CONSTANTIN BRÂNCUŞI
Brâncuşi în atelierul
său de la Paris
BRÂNCUŞI, Constantin,
sculptor, s-a născut la 12 februarie 1876 în Hobiţa, Oltenia, şi
s-a stins din viaţă la 16 martie 1957, la Paris. Urmează
Şcoala de arte şi meserii, Craiova (1884-1887) şi este diplomat
al Şcolii de Belle-Arte din Bucureşti (1898-1902). Pleacă în
1904 la studii la Munchen, dar după şase luni o porneşte pe jos
prin Bavaria, Elveţia şi Alsacia până la Langres (Franţa),
de unde ia trenul până la Paris, în 1905 reuşeşte la concursul
de admitere la Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, unde lucrează în
atelierul lui Antonin Mercie până în 1906 când, atingând limita de
vârstă, părăseşte şcoala. Refuză să lucreze
ca practician în atelierul lui Rodin, spunând: "La umbra marilor copaci nu
cresc vlăstare tinere". Expune pentru prima dată la Societe
Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris în 1906.
= 
+ 
+
Creează în 1907 prima
versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub diferite forme
până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Ansamblul Monumental
din Târgu-Jiu. Primeşte, în 1907, o comandă pentru monumentul funerar
al lui Petre Stănescu din Buzău, care-i asigură un venit lunar
de 500 fr. timp de un an şi jumătate. Cu aceşti bani
închiriază un atelier în Rue du Montparnasse No. 54 şi intră în
contact cu avangarda pariziană care, în acei ani, îşi stabilise
centrul de activitate în Montparnasse. Se împrieteneşte cu Rousseau
Vameşul, Guillaume Apollinaire, Marcel Duchamp, Fernand Leger, Modigliani,
Max Jacob, Robert şi Sonia Delaunay, etc. Participă în 1907 la
Expoziţia Falansterului din Creteil, la Salon de la Societe Nationale des
Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris, precum şi la expoziţia
Tinerimea Artistică din Bucureşti, în 1909, revine în România şi
participă la Salonul Oficial, unde obţine premiul II pentru
sculptură. Anastase Simu îi cumpără sculptura Somnul
împreună cu bustul lui Nicolae Dărăscu.
Păsările
în spaţiu şi domnişoara Pogany
Până în 1914
participă regulat la expoziţii colective din Paris şi din
Bucureşti, inaugurând ciclurile Păsări Măiestre (1910), al
Muzei Adormite şi al Domnişoarei Pogany. în 1913, este invitat
să participe la marea expoziţie de artă modernă de la
Armory Show din New York, unde tabloul lui Marcel Duchamp "Nud coborând o
scară" şi sculptura lui Brâncuşi "Domnişoara
Pogany" provoacă o enormă senzaţie. Ca urmare,
Brâncuşi îşi deschide prima expoziţie la Photo Secession Gallery
din New York, în 1914. Marele colecţionar american John Quinn, care în
decurs de 10 ani va cumpăra 32 de sculpturi şi desene de
Brâncuşi, devine unul dintre admiratorii săi cei mai fervenţi,
asigurându-i o exis tentă materială prielnică creaţiei.
Datorită lui John Quinn, în 1921, apare în revista Little Re vie w din New
York, primul studiu cu 24 de reproduceri despre Brâncuşi, semnat de marele
poet american Ezra Pound. în ianuarie 1926, se deschide la Wildenstein Gallery
din New York a doua expoziţie personală a lui Brâncuşi, urmată,
în acelaşi an, de o a treia, la Brummer Gallery din New York. Prezentarea
artistului a fost făcută verbal şi în scris de Paul Morand, iar
cei mai de seamă critici de artă americani au contribuit cu texte
elogioase în catalog.
In 1927, vameşii americani
refuză să acorde scutire de taxe vamale pentru sculptura lui
Brâncuşi Pasărea în văzduh, pretinzând că ea nu poate fi o
operă de artă pentru că nu se recunoaşte nici o
pasăre. Urmează un proces care face multă vâlvă şi,
pentru prima dată, o instanţă judecătorească
hotărăşte că o lucrare nefigurativă poate fi
considerată o operă de artă. Până în 1940, activitatea
creatoare a lui Brâncuşi se desfăşoară în toată
amploarea ei. Operele sale cele mai de seamă, din ciclul Pasărea în
văzduh, din ciclul Ovoidului, sculpturile în lemn sunt create în
această perioadă. In acelaşi timp, Brâncuşi participă
la cele mai importante expoziţii colective din Statele Unite, Franţa,
România, Elveţia, Olanda, Anglia, Uniunea Sovietică, etc.
Brâncuşi n-a avut nici o expoziţie personală în Europa, nici în
Franţa, unde a locuit timp de 53 de ani, nici în România. Muzeele şi
colecţiile de artă americane posedă cea mai mare parte a operei
sale. Numai Muzeul naţional de Artă Modernă din Paris (Centrul
Pompidou) are un număr important de lucrări de Brâncuşi, pe care
acesta i le-a lăsat moştenire împreună cu tot ce se afla în
atelierul său din Impasse Ronsin.
Imagini
din atelier
Aici, în inima Parisului,
Brâncuşi îşi crease o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă
românească. Multă vreme, Brâncuşi n-a fost preţuit la
adevărata lui valoare, în România, în epoca zisă a realismului
socialist, el a fost contestat ca unul dintre fruntaşii formalismului
burghez cosmopolit. Abia în 1964, Brâncuşi a fost descoperit în România ca
un geniu naţional şi, în consecinţă, ansamblul monumental
de la Târgu-Jiu a putut fi amenajat şi îngrijit, după ce fusese
lăsat în paragină timp de un sfert de veac. încă din 1926,
câţiva sculptori şi cunoscători 1-au socotit ca unul dintre cei
mai mari artişti ai secolului XX. Astfel, în 1932, Barbara Hepworth scria,
după ce a vizitat atelierul din Impasse Ronsin: "Am simţit
forţa personalităţii lui Brâncuşi şi felul lui atât de
hotărât de a ciopli piatra şi lemnul. Tot ce am văzut în acest
atelier arăta echilibrul dintre forma în devenire şi sculpturile
terminate, umanitatea care le însufleţea, deplina unitate între formă
şi materie". Henry Moore scria în 1937: "Brâncuşi a fost
acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure. Opera sa are o
importanţă hotărâtoare în evoluţia sculpturii
contemporane", în 1938 a apărut la Craiova prima carte despre
Brâncuşi scrisă de V. G. Paleolog, pe când Ionel Jianu îşi
încheia interviul luat lui Brâncuşi în octombrie 1938 afirmând:
"Brâncuşi este considerat astăzi ca unul dintre cei mai mari
sculptori ai lumii". Christian Zervos a publicat în 1957 un volum omagial
consacrat lui Brâncuşi, în care a strâns mărturiile a 25 de
artişti şi critici de artă, iar David Lewis a publicat în Anglia
un foarte temeinic studiu despre Brâncuşi. A urmat în 1959 cartea Carolei
Giedion Welcker, apărută în Elveţia, iar în 1963, la Paris,
monografia scrisă de Ionel Jianu, în franceză şi engleză,
cuprinzând primul catalog ştiinţific al operei lui Brâncuşi. Din
1963 până azi au apărut în Statele Unite, în Franţa, România
şi alte ţări din Europa peste 50 cărţi despre
Brâncuşi şi mii de studii şi articole, stabilind în mod
definitiv gloria mondială a lui Brâncuşi ca un artist genial (Rene
Huyghe) şi chiar "unul din cei mai mari creatori ai tuturor
timpurilor" (Jean Cassou).