; servitorii legati de care vorbesc mai apoi istoricii erau de fapt sclavi, arata Dr. Hilary McD Beckles. In 1701, s'a protestat Impotriva "vanzarii englezilor ca sclavi". Sclavia albilor era instituita In Indiile de Vest britanice Inca din 1627. In Barbados, In 1640 erau circa 25.000 de sclavi dintre care circa 21.700 erau albi. Sclavii albi erau exploatati pana la epuizare fizica totala si ucisi fara mila, dar indienii caraibieni importati din Guiana ca gradinari erau bine tratati si considerati oameni liberi de catre plantatorii bogati ai Lumii Noi. Documentele vremii (cu grija evitate de intelectuali si istorici astazi) vorbesc, de exemplu, despre un alb, "Gyles Player, vandut ca sclav," In1638 (Curtea juridica din Massachusetts). In 1770, William Eddis vorbea despre sclavia albilor In coloniile americane ca fiind "mai rea decat sclavia egipteana" (se referea la Vechiul Testament). Guvernatorul Sharpe al coloniei Maryland numeste sclavii albi de pe plantatii "multimea de vite". In 1783, In colonia Massachusetts s'a dezbatut ca sclavia albilor si-a negrilor este contrara constitutiei statului. In Virginia, obiectele de uz casnic, vitele, sclavii negri, si sclavii albi englezi [numiti servitori englezi] erau vandute laolalta la licitatie. Colonelul A.B. Ellis atrage atentia In 1893 ca "Intre anii 1649-1690 a avut loc un comert intens Intre Anglia si plantatii, cum li se zicea la colonii pe-atunci, cu prizonieri politici [sublinierea noastra] ... care au fost vanduti la licitatie ca sclavi colonistilor pe diverse perioade, uneori pe viata". In 1618, Sir George Sandys scrie ca sclavii biroului tezaurului coloniei Virginia Ii apartineau pe viata; tot pe viata erau sclavi albii care munceau pamantul celor O Suta din Berkeley. Desi ipocrizia guvernamentala si politica Incepuse sa-i numeasca pe acesti sclavi albi servitori, servitori legati, servitori englezi, ei Isi ziceau totdeauna sclavi, sclavii Angliei sau marfa englezeasaca. POre Labat Ii numeste sclavi albi In 1693-1705; si negrii Insisi Ii numeau sclavi albi (documentele publice ale Biroului Colonial, Londra, 1667, no. 170;Hoffman, pp. 10-14).

Care britanici au ajuns sclavi In America? Prizonierii politici si cei condamnati sa moara de foame prin actiunea financiara care a avut loc la sfarsitul secolului 12 si Inceputul secolului 13, cand taranilor liberi englezi li s'a luat pamantul care a devenit proprietea unui numar restrans de magnati, care-au smuls regelui Magna Carta. Laudata In istoria fabricata si predata In scoli In toata lumea ca un document care "garanteaza libertatea", In realitate Magna Carta nu apara libertatea ci monopolul magnatilor; "dreptul de proprietate" din Magna Carta garanteaza mosierilor pamantul, si da fostilor tarani, doar folosirea pamantului In scopuri agricole. Acestia au devenit tolerati pe pamantul care fusese al stramosilor lor din veacuri - dar ca iobagi sau arendasi de-acum. Cu timpul acesti locuitori ai pamantului au fost izgoniti de pe ogorul lor prin actiunea Ingradirilor (enclosures), prin care mosierii Isi exersau "dreptul de proprietate". Pe la sfarsitul domniei Elizabetei I, izgonirea taranilor crease In orasele Angliei o populatie de saraci muritori de foame atat de numeroasa Incat au Inceput sa apara legi si regulamente menite "sa rezolve problema saraciei." Actul 43 Elizabetan din 1601 declara problema saraciei ca o problema nationala, care se rezolva la nivel de stat, nu la nivel local. Problema saraciei a fostrezolvata In patru feluri: 1) prin asistenta sociala, 2) prin vinderea albilor ca sclavi In colonii, 3) prin case (lagare) de munca, 4) prin munca In fabrica. Unchiul lui Charles Darwin, Josiah Wedgewood, era proprietarul unei fabrici In care munceau copii de 5 ani manuind vopsele facute cu oxid de plumb; pana si el remarca cum se Imbolnavesc si pier copiii, dar nu se gandea la schimbari. Frances Trollope stia de circa 200.000 de copiii mici care munceau pana la epuizare sub biciul supraveghetorului In manufacturile engleze. Legea Waltham din 1723 pedepsea cu moartea prin spanzurare prinderea unui iepure, sau pescuitul In lacul mosierului. Copii de 14 ani au fost spanzurati la Tyburn pentruc'au furat astfel Impinsi de foame, si parintii lor se luptau cu autoritatile sa le Ingroape cadavrele, acestea apartinand Colegiului Medical Regal pentru disectie. William Cobbett scria In 1836: "muncitorii agricoli Infometati din sudul Angliei o duc mai rau decat negrii In America." Muncitorii agricoli care-au Incercat sa se organizeze In 1834 au fost declarati criminali politici si deportati ca sclavi In Australia. In secolul trecut In Anglia, copii de 7 ani trageau vagonetele cu minereu In minele de carbuni; numeroase inscriptii din cimitirele engleze sunt de tipul: "William Smith, 8 ani, miner, mort la 3 Ianuarie 1841." Darsecolul trecut a stiut sa foloseasca ipocrizia la fel de bine ca si secolul nostru; acesti muritori de foame erau blamati pentru suferintele pe care si le-au atras "prin propria prostie si lipsa de prevedere." Ca sa-i Invete sa fie economi si prosperi au fost internati In "case de munca" (lagare), In care mureau de foame mai cu Incetul. In 1750, 23 copii saraci au intrat In lagarul St. Clement Dane, si pana'ntr'un an 18 din ei erau morti. Tot atunci din 78 de copii din lagarul de la Holborn, 64 au murit. Din 18 copii intrati In lagarul St. George din Middlesex, 16 au pierit. In lagarele combinate din parohiile St. Giles In the Fields si St. George's Bloomsbury, rata de mortalitate era de 90 %[ printre copii; un scriitor contemporan remarca: "sa aduci un copil In lagar e tot una cu a-l ucide, caci tot moare oricum." Jeremy Bentham, economistul care si-a spanzurat servitorul care Imbatranise In slujba lui pentru ca a furat doua linguri de argint, a examinat problema si-a reformat lagarele pentru saraci, aducandu-le la forma descrisa de Charles Dickens In Oliver Twist (Hoffman, pp. 14-20). Cititorul din tarile fost socialiste Intampina dificultati examinand aceste fapte, caci tendinta este de a nu da crezare propagandei comuniste, si suferintele celor deposedati de catre magnatii din trecut au fost un capital inepuizabil pentru aceasta propaganda. Dar desi bolsevicii, comunistii, socialistii sitoate agentiile ocultei internationale mint cu precadere, In aceasta privinta spun adevarul: magnatii din trecut nu erau altfel decat bancherii de azi; magnatii din occident nu erau altfel decat grofii din Transilvania Austro-Ungariei, care In calatoriile lor prin Transilvania erau incomodati de duhoarea emanata de cadavrele de tarani romani putrezind pe drumuri.

Satenii ajunsi pleava orasului puteau deveni muncitori In fabrici; si situatia muncitorului industrial a fost considerata un progres fata de situatia sclavului sau a serbului. Dar nu era cu mult mai buna. In 1793, la procesul lui Thomas Muir, acuzat de crima de a cere dreptul de vot pentru muncitorii din Scotia, judecatorul Lord Braxfield a explicat ca "Dl. Muir trebuia sa stie ca nimeni nu da atentie la astfel de pleava. Ce drept au ei sa aiba reprezentanti? ... Guvernul fiecarei tari trebuie sa fie ca o corporatie; si In tara asta e interesul mosierilor, care sunt singurii care au dreptul sa fie reprezentati." Joseph Townsend scrie In cartea sa A Dissertation on the Poor Laws ca mana de lucru alba ieftina e necesara pentru a-i scuti pe cei "delicati" de munca grea si murdara, dar atunci cand economia e In recesie "surplusul de saraci" trebuie eliminat, lucru care se realizeaza lasandu-i sa moara de foame: "un echilibru e absolut necesar [Intre cerere si oferta]", scrie el, "si moartea prin Infometareasigura acest echilibru." In 1798, reverendul Thomas R. Malthus a exprimat cu si mai putina retinere acest concept elitist. In cele doua editii ale cartii sale An Essay of the Principle of Population (1798, 1803), el arata ca hranindu-i pe cei ce mor de foame, acestia ar face mai multi copii; problema saraciei se va rezolva prin eliminarea saracilor dintre cei vii. Economistul David Ricardo era si el de parere ca a hrani pe muritorii de foame Inseamna a multiplica surplusul uman In detrimentul societatii (Hoffman, pp. 21-23). Surplusul uman Ii Ingrijoreaza pe plutocrati In momentul In care se Intrevede posibilitatea revoltei lor. De aceea auzim astazi atata despre suprapopulatia globului, si despre problemele ecologice pe care le creaza. Zilele trecute, la o emisiune televizata, Intrebata despre somajul crescand In America, reportera a raspuns ca surplusul uman va gasi deocamdata pozitii de "servitori" In gospodariile celor mai privilegiati. Cata vreme efortul ocultei era Indreptat In spre dezradacinarea ordinii sociale si nationale, propaganda stabilimentului facea mare caz de lozinca masonica "libertate, egalitate, fraternitate" si idealul social afirmat era "democratia". Dar acum, dupa instaurarea teroarei de stat, gandirea elitista a plutocratiei nu se mai ascunde. In 1990 Clark Nardinelli, economist de la UniversitateaClemson, a publicat o carte foarte laudata de presa stabilimentului In care demonstreaza ca Inrobirea, mutilarea si moartea In fabrici a copiilor de 5, 6, 7 ani ai celor deposedati de pamant In Anglia prin "revolutia industriala" a fost "un bine care li s'a facut". Profesorul Nardinelli scrie: "o copilarie idilica cu scolarizare si joaca pur si simplu nu era posibila pentru cei mai multi copii [albi]." Dar nici profesorul Nardinelli nici Intregul stabiliment universitar n'ar visa vreodata sa scrie ca "o copilarie idilica cu scolarizare si joaca pur si simplu nu era posibila pentru cei mai multi copii negri." Opinia "corecta" In occident este ca negrii au suferit din rautatea, cruzimea si lacomia albilor, si sclavii albi 1) n'au fost sclavi si 2) dac'au fost, n'au suferit iar 3) dac'au pierit In suferinta, a fost un beneficiu pentru ei (Hoffman, pp.24-25).

In 1850 reverendul Richard Oastler critica ipocrizia filantropilor dedicati suferintelor sclavilor negri din colonii care refuza sa vada suferintele copiilor albi din tesatoriile din Bradford, Anglia. Moartea acestui surplus de materie umana din orfelinate si lagare, a caror robie era trecuta de magistrati In registre drept "ucenicie", nu interesa pe nimeni. "Ucenicii" erau pusi sa munceasca noaptea ca sa se evite plata unui spor de noapte pe care-l cereau muncitorii adulti. Pe vremea "revolutiei industriale" copiii constituiau Intredoua treimi si trei sferturi din muncitori. Munceau 16 ore pe zi fara Intrerupere, In hale Incuiate si fara ferestre, In schimbul de zi ori de noapte, si cand adormeau la masini erau treziti de biciul supraveghetorului. Daca Intarziau la lucru sau vorbeau cu alt copil erau batuti cu o bara de fier. Majoritatea nu supravietuiau. Adesea erau omorati In bataie. Un supraveghetor numit Alexander Drysdale i-a rupt doua coaste unui copilas pentru ca i-a strigat ceva altui copil. Alt supraveghetor de la fabrica Milne din Nottingham, numit John Fortesque, declara ca "bataia e necesara, caci sunt lenesi. Le dam sa faca acelasi numar de bobine fiecaruia, cand nu le fac pe toate Ii batem." In Aprilie 1833, un muncitor din Manchester povesteste cum un copil sub 10 ani a Intarziat la lucru si-a fost obligat sa munceasca cu o greutate de 20 de puduri (aproximativ 10 kg.) atarnata de gat drept pedeapsa (John C. Cobden, The White Slaves of England, apud Hoffman, pp. 26-28). Aceasta pedeapsa era obsnuita In Anglia industriala, scrie reverendul Oastler In Times la 25 Februarie 1833. Numai In 1846, 10.000 de muncitori din fabrici, multi dintre ei copii, au fost mutilati de masinarii sau schiloditi pe viata In alt fel, bineInteles, fara sa fie compensati In nici un fel; au fost dati afara si multi au murit din cauza ranilor. Cruickshank descrie copii scrofulosisi tuberculosi care munceau In fabrici; In cazurile fericite, copiii supravietuiau, dar ramaneau diformi; uneori li se amputau membrele diforme; In cazurile mai grave, copiii mureau muncind. Apoi descrie cazul unei fete care, obligata fiind sa curete o masina In stare de functionare, a fost scalpata de la nas In sus; fata a primit cinci shillingi de la patron si a murit la azil. William Dodd descrie felul In care copiii erau obligati sa curete masinile In timp ce functionau, si descrie felul In care masinile le taiau degetele, mainile si bratele; el a vazut cu ochii lui cum o masinarie a faramitat bratul unui copil pana mai sus de cot, taind In bucatele pielea, muschiul, tendoanele si osul; si povesteste despre un caz In care unui copil masina i-a taiat trei membre. "S'au trimis cereri peste cereri la Parliament, la primul ministru, la regina, despre aceasta clasa nenorocita de englezi, dar fara rezultat. Dac'ar fi fost negri si nu albi, cazul lor ar fi fost de mult luat In considerare", scrie Dodd (The Factory System Illustrated, pp. 21-22, apud Hoffman, p. 30). Caci nu suferintele sunt cele care au trezit mila publicului si au initiat reformele, ci propaganda. Suferintele sclavilor albi au fost mult mai mari decat ale sclavilor negri din Statele Unite contemporani lor; dar planurile ocultei internationale aveau In vedere o anumita propaganda si un anumit "multiculturalism", pentru obtinereacaruia trebuie degradati, decimati, Indobitociti, abrutizati albii.

Sclavia copiilor albi prospera si'n America. In 1851, fabricantul Samuel Slater, unul dintre primii industriasi americani, se Imbogatea din munca a peste o suta de sclavi albi, copii Intre 4 si 10 ani: Intre patru si zece ani. Theophilus Fisk se indigna vazand cum toti se preocupa de faptul ca negrii din sud nu au drepturi civile, dar nimanui nu-i pasa de sclavia In care sufera si pier robii albi din fabricile din nord. Charles Douglass vorbeste despre cei 4.000 de femei si copii albi care munceau In fabricile din Lowell, Massachusetts In anii 1860 In conditii de crunta robie si Infometare. Ruth Holland scrie ca "e greu de crezut ca fabricantii din nord, care chinuiau fara mila copiii [albi] pentru a stoarce profituri, erau cuprinsi de asa de pura indignare morala gandindu-se la sclavie [a negrilor]" (Hoffman, pp. 31-32).

Mii de copii au pierit In chinuri oribile In Anglia dupa o viata de tortura, folositi ca perii umane pentru cosurile locuintelor; perii care se pot arunca dupa Intrebuintare. Ofiterii comunali cautau sa se scape de copiii saraci cat mai repede cu putinta, dandu-i ca "ucenici", si hornarii, ai caror "ucenici" mureau ca mustele, luau tot timpul ucenici noi. Copiii erau obligati sa urce In interiorul cosurilor care erau Inca fierbinti, si adesea se aprindeau focuri de paie In camin sub picioarele lor ca sa-ioblige sa urce mai repede. Cosurile erau foarte Inguste, si uneori copiii ramaneau Intepeniti si nu se mai puteau misca, si mureau sufocati (caz descris de Inglis). Daca scapau cu viata din hornuri, copiii contractau cancer: Percival Pott a observat In 1775 un numar enorm de copii cancerosi printre "ucenicii" hornarilor. Erau tinuti flamanzi caci slabi fiind intrau mai usor pe hornurile Inguste; "am copii mici pentru hornuri Inguste" era reclama hornarilor. La 17 Ianuarie 1831, John Passey, copil de 10 ani, fortat sa se catere Intr'un horn al cafenelei Omnibus, prabusindu-se hornul a murit cu craniul zdrobit. In Martie 1832, hornarul D. Casey a batut un copil de 11 ani care ezita sa se catere Intr'un cos aprins si plin de fum pana l-a fortat sa se urce In horn unde copilul a murit sufocat. La 1 Septembrie 1832, hornarul Philip Corbett si-a obligat ucenicul Michael Brian sa se urce Intr'un cos desi focul era aprins In soba respectiva. In timp ce copilul se catara In interiorul cosului, o limba mare de flacari l-a ajuns; copilul a reusit sa iasa prin varful cosului pe acoperis, si servitorii casei l-au adus jos cu o scara, dar trupul lui era foarte ars si-a murit dupa 12 ore de suferinta. La 10 Octombrie 1832, William Cakebread, copil de 6-7 ani, s'a prabusit cu cosul pe care-l curata si-a murit dupa cateva ore In chinuri. La 15 Ianuarie 1834 un copil mic curataun cos care a izbucnit In flacari si-a murit In groaznice agonii la scurta vreme la spital. In Mai 1839 copilul William Wilson a suferit arsuri grave In timp ce curata un horn si-a zacut saptamani In spital, unde i se umpleau ochii de lacrimi cand i se vorbea cu blandete caci nu era obisnuit (The Trade in Chimney Sweeping, pp. 2-20, apud Hoffman, pp. 34-35). Sunt sute si sute de astfel de cazuri descrise In documentele secolului trecut; si cum In secolul antecedent situatia saracilor fusese si mai grea, e usor de imaginat cum o duceau "ucenicii" hornarilor secolului 18.

In 1804, 1818, si 1819 s'a propus In Parlamentul englez legislatie care sa Impiedice arderea copiilor mici In cosurile pe care le curata, dar fara succes. Ducele de Lauderdale s'a opus aratand ca acesti copii trebuie "lasati liberi sa-si negocieze salariul". Lordul Milton s'a opus aratand ca doar copiii foarte mici Incap pe cosuri Inguste. Lordul Sydney Smith s'a opus aratand ca daca ar fi aparati copiii acestia, s'ar "aduce prejudicii dreptului de proprietate." George L. Phillips scrie: "Cand Parlamentul a abolit sclavia negrilor In 1808, pe cosurile augustei adunari se catarau copii de 4, 5 si 6 ani, vanduti ca sclavi stapanilor lor hornari pentru cativa shillingi pana la 2 guinee - cu cat era copilul mai mic cu atat era pretul mai bun." In 1828, Joseph Glas a perfectionat o masinarieinventata de George Smart, care nu costa mult si curata hornurile fara sa fie nevoie de copii; dar cum copiii erau mai ieftini decat masinaria, hornarii n'au cumparat-o. "Masinaria lui Glass ... costa 4 lire sterline; dar hornarii prefera copiii pe care-i obtin usor de la azil sau de pe strada; si-i trimit la cersit pentru mancare, asa ca pe patron nu-l costa nimica. In timp ce masina se uzeaza, copiii pot fi obligati sa munceasca si cand sunt bolnavi; masina e manuita de patron si de calfa, cata vreme copilul munceste singur", scrie Philips (Hoffman, pp. 36-39).

In colonii majoritatea sclavilor au fost albi la'nceput. Pe de alta parte, atat negrii din Africa cat si triburile indiene practicau sclavia negrilor cu intensitate. Indienii Cherokee aveau sclavi negri pe plantatii mari, arata R. Halliburton (Red Over Black: Black Slavery among the Cherokee Indians). Atat negrii cat si indienii din coloniile americane posedau sclavi albi In numar asa de mare Incat In 1670 statul Virginia a emis un regulament cautand sa stavileasca sclavia albilor la stapani negri (Statutele Adunarii din Virginia, Vol 2, pp. 280-281). Documente juridice arata ca negrii posedau la randul lor sclavi negri (Documentele curtii din Charleston, 1754-1758, p. 406). Multi negri erau liberi In secolele 17 si 18 In colonii. In 1717 s'a propus sa se dea dreptul de vot In Carolina de Sud celor care "aveau un sclavalb" cel putin (Journals of the Commons House of Assembly of the Province of South Carolina: 1692-1775, vol. 5, pp. 294-295). Multi negri au votat In 1706 bazat pe acest criteriu. Sclavii albi nu aveau voie sa poarte arme dar negrii aveau: In 1678 o mie de negri au fost Inarmati de plantatori In lupta Impotriva francezilor; au fost militii negre Inarmate In 1704, 1707, 1712, 1738, si 1741. Pe timpul revolutiei americane, si apoi In 1812, britanicii au Inarmat trupe de negri ca sa lupte Impotriva americanilor; unii dintre negri au ajutat britanicilor sa dea foc Casei Albe In 1814. Acest obicei al plutocratiei britanice de a Inarma negri si indieni ca sa masacreze albii din colonii a fost motivul revolutiei americane si a fost citat ca atare In Declaratia de Independenta, fapt cu totul uitat astazi (Hoffman, pp. 40-42).

