La �nceput
privirile miroseau a trup de femeie,
c�nd oamenii vedeau lumina si durerea
rasarindu-le din palme
din sam�nta marului primit
la �nceput.
Si oamenii
s-au �nchinat la pietre.
Pe urma
au cautat alta lumina si zei
si erau pietre
cu palmele sprijinindu-se pe umerii lor
�ncatusati,
c�nd unii oameni erau oglinzi
de care se lovea uneori lumina
rasfr�ng�ndu-se spre ceilalti.
Numai timpul
se masura la fel
ca la �nceput.
Si oamenii
s-au �nchinat altor
oameni.
Pacat II
Altadata,
cu genunchii sufletului pe coji de nuci,
mintind
ti-as fi aparat fiecare g�nd.
Loveam adevarul cu pumnii.
�i culegeam cioburile
�n urna incandescenta din palme
si-acoperindu-ti pasii cu ai mei
porneam mai departe
stiind
ca nimic nu cuteza sa lupte
�mpotriva unui zbor
fr�nt.
Astazi
cuvintele-mi par pietre
lovindu-se haotic de peretii unui templu.
Si dragostea
mi-e dureros de aproape
de ura.
Atlantida
Stiu
cum s-au prabusit �n mare
g�nduri
�ngeman�ndu-se cu stele cazatoare.
Abia atunci
m-am regasit -
explorator, hoinar pe marginea de fiord
ce-a mai ramas din Atlantida
si t�rziu
pescarusi mi-au patruns �n suflet
caut�nd �n zbor zbuciumat noul Nord.
Rup�ndu-si radacinile din maluri
privirile si pasii
ma ardeau.
Destainuiri
T�rziu.
Se prabuseste-o lacrima-ntre noi
cu zgomot de cascada,
�nghet�nd
prin am�ndoi
incadescent vitraliu peste g�nd.
T�rziu.
Si-at�t.
Nostalgie
Pl�nge-n v�nturi zborul
valului din larg
risipind prin pietre
umbre de catarg.
Dincolo de g�nduri
doar taceri albastre
pastreaza-n nisipuri
ecoul pierdut
al urmelor noastre.
Am uitat �n larg
zborul meu de valuri
caut�nd prin pietre
umbra ta - catarg.
At�ta toamna
E-at�ta toamna-n noi, iubito!
Nepetrecute
frunze cad spre singuratati solemne.
Din timp �n timp
din noi �ncearca sa-si ia zborul
cocorul de argint al cuvintelor,
cu un strigat
pe care-l percepe doar tacerea.
Si niciodata n-am sa �nteleg
de ce am �ncredintarea
ca �nt�lnesc �n strigatul lui
numele tau
si-al meu.
E-at�ta toamna-n noi, iubito!
si c�ta iubire e-n toamna.
Poveri
�mpovarat
de capriciile at�tor destine,
sub forta tainica a unei constelatii,
(care ?)
pazeam la �nceputul lumii
focul sacru
�ntr-un templu.
Si astazi,
ca de-at�tea ori atunci,
primesc �n suflet picaturi de adevar
rebele,
p�na ies din matca
si
construiesc
sau spulbera
povara altor vechi destine ...
Gesturi
Stii,
uneori c-un simplu gest
se fac minuni.
Eu
m-am nascut pe corzile unei viori
c�nd,
obosit de-at�tea veacuri
de perfecta singuratate,
ai �nceput sa c�nti .
De-aceea, poate,
c�ntul mi-e ascuns �n suflet
si-ngenunchez mereu,
sub magica povara,
sarut�nd picioarele fiecarui g�nd
din care s-ar putea naste
o alta vioara .
Icar
Sunt pasari, care, ratacind �n zare
gonite de-al singuratatii zbor,
c�teodata, �si fac cuib de dor
�n g�ndul altor pasari calatoare.
�ntoarce-te,
am ramas
ca un Icar fara aripi
la un pas de tarm
si nu vreau sa cred
ca istoria trebuie
sa-si repete
greselile.
Psalm I
Pe unde-ai trecut Tu
am ramas eu
�ntreb�ndu-ma
cine sunt.
Si daca sunt
asa cum m-ai plasmuit Tu,
de ce trebuie sa cred �n bine
c�nd raul rasare de peste tot ?
De ce trebuie
sa-mi aflu
puterea de fi
Si patima de nu fi singur
Si durerea de a pleca ?
