Frunzele se dizolva in vant,
Iar razele de soare difuza.
Un cantec uitat, pierdut in cuvant
Colinda spectral o arie-obscura.
O aripa grea, zbatand neincetat
Eclipseaza vazduhul lasand doar scrum.
Sepulcral, un ochi de vultur sculptat
Vibreaza, contorsionand orice urma.
Zgomot de fond, de gradini, de ploaie,
Culoare de foc, de priviri, de iluzii.
Un zambet doar, si ochi de văpaie
Urmeaza firesc unei lacrime terne.
Departe, spre nori, apare o oaza.
Se anina lent, penduland spre neant,
Aparent, peste ea, un cer se scindeaza,
Dar in fapt totul este un sceptic abis.
(septembrie 1999)