Cărţi
LEGENDA ARTURIANA ĪN ITALIA SECOLULUI AL XII-LEA. ARHIVOLTA DE LA MODENA
Pasiunea mea este sa cercetez oameni morti. Acest lucru mi s-a spus în nenumarate rânduri; mi l-au spus prietenii, colegii, studentii si iubita mea. Aceia dintre ei care n-au apucat sa mi-l spuna înca nu îl constientizeaza, dar îl simt. Pe unii îi încurca, pe altii îi amuza, îi plictiseste sau îi încânta. Unii trivializeaza, altii îmi sunt alaturi. Pasiunea mea genereaza sentimente diverse printre toti oamenii cu care intru în contact.
Dincolo de orice doctrina, dincolo de catalogari, clase, sinteze si supozitii, omul „mort” învie prin acte, prin evenimente, texte si cultura materiala. A fi mort este o stare fizica: inima s-a oprit, creierul a paralizat, bratele nu mai tresar si sângele nu mai curge. În functie de parerile mortului însusi sau de cele ale grupului caruia îi apartine etnic sau social, sufletul lui continua sa existe sau se desface în particule. Pentru unii, sufletul nu exista deloc. Colectivul asuma soarta trupului prin înhumare, incineratie sau revalorificare, iar soarta lui îl preocupa atât de mult, încât uneori mortul transcede în metafizic si este venerat. Prezenta mortilor o simtim oriunde, ei sunt forma sub care istoria capata o identitate... continuare
Situl arheologic Basarabi-Murfatlar se afla în provincia Dobrogea, judetul Constanta, la o distanta de 15 km de litoralul Marii Negre, pe malul drept al Vaii Carasu, acum strabatuta în cea mai mare parte de Canalul Dunare - Marea Neagra. Complexul, format din camere si galerii, este sapat într-un deal de creta din apropierea carierei de extragere a cretei din comuna Basarabi, în imediata vecinatate a garii. Bisericile si galeriile sapate în dealul de creta de la Basarabi-Murfatlar se afla pe versantul de NV al dealului Tibisirul, la o distanta de câteva zeci de metri de canalul Dunare - Marea Neagra si în imediata apropiere a marelui val de piatrã. Se presupune cã întrebuintarea initialã a complexului Basarabi-Murfatlar a fost strâns legatã de existenta acestui val de piatrã, deoarece multe dintre fragmentele pãstrate ale coronamentului de val sunt din cretã, a cãrei origine se poate afla în cariera veche... continuare
The story we are about to comment and analyze took place early in the XIIth century. The chronicles indicate the years 1105-1108. At that time, Bohemond the Ist of Altavilla, son of the illustrious duke Robert Guiscard of Apulia, returned from the Holy Land, leaving his newly acquired First Crusade possessions (the Syrian princedom) in the hands of Tancred, his nephew. After a perilous journey across the Mediterranean Sea, also accompanied by Daimbert, patriarch of Jerusalem, after forging his false funeral and mocking the Byzantine governor of Corypho (1), the prince of Antioch reached his homeland. Once he arrived in his native Apulian lands, Bohemond probably seeded in his chief city, Bari, where he must have organized his long forgotten feuds. We know nothing of his relations to his vassals or to duke Roger Borsa, his step-brother (2)... continuare
Articole
VIKINGI SAU RUSI. NOI CERCETARI ASUPRA COMPLEXULUI DE LA BASARABI-MURFATLAR
Ipoteza care susţine că unele dintre reprezentările de la Basarabi trebuie atribuite lumii scandinave a fost lansată în repetate rânduri de Ion Barnea şi acceptată de o mare parte a mediului ştiinţific românesc. Ea porneşte de la o serie de dovezi care ar indica o atare prezenţă: mai multe siluete de dragoni dublu-spiralaţi, un desen stilizat de corabie, schelete omeneşti, socotite a fi de tip nordic, numele propriu Rainpilpe, şi patru grafite de labirinturi. Aceste presupuse prezenţe vikinge sunt corelate cu vecinătatea drumului “de la varegi la greci”. Cu toate acestea, ipoteza pro-scandinavă nu este aproape deloc cunoscută în mediul ştiinţific scandinav, iar Victor Spinei, autorul a două articole despre vlahi în izvoarele medievale nordice, nu o aminteşte nici el, la fel întâmplându-se şi cu un articol mai timpuriu al lui Kurt Horedt, în care atrage atenţia asupra stelei funerare de la Sjonhem 1 (un cimitir medieval din insula Gotland)..... continuare
ASEDIUL THESSALONIKULUI (1185). PERSPECTIVA CRONICILOR ITALIENE
Thessaloniki fusese asediata si cucerita si înainte de atacul normanzilor lui Guglielmo al II-lea. În perioada de sfârsit a Imperiului Roman si de început a statului bizantin avusesera loc asedii ale Gotilor (sfârsitul sec IV), Slavilor si Bulgarilor. Un alt asediu a avut loc în 904, când o armata musulmana, condusa de Leon de Tripoli si îmbarcata pe 54 de galere, a abandonat planul de a ataca Constantinopole si s-a îndreptat catre Thessaloniki. Întâmplarea este povestita pe larg de catre Ioan Kaminiates, unul dintre locuitorii orasului, luat prizonier de armata musulmana. Petronas, un magistrat local, a planuit închiderea portului cu o porporella (bariera subacvatica), dar, de îndata ce controlul a fost preluat de catre strategul Leon Chitzilakes,... continuare
CHARLEMAGNE, ALFRED SI ARTHUR. CIRCULATIA UNUI MODEL MONARHIC LA ĪNCEPUTUL EVULUI MEDIU
Eginhard, autorul cronicii pe care o vom analiza în continuare, a trait între 771-840, si a fost unul dintre curtenii lui Charlemagne. Lucrarea intitulata Vita Karoli Magni a fost compusa catre sfârsitul vietii acestuia si încheiata probabil în 833.
Titlul sub care este amintit Charlemagne la începutul cronicii lui Eginhard este Karolus gratia Dei rex Francorum et Langobardorum ac patricius Romanorum (2). El este asadar de doua ori rege – al francilor si al longobarzilor – si o data patrician. Pe epitaful lui, amintit spre sfârsitul aceleiasi cronici, titlurile sunt însa diferite: el nu este decât orthodoxus imperator, iar domnia lui este regnum Francorum:
SUB HOC CONDITORIO SITUM EST CORPUS KAROLI MAGNI ATQUE ORTHODOXI IMPERATORIS, QUI REGNUM FRANCORUM NOBILITER AMPLIAVIT ET PER ANNOS XLVII FELICITER REXIT. DECESSIT SEPTUAGENARIUS ANNO DOMINI DCCCXIIII, INDICTIONE VII, V. KAL. FEBR. (3)... continuare