Dupa ce voi trece eu
vor ram�ne altii
�ntreb�ndu-Te
cine am fost ...
Psalm III
Nu stiu
cine sunt,
de ce trebuie sa fiu
si pentru c�ta vreme .
stiu doar
ca atunci c�nd credeam
ca ai plecat,
Tu Te-ai ascuns �n mine
ca sa nu mai fiu singur
c�nd Te caut
si descopar
ca nu am �nvatat �nca
sa Te gasesc ...
Psalm II
Daca, din durere, toate �n mine
s-ar pietrifica �ntr-o zi,
Stiu
ca din dragoste
Tu m-ai ridica aproape de Tine
Si as afla Adevarul
pe care mi-e teama
sa ti-l cer acum.
Si totusi,
cum Te-as putea minti
ca sa ratacesc drumul
spre ultima clipa ?
Psalm IV
Ratacit
pendulez
de o parte si de alta �n timp
si nu stiu
unde sa-mi �nradacinez �ntrebarile
si cum
sa Te strig
fara sa tulbur somnul clipelor
care-Ti vegheaza vesnicia.
Spune-mi,
de ce
numai �n mijlocul desertului
�ti amintesti
numele adevarat al ploii ?
Psalm V
Stiu,
rascolind prin colbul vechilor hrisoave,
Te tulbur
si, cu voie,
fur din vreme-n vreme
c�te o sc�nteie din focul
de Tine
zidit la temelia fiintei mele.
Credinta mea e un Prometeu
�nlantuit de st�ncile
cuv�ntului.
Nu ma mai vezi
sau
sunt greseala Ta
iertata
de-a lungul at�tor veacuri
de perfectiune ?
Imperfectiuni
De c�nd
Poetul
si-a zidit la temelia lumii
primul cuv�nt,
sufletul a-nvatat
sa aiba Dor
si g�ndurile
nemai�ncap�nd �n matca de veacuri,
au stiut
(cum ?)
ca imperfectiunea vietii
se poate ascunde
sub masca unui altfel
de a vedea
moartea.
Prin ochii Lui.
Autoportret
De-at�ta timp
hoinar prin mine �nsumi
nu-ncerc
dec�t
sa daltuiesc �n cuvinte
fr�nturi de suflet,
din mers
abia rascolind praful unui drum,
�n magic ritual
de trecere.
Scrisoare
Te iubeam.
Nu,
era ceva mai presus de dragoste,
ceva salbatic si necunoscut
ca la �nceputul lumii,
cu o fr�ntura de clipa
�nainte de pacat.
Tu
trebuia s-aprinzi focul
si sa vezi �n pietrele din jur
viitorul templu.
SINGURATATE
Privesc marea
Dar nu vad tarmul
Privesc luna
Dar nu vad cerul
Privesc campul
Dar nu vad iarba
Privesc, si la poartea mea
Bate singuratatea
O lacrima
Un suspin
O inima franta
Un destin
Ce nu poate fi schimbat
Doar daca te-ntorci
El poate fi uitat
Decat daca ma rogi
Sa ne iubim din nou
La fel ca inainte
Sa uitam
De lacrimi, suferinte.
Singur s�nt si-n singuratate mi-aud
totdeauna sufletul caut�nd;
vine pe canale de ortensii albastre,
pe degete de v�nt, stravezii.
Singur s�nt si-n singuratate
libertatea mea e un templu;
rugaciunea se adapa din mine,
lucrurile scormonesc �nlauntru-mi
ca minerii �n umerii pietrei.
Ah! toamna prin toate colturile patrunde
asemeni atomilor �n lucruri;
voi fi odata at�t de obosit, �nc�t
stele vor pune sam�nta
pe t�mplele mele
singuratatea arest�ndu-ma
Singuratatea arest�ndu-ma �ntre patru pereti -
s�nt reci ca m�inile mortilor;
singuratatea ma lucreaza ca pe-o bucata de ceara
si-mi fixeaza chipul �n muzeul amintirilor;
zadarnic �i strig: "S�nt viu!" -
Ea-i surda precum Goya,
si singura-mi insula de ocrotire
e disperarea!
e tacere
E tacere �n seara;
te-aud
pasii stelelor
migr�nd �n Sud.
Ram�n �n singuratate
precum cocorul rupt din stol,
si mi-aud sufletul
rostogolindu-se-n gol
Mi-s g�ndurile acum risipite si goale
si orice cuv�nt nerostit ma-nspaim�nta.
