Home Page

La comunitŕ

S. Nicola di Myra

Le celebrazioni

Album Fotografico

Notizie

Testi vari e documenti 

Link ai siti

 

 

 

Calea Crucii (Via Crucis)  

Calea Sfintei Cruci, adică drumul străbătut de Domnul Cristos de la Pilat până în vârful muntelui Golgota, unde a fost răstignit, a deşteptat în toate timpurile un mare interes în inimile credincioşilor, deoarece aici, mai mult decât în altă parte, Isus, prin vărsarea Sângelui Său, ne-a arătat iubirea Lui nemărginită faţă de oameni, îndestulând El singur dreptatea dumnezeiască, făcând astfel să înviem din moartea păcatului la viaţa harului.

De aceea, Calea Sfintei Cruci se poate numi evlavia cea mai veche dintre toate câte se practică în Biserica Catolică.

Calea Crucii constă din a medita despre pătimirea şi moartea Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Rugăciune

Dumnezeule veşnic, Stăpânul lumii, Părintele neamului omenesc, primeşte această rugăciune pe care o facem în Numele Fiului Tău, amintindu-ne dureroasele Lui pătimiri şi moartea de pe Cruce. Îţi oferim sfintele Lui suferinţe ca ispăşire pentru păcatele noastre şi Te rugăm să ne dăruieşti o viaţă curată până la sfârşit, iar după moarte primeşte sufletele noastre acolo unde nu este durere, întristare şi suspinare, ci bucurie veşnică. Amin.

Starea I

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus e osândit la moarte.

Fiul lui Dumnezeu e judecat şi condamnat la moarte de către oameni păcătoşi. El primeşte să sufere şi să moară pe Cruce, ca, prin pătimirile Lui, să-L împace pe Părintele Ceresc pentru păcatele noastre.

Îţi mulţumim, Isuse, că Tu, Cel fără de păcat, ai primit să suferi şi să mori pentru noi, păcătoşii. Ca să Te putem urma, şi noi voim să suferim în tăcere şi cu răbdare învinuirile, ocara şi judecata nedreaptă a altora. Isuse, Care ai fost condamnat la moarte fără milă, când voi muri, judecă-mă cu milă.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

Isuse cel drept şi sfânt,
Ce-ai greşit Tu pe pământ,
Că Te văd de mâini legat
Şi la moarte condamnat?

O, Isuse preaiubit
Eu Te văd azi osândit
Pentru-a mele făr'delegi
Şi pentru-ale lumii-ntregi.

Starea a II-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus ia Crucea pe umeri.

Lui Isus Îi pun Crucea pe umeri să o ducă la locul de răstignire. După ce o noapte întreagă a fost batjocorit, pălmuit şi biciuit, acum, slăbit, acoperit de răni, primeşte Crucea pe umeri ca să ridice sarcina păcatelor de pe sufletele noastre.

Isuse, suferind ocara, batjocura şi purtându-Ţi Crucea, mă înveţi să port şi eu cu răbdare creştinească sarcina şi Crucea vieţii mele. Dă-mi, Te rog, harul să preţuiesc şi să iubesc pătimirea şi Crucea Ta, precum şi suferinţele pe care mi le trimiţi.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Cel de îngeri preamărit,
De om e batjocorit,
Crucea blând El o primeşte
Şi pe Golgota porneşte.

O, Isuse, dă-mi putere,
Ca-n necazuri şi durere
Să fiu răbdător şi blând,
Cât voi trăi pe pământ.

Starea a III-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus cade întâia oară sub greutatea Crucii.

Crucea apasă greu pe umerii lui Isus. Flămând, însetat, acoperit de răni ce încă sângerează, sfârşit de puteri, cade sub povara Crucii. Ostaşii Îl ridică, I-o pun din nou pe umeri. El nu Se plânge, nu cere milă de la nimeni, ci pleacă mai departe cu paşi şovăitori.

Isuse, de multe ori am fost nerăbdători şi ne-am plâns de necazurile pe care le-am avut. Dă-ne, Te rugăm, smerenia şi răbdarea Ta, căci ai zis că numai cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui.

Tatăl nostru-- Născătoare-- Mărire--

Crucea umerii Ţi-i frânge,
Rănile-s pline de sânge.
Dar mai crâncenă durere
Îţi fac păcatele mele.

