Flaut si orga de haos: tacere.
Neuroni si clepsidre in zbor
Arcuiesc corzi vocale de morti
Si doresc sa devina margele.
Ironic, hidrargiliul zambeste.
De ce se zbat? Sunt doar nimic.
Nicicand nu vor fi altceva:
Nimicul se-ntoarce-n nimic.
Si chiar atunci au disparut…
Dar, imediat, plasma si eterul
Le-au luat locul, plangand.
Unde-i iubirea, adevarul?
Sugrumandu-le lacrimile,
Cristalul de cianura sulfurica
Se arunca in vid trosnind,
Si le purta cu el departe…
Acum ma indoiesc de realitate.
Ei nu aveau dreptate: materia,
Asa cum o numesc ei, nu exista.
E doar un inger cu pene lungi, grele.
Stau si ms intreb daca argintul
Nu mai era indreptatit sa spere.
Acum nu i-a mai ramas decat moartea,
Si ce-ar putea face cu ea?..
Curcubeul si gheata s-au razvratit.
Ei nu vor mai accepta imobilitatea,
Ei se vor preschimba in lebede
Si vor pluti pe oceane de neant.
Era parca mai frumos inainte!
De ce s-au schimbat cu totii?
Atunci era o ordine, o armonie;
Acum nu e decat dezintegrare…
Flautul si orga –ei au inceput!
Cum de au avut puterea?
In locul lor, as fi preferat somnul,
Dar ei au vrut sa cante….
(25.06.1999)