Chiar dupa expirarea termenului sclaviei, albii saraci, numiti white trash (gunoi alb), o duceau mai rau decat sclavii negri, care erau bine hraniti de stapanii lor, grijulii sa nu-si piarda banii investiti la cumparare. Muncitorii irlandezi erau pe gratis; ei faceau muncile cele mai grele si mai periculoase, de care negrii erau feriti, caci negrii costasera bani. Albii din nord care-au luptat In Razboiul Civil din Statele Unite n'au facut-o pentru emanciparea sclavilor negri, cum ni s'a bagat In cap, ci pentru a-i Impiedica pe plantatorii bogati dinsud de la importul de sclavi negri In Oregon si California si alte teritorii, caci astfel acesti plantatori Ii ruinau pe descendentii fostilor sclavi albi si pe cei care supravietuisera sclaviei (Hoffman, pp. 43-46).

Intre jumatate si doua treimi din cei care-au sosit din Europa In coloniile din Lumea Noua au sosit ca sclavi. Pe vasul Mayflower erau 12 sclavi albi. Munca sclavilor albi, baza economica a coloniilor, a fost codificata Intr'un sistem rigid In care au fost importati si injectati ulterior sclavii negri cumparati de la alti negri din Africa. Plantatorul John Pory scria In 1619 ca "principala noastra bogatie" au fost sclavii albi. In aceasta economie coloniala bazata pe sclavagism, nu se facea nici o distinctie Intre sclavii negri si cei albi In legislatia secolului 17. Dar, cum sclavii europeni erau mai ieftini, Intre 1627 si 1643 cei care au defrisat terenurile pentru a le face arabile, au croit drumurile, au ridicat constructiile au fost aproape exclusiv sclavii albi, In timp ce negrii erau servitori domestici. Inca In 1669, se faureau planuri pentru o agricultura bazata pe iobagie In America, cu serbi albi (Oscar si Mary Handlin, Origins of the Southern Labor System, apud Hoffman, p. 51).

Sclavii albi erau examinati ca niste vite si vanduti tot ca niste vite imediat ce soseau pe pamantul Americii, despartind sotul de sotie si parintii de copii. Cei ramasinevanduti la sosire erau manati ca o cireada la targuri In interior, unde cumparatorii le pipaiau muschii si le bagau degetele In gura ca sa le vada dintii, ca la vite; uneori erau dezbracati goi pusca pentru ca sa fie vazuti mai bine. Cei care nu gaseau cumparatori nici la targuri, se Intorceau la negutatorii de sclavi care-i manau ca pe o cireada din loc In loc, cautand sa-i vanda cu toptanul pe preturi derizorii. Compania Virginia a cerut si-a primit 100 de copii albi din Londra pe care sa-i vanda ca sclavi In 1619. Primaria Londrei a Imputernicit compania sa "Inchida, pedepseasca, sau lichideze pe oricare dintre copii pentru orice dezordine de-a lor, cum o va cere cazul." Sclavii albi erau adusi din Anglia de vasele care carau acolo zaharul si tutunul din colonii. Iata o calatorie tipica: In Noiembrie 1670, Capitanul Henry Brayne a navigat din Carolina In Indiile de Vest cu o Incarcatura de lemn de constructii. De acolo a navigat la Londra cu o Incarcatura de zahar cumparata cu banii de pe lemn; si la Londra avea ordin sa vanda zaharul si sa-si umple vasul cu 200-300 de sclavi albi care urmau sa fie vanduti In Carolina. Timp de 150 de ani, sute de mii de oameni liberi au fost rapiti din insulele britanice si vanduti ca sclavi In Lumea Noua. Numai In 1670, au fost rapiti 10.000 de albi si vanduti ca sclavi, scrie Edward Channing In Istoria Statelor Unite (vol.2, p. 369).Majoritatea sclavilor albi vanduti astfel erau considerati vite si tratati ca niste vite: In 1657, o femeie alba a fost vanduta pentru un porc; amandoi, si femeia si porcul, au fost cantariti; pretul era un grot pudul de carne de porc si 6 penny pudul de carne de femeie. A existat un foarte mic numar de albi care au intrat In servitudine In America ca ucenici pentru o anumita perioada de timp, dupa care au redevenit liberi, si-au fost protejati pe timpul uceniciei lor; dupa cum au existat si negri care au avut acest statut de ucenicie temporara, In timpul careia erau Invatati sa scrie si sa citeasca. Dar propaganda istoricilor stabilimentului este ca "albii erau stapanii de sclavi si negrii erau sclavii". In acest scop se masluiesc documentele, rastalmacindu-se Intelesul si uzul termenilor "sclav", "servitor legat", si "servitudine" (Hoffman, pp. 47-55).

Cotropind Irlanda la mijlocul secolului 17, Oliver Cromwell a capturat peste 100.000 de barbati, femei si copii irlandezi si i-a trimis In Indiile de Vest unde au fost vanduti ca sclavi. Intr'o scrisoare din 11 Septembrie 1655, cu tipica ipocrizie socialista, Cromwell scrie ca vanzarea fetelor irlandeze ca sclave "este pentru binele lor." O saptamana mai tarziu a ordonat sa fie dusi si vanduti ca sclavi In Barbados si Jamaica 1.500 de baieti irlandezi Intre 12 si 14 ani. Exploatati cucruzimea tipica caraibeana, majoritatea au murit curand pe plantatiile tropicale. Peste 100.000 de irlandezi de toate varstele au murit In conditii oribile In sclavie In Indiile de Vest vanduti de Cromwell; chiar si femei de 80 de ani au fost vandute ca sclave. Ca un bun ofiter al ocultei, Cromwell a tinut sa extermine In special conducatorii religiosi ai Irlandezilor, care au fost cu totii vanduti In sclavie ca vitele. Cand acest mare fiu al poporului, Oliver Cromwell, a terminat cu Irlanda, doar a sasea parte din populatie mai ramasese In viata In acea tara. Dar Cromwell era Intr'adevar democratic si a distrus si protestanti, nu numai catolici. In Februarie 1656 a ordonat soldatilor lui sa deporteze si sa vanda ca sclave 1.200 de femei sarace din Londra. In Martie a sporit cota de sclave londoneze la 2.000. In acelasi an Consiliul de Stat al lui Cromwell a ordonat ca toti saracii fara case din Scotia sa fie vanduti ca sclavi In Jamaica. Dupa restauratie, regele Carol II al Angliei a luat exemplul revolutionarului si-a vandut ca sclavi la randul lui multi presbiterieni si protestanti scotieni care-i fusesera inamici. Practica de a deporta In sclavie In colonii fusese legislata Inca din 1615 sub regele Jacob I; dar Inca sub predecesoara lui, Elizabeta I, se propovaduia Inrobirea saracilor Angliei pentru muncile grele din colonii "pe timpul unui anumit numar de ani", In care scop deposedatii aufost descrisi ca "delicventi". Actul Deportarii din 1718 explica ca aceasta practica rezolva atat problema criminalitatii cat si a mainii de lucru In colonii. Colonia din New York a cerut sa i se trimita sclavi albi din Anglia In 1693; si Quakerii din Philadelphia la fel (Hoffman, pp. 62-64).

Erau 4 feluri de albi In coloniile americane: albi liberi, albi liberi proprietari, "ucenici" albi (numiti si "servitori legati"), si sclavi albi. Istoriografii stabilimentului se prevaleaza de jocuri semantice, pretinzand ca acesti "ucenici" sau "servitori legati" erau bine tratati, Invatau meserii, si asa mai departe. In realitate "ucenicii" si "servitorii legati" erau robi considerati vite ieftine, materiale folosite pana la epuizare si aruncate la gunoi. Englezii saraci erau de multe ori rapiti de pe strada si vanduti ca sclavi de catre bande organizate de capitani de vase si negutatori de sclavi, care pretindeau ca victimele "Incheiasera contracte verbale cu ei" Inainte de rapire; dovada era chiar faptul ca victima se afla In puterea agresorilor. Ajungand In colonii, acesti "ucenici", "servitori legati," si sclavi munceau de multe ori In lanturi. Sclavii erau "criminali" vinovati uneori de faptul ca au furat un iepure din padure, sau un peste din rau, sau au sifonat In trecere tufele de pe marginea mosiei vreunui latifundiar. In 1655, patru tineri sub 20 de ani au fost biciuitipublic, arsi cu fierul rosu dupa urechi, si vanduti ca sclavi In Barbados pentruca au Intrerupt predica predicatorului James Scott. In Anglia secolelor 17 si 18 se pedepseau cu moartea crime ca furtul sau stricaciuni aduse unei porti, unor fructe, malurilor unor paraie, sau unor sire de paie. Alte crime care se pedepseau cu moartea erau patrunderea Intr'un lac cu pesti, taierea pomilor din alei sau gradini, scrierea de scrisori de amenintare, vanzarea de bumbac cu marca neautentica, si "sacrilegiul". Se pedepsea cu deportarea ca sclav In America furtul de minereu de plumb, pescuitul In lacuri, bigamia, si Incheierea unei casatorii secrete. Dar aceste legi severe se aplicau In functie de averea criminalului: In Camera Lorzilor, In 1827, Lordul Elton si confratii lui faceau mare haz de braconajul lui, In timp ce copii saraci piereau batuti si Infometati In sclavie pentruca furasera un fruct dintr'un pom, lucru pe care copiii din casele nobile Il faceau tot timpul. Printre "criminalii" vanduti ca sclavi a fost o femeie gravida Infometata care a mancat o farfurie de supa pe care n'a putut-o plati; un baiat de 12 ani care a furat ceva din buzunarul cuiva; Thomas Atwood care vazandu-si familia cum moare de foame, a furat o oaie ca sa-i tina In viata; Catherine Davis, o croitoreasa care a furat un capat de dantela. Gravida fiind, a fost despartita de sotul ei sitrimisa In sclavie. Copilul ei s'a nascut si a murit pe vas; ea a ajuns sclava In Maryland. Lui Mary Featherstone, alta mama care a dat nastere pe vas, i s'a luat copilul dupa nastere si ea a ajuns sclava maiestatii sale In America. Natural, acesti criminali Inraiti erau tratati cu multa cruzime, caci o meritau. Celebrul Samuel Johnson, cel cu primul dictionar englez, a spus despre americani: "sunt un neam de puscariasi si ar trebui sa se multumeasca cu ce le dam, pana la spanzuratoare". Nu numai aristocratia coloniala si companiile exploatau sclavi: ca si In Roma antica, guvernatorul avea sclavii lui si erau si sclavi de stat, obtinuti dintre "persoane fara domiciliu", "persoane dezordonate", cersetori, si copii furati de la parinti din orasele si satele Angliei (Hoffman, pp.64-67).

Multi dintre "criminalii" deportati In sclavie erau de fapt prizonieri politici; gulagul sovietic nu e o inventie noua. In 1650, la batalia de la Worcester s'au predat 600 de soldati si au fost deportati ca sclavi In Virginia In anul urmator. Participantii la rebeliunea din 1666 au ajuns sclavi In colonii, ca si cei care-au participat la rebeliunea lui Monmouth din 1685 si la rebeliunea jacobina din 1715; ca si africanii care vindeau ca sclavi triburile Invinse, guvernul englez Isi deporta oponentii politici ca sclavi In colonii. Zeci de mii de dizidenti politici au fost vanduti In sclavie, uniiIn New England, altii In Barbados unde au pierit pe plantatiile de zahar. In 1655, jumatate din sclavii care munceau pe plantatiile din Barbados erau prizonieri politici, condamnati la cate 7, 10, sau 20 de ani, dar niciodata eliberati chiar daca supravietuiau termenului. Dintre cei 1.300 de regalisti luati prizonieri In 1652 aproape toti au murit In sclavie In Barbados. La 25 Martie 1659 s'au ridicat discutii In Parlamentul britanic despre practica lichidarii prizonierilor politici In sclavie In colonii, dar practica era In picioare Inca In 1746 cand au fost vanduti ca sclavi In Barbados prizonierii de razboi luati la batalia de la Culloden. Practica rapirii oamenilor de pe strada pentru a-i vinde ca sclavi a Inceput sub Carol I, si a continuat cu Cromwell, si tot timpul domniei lui Carol II. Era executata de bande de coniventa cu capitanii vaselor, cu aprobarea aristocratiei britanice. Coloniile din sud Incepusera sa ceara si ele mana de lucru ieftina. Existau legi Impotriva rapirilor, dar nu erau niciodata aplicate. Dimpotriva: In Februarie 1652 s'a legiferat In Anglia vinderea ca sclavi In colonii a tuturor celor pe care "doi sau mai multi judecatori de pace" din orice oras, sat sau loc Ii considera a fi vagabonzi sau cersetori. In 1650 Parlamentul a legiferat vinderea copiilor englezi minori ca sclavi In lanturi; judecatorii care-i trimiteau In sclavie primeau 50 %[ din profitul vanzarii, si regeleprimea si el un procentaj. Asa s'a dat frau liber vanatorii de sclavi In Anglia. In 1682, 4 barbati din Devon au fost deportati ca sclavi In colonii pentruca "rataceau"; si Intre 1662 si 1665 un mare numar de persoane antipatice clasei conducatoare britanice au fost Inrobite si deportate din Edinburgh. Arendasii domeniilor regale din Scotia Imprumutasera latifundiarului bani, si cand si-au cerut banii Inapoi, regele Scotiei i-a pus In lanturi si i-a deportat ca sclavi. In 1739, sub conducerea a doi aristocrati scotieni, Sir Alexander MacDonald si Norman MacLeod, o banda a rapit peste 100 de barbati, femei si copii din casele lor din Skye si insule Invecinate cu scopul de a-i vinde ca sclavi In New England sau Pennsylvania, dar vasul s'a oprit la Donaghadie sa ia provizii si victimele raidului au fugit peste camp. Cei doi aristocrati n'au fost niciodata adusi In fata tribunalului pentru rapire. Rapirea de viitori sclavi era asa de profitabila Incat si doamnele nobile de la casa regala obtineau profit In acest fel, la fel ca si primarul orasului Bristol. Ajunsese o principala industrie englezeasca si aducea mult venit In porturi ca Londra, Plymouth, Southampton, Dover si Aberdeen. In 1690 tribunalul din Charles County, Maryland, a conchis ca 7 sclavi albi erau oameni nevinovati care fusesera rapiti, deci tehnic n'ar fi trebuit sa fie vanduti ca sclavi - dar a decis caei vor ramane In continuare sclavi pentruca e "obiceiul pamantului" (Hoffman, pp. 68-71).

Cu ochii pe mana de lucru ieftina, Sir Thomas Smythe si Sir Edwin Sandys, de la Virginia Company, au cerut ca copiii englezi sa fie deportati ca sclavi In colonii pentruca erau "dezordonati". In Septembrie 1618 Parlamentul a votat o lege care permitea Inrobirea baieteilor de 8 ani pe 16 ani, si-a fetitelor de 8 ani pe 14 ani, dupa care, se zicea, vor primi pamant In colonii. S'au dat dispozitii sa fie prinsi copiii pe strada In Londra; si Sir William Cockaine, primarul Londrei, a ordonat sa fie stransi copiii din casele saracilor, unde consimtamantul parintilor se obtinea prin Infometare. In Ianuarie 1620 copiii stransi astfel la Inchisoarea Bridewell au Incercat sa se opuna, si e posibil ca unul dintre ei a fost executat In cursul "rezolvarii crizei." Putini dintre acesti copii au supravietuit si au atins majoratul. Din marele numar de copii deportati In 1618-1619, doar 7 mai traiau In 1625; din marele numar de copii deportati In 1620, doar 5 mai traiau In 1625. Cand colonia Virginia a fost preluata de la Virginia Company de catre rege, acesta a "privatizat" traficul cu sclavi albi copii, dar oficialitatile au continuat sa primeasca un procentaj din profit: J. Ferrar, trezorier la Virginia Company, povesteste cum marsalulLondrei si alte oficialitati si-au cerut partea din profitul realizat prin rapirea sclavilor albi minori. Dupa Londra, porturile scotiene au devenit centrele acestui trafic Infloritor. Locuitorii din jurul orasului Aberdeen au Inceput sa-si ascunda copiii. Un baiat din Aberdeen, Peter Williamson, a fost rapit astfel si Imbarcat pe vasul scotian The Planter. Vasul a naufragiat dupa o calatorie de 11 saptamani la gura raului Delaware si echipajul a fugit In barcile de salvare lasand copiii sa se scufunde cu vasul, dar s'au reIntors a doua zi si gasind copiii Inca In viata i-au vandut ca sclavi. Peter Williamson a avut norocul sa fie cumparat din mila de catre Hugh Wilson, un scotian care fusese si el rapit din Scotia si vandut ca sclav, si care l-a tratat bine, l-a Invatat carte si i-a lasat mostenire tot ce avea: calul, seaua, si putini bani. Astfel Inzestrat Williamson s'a Insurat, a luptat Impotriva indienilor, si s'a reIntors mai tarziu In Scotia unde a scris o carte despre viata lui si-a protectorului sau Hugh Wilson. Dar cand a Incercat s'o distribuie a fost arestat pentru ca "defaima caracterul si reputatia comerciantilor din Aberdeen"; cartea a fost arsa, si el a platit o amenda si-a fost alungat din oras. Nedandu-se batut, i-a dat In judecata pe judecatorii din Aberdeen aducand multi martori care vazusera cum fusesera rapiti copiii lor sau ai altora. Atat de multe si clare au fostdovezile Incat Peter Williamson a avut castig de cauza - si comerciantii din Aberdeen au fost obligati sa-i plateasca 100 de lire, si sa-i permita sa-si publice cartea. Dar copiii au fost rapiti si vanduti ca sclavi In continuare. Mai cunoscuta decat cartea lui Williamson este cartea lui Robert Louis Stevenson, Kidnapped, care se bazeaza pe un caz real. James Annesley a fost vandut ca sclav de catre unchiul sau, Ducele de Annesley, care-si pusese ochii pe mosia ce-o mostenea copilul de la parintii lui. Biciuit si maltratat fara mila de catre stapanul lui In America, Annesley credea ca va muri In lanturi cand a avut norocul sa fie cumparat de un alt stapan care l-a crezut ca este Baronul Annesley. ReIntors In Scotia si-a scris autobiografia, care-a atras atentia lui Stevenson. Dar cazul lui Annesley a atras atentie numai pentruca era vorba de-un copil nobil; sutele de mii de copii britanici care nu erau nobili si-au murit sub bici In lanturi In colonii au fost uitati dupa publicarea cartii lui Stevenson. Un singur sef de banda, John Stewart, vindea anual cel putin 500 de copii albi In colonii. Stewart le platea cate 25 de shillingi de copil aghiotantilor lui care "recoltau" lovind copilul In cap, si vindea apoi copiii cu 40 de shillingi bucata capitanului vasului de sclavi. M. Godwyn din Londra, martor ocular, estimeaza ca circa 10.000 de copii britanici erau vanduti ca sclavi In fiecare an In jurul anului1680 (Hoffman, pp. 72-77).