Iubirea din noi e o aripa fr�nta
�n zborul nefr�nt al iubirii totale.
Dragostea mea,
�n mine
numai tacerea a mai ramas
sa caute urmele pasilor tai
ca o �ntrebare
rascolind privirea �n care s-a retras.
Nu crezi ca ma doare ?
Mi-e teama
ca viata face parte
din moarte.
Nu stiu,
poate moartea e doar o fr�ntura
de viata,
un popas.
Am �nvatat asta
�nainte de a �nvata sa traiesc
sau sa mor
si am uitat
mai ales pentru ca,
�nainte de toate
am �nvatat sa iubesc
si iubirea e o uitare
c�nd nu-ti mai e teama
de viata, de moarte,
de nimic,
poate doar de tine �nsuti .
Si de ce ti-ar fi teama
daca moartea nu e altceva
dec�t irisul negru
al vietii ?
Bine ca
�naintea de a �nvata sa gresesc,
am �nvatat sa iert.
Incertitudini II
Cine sunt ?
O singura �ntrebare
cu prea multe raspunsuri,
at�t de multe
�nc�t sub pleoapele sufletului
nu mi-a ramas loc
dec�t pentru o singura lacrima.
Sunt
cine vreau sa cred ca sunt:
un val sparg�ndu-se de tarm
la ceas dinainte hotar�t
sau tarm �n bataia valurilor .
Si,cum nu stiu �nca bine cine sunt,
mi-e sufletul doar o lacrima
�n care �ncearca sa se oglindeasca
fara stire o stea.
Pasi
Nu poti
sa stii
cum e c�nd nu ai o floare
la capat�iul patului
si-al vietii,
sa mori
pendul�nd pe marginea unei priviri
ce-ti taie palmele,
sa stii
cum e sa pl�ngi
cu-aceleasi palme-mpreunate-a rugaciune
lipindu-se,
la ore t�rzii din noaptea
primei zapezi,
de trunchiul unui pom
pe care-l vezi pentru prima data,
sa stii, pe urma,
sa te-arunci �n propria ta privire
si sa nu mai fii
dec�t tu,
singur, l�nga tine.
�ncearca
sa nu crezi niciodata
�n pasii pe care-i acopera caderea
primei zapezi.
Nu poti.
Singur I
Cred ca a sosit timpul sa plec.
Nu ma-ntreba nimic:
nu vreau dec�t sa ram�i asa cum esti acum;
copacul din trupul caruia trebuia sa fac eu vioara
lasa-l �n sufletul tau,
sa-si continue drumul spre lumina.
Tu
�nchide ochii si-asculta cum bate ploaia,
asculta cum amurg de toamna t�rzie
tremura
sub primavara pasului tau
si pasari gonesc haotic �n furtuna
palmuindu-ti obrajii,
asculta durerea florilor �nt�rziate de cires
c�nd se desprind din ramuri
s-acopere noroiul pe care-ar fi trebuit s-alergi .
�nchide ochii: nu ti-e frig ?
Copacul din trupul caruia trebuia sa fac eu vioara
lasa-l �n sufletul tau, sa-si continue drumul
spre floarea primei lui primaveri.
Fara mine ...
Singur II
Nu trebuie sa stii
ca s-ar putea sa pl�nga
dupa acel
"Mai ram�i!"
Sa crezi numai �n lacrima
ce-mi sur�de �n coltul ochilor
c�nd stiu
ca niciodata
nu ma voi trezi
cu sufletul pe umarul tau
si totusi
dimineata va reveni, �ntotdeauna,
devreme,
�ntotdeauna ca de obicei.
Numai eu
singur
l�nga mine,
l�nga ...
Cioburi
Ai spart �n palme un pahar.
Eu
sunt doar ciobul care-ti sapa
cicatrice-n palma -
peste linia vietii,
�nt�mplator.
Arunca-ma-ntr-un buzunar,
poate-am sa-ti port noroc.
Mai greu
e sa ghicesti din cioburile
sparte-n palma -
ciobul tau.
Sacrificiu
Mai �nt�i
�ncearca sa regasesti
oglinzi �n care sa rasfr�ngi
visele sculptate-n tine,
sa cobori �n ele
singur,
cu ochii deschisi.
Pe urma
deschide ferestrele
sau transforma-le-n cioburi
daca nu le mai poti deschide
si uita rana
ce-ti sapa cicatrice-n palma:
nimic nu te poate lovi
si nimic
nu doare mai frumos
ca lumina
inund�nd din tine spre ceilalti
printr-o fereastra deschisa.
