Transcendere de Klara Losonczy


 

Ma simt greoi

Mii de dureri m-apasa.

Vreau, vreau sa plec acasa!

Vreau nopti cu stele, ploi,

Vreau sa fiu iar cu voi…

 

Plecati mereu departe,

Dar nu mai reveniti,

Catati minuni desarte

Si-apoi imbatraniti…

De ce, de ce nu mai veniti?

 

Drumul e lung si greu,

Ma-ntreb: De ce chiar eu?

Dar alta cale nu-i:

Ma-mpac si nu tangui!

Dar gustu-i atat de amarui…

 

Unde sunt toti, unde-au plecat?

Sunt singur si de toti uitat!

Ma simt nesigur si insingurat

In fata unui drum atat de zbuciumat.

In minte doar un gand: Am sufletu-mpacat!

 

La capat: doar lumina!

Lumina surda-a umbrelor.

Cuget pasind si ma-nfior:

A cui a fost deci vina?

A fost a mea? A fost a lor?

 

Degeaba ma intreb:

Raspunsul nu mai e.

A fost doar o himera

A zilelor de ieri.

Ma-ndrept astfel spre cer si cred.

 

Cred? In ce cred?..

Cred in iubire, cred in foc,

Renasc incet si ma intorc.

Privesc-napoi si nu ma vad.

Am transmigrat, nu mai incerc...

(octombrie 1998)

 

Back to My Verses

Hosted by www.Geocities.ws

1