O, Isuse, dă-mi putere,
In suflet îmi dă durere
Ca să plâng al meu păcat
Şi să nu mor ne-ndreptat.

Starea a IV-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus, purtându-şi Crucea, Se întâlneşte cu Mama Sa îndurerată.

Câtă durere a simţit sărmana Sa Mamă când şi-a văzut Fiul iubit acoperit de răni şi sânge, batjocorit, purtându-Şi Crucea. Mamă şi Fiu se privesc cu nespusă jale, dar inimile lor se unesc în suferinţe pentru mântuirea noastră.

Isuse Mântuitorule şi Mamă Fecioară, ne unim suferinţele cu ale voastre ca un canon de ispăşire pentru tot ce am greşit în viaţă, pentru ca, în ziua plecării din această lume, să fim cu cei mântuiţi.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Maica Sfântă-ndurerată
Plângând jalnic I se-arată
Şi-ntreg drumul până sus
Îl urmează pe Isus.

O, Fecioară-ndurerată,
Mamă binecuvântată,
Primeşte-mă şi pe mine
Să-L plâng pe Isus cu tine.

Starea a V-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Simeon din Cirene Îi ajută lui Isus să ducă Crucea.

Isus tot mai mult slăbeşte sub greutatea Crucii. Duşmanii Lui se tem că va muri înainte de a fi răstignit. De aceea îl silesc pe ţăranul Simeon din Cirene să-i ducă Crucea. Acesta duce Crucea fără voie, silit, dar purtând-o, cunoaşte cine este Isus şi învaţă să-L iubească şi duce, astfel, Crucea din dragoste.

Isuse, dă-ne darul ca, prin Crucea care ne este rânduită, să cunoaştem Cine eşti, să învăţăm să Te iubim şi să răbdăm orice suferinţă, din dragoste către Tine.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Când puterile-Ţi slăbiră,
Pe Simeon îl siliră
Să-Ţi ajute a purta,
Doamne, Crucea Ta cea grea.

O, Isuse, Domnul meu,
Ajută-mi, căci vreau şi eu,
Crucea mea şi-a altora
În lume s-o pot purta.

Starea a VI-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Veronica şterge cu o maramă faţa lui Isus.

Veronica vede faţa lui Isus plină de sânge, sudoare şi noroi. Cu mare compătimire străbate printre soldaţi şi, cu marama, şterge Faţa Preasfântă a Domnului. Isus, ca recunoştinţă, Îşi lasă Faţa întipărită pe pânză.

Isuse, dă-ne darul ca şi noi să avem întotdeauna milă de cei ce sunt în suferinţe şi să ne grăbim într-ajutor. Întipăreşte faţa Ta îndurerată în inimile noastre pentru ca amintirea sfintelor Tale pătimiri să ne păzească de bucuriile păcătoase ale acestei lumi.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Veronica-n grabă merse,
Faţa Ta de sânge-o şterse,
Chipul Tău cel preacurat
Pe maramă L-ai lăsat.

Isuse, întipăreşte
Şi în inimă-mi sădeşte
Durere când Te-oi vedea
Vătămat de lumea rea.

Starea a VII-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus cade a doua oară sub povara Crucii.

Simeon duce Crucea până la un loc, iar de acolo înainte este iarăşi pusă pe umerii lui Isus. El o îmbrăţişează şi păşeşte cu ea încet în sus, dar e foarte slăbit şi cade a doua oară sub greutatea ei. Duşmanii Îl batjocoresc, Îl smucesc, Îl ridică, Îi pun din nou Crucea pe umeri şi-L împing să plece înainte.

Isuse, Ţi-a fost grea peste măsură Crucea, dar mai greu a apăsat pe inima Ta iubitoare nerecunoştinţa, răutatea şi păcatele oamenilor. Păcatele mele încă au fost cauza suferinţelor Tale. Ajută-mă să nu mai cad din nou în ele, ci să fiu statornic în viaţa creştinească până la sfârşit.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Recăderea în păcate
Mult Te doare, îndurate,
Şi-Ţi face Crucea mai grea,
Până cazi din nou sub ea.

O, Isuse, mă-ntăreşte,
De căderi noi mă fereşte,
Ca să fiu pân' la mormânt
Tot în darul Tău cel sfânt.