Un numar imens murea pe vas In drum spre colonii In secolele 17 si 18. Calatoria dura 9 pana la 12 saptamani, timp In care erau tintuiti nemiscati In lanturi In magaziile de sub bord Inghesuiti ca sardelele astfel Incat epidemiile si infectiile secerau adesea jumatate din ei. Mortalitatea sclavilor albi In timpul trasportului era la fel de mare, uneori mai mare, decat a celor negri. Dintre sclavii negri mureau circa 10-20 %[; dintre cei albi, mureau 25 %[, uneori 50 %[; cu cat erau mai mici copiii cu atat mureau mai multi dintre ei pe vas. Lacomia capitanului care transporta sclavii albi Il facea sa Incarce chiar de doua ori mai multi sclavi decat Incapeau In magazia vasului; sclavii nu se puteau culca decat stivuiti unii peste altii; nimeni nu vedea lumina zilei si nu primea aier toata durata calatoriei; un martor ocular numit Mittelberger povesteste cum a vazut In timpul unei calatorii 32 de copii aruncati peste bord In ocean. Sclavii erau tinuti In lanturi de la gat pana la glezne tot timpul calatoriei si 2 saptamani Inainte de Inceperea calatoriei, erau batuti si biciuiti, si pe vasele unor capitani mai sadici, ca Barnet Bond (capitanul vasului Justitia In 1743), nu li dadea apa astfel Incat unii Isi beau propria urina; o treime din sclavii albi au murit pe acel vas In drum spre Maryland. In ciuda mortalitatii ridicate profitul era mare, cum scriacu satisfactie William Stevenson la 12 Septembrie 1768. Ralph Clark, ofiter pe un vas care transporta sclavi albi englezi In Australia, povesteste cu cata placere a asistat la biciuirea unei femei numite Elizabeth Dudgeon, care displacuse unui paznic. Dintre 350 de sclavi albi de pe un vas In 1638, au sosit In viata 80. Dintre 100 de sclavi albi de pe alt vas, au sosit In viata 49. Faptul ca mortalitatea sclavilor albi era mai mare In timpul transportului decat a sclavilor negri se datoreste faptului ca sclavii albi erau mai ieftini decat cei negri, si comerciantii erau mai putini grijulii cu marfa ieftina. In secolul 17, scrie Beckles (White Servitude, p. 3, apud Hoffman, p. 80), pretul sclavilor negri era prea mare, cata vreme pentru sclavii albi britanici negutatorul de sclavi platea putin, sau nimica; uneori era chiar platit ca sa-i vanda In colonii. Ca In toate afacerile banoase, cativa detineau monopolul: printre ei erau Andrew Reid, prieten cu Secretarul Trezoreriei, John Stewart, si fratii Armour. In cazuri In care sclavii albi fusesera cumparati Inainte de recoltare, adica Inainte de prinderea si transportul lor, daca sclavul supravietuia unei jumatati de drum, cumparatorul platea costul mancarii sclavului cealalta jumatate de drum indiferent daca sclavul supravietuia sau nu, astfel ca vasul era aprovizionat doar pentru prima jumatate de drum si multi mureau de foame. Numarul de morti si bolnaviera asa de mare Incat autoritatile din Pennsylvania au impus o carantina, si sclavii albi continuau sa zaca In lanturi pe vas si pe durata ei. In 1750 a fost desemnata insula Fisher pentru carantina vaselor cu sclavi albi. In 1764 pastorul Helmuth a vizitat insula Fisher si-a descris-o ca "o tara a mortilor vii, o hruba plina de cadavre vii." Atat pe timpul calatoriei cat si dupa sosirea In colonii, sclavii albi crestini au fost tratati mult mai rau de catre stapanii lor albi care-si ziceau crestini decat sclavii negri. Numai sclavii albi erau pusi la defrisare si construirea drumurilor si tortura lor era rutiniera. Erau spanzurati de maini si li se ardeau mainile In foc ca pedeapsa cand Isi suparau stapanii. Vederea acestei practici a colonistilor albi asa-zisi crestini Impotriva sclavilor albi l-a determinat pe colonelul William Brayne sa scrie autoritatilor engleze In 1656 cerand sa se importe sclavi negri In colonii caci, scrie el, "plantatorii vor plati mult pentru ei, si vor avea interesul sa-i tina In viata, nu ca acum"; multi sclavi sunt ucisi prin extenuare si tortura, scrie Brayne (Hoffman, pp. 78-83).

"Ucenicii" erau sclavi pe un anumit numar de ani, care Insa era prelungit In diverse moduri: dandu-le bani cu Imprumut, sau punandu-i sa semneze contracte imposibil de respectat, Incalcarea carora Ii transforma In sclavi pe viata. Multi oameni liberi au devenit sclavi astfel,amagiti cu contracte prin care li se promitea pamant dupa un anumit numar de ani, dupa care li se facea o Inscenare astfel Incat Isi pierdea pamantul. Pentru pretul transportului sclavului In colonii, de 6 lire, stapanul sclavului obtinea pamantul care-i fusese alocat sclavului In noua sa viata ca deportat; aplicand aceasta practica unui numar suficient de mare de deportati, stapanul de sclavi albi Isi rotunjea astfel o mosie splendida din cele mai bune terenuri din Maryland si Virginia; iar proprietarii bucatilor de pamant zaceau In lanturi, muncind pe pamantul ce le fusese furat, sau In gropi fara cruce. Chiar daca supravietuiau sclaviei timp de 30 sau 40 de ani si erau eliberati, sclavii albi britanici nu-si puteau recupera pamantul ce le fusese alocat la deportare si ramaneau sarantoci pe dealurile sterpe si pietroase. Uneori In loc de pamantul cuvenit, sclavilor supravietuitori li se dadeau trei sute de puduri de zahar, care valorau mai putin de 2 lire. Nici unul din sclavii supravietuitori n'au prosperat, si putini au putut recupera ce li se cuvenea; si pauperizarea supravietuitorilor continua cu trecerea timpului. In jurul anului 1700, In All Hallow's Parish din Maryland, o treime din barbatii albi adulti n'aveau pamant; dupa 50 de ani, numarul lor crescuse la aproape jumatate. Sclavii eliberati nu puteau sa-si Incropeasca o gospodarie agricola, si In Virginia foarte multi n'au primit platacuvenita la eliberare. Escrocati de ce li se cuvenea, cu sanatatea subrezita, nimeni nu-i angaja - si deveneau din nou sclavi pana la sfarsitul vietii. De multe ori spre sfarsitul sclaviei erau maltratati cu cruzime sporita ca sa-i determine sa Incerce sa fuga si sa-si piarda astfel drepturile. Dintre 5.000 de "servitori legati" din Maryland Intre 1670 si 1680, mai putin de 1.300 si-au primit cei 50 de acri ce li se cuveneau dupa termenul de sclavie; peste 1.400 au murit de epuizare, iar restul au fost escrocati. Acesti sclavi temporari cu contract numiti "servitori legati" erau batuti si torturati pentru "neascultare de stapan." In 1621, guvernatorului Wyatt i s'a ordonat sa aplice si pedepse In termeni de munca fortata pentru stat peste pedepsele corporale, transformand astfel "servitorii legati" care intrasera ca oameni liberi Intr'un contract de servitudine temporara, In sclavi pe viata. Legislatia acestei practici contine termenul "dupa necesitati"; iar justificarea morala era furnizata de citate din Vechiul Testament pe care puritanii stapani de sclavi le recitau incorect - caci termenul sclaviei este de 6 ani In Deuteronomul, nu pe viata, si Leviticul permite doar Inrobirea altor neamuri, cIta vreme In colonii protestantii britanici Inrobeau alti britanici. Uneori oameni liberi deveneau sclavi In colonii pentru ca au lipsit de 3 ori de la biserica, sau "nu erau harnici." Un stapan desclavi, dorind sa-si retina mana de lucru dupa termenul prescris, si-a acuzat servitorii de intentia de fuga; drept urmare acestia au fost biciuiti sangeros si sclavia lor a fost prelungita cu Inca 7 ani In lanturi. Termenul de 7 ani era pedeapsa obisnuita pentru Incercarea de fuga, la care s'au adaugat apoi anii suplimentari pentru compensarea cheltuielilor de prindere si depistare a Incercarii de fuga. Acestia au fost legislati In 1726. S'a abuzat enorm de aceasta legislatie, stapanii de sclavi pretinzand costuri iluzorii enorme care prelungeau sclavia "servitorului legat". Lawrence Finny, sclav alb, acuzat de Incercare de fuga, si-a vazut sclavia prelungita cu 7 ani si 11 luni; William Fisher, un altul, cu 6 ani si 250 zile. Un sclav alb care lipsea doua ore de la munca primea un an de sclavie In plus. Un sclav alb muritor de foame care manca din rezervele abundente ale stapanului era pedepsit cu doi ani de sclavie In plus. Jumatate din sclavii care si-au Inceput sclavia ca "servitori legati" n'au trait sa vada sfarsitul "legaturii" lor care debutase cu termene Intre 16 si 20 de ani (Hoffman, pp. 84-87).

Sclavii albi n'aveau voie sa se casatoreasca In starea de servitudine, si aceasta regula facilita prelungirea sclaviei lor, caci pedeapsa pentru nasterea unui copil nelegitim era un plus de 2,5 ani de sclavie pentru femeie si 4 ani pentru barbatul careavusese ceva de-aface cu o femeie sau Ii promisese ceva. Henry Carman, sclav alb rapit pe strada din Londra la 17 ani, a avut relatii sexuale cu Alice Chambers si-a primit Inca 7 ani de sclavie. S'ar zice ca sclavii albi tineri n'aveau decat sa renunte la simtirile naturale si scapau de pericol. Dar In Virginia In 1672 s'a recunoscut oficial ca multi stapani de sclavi Isi violau sclavele albe pentru a le prelungi apoi sclavia drept pedeapsa. Acesti stapani de sclavi n'au fost pedepsiti In nici un fel. Dar cel mai greu plateau copiii nascuti astfel; acesti "bastarzi" sau "copii obsceni" (cum li se zicea) erau declarati de la nastere sclavi pe timp de 31 de ani. De-abia In 1765, dupa secole, s'a recunoscut In colonia Virginia ca "aceasta pedeapsa este prea severa pentru copii", care au fost In continuare pedepsiti pentru crima de-a se fi nascut cu 18 ani de sclavie pentru fete si 21 pentru baieti. Uneori copilul era separat de mama de la nastere, ca In cazul lui Sally Brant, fortata de stapanii ei, quakerii bogati Henry si Elizabeth Drinker, sa plece imediat la resedinta lor de la oras, lasandu-si copilul nou nascut la resedinta lor de la tara, unde tatalui copilului i-a fost interzis chiar sa-l vada, si copilul a pierit. Quakerii se opuneau sclaviei negrilor dar exploatau fara mila sclavii albi. In 1769 apetitul pentru sclavi albi copii devenise asa de mare Incat functionarii bisericilor protestante auprimit instructiuni sa "lege" In sclavie toti copiii nelegitimi ai femeilor libere (Hoffman, pp. 88-90).

Sclavii albi munceau de la rasaritul la apusul soarelui pe camp, si de la asfintit pana la miezul noptii munceau In hambar la decorticat si macinat, pentru a fi manati din nou pe camp cand se crapa de ziua. In statele din sud cu arsita mare, 80 %[ din sclavii albi mureau In primul an dupa sosirea In colonii. Richard Ligon scrie In jurnalul lui de calatorie ca a vazut un sclav alb "batut pana la sange cu un baston peste fata pentru un fleac si n'a avut voie sa se planga caci era batut si mai rau". Istoricul Richard Dunn scrie ca plantatiile din Indiile de Vest britanice erau gropi comune pentru sclavii albi, din care patru cincimi mureau In decurs de-un an. In 1688 un nobil englez scria din insulele Caraibe ca "servitorii albi sunt aici maltratati mai rau decat In Alger [de catre musulmani]. Trupurile si sufletele lor sunt maltratate de parca aici Incepe iadul care doar se continua In lumea cealalta" (Sir Thomas Montgomery, 3 August 1688, apud Hoffman, p. 91). Hoffman citeaza multe astfel de marturii. In 1656 un stapan de sclavi, suspectat de Inselaciune la un transport de bumbac, i-a promis sclavului sau alb Boulton ca-i va ierta restul sclaviei daca pretinde ca el a fost acela care a furat bumbacul, pentru care Boulton urma sa fie pedepsit cu taierea ambelor urechi siprelungirea sclaviei. Atat de disperat era Boulton Incat a acceptat, si i-au fost taiate urechile. Unii plantatori eliberau sclavi albi de la piei rosii, dar sclavii astfel "eliberati" nu vedeau nici o diferenta. Pedepsele legiferate pentru sclavii albi care Incercau sa fuga erau arderea cu fierul rosu pe obraz si taierea uneia sau ambelor urechi In Virginia, la care s'a adaugat Intr'un caz din 1640 biciuirea si prelungirea sclaviei cu 7 ani. Biciuirea soldatilor nu era un lucru rar; la 20 Septembrie 1776 s'a ordonat ca doi soldati sa primeasca 100 de lovituri; alti soldati au fost biciuiti cu pana la 250 de lovituri. In secolul 19, nici marina nu se lasa mai prejos si biciuia marinarii albi; un martor ocular (Herman Melville) scrie ca a vazut mai multe lovituri de bici date albilor pe un vas In decursul unei singure calatorii de 14 luni decat au primit 500 de sclavi africani pe o plantatie In decurs de 10 ani, si afirma ca multi marinari albi au fost omorati In bataie cu biciul. Un altul (Henry Dana) descrie sadismul excesiv cu care un marinar alb a fost biciuit pentru un pretext (pusese o Intrebare). Dar pentru aceste victime nu s'a ridicat absolut nici o voce, si nimanui nu i se dau drepturi si compensatii speciale pentruca stramosii lui ar fi putut fi marinari pe aceste vase. "Servitorii" albi erau torturati In multe feluri: li se puneau taciuni aprinsi Intre degete; erau stransi de gat cu funii noduroase;erau biciuiti cand Incercau sa fuga sau erau acuzati ca se gandeau la fuga; si cei care-i ajutau primeau 30 de lovituri de bici. Dintre 1.724 de sclavi fugiti pusi pe listele politienesti la mijlocul secolului 18, majoritatea erau albi. Toti albii saraci erau suspecti In colonii, si trebuiau sa aiba documente asupra lor dovedind ca nu sunt sclavi fugiti; si cei gasiti fara documente erau imediat declarati sclavi - o sursa binevenita de mana de lucru ieftina. Vanatoarea de sclavi albi a devenit o meserie banoasa; In 1699, In Virginia, se primeau 1000 de puduri de tabac drept rasplata. Descrierile sclavilor fugiti din ziare abunda de caracteristici ca spinare cocosata, membre deformate, rani si cicatrici, arsuri, Intreg trupul brazdat de bici, taieturi de cutit, urme de lanturi si juguri de fier: Thomas Burns este descris ca "adanc brazdat de bici", la fel Sarah Davis. Toti magistratii, serifii si politistii aveau dreptul sa biciuiasca orice fugar captiv, de obicei cu 20-39 de lovituri. In Massachusetts, orice sclav alb gasit fara documente In afara plantatiei era imediat biciuit fara discutii. Intre 12 Februarie 1732 si 20 Decembrie 1735 In The South Carolina Gazette s'au publicat 110 de descrieri de fugari sclavi negri si 41 de fugari sclavi albi. Sclavia albilor In Statele Unite a Inceput sa se apropie de sfarsit In 1821 In Indiana. Amendamentul 13 care desfiinteaza sclavia si "servitudinea legata" a fostratificat In 1865. Dar Inca In 1923 mai existau In New York multi sclavi albi recrutati dintre orfani si copii saraci (Hoffman, pp. 91-99).

In timpul revolutiei americane, ambele parti beligerante au promis libertatea sclavilor care luptau sub stindardul lor: englezii negrilor, si americanii, albilor. Colonelul Matthew Lyon din militia lui Ethan Allen era un astfel de sclav alb eliberat. Dar dupa victoria americana, sclavii albi au continuat sa fie importati In Statele Unite, cu exceptia ca nu mai veneau ocnasii si prizonierii politici britanici. Curajul si beligerenta sclavilor albi Ii tineau pe stapanii lor In permanenta tensiune, si de aceea acestia interziceau orice conversatie sau adunare a sclavilor albi. Amagit cu promisiunea unei slujbe de Invatator, Thomas Hellier a venit In America unde s'a trezit sclav pe plantatie. Exasperat de cruzimea stapanilor, i-a ucis cu toporul In 1678. Cu doi ani mai Inainte, un grup de fosti sclavi albi pe care familia Burgess si guvernatorul coloniei Ii Inselasera de pamantul ce li se cuvenea, s'au revoltat sub conducerea lui Nathaniel Bacon si n'au fost exterminati decat in 1677. Alta revolta a fost Innabusita cu armata In 1634; conducatorii alteia au fost torturati si spanzurati In 1647. In 1661 si 1663, au fost revolte de sclavi albi In Virginia, si In 1686 si 1692, In Maryland. Au fost cel putin 6 revolte pe vas In care sclavii aureusit sa captureze vasul In timpul transportului; una a avut loc In 1735, alta In 1751. James Dalton, orfan facut sclav ca adolescent, a scapat In 1720 revoltandu-se pe vas In timpul unei furtuni. In 1721 a fost Innabusita o revolta a sclavilor albi In Annapolis, Maryland. In 1768, guvernul a chemat doua vase pline cu militari ca sa Innabuse revolta sclavilor albi. Uneori exasperarea albilor exploatati ca vite de povara Ii scotea din minti literalmente. Jeremiah Swift, batjocorit de fiul stapanului care i-a poruncit sa sape "o mie de delurete de plante de tutun" pana seara, l-a ucis cu sapa, si-a dat apoi buzna In casa unde a ucis Inca un fiu si o fiica a stapanului, care nu era acasa. Un alt sclav Innebunit de exploatare sangeroasa a intrat In casa stapanului cu o secure In mana si si-a retezat mana cealalta In fata stapanei, tipand: "acum fa-ma sa muncesc daca poti!" Pentru Innabusirea revoltelor si terorizarea sclavilor albi, stapanii de sclavi foloseau adesea negri. De pe la finele secolului 17 pana prin 1710, militii Inarmate de negri erau folosite In ambele Caroline Impotriva sclavilor albi. In Maryland, In 1715, se oferea rasplata pieilor rosii pentru capturarea sclavilor albi. Sclavii negri au fost importati pentru a fi folositi pe plantatiile americane pentru ca se revoltau mai putin decat albii Impotriva sclaviei. "Albii erau mai ieftini si viata lor putea fi irositamai usor - pana n'au Inceput sa se revolte... mai ales In sud, plantatorii In cele din urma au hotarat sa-i Inlocuiasca pe nelinistitii sclavi albi cu negri care erau mai usor de urmarit", scrie Van der Zee (p. 266, apud Hoffman, p. 105). Dar desi acesti sclavi albi erau ocnasi si erau considerati criminali, In locurile unde se aflau ei se comiteau extrem de putine delicte, caci In realitate ei nu erau nici infractori si nici criminali ci tarani deposedati si muritori de foame, oponenti politici, sau copii rapiti (Hoffman, pp. 99-106).

Tratamentul obisnuit al sclavilor albi de ambe sexe si orice varsta era biciuirea, lanturile si jugul de fier. Atat de multi sclavi albi au fost ucisi prin biciuire Incat In 1662 s'a oprit Ingroparea sclavilor albi; fiind Ingropati In graba dupa ce erau biciuiti de moarte, nu se putea constata ce s'a Intamplat cu ei. Un sclav alb grav bolnav a fost fortat de stapanul lui sa-si sape singur groapa caci ceilalti sclavi erau ocupati cu munca pe plantatie. In New England, Nicholas Weekes si sotia lui i-au taiat degetele de la picioare sclavului lor alb care-a murit din aceasta. Marmaduke Pierce din Massachusetts si-a batut sclavul alb, un baietel, cu o vergea pana l-a omorat; Pierce n'a fost tras la raspundere. In 1655, Latham din colonia Plymouth l-a Infometat pe sclavul sau alb de 14 ani, l-a batut si l-a lasat sa moara de frig afara In temperatura de sub zerograde. Cadavrul baiatului era Incrustat de cicatrici si mainile si picioarele Ii erau blocuri de ghiata. Documentele coloniilor americane sunt pline de relatari despre uciderea sclavilor albi In batai si torturi. Uneori sclavii albi se sinucideau cand nu mai puteau suporta. Henry Smith din Virginia si-a ucis un sclav batran alb In bataie si si-a violat doua sclave albe. John Dandy si-a ucis sclavul alb, un baiat al carui trup negru de vanatai a fost gasit In rau. Pope Alvey si-a omorat In bataie sclava alba Alice Sanford In 1663. Joseph Fincher si-a ucis In bataie sclavul alb Jeffery Haggman In 1664. John Grammer i-a ordonat supraveghetorului sa-i aplice sclavului sau alb 100 de lovituri de bici, si sclavul a murit sub mana supraveghetorului, care-a spus: "puteam sa-l mai bat de 10 ori pe-atata." In Australia, Joseph Mansbury, sclav alb, fusese biciuit pana cand "spinarea lui nu mai avea carne, si claviculele i se vedeau ca doua tuburi de fildes lustruit. Cu greu mai puteam gasi unde sa-i aplicam biciul. Tony Chandler [supraveghetorul] a sugerat sa-l batem la talpi", scrie un participant. Un alt supraveghetor glumea In timp ce sfasia carnea de pe oasele sclavilor albi cu biciul; martorii oculari i-au descris fata si hainele "ca ale unui carnatar care-a tocat carne, acoperit cu carnea de pe trupul victimei" (Hughes, p. 115, apud Hoffman, p.108). Dupa ce si-au ucis sclavul alb, un plantator si sotia lui au fost pedepsiti In America cu suspendarea pe trei ani a dreptului de-a avea sclavi albi. O alta stapana de sclavi numita Ward si-a batut sclava alba, o fata tanara, pana a omorat-o; a fost pedepsita cu o amenda de 300 de puduri de tutun. Dar aceste pedepse pentru asasinarea prin tortura a sclavilor albi erau rare. Cel mai adesea ucigasii nu pateau nimic. In 1678 Charles Grimlin a fost dovedit ca si-a asasinat servitoarea alba. A fost imediat pus In libertate fara nici o pedeapsa. In acelasi an o femeie "dintr'o familie saraca" si-a asasinat sotul, un om bogat. A fost condamnata, de catre acelasi judecator care-l eliberase pe Grimlin fara nici un fel de pedeapsa, sa fie arsa de vie. De cele mai multe ori pentru uciderea sclavilor albi nu se facea nici un fel de cercetare: erau repede bagati In pamant si pur si simplu "dispareau" sau "se sinucideau." Din juriu si judecatori nu aveau voie sa faca parte niciodata sclavii albi, servitorii albi si albii saraci. Un orfan rapit In Virginia si Inrobit a reusit sa dovedeasca acest fapt In fata unui juriu In 1685, dar desi s'a stabilit ca baiatul fusese transformat In sclav In mod ilegal, judecatorul a declarat ca baiatul va ramane sclav In continuare. Sclavii albi aveau dreptul, ca si sclavii negri, sa se planga de tratament extrem de dur si abuziv. Exista cazuri In carenegrii si-au acuzat astfel stapanii si-au fost eliberati. Dar sclavii albi erau uneori biciuiti pentruca depusesera plangerea. In 1724, In Virginia, un sclav alb a primit 20 de lovituri de bici pentru c'a depus o plangere. In 1738 un altul, George Smith, a primit 29 de lovituri pentru acelasi motiv. De multe ori plangerea trebuia facuta la aceeasi persoana de care se plangeau sclavii albi (Hoffman, pp. 107-108).

