pe un Colţ de Tarabă

Niciodată în Săptămâna Mare, în apropierea Paştilor nu mai pot vorbi despre Sinele meu, nu mi-l mai amintesc. Tot anul, numai pe el îl aduc în faţă, ca pe o bijuterie calpă. Îl oglindesc în cioburi de sticlă, îl întind pe tavă ca pe un odor de doi bani, îl vând pe la colţuri, îl negociez. Tot anul, Sinele meu este o marfă. Îl scot pe tarabă, îl expun pentru a străluci în bătaia soarelui, îl umbresc pe lângă ziduri în zilele ploioase, îl ofer spre admiraţie sau dispreţ în funcţie de anotimp. Îl bag în ochii cumpărătorilor ca pe o fată de măritiş, îl ascund după perdele sau încerc să-l păstrez pentru zile negre. Dar în Săptămâna Mare, Sinele meu dispare sub carapacea patimilor şi atunci nimic nu este mai important decât Celălalt, omul de lângă mine. Atunci înţeleg asemănările şi nu diferenţele, atunci privesc mult mai liniştit la trecere decât la petrecere, atunci sunt mai aproape de liman decât de ideal. Atunci, dacă Celălalt bate la sufletul meu, îi deschid, dacă îmi cere, îi dau, dacă mă pălmuieşte, îi zâmbesc şi dacă mă înjură porcos, îl laud. Dacă mă scuipă, îl îmbrăţişez. Atunci, în aceste zile unice de Paşti, sunt gata să accept că Celălalt devine stăpânul meu şi eu doar un scrib umil care încearcă zadarnic să-l mulţumească. În aceste zile luminate, duelul, care altădată a făcut atâtea victime, devine fierbinte ca sărutul pe gură şi ţipătul feroce de ură se transformă într-o şoaptă timidă plină iubire.

De Paşti, fratele meu, Celălalt, devine Sinele meu, acela cristalin, Învăţătorul meu, Salvatorul meu. Atunci, viaţa mea i-o datorez lui. Lui îi datorez sufletul meu care nu se vinde, care nu se negociază, care nu se scoate la tarabă ca o marfă. El, Celălalt, îmi curăţa pietrele strânse în ficat, straturile grase de răutate zidite în vene, crevacele pline de ură. Atunci sângele meu devine solubil în aer, purificat de toxine, atunci viaţa mea devine curată, privirea limpede şi văzul o a doua natură. Lui, Celuilalt, îi datorez bucuria şi pacea că Sinele meu iese în lume aşa cum s-a născut şi cum n-a mai fost niciodată de atunci. Asta face Celălalt pentru mine în Săptămâna Patimilor, asta face el pentru Sinele meu neînsemnat şi semeţ, pentru asta îi sunt îndatorat, până la moarte, Celuilalt de lângă mine.

Copyright George Cuşnarencu 2003