| Prima iubire Prima iubire lasa, fiecaruia dintre noi, o amintire dintre cele mai puternice. C�nd te �ndragostesti - mai ales pentru prima data - te napadesc o sumedenie de senzatii, emotii si nelinisti fara seaman. Mintea, inima si trupul tau sunt �nrobite fara speranta Celuilalt sau Celeilalte. O zi obisnuita devine o succesiune de suisuri ametitoare si de scufundari �n cea mai neagra disperare - pentru ca o privire, un z�mbet sau un cuv�nt sunt �n stare sa ne schimbe starea �ntr-o clipa. Dincolo de partea romantica, prima dragoste �nseamna si altceva: sa iei cunostinta, brusc si definitiv, de orientarea ta sexuala. Sa �ntelegi �n acelasi timp ce este dragostea si ca dragostea ta este diferita de a celor mai multi. Sa-ti afli nu doar inima, ci si locul �n societate. Este �nceputul unui proces lung, �n cursul caruia �ndragostitul ajunge sa se cunoasca si sa se �nteleaga. Este prima zi a restului vietii sale. Este prima zi dintr-o serie de zile mai bune si mai rele - dar o zi ale carei frumusete si spaima ram�n �n inima sa, pentru totdeauna. Undeva, c�ndva Mi-aduc aminte totul de parca s-ar fi �nt�mplat ieri. Dar �n acelasi timp, am senzatia ca amintirea asta se �ntoarce de undeva, de departe, dintr-un loc ireal. Un loc unde nu poti ajunge dec�t o data �n viata. Daca �nchid ochii, daca-i soptesc numele, �ntind m�na si as putea s-o ating. E acolo, l�nga mine, tot timpul. �i simt prezenta la fel de vie ca atunci, demult. O parte din inima mea �i va apartine pentru totdeauna si nimeni sau nimic nu-i va putea lua locul vreodata. Pentru ca ea m-a schimbat, a dat un nou sens vietii mele. O aud r�z�nd, �i simt privirea urmarindu-ma, parfumul ei ma �mbata, iar atingerea ei ma duce �ntr-o lume de vis. O vad dans�nd, las�ndu-se purtata de muzica, o vad mereu st�nd �n ploaie, bucur�ndu-se ca un copil. �mi z�mbeste complice din celalalt colt al camerei, iar atunci c�nd ochii mei se �nt�lnesc cu ai ei totul �n jur dispare si ram�nem numai noi. Mi-aduc aminte de ziua �n care i-am spus TE IUBESC. Timp de c�teva zeci de secunde care au �nsemnat o vesnicie pentru noi, totul s-a cufundat �ntr-o liniste totala, timpul a �ncremenit �n loc, lumea parea ca se facuse mica de tot, �ncerc�nd sa nu tulbure acest moment unic. Sufletul �mi era inundat de sentimente contradictorii: fericire, teama, disperare. Fericire ca o iubeam si era l�nga mine. Teama sa nu o sperii. Disperare la g�ndul ca as putea sa o pierd. Cu fiecare secunda care trecea muream putin c�te putin. Asteptam sa spuna ceva ca si cum as fi asteptat sa mi se spuna daca mai traiam sau nu. �nsemna totul pentru mine. Restul nu mai avea nici o importanta. C�nd nu eram �mpreuna �mi lipsea enorm. Fiecare clipa fara ea era �nsotita de o durere imensa. De nedescris. Devenisem dependenta de ea. Era ca un drog. Ma g�ndeam tot timpul la ea, sper�nd ca simtea acelasi lucru. Apropierea ei �mi era la fel de necesara ca aerul. Traiam prin ea si pentru ea. �mi lipseste si azi. Mi-e dor de ea �n fiecare zi. As vrea s-o mai pot privi dormind, sa ne tinem �n brate, sa ma ia de m�na, discret, fara sa observe cei din jurul nostru, sa-i aud glasul, s-o ascult, sa vorbim ore �n sir la telefon, sa-mi spuna ca m-a visat. As vrea sa mai retraiesc o data acele clipe, sa regasesc acea neliniste continua a celui �ndragostit. N-a fost prima iubire. A fost prima iubire adevarata. A fost mai mult dec�t poate spune cineva vreodata �n cuvinte. A fost frumos. Prea frumos. A fost ca un vis. �nchid ochii si-mi imaginez (pentru a c�ta oara?!) ca este cu mine. O simt mai aproape ca oric�nd. �mi saruta lacrimile de pe obraji si ma lasa sa adorm �n bratele ei. Ca altadata. Stiu �nsa ca atunci c�nd ma voi trezi n-am s-o mai gasesc l�nga mine. ____________ |