Plata pe masura muncii ar fi o mare nedreptate facuta stranepotilor unor sclavi sau potentiali sclavi negri. Guvernul patern si binevoitor depune eforturi sustinute pentru Indreptarea nedreptatii facute negrilor, explicand ca daca nu li s'ar da bani negrilor care refuza sa munceasca, copiii lor ar putea suferi de foame; cum multi din acesti rentieri ai ajutorului social primesc mai mult nemuncind decat primesc oamenii cinstiti muncind, numai prostii muncesc; si cei "privati de munca" se distreaza comitand furturi, delicte si asasinate - "pentruca n'au ce face", au explicat cativa dintre ei. Ca sa le ocupe timpul, guvernul aloca bani pentru organizarea de activitati distractive si sportive pe timp de noapte In mod special pentru delicventi si pentru rentierii ajutorului social; caci, ni se explica, "atrasi fiind de jocurile de baschet la miezul noptii, tinerii negri nu vor mai sparge casele si asasina locatarii noaptea." Aceasta activitate a fost legiferatarecent, acum doi ani, asa ca nu stim Inca cu cat a scazut criminalitatea In urma jocurilor de baschet de la miezul noptii [midnight basketball].

Guvernul patern si binevoitor se ocupa In mod intens de eradicarea "rasismului" de care sunt vinovati, bineInteles, toti albii si numai ei In America. Yelena Hanga, negresa sovietica nascuta din tata tanzanian si din fiica unui negru american emigrat In Uniunea Sovietica, vizitand Statele Unite In 1988 s'a straduit sa vada rasismul albilor, si cum nu prea reusea i s'a explicat ca acesta este forte subtil dar foarte nociv. In ciuda explicatiei n'a reusit sa-l vada; dar a vazut ura de rasa furibunda a negrilor Impotriva albilor. "In patria mea aflam despre rasismul dintre albi si negri," a spus ea, "si-am crezut ca de aceea negrii nu pot progresa. Ce ma indispune cel mai mult e rasismul negrilor," a spus ea, In mod total lipsit de corectitudine politica (Jared Taylor, Paved with Good Intentions, Carroll & Graf, New York, 358 pp., p. 30).

Una din manifestarile rasismului negru este convingerea pe care le-a imprimat-o propaganda stabilimentului ca sunt Indreptatiti sa asasineze, sa fure, sa dea foc, sa violeze, pentruca stramosii lor au fost adusi ca sclavi din Africa, si In prezent societatea nu le permite sa se bucure de bogatie si lux decat In acest fel. Milionari negri ca Reginald Lewis, economisti, avocati,administratori negri capabili ca William J. Wilson si George Lewis, stiu ca asta nu e adevarat. Dar guvernul si stabilimentul american nu stie. Cartea lui Jared Taylor documenteaza efortul stabilimentului de a crea ura de rasa Intre albi si negri.

Cuvantul de ordine lansat de Natiunea Islamului [negru] a lui Louis Farrakhan si respectat de toti membrii curtilor cu juri este: "nici un negru nu trebuie trimis la Inchisoare, orice crima ar savarsi." In 1990, la Washington, juriul a achitat un asasin negru, pentruca era negru; dupa care cel achitat s'a dus si-a mai asasinat un om. Ambele victime fusesera tot negri. Larry Davis, un negru din New York, a ranit sase politisti cu care-a schimbat focuri de arma dar a fost achitat pentru omor si condamnat doar pentru "port ilegal de arma." Grupuri organizate de negri au Inceput imediat manifestatii zgomotoase, si eroul popular Larry Davis a tinut o cuvantare In care-a aratat ca "nu exista dreptate pentru negri," dupa care a trebuit sa se Intrerupa si sa se duca In alta sala unde era judecat pentru ca comisese cu alte ocazii doua asasinate, o rapire, un atac violent, si un furt de automobil (Taylor, p. 44). Ca membra a juriului Intr'un caz de asasinat din Miami, In 1993, o colega negresa a cerut ca acuzatul sa fie achitat si pus In libertate, ceeace s'a si Intamplat. Cand am Intrebat-o dece a pus In libertate un asasin, a raspuns: "Pentruca l-a ucis pe fratele lui, si noi toti [membrii juriului, negri] am decis sa-l lasam In paza propriei lui constiinte." Nici un negru nu trebuie trimis la Inchisoare, orice crima ar savarsi. Dar victima era tot un negru!

Vigilenta sporita din universitatile americane descopera "rasismul crescand al albilor Impotriva negrilor", pe care noi ceilalti oameni care nu facem parte din stabilimentul politic nu-l putem vedea oricat ne-am stradui. Cu mintea noastra Ingusta de rasisti albi nu putem pricepe cum atunci cand un grup de negri cu fete ascunse de masti dau buzna si-l bat pe un student alb (Eugene McGahen) In camera lui la Universitatea de Stat din Tennessee, e un caz de rasism al albilor (Taylor, p. 45). Dar pana si noi pricepem rasismul furibund si ucigator al studentului alb de la Universitatea Metodista din Sud din Dallas, Texas, care a fost auzit spunand ca Martin Luther King era comunist (ibid., p. 46), si ne bucuram ca studentul a fost pedepsit cu 30 de ore de munca fortata. Pentru eradicarea acestui rasism furibund, toti studentii sunt obligati sa ia cursuri In care li se preda "sensibilitatea rasiala", "relatiile interrasiale", "contributia raselor colorate la cultura si civilizatie", si asa mai departe, la Universitatile din California, Wisconsin, New York, Connecticut, de stat dinPennsylvania, din Michigan, si la Colegiul Williams (ibid., p. 49). La Universitatea Stanford, la caminul studentesc Ujamaa [cuvant african], locuiau 127 de studenti, majoritatea negri. In 1988 unul dintre ei, Intr'un discurs despre superioritatea artistica si intelectuala a negrilor, a declarat ca Beethoven a fost negru. Unul dintre studentii albi s'a Indoit de acest lucru. Ulterior a gasit un afis cu fata lui Beethoven si-a luat un creion si i-a facut trasaturi si par de negru. Desi si-a cerut scuze publice, studentii negri n'au acceptat scuzele si au Inceput sa vocifereze acoperindu-l de obscenitati. Decanul, si el negru, a luat apararea celui care mazgalise afisul zicand ca era un fleac; la care studentii negri l-au atacat si pe decan, si studentul care pretinsese ca Beethoven fusese negru a Inceput sa tipe: "In Chicago, de unde-s eu, te-as fi Injunghiat pentru asta", apoi a Incercat sa-l loveasca pe cel ce-si ceruse scuze dar a facut o criza de suspine si urlete si-a fost scos din sala. Cam 60 de studenti negri din sala au Inceput si ei sa urle si decanul a acceptat In cele din urma la insistentele lor sa-l elimine pe studentul care se Indoise ca Beethoven era negru. Dupa doua zile ceilalti studenti albi au Inceput sa gaseasca In camerele lor scrisori anonime de amenintare cerandu-le sa plece; aceeasi scrisoare a aparut pe afisier. Fetele studentilor albi din panourile cu fotografii au fostgaurite. Au aparut apoi afise ca "Razbunare pentru Ujamaa. Sa-i zdrobim pe opresori!" Dupa 6 luni Universitatea Stanford a publicat un raport de 244 pagini despre cresterea rasismului albilor, pentru eradicarea caruia s'au angajat 30 de noi profesori negri, s'a preconizat dublarea numarului de minoritati printre studentii post-universitari, si dublarea numarului de cursuri despre rasism, dintre care unul obligatoriu. Toate aceste masuri au fost traduse In fapt - si totusi de la Uniunea Muncitorilor de la Stanford s'a emis verdictul ca "la Stanford se practica discriminarea rasiala totala." Apoi incidentul cu Beethoven cel negru si afisul si-a Inceput cariera nationala. Ziare ca The New York Times, Harper, Newsweek, si The ABA Journal pur si simplu nu se pot desparti de el; dupa 6 luni, dupa un an, dupa un an si 8 luni, dupa doi ani (In Iulie 1990), tot se mai scrie despre furibundul rasism al albilor de la Universitatea Stanford care a erupt cand cu afisul cu Beethoven. Dar nici un cuvant In presa despre sportivii negri din Arizona al caror atac rasial fizic Impotriva albilor a fost atat de violent Incat pana si justitia stramba americana a trebuit sa-i bage la Inchisoare (ibid., p. 53-54).

La fel de real este rasismul alb In alte domenii. Lozinca stabilimentului este ca negrilor li se refuza Imprumuturi la banca pentruca sunt negri. In realitate bancherii negri sunt cei care refuza cu precadere sa dea cu Imprumut solicitantilor negri, caci albii se tem sa-i refuze chiar cand stiu ca Imprumutul comporta un risc. Alta lozinca este ca soferii de taxi refuza sa-i ia de pe strada pe clientii negri, si un studiu comparativ a dezvaluit ca Intr'adevar soferii de taxi Ii refuza pe negri de 7 ori mai des decat pe albi - dar nici unul dintre soferii care-i refuzasera pe negri nu era alb, si toti erau negri sau asiatici, majoritatea negri . In 1991, li s'a luat interviewul unui grup de vreo 12 soferi negri din Washington si toti au declarat ca ei refuza sa ia clienti tineri negri de pe strada noaptea, desi sunt pedepsiti cu $500 amenda pentru asta; "mai bine platesc amenda decat s'o las pe nevasta-mea vaduva", a spus unul dintre ei. Impunand amenda, sefa comisiei taximetrelor din Washington, Carrolena Key, a spus ca ea "nu va tolera discriminarea rasiala" - dar cei care refuzau clientii negri noaptea erau tot negri! Ceeace nu-i opreste pe propagandistii "rasismului alb" sa continue sa vocifereze cele mai fantastice absurditati. Astfel, Jesse Jackson, conducator politic negru, a sustinut In 1990 ca procesul de Inregistrare a alegatorilor la vot, care dureaza cel mult 5 minute, este facut expres ca sa-i Impiedice pe negri de la votare (ibid. pp. 57-60). In realitate "eradicarea rasismului" le ofera o cariera politica comoda unor negri caCongressman-ul Gus Savage, reales de 5 ori din Chicago, care cand politisti negri i-au arestat fiul pentru ca conducea o masina obtinuta nu se stie cum si de unde fara nici un fel de act, a explicat ca e un caz de rasism alb, desi toti inclusiv seful politiei si primarul orasului erau negri. Acelasi congressman, a carui activitate politica se limiteaza la introducerea repetata de legislatii care sa-l celebreze pe boxeur-ul Joe Louis, a devenit celebru cand vizitand Zaire, atras de o lucratoare pentru pace negresa de-acolo, i-a aratat o dragoste atat de Infocata Incat femeia a trebuit sa fie evacuata spitaliceste si sa primeasca tratament medical. La Intrebarile reporterilor distinsul congressman a raspuns cu injurii atat de obscene Incat nici nu stim care ar putea fi corespondentul lor romanesc: "Nu vorbesc cu voi motherfuckers albi ... motherfuckers cu mame catele, cu presa voastra alba ... fuck you, voi motherfucking asshole diavoli albi" [motherfucker = cel care copuleaza cu propria mama; asshole = anus]. "Conducatorii politici negri sunt atacati In tara asta ... Din cauza resentimentului rasist extrem Impotriva oricarui african american influent care Infrunta autoritatea albilor ... ma astept ca mass-media alba si agentiile guvernamentale care conspira cu aceasta sa ma persecute In continuare," a declarat el apoi cu demnitate In fata ComitetuluiCongresului. Cand i s'a spus ca obscenitatile pe care le debiteaza au un ton rasist, Gus Savage a explicat ca asta nu se poate, doar e stiut ca numai albii sunt rasisti. Gus Savage a continuat sa straluceasca In Congresul Statelor Unite prin limbajul acesta colorat si prin absenta la deliberai, sustinut de ceilalti congressmen-i negri ca William Gray si Charles Rangel, pana In 1992, cand un alt negru, Mel Reynolds, l-a Invins la alegeri si i-a luat locul; Infrangerea aceasta i-a cauzat-o, explica Gus Savage, presa rasista alba. In 1989, primarul negru din Atlantic City, James Usry, si alti 13, majoritatea negri, au fost arestati pentru luare de mita si coruptie. "Este aceasta o Incercare de a distruge conducerea noastra politica neagra", au spus ei. Realizarile conducerii lor sunt ca In ultimii 11 ani orasul si-a pierdut majoritatea locuitorilor, de doua ori mai multi din cei care-au ramas traiesc din asistenta sociala, numarul criminalilor s'a triplat, cartiere Intregi arata de parca ieri au suferit mari bombardamente, si Atlantic City a fost descris In magazine ca ultimul oras din Statele Unite In care poti trai. Dar Primarul Usry a fost reales cu lozinca: "votati-ma pentru ca sunt negru" (Taylor, pp. 64-66).

Alta victima a rasismului alb este William Hart, un negru care a fost seful politiei din Detroit timp de 14 ani si despre care s'a afirmat ca adelapidat $2,6 milioane. Executand reparatii la tavanul casei lui William Hart, un lucrator a vazut cu uimire cum se porneste o ploaie de bancnote furate din tavan; dar primarul negru al Detroit-ului, Coleman Young, a declarat ca totul este doar rasismul albilor Impotriva lui si-a lui Hart. Alt primar negru martir este Richard Arrington din Birmingham, Alabama, care refuza sa predea documentele cerute de un juriu care investigheaza coruptia din administratia lui si-si conduce suporterii pe strazi cu lanturi de gat demonstrand "pentru drepturi civile" cu atata zel Incat pana si unii negri s'au scarbit. Un altul este primarul negru David Dinkins din New York, care-a falsificat valoarea unor actiuni de $1 milion trecandu-le drept $58 de mii doar; cercetarea acestui fals este o dovada clara de rasism alb, zice Dinkins, si tot asa este cercetarea delapidarilor din fondul lui electoral manevrat de Arnold Biegen, desi Biegen este alb. Alta victima a rasismului alb este Laura Blackburne, numita de Dinkins sa administreze fondurile pentru cazarea negrilor saraci, care-a folosit aceste fonduri pentru renovarea propriului birou ($345.000), pentru sederi In hoteluri ultraluxoase din Washington, Chicago, San Antonio, Boston, si pentru vacante In Africa de Sud si alte "calatorii oficiale." Tot o victima a rasismului este senatorul negru Andrew Jenkins din New York, gasit ca a spalat banii luati dintraficul cu stupefiante; si tot o astfel de victima este judecatorul Alcee Hastings, dovedit dupa investigatii de doi ani ca a luat mita (Taylor, pp. 64-68). Dar cea mai renumita victima a rasistilor albi care nu pot vedea cu ochi buni succesele conducatorilor politici si administratorilor negri este primarul Washingtonului, Marion Barry, cocainoman arhicunoscut care si-a sporit aparatura birocratica cu 27 %[ In timp ce populatia orasului a scazut cu 30.000. Stilul de lucru al primarului Barry s'a generalizat In tot orasul, astfel Incat desi orasul are de doua ori mai multi birocrati pe cap de locuitor In casele statului decat Baltimore sau Detroit, o cincime din aceste case sunt paraginite si nelocuibile si cei care fac cerere pentru ele asteapta cate 7 ani. Serviciile publice lucreaza cu atata aroganta si lene Incat daca chemi salvarea uneori nimeni nu raspunde la telefon, alteori salvarea vine a doua zi. Ani de zile domnia lui Barry a continuat neturburata, pana cand a fost filmat drogandu-se Intr'o camera de hotel, dupa care primarul Barry a explodat In invective Impotriva rasistilor albi care-l linseaza si s'a comparat cu Isus Hristos si cu Ghandi, si tot Washington-ul i s'a alaturat, adorandu-l si deplangand persecutiile pe care le sufera "pentru ca este prea inteligent si este negru." ReIntors dela dezintoxicarea de cocaina, acest primar erou a fost primit cu ovatii de catre conferintanationala a primarilor negri la care Jesse Jackson vorbea - despre lupta Impotriva traficului cu stupefiante. Carl Green ca vice-presedintele negru al Biroului Transporturilor din New York se bucura de un salariu de $94.614 pe an si de societatea celor doi fii ai sai, celor doua nepoate ale amantei lui, fiicei asistentei lui, si-a unei liote de rude si prieteni angajati cu viteza uluitoare de biroul lui. John Prichard, inspector general, tot un negru, a cercetat cu amanuntime biroul si-a recomandat ca Carl Green si trei subordonati sa fie dati afara; Carl Green s'a declarat victima a rasismului alb. Matthew Barnwell, directorul negru al unei scoli din New York, si-a petrecut 16 ani din viata mai mult beat privind match-uri sportive la televizor pentru un salariu de $60.000 pe an, In timp ce In fiecare zi un sfert din profesorii lui lipseau de la cursuri, noii angajati erau alesi dintre rude, si cine nu era ruda cu nimeni era angajat platindu-i lui Barnwell o suma de bani; dar Barnwell n'a atras atentia decat cand a fost arestat pentru ca folosea periculoasa cocaina crack. Biroul scolar care ar fi trebuit sa-l investigheze n'a putut-o face caci membrii lui se aflau la randul lor sub investigatii pentru trafic de stupefiante, furt din avutul scolii, si falsuri In acte publice. Birourile scolare au fost de-centralizate si s'au administrat autonom dupa 1970, In urma unei campanii In care negrii sihispanicii sustineau ca biroul central "alb" ignora nevoile lor. Aceste birouri de-centralizate s'au mandrit apoi cu membri consumatori de heroina care, dati afara din apartament, traiau In lazi pe maidane; cu ajutori de Invatatori analfabeti care nu-si puteau completa formele de angajare; cu copii de 5 ani care veneau la scoala cu pistoale Incarcate; si la fiecare scandal de vina pentru tate acestea este rasismul alb care denigreaza victoriile autocefaliei minoritatilor. In 1990 rasismul alb a mers pana acolo Incat a Incercat sa Inlocuiasca supraintendentii scolilor din Boston si din Selma, Alabama. "Da, Ii tratam altfel decat pe albi", a recunoscut un membru al consiliului scolar: "dac'ar fi fost albi de mult erau dati afara". Pana si Clarence Thomas, respectat jurist negru cu reputatie de om integru, care a produs senzatie fiind acuzat de o negresa ca a persecutat-o pentru ca ea i-a respins avansurile sexuale, a declarat ca "era linsat pentru ca era un negru cu aspiratii de propasire"; nici el n'a putut rezista ipocriziei si paranoii despre rasismul albilor (ibid., 66-76).