Starea a VIII-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus le mângâie pe femeile din Ierusalim care plâng.

Femeile milostive se înduioşează văzîndu-L pe Isus în atâta suferinţă şi Îi plâng de milă, dar El le răspunde: Fiicele Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi să vă plângeţi şi pe fiii voştri Că, de fac acestea în lemnul cel verde, în cel uscat ce va fi?

Isuse, în zadar voi plânge de mila Ta dacă nu voi deplânge păcatele mele. În zadar îi voi osândi pe cei ce Te-au osândit, dacă nu voi osândi răutatea mea şi nu mă voi îndrepta. Dă-ne harul unei adevărate întoarceri spre bine şi al unei statornice frici de Dumnezeu, pentru ca, prin fapte bune, să aducem roade pentru viaţa veşnică.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Cine oare nu va plânge
Văzându-Te-n răni şi sânge,
Şi către moarte mergând,
Fără glas, ca un miel blând?

O, Isuse, dă-mi putere
Să plâng chinurile-Ţi grele,
Şi să plâng al meu păcat
Pân' a nu fi judecat.

Starea a IX-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus cade a treia oară sub povara Crucii.

Isus devine tot mai slab. Puterile Îl părăsesc şi cade a treia oară sub greutatea Crucii. Ostaşii însă Îl ridică din nou, Îl batjocoresc, Îl îmbrâncesc să urce drumul până la culme, unde Îl aşteaptă ultimele chinuri sub care Îşi va da sufletul.

Isuse, ne-ai pus înainte, prin cele trei căderi ale Tale, căderile tinereţelor, maturităţii şi bătrâneţelor noastre. Nefericit este omul care îşi petrece cea mai frumoasă parte a vieţii departe de Dumnezeu. Şi mai nefericit este bătrânul care, nici cele din urmă zile ale vieţii sale, nu le dă lui Dumnezeu. Isuse, ajută-mă să părăsesc păcatul cu totul şi să trăiesc numai pentru Tine.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Sub a crucii grea povară,
Isus cade-a treia oară,
Pentru-ale noastre căderi,
În păcate şi greşeli.

Isuse, mult îndurate,
Dă-mi iertare de păcate
Şi canon dă-mi pe pământ,
Până nu plec în mormânt.

Starea a X-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus e dezbrăcat de hainele Sale.

Sus pe Golgota, Crucea e culcată la pământ şi se sapă groapa în care urmează să fie înfiptă. Isus e dezbrăcat. Trăgând cămaşa prinsă de răni, Sângele începe din nou să-I curgă pe tot corpul.

Isuse, Trupul Tău e încărcat de răni pentru păcatele trupeşti ale oamenilor. Tu, Care hrăneşti şi îmbraci toată făptura, stai dezbrăcat şi ruşinat. Lumea pune pe trup podoabe lucitoare, iar pe Tine a pus răni dureroase.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Cel de veacuri aşteptat
Pe Golgota-i dezbrăcat
Cu ocări e răsplătit
Fiul Tatălui iubit.

Isuse, Mire ceresc,
Ajută-mi să mă feresc
De gânduri, vorbe spurcate,
De fapte neruşinate.

Starea a XI-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus e răstignit pe Cruce.

Isus e culcat pe Cruce. Piroane colţuroase străbat mâinile şi picioarele Lui. Sângele curge, Isus suferă cumplit, dar nu scoate un vaiet, pentru că vede păcatele noastre şi pentru acelea voieşte să sufere.

Isuse, Mielul lui Dumnezeu, când cuiele au trecut prin palmele Tale, ai cugetat la faptele rele ale mâinilor noastre, iar când piroanele Ţi-au străbătut picioarele, Te-ai gândit la căile păcătoase pe care le-au străbătut picioarele noastre.

Străpunge-ne, Isuse, şi pironeşte-ne pe Crucea Ta printr-o sfântă frică şi dragoste, pentru ca în toate ispitele şi suferinţele să rămânem statornici în credinţă până la sfârşit.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Isus e pe lemn culcat,
Cuiele palma-i străbat,
Sângele Lui preasfânt
Curge pârâu pe pământ.

Am greşit, Isuse bune,
Iar Tu suferi pentru mine,
Dă-mi să plâng al meu păcat
Căci eu sunt cel vinovat.