| Ma simt vinovat si �mpacat �n acelasi timp pentru tot ce nu este perfect �n viata mea. Tentatia de a scrie despre prima iubire este extrem de mare pentru mine. Si asta tocmai pentru ca e nevoie de subiectivitatile noastre personale pentru a contribui la obiectivitatea universala � sau poate la subiectivitatea suprema� Uneori ma simt pierdut, alteori simt ca plutesc. Uneori �mi vine sa ma asez jos si sa mor, alteori �mi vine sa iubesc. Apus de soare. Cer rosiatic. Nori de o culoare parca la fel de frapanta. Mare verzuie. Nisip �nca fierbinte. St�nci singuratice si nepasatoare. Valuri gregare si parca vesele. Zgomotul marii; �n rest liniste. Uneori viata e si frumoasa. Auziti? Tipatul unui pescarus deschide brusc noi perspective. E singur. C�ndva puteai vedea doi pescarusi zbur�nd alaturi. Doua perechi de aripi bat�nd �n acelasi timp. A fost iubire. A nu �ncerca sa definesti iubirea (si astfel sa o limitezi) este poate garantia ca ea a existat �ntr-adevar. Asteptarile profunde ale fiecaruia �si gasesc �mplinirea �n celalalt � si iata iubirea. Singur si trist, pescarusul astepta ca cineva sa apara. Cineva caruia sa simta ca-i poate acorda dragostea sa. Si au �nceput sa apara. Unul dupa altul veneau si� zborul lui ram�nea tot singuratic. Ad�nc �n sufletul sau se rupea de fiecare data ceva. �nt�i a realizat c�t de special si c�t de greu de aflat este acest sentiment de traire totala �n dragoste. Apoi si-a dat seama ca zborul sau supravietuia pentru si prin dragoste. De aceea i-a fost de ajuns speranta. Si, iata, a venit �n sf�rsit. Usor, fara zgomot, fara sa declame ca el era. Nopti de dragoste, dar nebun, zbor �n �naltul cerului alaturi. Uitau de lume, uitau de ei. Pescarusul era iremediabil �ndragostit. Departari si apropieri apoi si mai intense. C�nd faceau dragoste creau iluzia pe care o creeaza marea c�nd se uneste cu cerul, la orizont. Desi era pentru prima data c�nd a simtit astfel, pescarusul a �nteles ca exista reguli chiar si �n dragoste. Fericirea nu e infinita. Dragostea nu e simpla. Trairile celor direct implicati sunt prea subiective ca sa poata fi analizate. De aceea pescarusului �i e greu sa se g�ndeasca la dragoste si cu at�t mai mult sa vorbeasca despre ea. Singurul lucru sigur pe care-l poate spune este ca a fost minunat. A fost prima dragoste, nu �nsa si ultima. Imediat dupa ce prima dragoste capata alta forma sau (de c�te ori nu e asa?) moare, perspectivele unei noi iubiri apar sumbre. Timpul �nsa hotaraste pentru noi. Acum, pescarusul e prieten cu timpul, desi nu iubeste vremurile. Iata-l asez�ndu-se putin obosit pe o st�nca, �ntinz�ndu-si usor aripile si eliber�nd un strigat prelung. Putini �i pot �ntelege tipatul. E �n el dragoste, forta, disperare, hotar�re, incertitudine, pasiune si speranta. Pentru urechile celor care au iubit cu adevarat, strigatul pescarusului parca spune: Salut! Totul e cast , pur � Desi puritatea nu este un subiect prea compatibil cu vremurile noastre, am recurs la cuvinte pentru ca ele exprima cel mai bine nerabdarea si entuziasmul datorate asteptarilor, �n aceeasi masura cu �ncrederea �n oameni � �n omul de care poate te vei �ndragosti pentru a doua, a treia sau, Dumnezeu fie cu noi, a nu stiu c�ta oara. Crezul meu este sa spun �Salut!� tuturor oamenilor si lucrurilor noi care apar �n viata mea. Cred ca fara dragoste, lumea ar fi mai ur�ta. De aceea am lasat pescarusul sa zboare si sa �mi gaseasca el cuvintele. El stie mai bine cum e sa traiesti si sa iubesti �n ciuda realitatilor de multe ori ostile. A fost prima lui iubire, prima mea ocazie de a crede ca totusi e posibil� Si totusi....undeva in acest Univers trebuie sa fie posibil.... |
 |