Daca oricarui negru din Statele Unite nu i se ofera pe tava imediat tot ce doreste, fie chiar luna de pe cer, imediat Incep acuzele de rasism alb: "poetul" LeRoi Jones, care-si zice Amiri Baraka, a dorit sa fie numit pe viata profesor la Rutgers University si rasistii albi nu l-aulasat; filmul Do the Right Thing al regizorului negru Spike Lee n'a luat premiul I la festivalul filmului de la Cannes tot din cauza lor; cand Robert McIntosh, negru din Arkansas, a dorit sa dea foc drapelului american pe treptele capitolului statului Arkansas, a fost Impiedecat tot din cauza rasismului; cand Andrew Jackson, supraintendent negru al scolilor din Washington, D.C., a fost dat afara dupa 3 ani de catre biroul scolilor compus din 8 negri si 3 albi, a fost tot o victima a rasismului alb. Ca sa arate cat de daunator este acest rasism, ucigasi negri cresteaza initialele KKK (Ku-Klux-Klan) pe trupul victimelor lor, sau mazgalesc insulte la adresa negrilor pe pereti ca sa faca sa se creada ca niste albi au comis crimele lor. Asa a facut un ucigas prins In 1988; asa a facut Andrew Denton cand si-a jefuit matusa. Tawana Brawley, o negresa de 16 ani, a fost gasita Intr'un sac de gunoi, murdara de fecale de caine, cu initialele KKK si cuvantul "negresa" scrise pe trup, si-a insistat ca un grup de albi au violat-o si i-au facut toate astea. Intreaga natiune s'a aliat cu ea si s'a cutremurat de scarba timp de 9 luni cand procurorul Incerca sa afle mai multe amanunte, pe care Tawana Brawley refuza sa le dea; avocatii ei l-au acuzat pe procuror ca este "ca Hitler" si se masturbeaza privind fotografia Tawanei. Dupa care a iesit la iveala ca Tawana Brawley se manjise singura cu fecale si-siscrisese singura pe trup toate cele scrise, ca nici n'o atinsese nimeni dar se bagase singura In sac si inventase toata povestea ca sa n'o bata parintii ei fiindca lipsise noaptea de-acasa. Dar la doi ani dupa ce s'a descoperit adevarul, Inca se afirma ca Tawana Brawley a fost "violata de politisti albi" si este "o victima a rasismului alb". "N'are importanta daca Tawana a fost sau nu violata", explica sociologul Stanley Diamond; "este Incoronarea degradarii, un model respingator a ceeace se Intampla cu atatea femei negre". In realitate, violul de catre un alb nu se Intampla deloc femeilor negre, dar violul de catre un negru li se Intampla unui enorm numar de femei albe In Statele Unite: numai In 1988, au fost 9.406 (noua mii patru sute sase) de cazuri Inregistrate de femei albe violate de negri, si mai putin de 10 (zece) cazuri de negrese violate de albi (ibid., pp. 77-80).

Cand un alb lezeaza un negru catusi de putin, e "o crima oribila"; dar orice asasinat comis cu oricata cruzime si barbarie de un negru Impotriva unui alb e scuzabil caci e "razbunare pentru suferintele Indurate." Cand Danny Gilmore, tanar alb de 23 de ani, a fost atacat de 40 de negri In Cleveland, batut cu barbarie si ucis trecand cu camionul peste el numai pentruca era alb, primarul orasului a declarat ca "n'a fost o crima rasiala." Nici In Philadelphia, cand o banda dehispanici care nereusind sa intre cu forta la petrecerea unor albi s'au Intors dupa o saptamana si-au asasinat ca razbunare pe primul tanar alb ce le-a iesit In cale, n'a fost o crima rasiala. In Ianuarie 1991 patru negri din Boston s'au legat sa ucida primul alb care le iese In cale, si unul dintre ei, Robert Herbert, l-a asasinat pe Mark Belmore, student alb, primul ce i-a iesit In cale - dar nici asta n'a fost o crima rasiala. In Februarie 1991, un negru numit Christopher D. Peterson a ucis prin Impuscare 7 albi, si-a explicat ca i-a ucis pur si simplu din ura de rasa, caci are "o ura nestinsa pentru toti albii", dar Intreaga natiune americana pastreaza o tacere adanca despre el. In 1990, trei negri s'au contrazis cu un alb si ca sa se razbune l-au batut si Innecat pe un alt alb, tanarul Robert Massaro de 21 de ani, care n'avea nimic de-aface cu ei; pentru care asasinat cei trei negri au fost pedepsiti cu o amenda de $500 fiecare si mai putin de un an Inchisoare. In Mai 1990, In Tampa, Florida, niste negri doritori de scandal s'au dus la o petrecere a unor adolescenti albi si s'au luat la bataie. Dupa o lupta cu pumnii s'au Intors si-au gasit un grup mai mic de copii albi Intr'o parcare, pe care i-au atacat. Cand un negru a Inceput sa traga cu un pistol In tinerii albi care se aparau cu mana goala, albii au fugit dar unul care n'a putut fugi destul de repede a fost prins siasasinat de catre negri cu lovituri de par. Faptasii au fost trei negri adulti si doi negri juvenili. In anii 1991-92 a avut loc procesul lui Hulon Mitchell, conducatorul cultului lui Yahweh din Miami. Cu aceasta ocazie s'au dezvaluit practicile cultului, care sustine ca totii albii sunt diabolici si trebuie exterminati caci asa porunceste Yehova-Yahweh. Unii din membrii cultului aveau obligatia sa asasineze albi, si Robert Rozier a povestit In 1992 cum a ucis trei albi la ordinul lui Mitchell: doi dintre ei locuiau la camin In aceeasi camera cu el, dar Mitchell i-a spus ca aceste omoruri nu conteaza caci nu adusese capetele lor; cand Rozier a obiectat ca e greu sa umbli prin Miami cu un cap de om sub brat, Mitchell a zis ca se va multumi chiar si cu o ureche. Rozier a Inceput sa calatoreasca cu un cutitoi la el cautand "diavoli albi" pe care sa-i ucida si'n fine a ucis unul si i-a taiat urechea pe care i-a dus-o lui Mitchell. Cel putin sapte albi au fost ucisi de membrii cultului lui Yahweh-ben-Yahweh, care aduceau urechi si degete taiate ca dovada. Au ucis si negri, dar acestia nu contau caci erau apostati si inamici; ce conta pentru cult era sa asasineze albi pur si simplu din ura de rasa. Procesul cultului Yahweh a avut loc concomitent cu procesul lui Rodney King, pungasul negru care-a fost batut la Los Angeles de politisti In legitima aparare; In timp ce toatanatiunea fierbea de manie vazand cum bietul Rodney King a fost batut de politisti, nimeni n'a auzit de victimele cultului Yahweh. Cand atacurile si asasinatele sunt In mod declarat motivate de ura rasiala a negrilor Impotriva albilor, autoritatile (politia, primarii, procurorii) scriu In rapoartele lor ca "aceste fapte nu pot fi considerate ca motivate rasial." Cand o fetita alba de 15 ani din New York a fost violata de doi adulti negri care-i spuneau In timp ce-o violau ca o fac pentru ca e alba, reverendul Timothy Mitchell de la Biserica Baptista Misionara Ebenezer din New York a declarat ca acest viol n'are nimic cu ura de rasa (Taylor, pp. 85-97).

Cazurile de victime albe ale urii ucigase nestavilite si nejustificate a negrilor abunda In procesele verbale ale politiei, si sunt total musamalizate si ascunse de catre autoritati si mass-media. In New York, In 1989, o banda de negri Il tarasc pe un tana alb Intr'un colt al autobusului unde-l bat si-l jefuiesc, strigandu-i "baiat alb". Timp de saptamani, zece negrese adolescente au Infipt ace mari si groase In 40 de femei albe de pe strada. Zece negri au atacat cu pietre si sticle doua femei albe dintr'o masina zicand: "uite doua femei albe, hai sa le omoram." Doua fete albe asteapta autobusul, cand un hispanic si patru negrese o Inconjoara, smulg umbrela uneia si-o bat cu umbrela zicandu-i "cateaalba." Douazeci de negri ataca cu violenta pasagerii din metrou, exclamand: "da In albi; lasa-i pe fratii nostri negri In pace!" Nici un alb n'a iesit pe strada sa protesteze Impotriva rasismului negru. Un student alb caruia banditi negri i-au rupt nasul cand l-au batut fara motiv Isi face cuvenita autocritica scriind: "atunci cand m'au atacat pentru ca sunt alb mi-am dat seama ce simbolizez eu pentru altii. Nu conteaza ca eu n'am nimic rasist In mine; prea multi alti albi Inaintea mea au avut" (ibidem). Ca romani nu putem sa ne simtim vinovati de suferintele reale sau imaginare ale acestor negri din Statele Unite, caci nimeni n'a fost niciodata sclavul niciunui stramos de-al nostru. Nu putem decat sa ne minunam de cat de jos poate sa se coboare mintea omeneasca.

In Aprilie 1989, o tanara alba alerga prin Parcul Central din New York cand o banda de negri, zicand "ia s'o atacam pe alba asta," au violat-o, au batut-o cu cruzime si au parasit-o crezand-o moarta; chemat la fata locului logodnicul ei n'a putut identifica masa de carne si sange decat dupa inelul din deget. Prinsi si judecati, faptasii au devenit imediat eroi nationali, victime ale rasismului albilor. Politia si presa a cautat sa ascunda numele victimei, pentru ca daca supravietuieste, femeia sa nu fie Insemnata pe viata; ziarele si organizatiile negrilor au raspandit cufurie identitatea ei, si-au declarat ca procesul agresorilor negri este o farsa rasista. Un grup de demonstranti negri au ocupat tot timpul sala de dezbateri, urland insulte la adresa victimei, numind-o "curva," "tarfa alba", si acoperind-o cu murdarii. Dupa darea verdictului hoardele de "oprimati negri" au Inceput sa urle amenintari cu moartea la adresa victimei si-a procuroarei, care-a trebuit sa paraseasca tribunalul sub paza politieneasca In timp ce "negrii oprimati" se tineau dupa ea tipand: "mincinoaso, prostituato, ai sa ne-o platesti!" Dar punctul culminant al procesului a fost cand Tawana Brawley, negresa care se mazgalise singura cu excrement mintind ca fusese violata de niste albi, a aparut la procesul banditilor negri fraternizand cu ei si felicitandu-i; venise sa observe, zicea ea, "felul diferit In care e tratata o negresa violata de o alba violata." Pana In ziua de azi conducatorii negri sustin ca negrii care-au violat si batut pana aproape de moarte tanara din Parcul Central sunt niste victime nevinovate ale urei de rasa a albilor; si In ziarul negru din New York Amsterdam News au fost declarati victime ale "procesului obscen de masturbare publica In care vietile si sufletele negrilor sunt materialul aparent inepuizabil al unui sistem Infiintat de barbatii albi pentru propriul lor beneficiu" cu mult Inainte de darea verdictului (ibid., pp. 98-101).

Cand negrii se ucid Intre ei, albii sunt de vina. Cand negrii se Imbolnavesc din cauza viciilor lor, albii sunt de vina. Un sfert din negri cred ca guvernul le furnizeaza stupefiante ca sa-i degradeze, si 35 %[ cred ca e posibil sa fie asa. Treizeci la suta cred ca SIDA este o boala inventata anume de guvern ca sa ucida negrii. Aproape 80 %[ din ei zic ca guvernul duce o campanie de discreditare a negrilor In politica. Pana si intelectualii albi, care de regula cred orice absurditate, gasesc greu de crezut acuza ca guvernul cauta sa-i extermine pe negrii din America. In 1990, cineva a lansat zvonul ca In bautura racoritoare Fatezie Tropicala se pun ingrediente care-i sterilizeaza pe negri, si vanzarile au scazut cu 70 %[. Insistenta asta a guvernului si mass-mediei ca pentru toate relele negrilor, albii sunt de vina, n'a reusit decat sa semene In sufletul negrilor americani o ura dementa exprimata prin distrugere, violenta si ucideri (ibid., pp. 102-108). Aceasta ura cu grija cultivata In sufletul negrilor de stabiliment si oculta care-l dirijeaza se revarsa si asupra altora: Jared Taylor povesteste cu cazuri si statistici cum se revarsa puhoiul de ura si violenta ucigasa al negrilor peste imigrantii asiatici din Statele Unite care, muncitori si modesti, Isi construiesc prin eforturile lor o viata de binemeritata prosperitate.

Primele 130 de pagini ale cartiilui Jared Taylor sunt pline de atatea incidente tragice Incat e o usurare sa ajungi la partea In care trateaza despre politica guvernului de redresare a suferintelor negrilor prin impunerea cotelor rasiale. Absurditatea actiunilor oficialitatilor este asa de enorma Incat e rizibila. In trecut pompierii trebuiau sa treaca o proba fizica si una scrisa dovedind cunostinte suficiente pentru slujba lor; In 1982 orasul San Francisco a primit ordin sa angajeze mai multi pompieri negri; cum un numar foarte mic de negri s'au prezentat la examen, comisia a Inceput sa dea din colt In colt ca sa-i angajeze pe negri refuzand sa-i angajeze pe albii care se prezentau la examen mai bine decat ei. Intai au coborat nota de trecere In speranta ca mai multi negri vor putea Intruni nota minima si vor putea fi preferati. Apoi vazand ca nici asa n'aveau destui negri, au eliminat examenul cunostintelor. Cum Insa nici asa n'au reusit sa elimine albii mai bine calificati, s'au hotarat sa nu angajeze decat numarul cerut de negri si pe nimeni altcineva. Veteranii cu calificare excelenta vad cum noi veniti mult mai incapabili decat ei sunt promovati peste capul lor. Astfel scade moralul si se degradeaza serviciile publice. Un hispanic de la pompierii din Miami explica ca se angajeaza 60 %[ hispanici, indiferent daca sunt calificati sau nu. "Punem oamenii sa dea examen, si apoi angajamminoritatile chiar de la coada listei," a spus el. In Detroit curtea federala a impus doua liste de politisti, una cu albii, cealalta cu negrii, si s'a renuntat la ipocrizia "democratica" ca sunt cu totii egali In fata legii. Cei care Incearca sa mentina ipocrizia aceasta nu reusesc sa-si angajeze numarul de negri prescris, si-atunci au descoperit ca examenele sunt nedrepte caci contin Intrebari la care numai albii sunt conditionati rasial sa raspunda corect. Ca sa Inlature aceasta nedreptate, orasul San Francisco a cheltuit peste $1 milion cautand sa inventeze un examen la care albii sa nu raspunda mai bine, si nereusind, In 1991 un judecator a ordonat ca 22 de membri ai "minoritatilor rasiale" sa fie promovati oricum peste capetele celor mai bine calificati decat ei. Orasul New York, hartuit 10 ani de acuza ca nu promoveza destui negri printre ofiterii de politie, a avut In 1989 inspiratia geniala de a cere tuturor candidatilor sa treaca un examen conceput de negri si hispanici cu material garantat sa fie specific rasial negru si hispanic - si a avut amaraciunea sa vada ca 2 %[ din candidatii negri si 95 %[ din candidatii albi au reusit. Atunci a conchis ca creionul si hartia sunt rasial nedrepte pentru negri si-a Inlocuit aceste unelte cu vizionarea televizorului la examene - ca sa aiba din nou amaraciunea sa vada ca negrii si portoricanii au reusit multmai prost si de data asta; la care negrii si portoricanii imediat au acuzat si acest examen de rasism alb. In 1992, Inarmati cu aceste informatii, pompierii din New York au conchis ca presiunea ideii ca trebuie sa dai un raspuns corect este o nedreptate rasiala care li se face negrilor, si-au inventat un examen la care ti se acorda puncte si daca nu alegi raspunsul corect (In Statele Unite candidatii au Intrebarile Insotite de raspunsuri corecte si incorecte In fata lor si nu trebuie decat sa le elimine pe cele incorecte); astfel au reusit sa stearga diferenta dintre cei care stiu si cei care nu stiu la examene. Departamentul Serviciilor Sanitare din New York a procedat altfel, bazandu-si examenul pe Intrebari la care oricine putea alege raspunsul corect fara nici un fel de cunostinte, si-a dat astfel la 23.078 de candidati din 24.000 nota maxima, ceeace le-a permis sa angajeze numai minoritati rasiale "care-au obtinut nota maxima". Orasul Houston a descoperit alta metoda de a elimina rasismul alb din examene; Il elimina dupa examen, studiind raspunsurile candidatilor si eliminand Intrebarile la care negrii au raspuns prost; curtea judiciara a declarat ca acest lucru este legal, Intrucat Intrebarile la care negrii nu stiu raspunde sunt In mod inerent rasiste. Astfel au eliminat 24 albi, 4 negri, 3 hispanici si 1 asiatic dintre cei care trecusera examenul, dar au adaugat 5 negri, 4 hispanici si4 albi care Inainte avusesera prea putine raspunsuri corecte. Candidatii care trecusera si-au fost eliminati au fost furiosi, inclusiv negrii; dar seful pompierilor din Houston e fericit - caci a castigat un negru In plus! La nivel federal, candidatii negri Isi indicau rasa pe foaia de examen si primeau automat puncte In plus. Cu toate astea prea putini negri reuseau la examene; de aceea din 1982 nu se mai da examen pentru posturi federale, si candidatii sunt alesi pe spranceana, printr'un sistem de "interview-uri". In 1987 o curte federala a descoperit ca angajarea pe spranceana e "arbitrara si capricioasa", dar guvernul federal n'a renuntat la ea. In Iunie 1990 s'a introdus Insa ca raspuns un nou sistem de examene, la care nu se examineaza cunostintele ci "datele biologice", care arata "cat de bine ai folosit ocaziile pe care le-ai Intalnit prin viata". Tot In 1990 scolile publice din New York au decis ca n'au destui profesori negri si-au ordonat angajarea de astfel de profesori indiferent cat sunt de incapabili. In Boston, la Inceputul anilor 1980, au fost dati afara profesori albi cu vechime de 15 ani si-au fost angajati profesori negri fara nici un fel de experienta In locul lor; si Curtea Suprema a refuzat sa audieze plangerea profesorilor. Vazand ca li se interzice sa-si castige painea In mod cinstit prin munca de care sunt capabili din cauza ca suntalbi, multi albi au Inceput sa-si interogheze rudele si stramosii cautand vreo minoritate printre ei. Intre 1986 si 1988, 8 politisti din Boston au fost acuzati ca se pretind minoritati cand de fapt sunt albi; si la San Francisco au aparut acuze de "frauda etnica". Frauda etnica nu e usor de recunoscut. "Hispanicii" sunt cei cu nume spaniol; astfel, portughezii nu sunt minoritati caci au nume portughez, si prin urmare nici brazilienii albi sau mulatri nu sunt minoritati dar toti ceilalti albi cu nume care suna spaniol, sunt. Dar nu e armonie la Impartirea prazii: hispanicii din America Latina protesteaza zicand ca cei din alte parti n'ar trebui sa se bucure de beneficiile oferite lor, si-au instituit "comitete de puritate etnica" care au sarcina sa decida cine trebuie sa se Infrupte mai adanc din troaca federala. In San Francisco, curtile au impus limite la numarul de copii albi care au dreptul la scolarizare mai buna - si un numar de copii care fusesera albi au devenit dintr'o data negri, hispanici, si asiatici. Astfel Incearca parintii lor sa-i fereasca de ceeace unii birocrati si judecatori nici macar nu se sfiesc sa recunoasca, si anume de persecutarea sistematica a albilor pentruca sunt albi. In 1984, Mary Berry si Blandina Ramirez, numite de Presedintele Carter In fruntea Comisiei Drepturilor Cetatenesti, au explicat Intr'o circulara ca legile care dau drepturicetatenesti n'au fost formulate pentru ca sa-i protejeze si pe albi si nu se aplica la albi. In 1990, judecatorul William Brennan a fost la fel de sincer scriind ca unii albi nevinovati trebuie pedepsiti acum pentru discriminarea care s'a facut cand numai negrii, pretinde el, erau sclavi (Taylor, pp. 130-138).

Taylor documenteaza coruptia, risipa, jaful si furtul generat de obligatia de a da contractele guvernamentale In antrepriza companiilor "minoritare", adica ale caror proprietari sunt negri sau alte "minoritati" care pe baza "suferintelor stramosilor lor" au dreptul acum sa-si bage adanc mana In buzunarele altora. In Octombrie 1990, Congresul a reInnoit "legea drepturilor civile", prin care nu numai ca se impune angajarea de minoritati In anumit numar, dar se impun si pedepse enorme pentru cei care refuza oricare candidat membru al unei minoritati sau ezita sa-l promoveze peste capetele altora - dar cu onestitate specifica, Congresul s'a exclus pe sine de sub jurisdictia acestei legi! Astfel toti ceilalti sunt obligati sa duca povara unor angajati incompetenti, necinstiti si rauvoitori, In afara de ei! Congresul este o companie cu 38.000 de angajati - si acestia sunt singurii carora li se cere munca egala la salariu egal! Booker T. Washington, fost sclav negru si educator, a spus: "Nu poti sa-i faci mai mare rau unui tanar decat sa-lfaci sa creada ca fiind membru al unei anumite rase va fi avansat indiferent de meritele lui sau efortul depus de el" (op. cit., p. 357). Taylor documenteaza din belsug obligatia colegiilor si universitatilor de a angaja negri si a elimina albii mai bine pregatiti decat acestia, si obligatia de a da diplome cu precatere negrilor indiferent daca absolva sau nu. S'au Infiintat astfel catedre speciale de studii africane si tot felul de vrajitorii si voo-doo de la care In mod natural albii sunt exclusi, ceeace ridica proportia de profesori universitari negri. In 1988 Universitatea din Wisconsin a emis un plan cincinal de a spori numarul de profesori negri cu 75 %[. Universitatea din Vermont promite sa angajeze 4 -11 noi minoritati pe an. In California este lege ca 30 %[ din profesori n'au voie sa fie albi. Universitatea Yale are obligatia de a angaja 40 %[ mai multe minoritati pe viata si 60 %[ mai multe temporar. In 1988 Universitatea Duke a promis un profesor negru la fiecare departament. Dar de unde sa gaseasca negri pentru catedrele de electronica, matematica, geologie, astronomie, astrofizica si asa mai departe? Nici un negru nu avea vreun doctorat In aceste ramuri In 1986. In 1988 si 1989, negrii au Inceput sa obtina doctorate (nu vrem sa discutam prin ce mijloace), si universitatile au Inceput sa se bata sa-i angajeze, refuzand sa angajeze albioricat de buni, talentati si capabili ar fi fost. Unul din membrii comisiei de angajare scrie cu mila despre un candidat care nu Intelegea de ce este respins cu toate realizarile lui exceptionale, si povesteste cum nu putea sa-i spuna: "n'ai sa fii angajat, caci esti alb" (pp. 164-168). Aceleasi criterii care guverneaza angajarea profesorilor guverneaza si admiterea studentilor In universitati, unde negrii care elimina studentii albi nu reusesc sa absolve si unde reusesc In schimb sa ia note sub minime la toate examenele nationale (ibid., pp. 178-182). La 1 Aprilie 1995, printr'un gest de o sublima ironie, marile canale de televiziune au anuntat ca examenele nationale folosite de zeci de ani, si care arata de zeci de ani declinul alfabetismului si capacitatii mintale americane, nu vor mai fi folosite!

