Invesmantand in falsa frumusete
Ceea ce unii ar numi orgie,
Gandind ca parvenirea trece drept noblete,
Iar lingusirea drept pretext pentru trufie,
Oamenii stau si se complac
Intr-o credinta in prostie,
Intr-un orizont ingust si limitat
De propria nimicnicie.
Sa fie oare acesta, asadar,
Soarta intregii omeniri?
Sa fie stradaniile-n zadar
Sau doar iluzii si inchipuiri?
As vrea sa nu fiu atat de pesimist,
Dar gandurile-mi zboara,
Si nu pot fi intr-atat de optimist
Incat sa cred doar intr-o doara
In ceea ce e pleava si nimic.
(mai 1998)