Starea a XII-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus moare pe Cruce.

Atârnat în trei cuie, între cer şi pământ, Isus Se chinuieşte cumplit pentru păcatele noastre. Duşmanii Îl hulesc, iar El se roagă: Părinte, iartă-i, că nu ştiu ce fac. După trei ore de chinuri, Îşi pune sufletul în mâinile Părintelui Ceresc şi moare.

Isuse, răstignit pe Cruce, batjocorit, hulit, în chinurile morţii, Te rogi şi ceri iertare pentru duşmani. Când voi fi şi eu în chinurile morţii, dă-mi răbdarea şi dragostea cu care să spun ultimul cuvânt: Părinte, în mâinile Tale îmi dau sufletul.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Isuse preaîndurat,
Trei ore pe Cruce-ai stat.
Trei ore Te-ai chinuit,
Până moartea Ţi-a sosit.

Eu deplâng a Ta durere,
Îţi plâng chinurile grele.
Dar plâng şi al meu păcat,
Ce moartea Ţi-a cauzat.

Starea a XIII-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus este luat de pe Cruce.

După ce a murit, doi bărbaţi, Iosif din Arimateea şi Nicodim, au luat Trupul lui Isus de pe Cruce să-L înmormânteze. Îndurerata Mamă L-a primit în braţe, i-a spălat faţa de Sânge, i-a sărutat rănile, apoi, împreună cu femeile evlavioase, L-a învelit în pânză albă.

Pentru aceste dureri, Mamă Preacurată, te rog dobândeşte-mi de la dumenezeiescul Tău Fiu darul unei pocăinţe adevărate pentru păcate, acum şi în ceasul din urmă.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Când, Isuse, ai murit,
Maica Sfântă Te-a jelit.
Cu-a ei lacrimi Te-a spălat,
Şi-n giulgiu Te-a-nfăşurat.

Mamă plină de-ndurare,
Fă să dobândim iertare
De la Fiul tău preasfânt,
Până suntem pe pământ.

Starea a XIV-a

Mărire răbdării Tale îndelungate, Doamne, (ţ) mărire Ţie

Isus este înmormântat.

Iosif şi Nicodim, luând pe braţe Trupul lui Isus, urmaţi de femeile evlavioase, L-au dus şi L-au aşezat într-un mormânt nou tăiat în piatră, iar la intrarea mormântului au pus o lespede mare de piatră.

Fecioara Maria L-a petrecut cu inima sfâşiată de durere. I se părea că şi inima şi-a îngropat-o cu fiul ei.

Priveşte, suflete al meu, mormântul şi dă-ţi seama că în el se sfârşeşte toată frumuseţea, puterea şi mărirea acestei lumi.

Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta. Mamă a lui Isus, nu-ţi uita de mine şi fă, prin rugăciunile Tale, ca, atunci când trupul meu se va aşeza în mormânt, sufletul să intre în cer.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire...

Când sufletul Ţi L-ai dat,
Soarele s-a-ntunecat,
Luna s-a cutremurat,
Pietrele s-au despicat.

O, Isuse, bun şi sfânt
Servii Tăi de pe pământ
Te rugăm cu dor nespus
Să ne duci în ceruri sus.

Rugăciune de încheiere la Calea Crucii

Isuse, Care prin cumplitele chinuri şi moartea pe Cruce ne-ai mântuit de osânda şi chinurile iadului, Îţi oferim această Cale a Crucii pe care am făcut-o în amintirea sfintelor Tale patimi, pentru Sfânta noastră Biserică Catolică şi pentru capul Bisericii, Preafericitul Părinte Papa; pentru unirea Bisericilor, pentru încreştinarea păgânilor şi întoarcerea păcătoşilor, pentru pacea lumii, pentru sufletele din Purgator, pentru noi, nevrednicii, şi pentru toţi pe care dorim să-i cuprindem în această rugăciune în amintirea sfintelor Tale patimi.

Dă-ne, preabunule Isuse, darul să ne îndreptăm viaţa şi să rămânem statornici în bine, în sfânta noastră credinţă catolică până la moarte, iar în ceasul plecării noastre din acest trup, primeşte-ne, Doamne, în veşnica fericire. Amin.

 

Hosted by www.Geocities.ws

1