Principiile urii de rasa si ale luptei de clasa sunt obligatorii In toate domeniile vietii. Sunt obligatorii Imprumuturile facute negrilor indiferent daca acestia le restituie sau nu; sunt obligatorii investitiile In comunitati si afaceri negre (pp. 183-202). Ruina care rezulta este universala, dar e imediat vizibila In scolarizare. "Desegregarea rasiala" a luat forma transportului copiilor de la scolile de cartier la scoli din alte cartiere, ca sa se obtina astfel un amestec omogen de elevi la toate scolile. Atat parintii albi cat si cei negri si-au dat copii la scoliparticulare dac'au putut. Banii, timpul si efortul pentru copiii care n'au putut fugi din scolile de stat nu se mai depune pentru ca ei sa Invete ceva ci pentru organizarea "omogenizarii" claselor. In 1972, 60%[ din elevii din scolile de stat din Boston erau albi; In 1990, doar 22 %[. Pana si presedintele Comitetului Ncolar din Boston, care luptase pentru omogenizarea prin transport, a gasit ca tot ce-a realizat este "carutatul copiilor negri la o scoala mediocra din celalalt capat al orasului unde sed In clasa cu alti copii negri." Dar cea mai buna ilustratie o ofera Kansas City, Missouri, unde e prescris ca scolile sa aiba toate cel mult 60%[ elevi negri si cel putin 40%[ elevi albi. Elevii albi n'au vrut sa se duca la scolile speciale mai bine dotate construite In cartiere negre, numite "scoli magnet". Comitetele scolare au Inceput sa se roage de copiii albi sa se Inscrie la scoli magnet, dar numai 79 au acceptat, si astfel desi In Iunie 1989 erau 3.436 de copii negri care faceau cerere sa intre In aceste scoli, au trebuit sa fie refuzati caci daca erau admisi se strica raportul rasial de 60:40, si-asa au ramas copiii negri afara si clasele goale. Parintii negri s'au plans de discriminare rasiala - cand doar totul se facea tocmai pentru eliminarea ei! Judecatorul federal Russel Clark a decis ca aveau dreptate, si-a dat ordin sa se cheltuiasca Intre $500 si $700 de milioane ca sa se faca aceste scoliasa de splendide Incat albii sa nu gaseasca nicaieri altundeva ceva asemanator, dotandu-le cu cursurile cele mai variate si avansate, o ferma de 25 de acri, un parc natural cu animale salbatice de 25 de acri, 15 computere In fiecare clasa la dispozitia copiilor, studiouri de radio si televiziune la dispozitia copiilor, si o sala cu traducere simultana ca la Natiunile Unite, apoi un laborator astronomic de mari proportii, un laborator imens complet lipsit de praf atmosferic pentru mecanica, bazine de Innot olimpice - toate platite din noi impozite luate de la locuitori. Locuitorii s'au plans pana la Curtea Suprema, zicand ca judecatorul Russel Clark n'are dreptul sa le puna impozite; si Curtea Suprema a decis ca In general n'are dar cand e vorba de desegregarea rasiala, are - are toate drepturile unui monarh absolut. Dar cu toate aceste cheltuieli si aceste eforturi, distanta dintre alfabetizarea negrilor si-a albilor a continuat sa creasca an de an. Gary Orfield de la Harvard si-a dedicat cariera reducerii diferentei dintre capacitatea intelectuala a albilor si-a negrilor si-a gasit ca nu exista nimic pe lume care-ar putea s'o reduca; mai mult, cu cat se cheltuiesc mai multi bani, timp si efort pentru stergerea diferentei cu atat creste aceasta diferenta. Atunci s'a luat hotararea sa se reduca capacitatea mintala a albilor, caci aceasta diferenta trebuie stearsa cu orice pret - altfel e discriminarerasiala. In 1991, s'a renuntat Infine la carutarea obligatorie a copiilor de la o scoala la alta, dar au Inceput sa fie mutati cu forta profesorii dintr'un cartier Intr'altul. Apoi s'a descoperit ca elevii negri au greutati la Invatatura pentruca se simt oprimati rasial de profesorii albi; s'a ordonat angajarea de profesori negri. Fiind acestia mai putin competenti, copiii au Invatat si mai putin (ibid., pp. 202-210).

Dar oare minoritatile nu observa aceste lucruri? Le observa; 77 %[ din negri nu sunt de acord cu acordarea de beneficii speciale pe baza de rasa, dar 77 %[ din conducatorii politici negri o doresc. Unii (cu jale o spunem, foarte putini) membrii ai minoritatilor nu accepta sa fie promovati fara merit: astfel sunt Shelby Steele, profesor negru, Kirk Dunham, politist negru (care zice ca prefera sa lucreze cu cineva alb decat cu cineva incompetent), Freddie Hernandez, pompier hispanic, William Raspberry, jurnalist negru, Clarence Pendleton, functionar federal negru care zice ca e Injositor sa fii promovat doar pe baza de rasa. Dar dintre conducatorii politici, doar Louis Farrakhan predica ca negrii trebuie sa se Intretina singuri, si el este In disgratie, nu pentru ura lui nestinsa si nejustificata pentru albi, ci pentru ca critica sionismul. Albii trebuie nu numai sa-i Intretina pe negri si sa munceasca In locul lor, dar trebuie In plus sa evite oricecuvinte sau expresii sau ganduri sau gesturi sau forme care-ar putea leza amorul propriu delicat al acestor victime de profesie. Taylor da o multime de exemple In care albii au fost umiliti si pedepsiti pentru tot felul de insulte imaginare la adresa negrilor. Astfel, la Universitatea din Missouri se recomanda sa nu se foloseasca cuvinte ca "lenes" (lazy), "matahalos" (burly), "instabil" (shiftles) pentruca i-ar putea ofensa pe negri; daca sunt folosite sa fie neaparat alaturi de cuvantul "alb". Este un gest rasist sa ceri unor spectatori negri sa fie linistiti In timpul unui spectacol si sa-i lase pe ceilalti sa auda, zice regizorul negru Mario Van Peebles. La moda e "mandria de-a fi negru", nu american, In Statele Unite. Mass-media are ordine precise sa glorifice minoritatile In general si negrii In special, si sa atribuie toate relele si racilele sociale, albilor. Astfel Intr'un reportaj despre cocaina crack, drog folosit aproape exclusiv de negri, s'au aratat fotografiile unor copii - unul de rasa imprecisa si cativa albi. S'ar zice ca nu e mare lucru. Dar atunci cand mass-media minte si falsifica incidentele rasiale, rezultatul este ca curg rauri de sange din albi. Pentru ca mass-media a aratat imagini trunchiate si tendentioase din "persecutia" lui Rodney King, traficantul de stupefiante drogat care a fost cu greu stapanit de patru politisti (trei albi si un hispanic)carora le ameninta viata, numai In Los Angeles negrii au ars 5.300 de cladiri, au ucis 58 de persoane si-au ranit 2.300, dintre care 227 grav, si-au provocat distrugeri In valoare de $750 milioane. Incitati de mass-media, negrii au distrus, ars si ucis si In San Francisco, Las Vegas, Atlanta. Dar despre Reginald Denny, alb torturat, batut si ucis de negrii care radeau si topaiau In jurul torturii si mortii lui pur si simplu din ura de rasa, mass-media din Statele Unite n'are nimic de zis, si toata scena de revoltatoare si inimaginabila bestialitate ar fi ramas necunoscuta pe vecie daca n'ar fi filmat-o cineva dintr'un helicopter. Despre Matt Haines, alb de 32 de ani, smuls Impreuna cu nepotul lui de pe motocicleta de o hoarda de 15 negri, batut si Impuscat In cap - n'a auzit nimeni; nepotul lui, ranit cu 4 gloante, a scapat cu viata numai pentru negrilor li se terminasera gloantele. Despre Howard Epstein, Impuscat de trei negri care apoi l-au jefuit, nu stie nimeni. Despre Jeff Kramer, reporter de la Boston Globe Impuscat de trei ori de o banda de negri care n'au reusit sa-l smulga din masina, si care a scapat cu viata prefacandu-se mort dupa Impuscare, nu vrea nimeni sa stie. Negrii au atacat cu salbaticie si cruzime albii nevinovati din Richmond si San Jose, California; Atlanta; Las Vegas; New York; si alte orase. In nici un singur caz n'a existat razbunare din parteaalbilor. Numarul victimelor albe nu-l vom sti niciodata, caci mass-media minte, ascunde si falsifica - si In aceasta privinta, ca In atatea altele (ibid., pp. 211-228).

"Imaginea Americii" este cu grija cenzurata In mass-media pe linii rasiale. Negrii nu au voie sa apara decat In costum si cravata, pe posturi de conducere; iar ticalosii si derbedeii sunt fara exceptie albi ne-minoritari. Dar cea mai stricta cenzura se impune asupra asa ziselor "documentare", unde minciuni sfruntate si Intorsaturi de 180 de grade sunt prezentate publicului ca adevarul gol-golut. Astfel este cazul Marlei Hanson, care dorea sa se faca manechin si s'a certat cu proprietarul la care locuia In 1986, Steve Roth, refuzandu-i favoruri sexuale. Furios, acesta a angajat doi negri ca s'o desfigureze crestandu-i fata cu cutitul ca sa-i distruga cariera. Steve Roth si calaii lui negri au fost prinsi si condamnati; dar avocatul lor, tot un negru, Alton Maddox, exclus ulterior din barou pentru ca o ajutase pe Tawana Brawley sa minta si sa Insceneze pretinsul ei viol de catre niste albi, ca tactica a apararii a Inceput s'o insulte pe victima acoperind-o cu murdarii si sustinand ca este o alba rasista care-i ataca pe niste negri nevinovati din ura de rasa. Televiziunea a facut un documentar In care insultele, minciunile si murdariile lui Alton Maddox au fost pastrate - dar cel care le scotea pegura nu mai era negru, ca Alton Maddox, ci era un alb! Procurorul care-o ajutase pe Marla Hanson sa obtina dreptate, si care fusese un hispanic alb, a devenit la televizor - un negru! Aceste transformari sunt tipice, permanente si generale In toate "reportajele" si "documentarele" (pp. 229-232). Albii sunt foarte grijulii ca nu cumva sa lezeze sensibilatatea neagra, dar negrii nu sunt asa de griulii. In 1985, trompetistul negru Miles Davis a declarat In mod public: "Dac'as sti ca mai am doar o ora de trait mi-as petrece-o sugrumand un alb. As face-o cu Incetul, ca sa simta." Nici o sensibilitate n'a fost lezata, caci nimeni n'a gasit nimic rasist aici. Incidentul e deasemenea tipic si foarte raspandit. Aceste frumoase sentimente nu sunt Innascute - copiii, albi sau negri, vin pe lume ignoranti; le sunt bagate In cap negrilor cu mult zel de catre o multime de organizatii, grupuri, societati, fratii - ale caror finante, promotori si organizatori sunt ascunse cu grija In subterane; despre unele se stie ca au fost fondate si organizate de agenti albi. Fiecare universitate, partid, birou, muzeu, scoala, biserica, fiecare structura din America are o organizatie In care sunt admisi numai negri, dar nu e voie sa existe nimic In ce sa fie admisi numai albi. Un exemplu este Baruch College, unde majoritatea studentilor sunt negri si hispanici; pe langa organizatia studenteascagenerala dominata de negri, exista si organizatia studenteasca a negrilor din care albii sunt exclusi si care este generos finantata de administratie. Cand studentii albi exclusi din aceste organizatii speciale Incearca sa-si organizeze propria organizatie paralela (la Universitatea Temple, la Universitatea din Florida, din Nebraska, din New Orleans), se ridica o furtuna de proteste Impotriva rasismului lor criminal si sunt Impiedecati In toate felurile. In Mai 1992 o cantareata neagra numita Sora Souljah a declarat public: "negrii ucid negri zilnic; hai sa facem o saptamana In care sa ucidem albi". Candidand la presedintie pe vremea aceea, Bill Clinton, invitat sa vorbeasca la coalitia lui Jesse Jackson pentru, chipurile, armonie rasiala, a Intrebat daca e bine sa fie invitata Sora Souljah sa faca astfel de declaratii la coalitie - si Congressmen-ii Charles Rangel si alti politicieni l-au chemat la ordine pe Clinton pentru "insulta" pe care i-a adus-o lui Souljah (ibid., pp. 234-253).

Preferati si promovati desi sunt In mod evident incompetenti si inferiori celor deasupra carora sunt Impinsi, negrii nu se simt In largul lor; guvernul patern si binevoitor Isi dedica acum eforturile ca sa le creeze conditii In care sa se simta In largul lor, si-a introdus In mod obligatoriu In Invatamant "afrocentrismul", caci "eurocentrismul" pe care s'a bazatpana acum educatia e de vina ca negrii nu se simt In largul lor. La cursurile afrocentrice copii Invata hieroglife, ritualuri egiptene, numere magice - lucruri care nu-i prea ajuta In viata productiva. "Nu-i educam pe negri pentru munca; Ii educam pentru eternitate", a explicat Wade Nobles, care dirijeaza programul de dezvoltare a elevilor negri din Oakland. Desi egiptenii antici n'au fost negri si toti istoricii stiu asta, In Statele Unite se Incetateneste minciuna ca erau negri - si nici un egiptolog n'are curajul s-o contrazica. Afrocentrismul american a depasit proportiile grotescului. Elevii unei scoli din Palo Alto, California, depun In fiecare dimineata juramantul "gandirii negre, actiunii negre, vorbirii negre, comertului negru, religiei negre, iubirii negre, vietii negre". In multe scoli afrocentrice copii Invata patriotismul african (ibid., pp. 254-258). BineInteles, acesti patrioti africani se feresc de Africa ca dracul de tamaie si prefera sa stea In America, la huzur fara munca. Dar asta nu Inseamna ca nu-i intereseaza ce se'ntampla In Africa. In 1960, cativa politisti albi atacati de o hoarda de negri In Sharperville, Africa de Sud, s'au aparat si-au ucis 69 dintre agresori; de 35 de ani se tot aude de "masacrul de la Sharperville". Dar In Burundi, tribul tutsi domneste peste tribul hutu care constituia 85 %[ din populatie. Cand hutu au Incercat sa se elibereze, In1972, armata tutsi a exterminat 100.000 de hutu, trecand din sat In sat si ucigand taranii neInarmati cu mijloace de lupta moderne. In 1988 si-au facut cheful din nou si-au asasinat, dupa declaratiile lor, 5.000 de hutu; dupa declaratiile altora, 50.000 de hutu. In orasul hutu Marangara au asasinat toti locuitorii. Nici mass-media americana, nici Congresul, nici Senatul, nici Presedintele, nici guvernul, si mai ales nici un politician sau patriot "african" din Statele Unite n'a avut absolut nimic de zis despre toate astea (ibid., pp. 275-276).

Negrii nu sunt toti la fel. Unii duc o viata de stil "burghez" care nu se deosebeste de civilizatia alba. Altii formeaza hoardele celor "de dedesubt". Daca au ajuns acolo, de vina sunt, desigur, albii cu rasismul lor, zice guvernul patern si binevoitor. Dar nu toti negrii "burghezi" Ii tin isonul. "Daca o ducem mai prost dupa ce-a disparut rasismul, atunci mare parte din vina trebuie ca e a noastra", zice Shelby Steele, negru; "dar daca am admite asta ne-am pierde nevinovatia si pozitia de victime. Ni ne-am pierde dreptul de-a nu ne conforma societatii pe care l-am avut mereu. Investitia noastra secreta e In calitatea noastra de victime si de saraci. Aceste conditii precare au fost singurul izvor al adevaratei noastre puteri, si In mod inconstient suntem atrasi de ele, ne plangem dar le iubim" (Taylor, p.285). Cu alte cuvinte: cea mai profitabila cariera pentru un negru e de a fi o victima a rasismului alb. Unii apreciaza ca "cei de dedesubt" sunt Intre 2 si 8 milioane; altii estimeaza ca sunt circa 15 %[ dintre negri. In timp ce negrii "burghezi" au aceeasi natalitate ca si albii, cei "de dedesubt" au statistic de doua ori mai multi copii. In special negresele necasatorite dau nastere la un numar foarte ridicat de copii (ibid., p. 288). In cartiere ca Harlem 80 %[ din copii sunt nelegitimi. In 1960, mamele a 2 %[ din copiii negri nu cunosteau casatoria si familia; azi, mamele a 60 %[ din copiii negri n'o cunosc niciodata. Multe formulare oficiale folosite de agentiile guvernamentale nici nu au un loc unde sa scrii numele tatalui . O treime din copiii mamelor adolescente se grabesc sa faca la randul lor copii nelegitimi imediat dupa pubertate. David Eggebeen si Daniel Lichter, citati de Taylor, conchid ca o treime din copiii saraci n'ar fi saraci daca n'ar fi nelegitimi si mamele lor ar cunoaste casatoria - fara ca guvernul sa cheltuiasca un ban In plus pe ei. Copiii din flori ai acestor negrese adolescente care traiesc din ajutorul social ce-l primesc copiii lor sunt cel mai adesea maltratati de mamele lor. Numarul copiilor batuti si torturati de astfel de mame este de patru ori mai mare decat al celor maltratati de altii. Intre 1890 si 1950, casatoria era mai frecventa la femeile negre decat lacele albe In Statele Unite. De atunci Incoace, cu ajutorul agentiilor care-au eliminat "discriminarea rasiala", casatoria este un lucru necunoscut la negrii "de dedesubt". In 1988, la Chicago au avut loc asasinate Intr'un complex de locuinte finantate de guvern pentru negrese cu copii din flori, si autoritatile au sporit paza, nelasand sa intre decat locatarii legali. Astfel multi barbati negri care dormeau la aceste mame de copii nelegitimi, unii dintre ei chiar tatii copiilor, s'au trezit pe strada noaptea unde n'au dormit bine si 8 dintre ei s'au hotarat atunci sa se casatoreasca si sa evite dormitul sub cerul liber. Nunta a avut loc laolalta si la ceremonie, celebrata cu mare veselie si participare comunala, a reesit ca majoritatea paticipantilor nu vazusera In viata lor o casatorie si nici nu cunosteau pe nimeni care era sau fusese casatorit. In Atlanta, la un complex de locuinte asemanator, postasul a fost prins Intr'o lupta de bande de huligani negri si politia a oprit posta pentru un timp, ceeace le-a cauzat mare neajuns la 98 %[ din locatari, care erau cu toatele mame care traiau din pensia pentru copii din flori, care vine prin posta; unele dintre ele erau bunici la varsta medie de 32 de ani (Taylor, pp. 290-298).

