Ploaia plange-n sange,
Iar luna se preface-n scrum.
Pe cer plutesc lumini si fum;
Eu, eu incep sa redevin pamant.
Intai membrele se preling
Pe langa trup, combustionand.
Pielea si muschii se topesc
Intr-o substanta vascoasa.
Unghiile-s cochilii, parul ceara,
Degetele crispeaza si se risipesc
Pe nisipul si noroiul plajei.
Apoi, apoi gatul se sfarteca
In vene, artere si fibre de flacara,
Implorand capul sa urmeze vrajei
Si sa preschimbe ochii-n sticla,
Buzele-n mii de fluturi albi,
Urechile-n aripi de dragon,
Fruntea si obrajii-n marmura,
Iar nasul, nasul intr-o armura
In care sa salasluiasca privighetori
Intru amintirea existentei mele!
Impletita cu tarana sunt libera,
Dar simt chemarea celor vii…
O simt? De fapt, unde-s nervii?
Au plecat, acum sunt doar gheata...
(12 iulie 1999)