Si �nvata sa ierti �ntotdeauna
ceea ce nu poti uita niciodata.
�nca
�nca nu stii
ca totul �n viata doare,
ca �n mine totul e pustiu,
ca pasii,
oric�t de ad�nc i-ai sapa �n nisip,
dispar
�n bataia v�ntului.
Pretutindeni,
mereu
se petrec lucruri imposibile.
Doar tu
�nca nu stii
ca poti st�rni furtuni,
ca furtunile rascolesc nisipuri,
ca undeva, ascunse ad�nc �n desert,
tremura izvoare...
Delir I
De c�nd am plecat
au ramas
doar cuvinte.
Un pumn de nisip
si clepsidra din priviri.
Destul
sa-ti masori durerea
si singuratatea
trec�nd prin viata
ca umbra unui albatros
pe irisul albastru
al unui val.
Tristete
Stiu.
Si de acolo de unde, c�ndva,
te-a lovit o piatra
niciodata
sa nu-ti irosesti privirea
astept�nd o floare.
Ca uite,
mie mi se sparge sufletul �n cioburi
si ma doare g�ndul ca n-am sa stiu
sa-l �nvat (a c�ta oara ?)
sa primeasca lumina
ca la �nceput.
Pe urma,
nimeni nu-i vinovat cu nimic.
Numai mie,
atunci c�nd am simtit durerea
si am dus m�na la t�mpla,
�mi crestea �n palma o floare.
Delir II
C�nd totul e pierdut
si nu mai poti sa-ti faci �n suflet adapost,
spre cine ti se-ndreapta pasul mut
si fara rost ?
Spre care �naltimi ridici sau prabusesti
pumnul nebun de zacaminte sufletesti
eliberat
de toate c�te-au fost lovite ?
C�nd te-ai descoperit uitat
si spulberat
de v�ntul care �ti arunca-n valuri
o ultima fr�ntura de catarg,
spre care maluri
rechemi tacerile pierdute-n larg ?
Spre care timp sa-ti ancorezi privirea
c�nd fiecare-avem �n noi
iubirea si-un timp �n care nu putem ierta
dec�t �n doi ?
Delir III
Sunt umbra
dinaintea pasului tau, c�nd �l ridici
sa ma preschimbi �n urma.
Eu,
din cel mai frumos vis al vietii
m-am trezit tip�nd.
Tu
�ncearca sa-ti amintesti
ca nu am fost
niciodata
lumina din apropierea pleoapei tale;
nu ai putea doar sa ma privesti
iubindu-te
si sa �nveti c�te ceva despre moarte
din asta ?
Arheologie
�mi s�ngereaza talpile
de parca mi-ar fi sufletul pavat
cu cioburi
si palmele mi se ratacesc �n mine
caut�nd ziduri stiute,
sa-si sprijine febra.
Ma-mpiedic de ruine
si,
razbunatoare,
g�ndurile sf�sie bezna
p�na-aproape-i nasc �n ad�ncuri
stropi de lumina incandescenta.
Asa
n-am sa ma regasesc
niciodata.
Noiembrie
Singur,
�n noapte,
nerecunosc�ndu-ma nici eu
�n pasii parca straini,
ravasesc praful �nca fierbinte
al strazilor.
Pentru tine
eu am murit
de mult.
Sa nu-ti fie rusine sa pl�ngi.
C�ndva
eu mi-am amanetat lacrimile
numai sa-ti aud privirea
�ntorc�ndu-se spre mine,
cu pantofii plini de praful
de toamna t�rzie
si frunze de castan �n par,
pe umeri
cu povara unei sticle de vin .
Daca ti-e frica sa strigi
lasa-ma
sa-ti vad adevarul �n priviri ...
Decembrie
Lumina din toate se stinge-n nimic.
Si-abia ating�nd al ninsorii abis,
�n noapte, un pian arcuieste un vis
nepermis.
Departe, se-aude cum timpul inunda
oglinzile-n care-ar putea sa se ascunda.
Tipar pentru doi
Hai, pune-ti palmele privirii
peste trupul meu;
din noi
doar tu stii cum e �nceputul -
saruta-ma,
vreau
sa-mi pastrez sarutul
- tipar durut a toate ce-am iubit - pentru t�rziu
c�nd am�ndoi
vom ocoli-nceputul
prabusit.
�n doi.