In cartierul negru Oakland din Chicago, la fiecare suta de negrese tinere care lucreaza sunt 19 negri tineri care lucreaza (si sa nu uitam ca majoritatea negreselor tinere nulucreaza ci traiesc din ajutorul social pe care-l primesc pentruca produc copii din flori). Cercetatorii au reusit sa afle motivul: In cultura negrilor din Statele Unite, a "americanilor africani", cum Isi zic ei mai nou, e un lucru de rusine sa muncesti si e o glorie sa furi, sa ucizi, sa fii arestat pentru crima; numai prostii muncesc, adevarata barbatie e sa fii criminal. Negrii tineri refuza salarii pentru care se angajeaza tinerii albi, considerandu-le sub demnitatea lor. Nascuti de mame nemaritate, crescuti din ajutor social, obisnuiti sa paraziteze pe societate si Invatati de catre propaganda stabilimentului ca societatea le este datoare pentruca ei ca negri sufera de persecutie rasiala, acesti tineri n'au vazut niciodata In caminul lor un barbat care munceste - de unde sa stie ce e munca? Chiar dintre mamele de copii nelegitimi, unele muncesc, desi le e greu sa hraneasca copiii, sa tina gospodaria, si sa presteze si o munca platita; daca muncesc sau nu, depinde si de cat de grabite sunt autoritatile sa le opreasca de la munca oferindu-le asistenta sociala cu conditia sa nu munceasca; dar tinerii barbati negri, a caror mandrie este sa impregneze cat mai multe femei cu copii nelegitimi, dovedindu-si astfel virilitatea corporala, Isi dovedesc virilitatea mintala nemuncind. In Wisconsin, 78,7 %[ din mamele de copii negri din flori traiesc din asistenta sociala; In New Hampshire, numai 21,6 %[;In Ohio, 73,3 %[; In Idaho, 28,6 %[. Taylor observa: "daca unele din mamele care nu pot munci In Wisconsin sau Ohio ar locui In Idaho sau New Hampshire, ar fi gasit de lucru" (p. 301). Lupta guvernului pentru Incurajarea producerii de copii nelegitimi de catre femei lenese a Inceput In mod organizat In anii 1960, si pana In 1980, guvernul a reusit sa sporeasca numarul familiilor (o mama cu unul sau mai multi bastarzi e o "familie") care traiesc din asistenta sociala cu peste 400 %[, ajungand sa fie 6,5 %[ din toate familiile americane. Numai In 10 ani, In Washington, D.C. numarul mamelor de bastarzi care primesc ajutor social a crescut de trei ori, dar numarul mamelor de bastarzi negri care traiesc din ajutor social a crecut de opt ori, si bugetul ajutorului social national a crescut cu 540 %[ . De ce ar munci aceste "mame?" Cu doi copii din flori, ele primesc nemuncind mai multi bani decat primeste cineva care munceste o norma Intreaga la salariul minim stabilit de guvern pentru cei fara nici o calificare, In 23 din statele americane. Azi 13 milioane de americani traiesc din ajutor social, majoritatea extrem de sanatosi si zdraveni, si peste 56 %[ din femei au primit acest ajutor timp de peste 10 ani. Dintre copiii negri, 72 %[ din cei nascuti la sfarsitul decadei anilor 1960 au primit ajutor social mai curand sau mai tarziu Inainte de aImplini 18 ani; pentru toate rasele din America (inclusiv cea neagra), proportia este doar de 22 %[. Exista o corelatie puternica Intre ajutorul social si promiscuitatea sexuala: 80 %[ din mamele care n'au cunoscut casatoria traiesc din bani primiti de la guvern. Daca unei fetite negre nu-i place scoala, tot ce are de facut e sa ramana gravida, si guvernul Ii da imediat un apartament propriu, unde nu trebuie sa sufere observatiile parintilor, Ii trimite lunar o suma de bani suficienta si-i ofera imediat Ingrijire medicala gratuita; tatal bastardului ei nu-i poate oferi toate astea. Arline Geronimus de la Universitatea din Michigan ilustreaza mentalitatea acestor fetite cand spune ca "asa se rezolva problema saraciei In mod rational": facand copii din flori (ibidem, pp. 303-304).

Pana si agentiile guvernamentale care au creat problema dependentei de ajutorul social au Inceput s'o vada - si-au creat un nou program, care ofera locuri de munca, gradinite si crese de copii, si transport cu masina mamelor de bastarzi si altora ca sa-i convinga sa Incerce sa munceasca. Dar Incercarea nici unuia din recipientii ajutorului social n'a durat mult: curand au cerut - si-au primit - din nou ajutor social; si cheltuiala pentru crese, transport, etc. Ingreuneaza In plus povara celor care muncesc si platesc lenevia celor ce primesc ajutor social. Chiar cand se prezinta la locul de munca, acestiajutorati social nu pot face nimic util, caci nu stiu nici scrie nici citi, si acele locuri de munca sunt Impovarate cu dezordinea si cheltuiala lor. Statul Wisconsin atunci a avut ideea sa-i Invete Intai sa scrie si sa citeasca, obligand copiii din flori sa mearga la scoala caci altfel mamele nu vor mai primi ajutorul social. Asa au Inceput sa fie santajate mamele, care nici asa nu aveau prea multa autoritate asupra acestor copii fara tata, sa le dea tot ce vor - altfel vor lipsi de la scoala. Pana si autorii programului au recunoscut In 1990 ca n'au avut nici un succes (ibidem, p. 308). Ni fiindca n'au ce face, copiii din ghetoul negru au un nou amuzament mortal: cocaina crack, mult mai rea decat heroina, caci este supraexcitanta, nu sedativa ca heroina, este ieftina, si spre deosebire de alte derivate ale cocainei este adictiva fara remediu si fara substitutie. Statele Unite consuma 85 %[ din cocaina prelucrata din lume. O alta caracteristica a cocainei crack este faptul ca este un stupefiant favorit al negreselor, care au Inceput pentru prima data In istorie sa formeze bande Inarmate de fetite sub 18 ani asasine si traficante de stupefiante In numar alarmant de mare. In New York City, Intre 1986 si 1990 numarul de criminale negre a crescut cu 48 %[, In Detroit, cu 67 %[ Intre 1980 si 1990. Numarul criminalilor a crescut cu 30 %[ In New York din 1986 Incoace, alcriminal e lor cu 82 %[, si In tata tara s'a dublat. Traficantii de stupefiante numesc ziua In care mamele de bastarzi Isi primesc ajutorul social, "ziua mamelor", caci atunci ies toate pe strada cu banii primiti In acea zi sa-si cumpere cocaina; ajutorul social acopera cea mai mare parte din costul cocainei importate In Statele Unite. Dorinta mamelor pentru cocaina crack este asa de mare Incat dupa ce si-au epuizat ajutorul social, Isi ofera copiii pentru copulare In schimbul cocainei; numarul copilasilor si sugarilor cu boli venerice rezultate astfel a crescut spectaculos. Copiii ai caror mame au folosit cocaina crack In timpul sarcinii sufera enorm. Unii mor In convulsii In timpul sarcinii, toti se nasc extrem de mici si slabi si inapti pentru viata, si spitalele cheltuiesc sume astronomice ca sa-i tina In viata (bineInteles, din banii nostri, ai prostilor care muncesc, nu folosesc cocaina, si nu fac copii din flori). Un doctor din San Francisco relateaza: "cheltuim Intre $100.000 si $200.000 ca sa tinem In viata un sugar pe care nu l-a dorit nimeni si care ramane adesea un infirm pe toata viata"; copii acestia au creierul afectat. Prima generatie a copiilor acestor "mame" cocainomane cu crack a ajuns la scoala - si frang inima si ruineaza finantele sistemului scolar; caci au o sumedenie de tare fizice si psihice, nu sunt normali si scolarizarea lor costa Intre $15.000 si$17.000 pe an In New York City - bani pe care Ii platim tot noi, prostii care muncesc, si nu mamele lor ori cei ce le-au vandut cocaina. O cercetatoare de la Universitatea din California a apreciat ca la unele scoli din cartierele negre, Intre 40 si 60 %[ din copii vor fi din acestia. "Mamele" cocainomane i-au uimit pe lucratorii sociali prin totala lipsa de instinct matern si totala indiferenta la viata si moartea copiilor. Unele nu se ostenesc sa le dea nume, si personalul medical face acest lucru. Unele Ii abandoneaza imediat ce se pot ridica din pat. Asa de mare este dorinta lor pentru cocaina crack Incat pretul prostitutiei a scazut vertiginos, caci ele se ofera sa faca orice pentru orice suma. In Washington, D.C. sifilisul a crescut cu peste 90 %[ Intre 1985 si 1988, si numarul cazurilor de gonoree rezistenta la antibiotice a crescut de la 34 la 1.371; aceste doua boli sunt predominant purtate de negri, al caror procentaj de acest fel de bolnavi a crescut cu peste 150%[ In timp ce a scazut la jumatate la toti ceilalti In acesti ani. Anul 1991 a avut cel mai mare numar de sifilitici In ultimii 40 de ani; si cei care transmit aceste boli venerice transmit si SIDA. La New York, 85 %[ din femeile si 90 %[ din copiii cu SIDA sunt negri sau hispanici. Pe scara nationala, 55 %[ din copiii cu SIDA sunt negri (sa nu uitam, negrii sunt 12 %[ din populatia tarii); Ingrijirea acestor victime nevinovate costa Intre$18.000 si $42.000 pe an (platim tot noi, fireste, nu "mamele" lor). In afara de SIDA si tare psihice, preferinta negreselor pentru cocaina crack a determinat o crestere spectaculoasa a valului de crime legate de stupefiante, care numai In statul New York au crescut de la 17.541 In 1979 la 87.679 In 1988; pe scara nationala, omorurile, care scazusera continuu In ultimele decenii, au saltat In sus la aparitia cocainei crack, majoritatea victimelor (si asasinilor lor) numarandu-se printre negrii Intre 15 si 24 de ani. Cea mai mare activitate de acest gen are loc In sediul guvernului federal, In Districtul Columbia (D.C.), unde negrii se asasineaza reciproc cu mai mult zel decat oriunde, unde populatia cheltuieste mai mult pe cocaina decat pe mancare si bautura, unde asasinatele nerezolvate sunt la ordinea zilei - si unde exista cele mai severe legi care interzic cetatenilor sa poarte arme . Intre 1987 si 1990 s'a dublat numarul omorurilor la Washington, D.C. Dintre negri 85 %[ sunt arestati cel putin odata In decursul vietii lor, si 42 %[ dintre cei Intre 18 si 35 de ani sunt clientii procuraturii - cautati, arestati, detinuti, sau cu domiciliu fortat, pentru crima. Cata vreme criminalitatea scade pe tot cuprinsul tarii, ea creste dramatic In orasele si cartierele predominant negre, In New York, Dallas, Los Angeles, Chicago si Detroit. Unii americani Isi maiamintesc de anii In care nimeni nu-si Incuia usa de la intrare. Azi casele se construiesc cu instalatii speciale Impotriva asasinilor si hotilor. Closetele publice si strazile mai putin circulate au fost Inchise la New York. Calugaritele si preotii au tot timpul cate $10 dolari In mana cand se duc sa Ingrijeasca "victimele societatii", caci aceste victime Ii bat daca-i gasesc cu mai putin; dar cu $10 cumpara 2 doze de crack. De cand pastorul Irving Wilson a fost ucis si aruncat In fata altarului In pozitie de crucificat, In 1989, pastorul Milton Corbin din Brooklyn, New York, le-a cerut enoriasilor sa vina Inarmati la slujba, ca sa se apere (portul de arma e tot ilegal In New York). In Oakland si San Francisco oamenii se culca pe podea In unele cartiere, caci patul e adesea ciuruit de gloante. In Miami, se construiesc fortarete In care sa poata lucra salariatii la adapost de bandele de ucigasi. In toate orasele, tinerii negri eleganti si-au furat unul altuia hainele scumpe, ucigandu-se Intre ei uneori In decursul tranzactiei; primaria din Philadelphia Ii roaga oficial sa nu poarte cercei de aur sau haine de piele, caci e periculos. In 1988, costul apararii de ucigasi era de $218 dolari de suflet pe scara nationala, dar de $859 In Washington, D.C., si a crescut cu 229 %[ Intre 1980 si 1989; In realitate costul e mult mai mare, caci aceste cifre nu includ costul garzilor personale si garzilorIntreprinderilor pentru protejarea salariatilor. Numai la New York, scolile platesc $60 milioane anual pentru garzi scolare. In Detroit, oras 74 %[ negru, un copil pe zi este Impuscat de alt copil: 365 de copii sub 16 ani au fost Impuscati In 1986 de colegii lor. Asasinatul este cea mai frecventa cauza a mortii la negrii Intre 10 si 14 ani din Detroit; la fel la Washington si In cartierele alaturate din Maryland si Virginia. Majoritatea asasinatelor sunt legate de traficul cu stupefiante, si cei victoriosi Isi urmaresc victimele la spitale unde-i lichideaza dac'au supravietuit; la Los Angeles spitalele nu-i mai Inregistreaza cu numele real ca sa-i faca mai greu de gasit. Costul tratamentului e de $7.000 pentru fiecare rana de glonte; 85 %[ din cost Il platim noi, cei care nu facem trafic cu stupefiante. "Majoritatea Impuscatilor sunt din ghetoul negru si n'au asigurare medicala", explica spitalele, dar In buzunarele lor se gasesc sume de $10.000 - $15.000 In bani lichizi. La costul ranitilor se mai adauga costul tratamentului pacientilor cocainomani cu crack, care inunda spitalele de urgenta In crize dementiale cu regularitate la 1 si 15 ale lunii, cand soseste ajutorul social de la guvern; personalul medical este antrenat In arte martiale ca sa se apere de acesti pacienti "victime ale societaii si ale urei de rasa a albilor", dar de multe ori se aleg cu contuzii si cu nasul frant.

Taylor a studiat cu amanuntime statisticile guvernului, spitalelor si politiei si crede ca epidemia de cocaina crack si-a atins apogeul si ar putea sa Inceapa sa descreasca, In favoarea heroinei, care e molesitoare, nu dementiala ca crack-ul; mortile datorate heroinei au Inceput sa creasca, si numarul copiilor abandonati de mame care folosesc crack a Inceput sa scada de la 484 pe luna In 1989 la 423 pe luna In 1990 (op. cit., pp. 309-324).

Copiii minoritatilor, zice stabilimentul, sunt lipsiti de privilegii pentruca nu se bucura de avantajele scolarizarii: nu se duc la scoala. Dar cand se duc, duc cu ei tot ce-au Invatat de la cei care i-au adus pe lume. In Houston, Miami si Philadelphia, scolile interzic telefoanele portative pentruca copiii le folosesc In traficul cu stupefiante. In Detroit, Baltimore, Chicago, Los Angeles, New York si New Haven, atatia copii au fost asasinati ca sa li se ia hainele "sic" Incat scolile au impus uniforma scolara. Aproape 300.000 de scolari sunt atacati fizic pe luna. Intre 1985 si 1990, 50 elevi de la scoala Thomas Jefferson din Brooklyn, New York, au murit asasinati la scoala. Primul lucru pe care-l Invata copiii de gradinita din cartierele negre din New York este sa se arunce la pamant Intr'o clipita - ca sa scape de gloante; sa nu uitam, la New York si la Washington exista cele mai stricte legi care interzicarmele de foc , adica interzic oamenilor cinstiti si pasnici sa se apere de criminali, care au cu totii arme de foc indiferent de ce zice legea. La Long Beach, California, s'a construit un zid de beton Intre un complex de apartamente cladite de guvern pentru ajutoratii sociali si scoala, ca sa fereasca elevii de gloantele care zboara In toate partile In aceste apartamente. Zidul a costat $160.000. Un obiect de studiu In toata tara este "cum sa te feresti de gloante"; dar parintilor nu li se spune despre ce trateaza aceste cursuri. Ncolile se construiesc acum dupa modelul Inchisorilor, cu closetele la mijloc si coridoare drepte, fara colturi, cu puncte de observatie si paza. In Miami, cei ce dorm pe sub poduri fura sarmele de cupru din lampile de strada mai repede decat le pot Inlocui constructorii. Dupa o cheltuiala de sute de mii de dolari pe an, primaria s'a dat batuta si acum se calatoreste pe Intuneric pe frumoasa sosea 395 (ibidem, pp. 324-326).

"Tara noastra putrezeste", scrie Taylor; "e bolnava de o boala atat de oribila Incat ne Intoarcem cu groaza fata de la ea. A devenit din ce In ce mai mult tara unei clase de cetateni care nu mai tin cont de cele mai fundamentale legi ale organizarii sociale" (p. 327). Distrugerea nucleului familial format din tata, care munceste pentru Intretinerea familiei, mama, care se ocupa de familie, si copiii lor, este cauzaacestei gangrene, arata Taylor. Dar distrugerea nucleului familial este scopul declarat al Organizatiei Natiunilor Unite si al tuturor agentiilor sale ca UNICEF, UNESCO si asa mai departe (despre asta In numarul viitor). Este scopul declarat al guvernului american actual, al celor numiti In functii Inalte de Presedintele Clinton; este telul tuturor intelectualilor "progresisti" de tipul scriitoarei "afro-americane" Toni Morrison, Incarcata cu premii si mult laudata de stabiliment. Toni Morrison are numai doua idei In cap: ca albii sunt de vina pentru orice, si ca e un lucru foarte bun sa te lasi de scoala la pubertate si sa Incepi sa faci copii din flori cu nemiluita. "Ce-i asta, ca trebuie sa absolvi scoala la 18 ani?", exclama ea. "Ncolile nu mai au voie sa tina copiii Incuiati ... departe de strada. Trupul e dispus sa procreeze, de aceea trebuie s'o faca. Natura cere asta acum, cand trupul lor e dispus, nu la 40 de ani, cand venitul lor e suficient" (ibidem, pp. 329-330).

Dl. Alfred Moses, ambasadorul Statelor Unite In Romania, a sosit ca sa-i Invete pe romani cum sa creeze ceeace el si colegii lui au creat In Statele Unite - ceeace am descris mai sus. Si Inceputul e promitator. Citim In Cuvantul Romanesc din Martie 1995 ca "cei 400.000 de tigani reprezinta 1,8 %[ din populatia tarii dar comit 10 %[ din numarul crimelor"; "Un grup de tigani auoprit o masina cu trei romani si au sarit pe ei cu ciomegele" (p. 21); "In Piata Veche a Craiovei, au devenit teroristi la lumina zilei, talharind taranii In piata, amenintandu-i, aruncandu-le nisip In galetile cu branza, producand scandaluri si batai cumplite. Nova Militia nu se baga cand e vorba de tigani"; S.C. Navodarul S.A. Calafat are 8 ferme piscicole ... ferma se confrunta Insa ... si cu braconajul tiganilor care-si fac de cap, la adapostul legilor prea blande si al militienilor 'politisti'" (p. 9). S'ar parea ca In Romania s'a instaurat deja democratia de tip occidental. Tiganii sunt, dupa parerea occidentului, a D-lui Alfred Moses, si-a lor, exact ca negrii din Statele Unite, "victimele urii de rasa a romanilor"; de aceea 100 de tigani au cerut azil politic In Spania (ibidem).

"Trebuie sa stim ca cea mai mare arma a comunismului este tensiunea dintre rase. Propovaduind printre rasele negre idea ca timp de secole au fost oprimati de albi, Ii putem folosi In programul partidului comunist," scria Israel Cohen In 1912 (vezi Pana unde am ajuns, p. 216, si Intreg capitolul VIII). Azi se afirma ca Imperiul Rosu a cazut; asa sa fie oare?

*

* *

In provincia Catamarca din Argentina, In 1984, guvernatorul a pus In libertate criminalii de drept comun si i-a numit pe unii dintre ei In functii publice ; In 1991, In Argentina au fost eliberati printr'un decret al puterii executive cei ce-au ucis ca sa jefuiasca si au violat, criminali descrisi ca "foarte periculosi". Unul dintre deputatii nationali s'a dezvaluit In Aprilie 1991 a fi unul care delapidase, emisese cecuri fara acoperire si furase din fonduri publice si particulare (La Naci[n din 21 Februarie 1991; CL din 20 Aprilie 1991, apud Stan Popescu, Democratizaci[n de la cultura, Euthymia, Buenos Aires, 1992, p. 57).

In Septembrie 1991, In Argentina se ducea o campanie sustinuta In mass-media pentru ca publicul sa accepte homosexualitatea si transvestismul In cadrul unui "umanism" mai Inalt. Un tanar de 15 ani, numit Liberman, a prezentat o tema In care trata despre "partidele politice" cu ajutorul unor documente si fotografii pline de cele mai grafice si dezgustatoare Impreunari homosexuale; colegele si profesoara au cam strambat din nas; "lucratoriisociali" s'au raliat In lupta Impotriva lor si In sprijinul lui Liberman, care a devenit astfel un erou (Popescu, p. 71). In 1988, guvernul socialist al Argentinei (care s'a prabusit singur ulterior) a impus "legea Impotriva discriminarii", In virtutea careia au fost persecutati "simpatizantii nazisti" si s'au oferit unor delicventi al caror unic merit era faptul ca au furat si-au comis faradelegi, burse luate de la studenti cinstiti si studiosi (ibid., p. 116-117) - caci era evident ca acesti pungasi erau victimele societatii si ar fi fost nedrept sa se discrimineze Impotriva lor. Aceste "victime ale societatii" sunt asa de bine Incurajate de guvernele "progresiste" ale Argentinei Incat au constituit In Buenos Aires un oras subteran, asemanator cu unele cartiere negre din Statele Unite, unde nu exista scoli si structura citadina, unde domneste crima si unde politia intra numai cu masini blindate; odata arestati cei mai periculosi talhari, personalitatile politice si mass-media se angajeaza In lupta pentru "drepturile lor civile" si cer eliberarea lor imediata. Pentru a da femeilor drepturile lor legitime, s'a legiferat o cota de 30 %[ de salariate femei si s'au pus In libertate detinutele femei vinovate de crime si delicte de drept comun; si drepturile "victimelor societatii" de ambele sexe au fost respectate prin omiterea delictelor de care se fac vinovati; astfel, apar In caziere descrieri ca: cutare, condamnat pe viata, "delictnecunoscut". Toata duiosia si grija pe care o arata guvernul si mass-media delicventilor si criminalilor de drept comun are drept scop Inradacinarea ideii ca nu exista diferenta Intre omul cinstit si cel criminal; ca si homosexualitatea, criminalitatea este "un stil alternativ de viata" (pp. 119-121). Un judecator dintr'un oras argentinian a ordonat reintegrarea In drepturi fara sanctiuni a trei elevi care-au umplut peretii de graffiti pline de obscenitati la adresa profesorilor lor (p. 168).

In cartea sa Democratizaci[n de la cultura Stan Popescu vede In devotamentul pentru progresul tehnic cauza decaderii spirituale, si In democratizarea culturii, cauza decaderii morale. El arata cum brutalitatea, egoismul si ura au Inlocuit civilizatia, dragostea de aproapele si credinta In Dumnezeu. Democratizarea culturii, zice el, este actiunea prin care cultura este coborata la nivelul maselor si devine patrimoniul maselor; caci acestea nu constau din indivizi cu aspiratii spirituale ci din indivizi pe care el Ii numeste "omul-vulg". Acest fel de om are doar functii fiziologice si nevoi emotionale, ca si copiii mici, dar n'are dorinta de a-si depasi conditia umana - doar cea materiala, Imbogatindu-se financiar; principalele ingrediente ale sufletului sau sunt invidia, temerile, poftele nesatisfacute si mania impotenta. Atat cei care reusesc sa se Imbogateasca cat si ceicare raman saraci, arata Popescu, sufera durerile provocate de invidie, temeri, pofte si manie, cu deosebire ca la primii se adauga o doza de Infumurare si vanitate, la cei din urma predomina ura si invidia. Exista si o a treia categorie de om-vulg care n'are nici un gand In afara de functiile fiziologice si se margineste sa-si vada de sanatate si viata In conditiile In care s'a nascut; despre acesta, descris de Ortega y Gasset ca "omul-masa", nu se trateaza aici (pp. 10-13).

Prin amalgamarea omului-vulg In mase largi se da ocazia perversiunii, degradarii si promiscuitatii In cultura, scrie Popescu, caci dispare judecata si discernamantul si triumfa instinctul colectiv; transformarea indivizilor In mase politice exacerbeaza ura, invidia, agresivitatea, intoleranta, lacomia si aroganta; psihologia maselor, mob psychology, consta tocmai din aceasta exacerbare a sentimentelor descrise de crestini ca cele 7 pacate capitale. Disparitia discernamantului face sa fie atat de usoara respingerea traditiei culturale si spirituale In favoarea oricarei perversiuni, scrie Popescu (pp. 15-19).

Scufundandu-se In masa anonima, omul-vulg beneficiaza de lipsa de raspundere, de iluzia puterii pe care i-o da ideea ca "cei multi dicteaza", conform principiului "democratic", si de iluzia egalitatii - egalitate care se realizeaza Insa degradand totul la celmai jos nivel comun. Aceasta cultura materiala si spirituala "democratica" se manifesta prin consumul gigantic de obiecte inutile si hidoase din plastic, de jucarii electronice, de materiale sintetice, si de alimente sintetice, care dau vulgului iluzia "progresului tehnologic." Vulgul este materia prima a maselor, scrie Popescu, "care se identifica cu trinitatea satanica: homo faber, homo eoeconomicus, si homo politicus" (p. 23). Traind la oras inundate de bombardamentul mass-mediei, masele vulgului nu au posibilitatea sa-si pastreze traditia culturala; omul-vulg urban nu-si poate pastra nici individualitatea intacta, devenind din ce In ce mai mult un clon, o replica identica produsa mecanic, care paruse atat de dezirabila lui Jean Jacques Rousseau; scrie acesta: "Cele mai bune institutii sociale sunt cele care denatureaza cel mai mult omul, Ii rapesc existenta absoluta pentru a-i da una relativa, bagand eu-l In unitatea comuna" (Emile sau despre educatie, apud Popescu, p. 25). In mod paradoxal, aceasta clonizare prin care se produc miliarde de indivizi-reprodusi, fara identitate, permite perversiunile si aberatiile cele mai bizare; caci sateanul traia In armonie cu natura, cu opiniile vecinilor, si cu traditia culturala; toate acestea omul metropolelor le-a pierdut, nu numai In Statele Unite ci si In tari ca Argentina si Brazilia; schizofrenia este de 9 ori mai putin frecventa latara decat In aglomerarile urbane, In mod cinic descrise ca fiind "un progres social" (Ribeiro, apud Popescu, p. 26).

Aceasta masa anonima este aspru judecata de Stan Popescu, In pofta ei de distrugere a valorilor "ca sa obtina egalitate", si In indignarea si revolta ei iconoclasta care o scuteste de efortul ameliorarii morale. Mai mult; omul-vulg este supus unei adevarate regresiuni psihice, arata Popescu, care-i permite sa retina doar fragmente disparate si sa se exprime infantil si primitiv-arhaic (pp. 31-36). Omul-vulg nu poate suporta singuratatea si linistea, si are o nevoie continua de excitatiile senzoriale oferite de contactul imediat cu multi altii ca si el, care-l asigura de propria sa valoare si existenta; incapabil de gandire, omul-vulg trebuie sa auda tot timpul galagie identica cu cea de care este el capabil, si are nevoie sa "apartina grupului", ca pestii care Innoata In bancuri si sunt dezorientati daca raman singuri. Caracteristicile acestor bancuri de peste umane sunt credulitatea lor excesiva, si accesele de panica nejustificata; ambele bazate pe incapacitatea de a judeca (pp. 37-44).

Un capitol intitulat "Anti-cultura si vulgarizarea ideii de libertate" este dedicat negativismului si nihilismului, care, zice Ortega y Gasset, "dispretuindu-se pe sine Insusi si stiindu-se incapabil cauta sacompenseze distrugand valorile lumii", si care-l Introneaza pe Lucifer-Satana, distrugatorul absolut, In locul lui Dumnezeu. Analiza Incepe cu Bakunin si termina cu John Dewey, strategul si parintele scolarizarii publice americane. Omul-vulg contemporan Isi Inchipuie ca libertatea Inseamna crima nepedepsita, si nerestituirea datoriilor; si ca egalitatea Inseamna reducerea tuturor la acelasi nivel indiferent de realizarile si actiunile lor (pp. 45-51). Astfel, de cate ori are loc o "revolutie" care schimba guvernul vreunei tari din America Latina sau din lumea a treia, prima actiune "eliberatoare" este ca se da drumul din Inchisori tuturor ucigasilor si criminalilor de drept comun; acestia au slujit adesea drept garda personala a politicienilor si guvernatorilor. Acesti "conducatori ai maselor" strategoi autokrator, cum Ii numeste Popescu, stiu bine cum sa guverneze masele atatandu-le tot timpul apetitul material si promitand ca-l vor satisface. Este aceasta o dicotomie Intre bine si rau pe care Popescu o vede ca dicotomia Intre crestinismul autentic si omul fara Dumnezeu, omul material, omul "democratic", omul-vulg. Eliberat astfel de "oprimarea religioasa", omul-vulg se deda formelor celor mai aberante ale sensualitatii: transvestismul sexual, homosexualitatea, acceptate ca normale si favorizate chiar.Conducatorii lumii fara Dumnezeu cauta astfel sa eradicheze cea mai fundamentala dicotomie stabilita de Dumnezeu, zice Popescu: cea dintre barbat si femeie: se legalizeaza casatoriile Intre membrii aceluiasi sex, sunt glorificati aberantii sexuali ca modele de urmat (pp. 53-73).

Democratia Inseamna nivelare la nivelul cel mai de jos, arata Popescu, In care scop se promulga legislatia "antidiscriminatorie" (pp. 73-74). Prin aceasta nivelare se realizeaza degradarea gustului public si distrugerea culturii si artei; caci toti oamenii sunt dotati cu aceeasi sensibilitate artistica, dupa iluministii secolului 18 ca Diderot si Condillac, deci oricine poate evalua - ori crea - o opera de arta. Omul-vulg Ii cere artistului sa se coboare la nivelul vulgului, scrie Popescu, lucru care promoveaza mediocritatea In creatia artistica, care adesea nu mai e individuala ci opera colectiva. Exemple de arta mediocra si submediocra sunt arta pop, si obiectele "artistice" produce de computere, care Inlocuiesc spiritul creator (pp. 81-90).

De ce scade nivelul scolarizarii peste tot unde triumfa democratia? Acest fenomen s'a observat Incepand cu Grecia antica, cum a aratat si Tucidide, care deplangea deteriorarea oamenilor pe timpul lui Pericle. Cauza rezida In faptul ca virtutile salasluiesc numai In sufletele selecte, scrie Popescu (p. 97), punandu-seastfel fara sa stie In perfect acord cu Inteleptii Sionului. Prin simpla lor existenta, masele largi exacerbeaza raul; caci tot ce e rau prinde putere prin forta maselor si tot ce e bun e diluat si pierdut In mase. "Democratia nu e capabila sa pastreze valorile; In plus, creaza conditii pentru anularea acestora si pentru demolarea a tot ce era traditie, lege naturala si norma morala", scrie Popescu. Democratia, arata el, va face orice concesie religiei (sugerand chiar includerea islamului, budismului si iudaismului In matricea crestina) Inafara de una: nu va renunta niciodata la instaurarea maselor ca idol suprem si ideal al viitoarei societati conduse de anticrist (p. 106). Masele au transformat viata universitara Intr'un circ, pe arena caruia evoluau existentialistii, marxistii, trotkistii, maoistii anilor 1960 cu mai multa sau mai putina violenta, dar totdeauna provocand distrugeri ireversibile. Violenta a devenit un apanaj al democratiei acestor bande de "liberati" care au descoperit ca obligatia de a munci Ii "oprima", caci, zic ei, "oamenii de demult nu munceau pamantul si aveau din ce trai ... exista suficiente resurse pentru viata fara munca" (S. Anfreski, Origin of War, in The Natural History of Agression, apud Popescu, p. 112).

Popescu Il citeaza pe Erich Fromm, psiholog marxist care admitea In 1941 ca esenta sadismuluieste pofta nelimitata de putere care caracterizeaza regresiunea In spre o societate neolitica pre-crestina ca cea admirata de studentii "liberati" din anii 1960 (p. 114). El vede In prevalenta obscenitatii si pornografiei In literatura, triumful gustului "democratic": literatura aceasta degradata si degradanta este un bun de larg consum, ca si pantalonii jeans, pantofii de sport, si calculatoarele de buzunar. Autorii premiati ca Wole Soyinka, Karleen Kohen, Walter Shapiro, Wladimir Nabokov sunt, zice el, autori "democratici" care ridica In slavi puritatea si bunatatea pungasilor si delicventilor de drept comun, In carti pline doar de cateva elemente: pornografia, obsesiile sexuale, drogurile, si ura de rasa (pp. 123-125).

Teatrul, filmele, televiziunea, muzica usoara sunt doar mijloace de a transmite doua teme principale: Injosirea religiei si a eticii traditionale, si proliferarea violentei si pornografiei, scrie Popescu. Ele ofera tineretului "idoli" ale caror cuvinte si gesturi obscene si stil vestmintar adolescentii le imita. Daca pe timpul lui Unamuno poetii si criticii literari, literati cu suflet sensibil, se laudau reciproc, afirmandu-se cu superb snobism niste declasati si fii ai poporului care dispretuiesc opacitatea si limitarea burgheza, astazi tineretul este fascinat nu de fronda antiburgheza ci desuperioritatea sa tehnologica fata de cultura Invechita a parintilor; lumini ieftine de neon si produse vulgare de plastic murdar colorate Ii satisfac aspiratiile spirituale, abil si subtil dirijate de cultura cinematografica si bateriile de teste psihologice din scoli (pp. 126-129). Popescu observa cu multa acuitate insistenta cu care se repeta In muzica usoara, In filme si la televiziune cuvinte si actiuni sadice, morbide, obscene, pentru abrutizarea publicului, care-si pierde pe nesimtite repulsia si Invata sa le accepte si sa le practice (p. 137).

In decaderea Invatamantului, Stan Popescu Ii acorda locul cuvenit lui John Dewey, parintele decaderii Invatamantului In Statele Unite, a carui carte Democracy and Education a aparut In 1916. Ca si In Statele Unite, In Argentina elevii sunt promovati nu pentru capacitatea de a functiona si rezolva probleme ci pentru "participare la grup", caci educatia se face "pentru progres", nu pentru Inarmarea copiilor cu abilitati si cunostinte (pp. 140-141). Miscarea de "eliberare" a elevilor si studentilor este urmarita de la Inceputul anilor 1960, cand s'a descoperit ca este nedemocratic ca elevii si studentii sa asculte In timp ce profesorul preda. Tineretul a Imbratisat cu entuziasm multiculturalismul dictat de UNESCO, organizatie ai carei ideologi au declarat ca dat fiind ca mijloacele tehnice ofera studentilor cunoasterea si contactul universalnelimitat, acestia nu mai pot fi Ingraditi de forme traditionale desuete. Elevii si studentii au acceptat cu entuziasm sa fie eliberati de obligatia de a Invata scrisul, cititul si socotitul - doar avem computere si mijloace audio-vizuale; si-au Inceput sa tutuiasca si sa apostrofeze profesorii, exprimandu-si pe deplin pretioasa "spontaneitate" si "libertate"; caci faptul de a fi tanar, impuber si ignorant a fost ridicat ca atare la rangul de virtute suprema, de parca ar fi o mare realizare umana obtinuta prin efort (pp. 148-153).

Popescu descrie apoi masurile organizatorice luate In cadrul scolilor In Argentina, si noua stiinta a psihologiei infantile si juvenile, care au drept scop dezintegrarea familiei (p. 159, 162-166). S'au abolit formulele de politete si s'a reglementat dreptul elevilor de a-si tutui profesorii, de a "dezbate" ce spun acestia, si de a avea "reprezentanti" care sa aprecieze continutul ideologic al materiilor predate. Dar toate aceste Imbunatatiri s'au facut reducandu-se bugetul educatiei; In timp ce guvernele "reactionare, aristocratice" alocau 28 %[ din buget pentru scolarizare, guvernele "democratice" au alocat 8%[; si-au redus salariul real al profesorilor la 35 %[ din ce primeau Inainte (p. 167). "Gratie scolii, purtatoarea mesajului sau, Leviatanul Isi va Invinge dusmanul" [crestinismul], scria Hobbes (apudPopescu, p. 169). Arma principala In demolarea societatii este neascultarea , scria Fromm In deceniul al optulea; si In timp ce el scria asta, "strategoi autokrator ai Leviatanului promovau diabolica unire a democratiei occidentale cu cea orientala ", zice Popescu (p. 173). Idolii copiilor si adolescentilor sunt cei care raspund si actioneaza fara respect si cu insolenta fata de parinti si profesori; si programa analitica tinde sa inculce ideea ca elevii n'au nimic de Invatat, caci fiind mai numerosi sunt mai perfecti; forta democratiei sta In majoritate. Rezultatele sunt vizibile In ignoranta crescanda si vulgaritatea crescanda a absolventilor; si In rezultatele testelor cantitative. In aceste teste s'au apreciat perspicacitatea, capacitatea de sinteza, iuteala de reprezentare a ideilor, reconstruirea datelor abstracte, abilitatea de a face calcule, rationamentul logic, identificarea conceptelor, orientarea concreta, si bogatia vocabularului. La absolut toate aceste categorii datele adunate demonstreaza o scadere marcata Intre 1963 si 1991. Mai mult; decaderea cognitiva a tinerilor le afecteaza si memoria: Intr'o alta serie de teste s'au adunat date despre memoria auditiva si memoria vizuala, Intre 1955 si 1991; si aici s'a Inregistrat o scadere marcata. Sondaje efectuate In 1989, 1990 si 1991 arata ca Intr'un interval asa de scurt, numarul absolventilor de liceu care nu citescabsolut nimic a crescut de la 36,2 %[ la 52 %[; numarul titratilor universitari care nu citesc absolut nimic a crescut de la 11,4 %[ la 32 %[ (pp. 175-184).

Ca si Statele Unite, Argentina devine o tara de analfabeti.

"Sa luam aminte ca sunt mai numerosi oamenii care au instincte rele decat cei care au instincte bune"; asa Incep Protocoalele Inteleptilor Sionului, acea scriere misterioasa, cu atata fervoare negata Incat ne face sa credem ca reprezinta Intr'adevar ceeace spune ca reprezinta; caci daca ar fi fost doar o scriere fantezista nu s'ar fi cheltuit atate efort, aur si sange pentru negarea si ascunderea ei. Pe acesta constatare pare sa se bazeze conceptul lui Stan Popescu despre "democratie". El scrie: "Multitudinea ca idol suprem si ca ideal al viitoarei organizari sociale, condusa de anticrist" - aceasta e democratia (p. 106); demos-ul este dirijat de vointa Leviatanului (p. 118); caderea In incultura si pornografie este rezultatul efortului de a fi pe gustul maselor largi (p. 131); "peiorativele si descrierile de morbiditate sadica sunt In serviciul vulgului" (p. 137); "homo democraticus aspira la demolarea valorilor" (p. 167). Nu existenta maselor de cetateni In sine duce la demolarea civilizatiei crestine ci o actiune sustinuta si organizata cu rabdare si migala timp de secole, descrisa In Protocoalele InteleptilorSionului, care Incepe cu acapararea presei, culturii si Invatamantului (vezi protocoalele 1 si 7, 15 si 16) si sfarseste cu Indobitocirea organizata a maselor.

Popescu vede In demolarea civilizatiei crestine lupta diabolica a anticristului Impotriva lui Hristos (p. 158). El observa cum se cristalizeaza doua clase sociale In noua lume construita de strategoi autokrator ai lui Lucifer (cum Ii numeste el): masele crescute sa cunoasca si sa traiasca doar pentru senzatia de moment a clipei de fata, si o elita de tehnocratI si oameni de stiinta ultraspecializai (p. 151) -cei de care vorbea Silviu Brucan dupa Decembrie 1989 roman. Ce nu observa Popescu Insa este ca toti autorii citati de el ca exemple de decadere literara - Wole Soyinka, Karleen Kohen, Walter Shapiro, Wladimir Nabokov - cat si studentul Liberman, cel cu fotografiile de copulatie homosexuala, apartin unui grup pe care l-am descris In alta parte ca "furnici parazite" (Pana unde am ajuns 1994); un grup ideologic strans unit In lupta comuna pentru spolierea materiala a maselor. Distrugerea culturii crestine este magistral orchestrata In toate tarile pentru ca masele Indobitocite si degradate sa consimta sa fie spoliate, sa consimta sa fie sclave plutocratiei de "furnici parazite". Atat de magistral este organizata lupta Impotriva civilizatiei noastre crestine,atat de subtil este hipnotismul practicat de "furnicile parazite", Incat nici macar un autor extrem de lucid, cu vasta cultura, si acuta observatie a evenimentelor ca Stan Popescu n'a scapat total neatins. Astfel, la pp. 90-92, unde deplange degradarea artelor plastice, idolatrizarea unuia ca Picasso, si distrugerea traditiei artei europene, Il opune pe Picasso unui grup de adevarati pictori ca Giotto, Botticelli, Tizian, Tintoretto, Rafael, Leonardo da Vinci, Veronese, Michelangelo, Verocchio, El Greco, Rembrandt, Rubens, ... , Matisse, Grigorescu ... Matisse? Dar In ce fel este Matisse altfel decat Picasso? Cine i-a facut pe amandoi mari artisti; si din ce motiv? Caci har

Domnului, daca te uiti la picturile lui Matisse e imposibil sa nu vezi cat sunt de hidoase si cat era de lipsit de talent. Picasso stim ca era membru cotizant al partidului comunist. In 1926 Arshile Gorky a declarat: "Picasso si Matisse sunt mai mari pictori decat pictorii din trecut. CIzanne este cel mai mare artist care a trait vreodata". Din acel moment toti culturati, toti intelectualii "subtiri" au cazut In extaz In fata mazgalelilor lui Picasso, Matisse si CIzanne, care au ajuns mari pictori pe linie de partid, din motive ideologice. E greu sa scapi de miasma asta ...

_______________________________