|
|
Dumnezeu mi-a dat seninatatea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul sa modific lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea sa cunosc diferenta dintre ele. incerc mereu sa fiu eu insami, fara sa stiu exact cine sunt, dar stiu ca intr-o zi voi afla...si stiu ca merita eforturile pe care le fac acum si suferintza isi are rostul ei. asa e intotdeauna. tot ceea ce vrei sa realizezi are un pretz si depinde de noi daca vrem sau nu sa platim pretzul respectiv... |
|
De adevarul sufletelor pieritoare Ar �ndrazni sa-nfrunte a cerului tarie Iubirea-mi nesf�rsita pentru tine Te-ar binecuv�nta �n vesnicie. Si daca fie �ntelesul cel nestramutat, Fie un g�nd ar fi de-ajuns sa m�ntuiasca, Sf�rsitul m�ine de-ar veni, nu-ti va fi dat Morm�ntul �n ad�nc sa te primeasca. Statornica, ad�nca pretuire, Fara de margini, g�ndului meu de bine O viata si-nca una, nemurire Le vei afla �n ce simt pentru tine. Dar fiindca totul e-n zadar, Fii bun cu sufletul hoinar, Caci �ntr-acolo �ncotro pornesti Un suflet cald cu greu ai sa gasesti. noi zborul tacut al �ngerilor deasupra capetelor noastre luminoase, parul tau amestecat cu toate stelele universului albastru, lacrimile mele �ntepenite �n genele pline de lumina aurie, m�inile tale tandre, ocrotitoare, calde, plin de sclipire, v�ntul stelar care acopera cu pulbere de nori inima mea p�na c�nd ascunde tot, ram�n�nd doar eternul curcubeu, arc de lumina si energie �ntre tu si eu, �ntre noapte si zi, z�mbetul duios, trist descoperind rani necicatrizate �nca, tandretea dezvaluita de g�nduri, ascunsa �n vorbe, prinsa �n m�ini; oare unde ne-am uitat aripile de �ngeri, cum de am uitat zborul, unde s-a ascuns, �n ce coltisor tainic, fericirea lui a fi, �mplinita cu iubirea fara de a iubi, visarea �n culori a zeilor? poate numai asa, merg�nd mereu pe linia rosie subtire ce desparte abisurile dintre eu si eu, dintre tu si tu, dintre noi si noi, urmarind mereu linia fina, argintie, de mijloc, pasind cu atentie, ocolind capcanele mereu �nselatoare pentru sufletele noastre inocente, ne vom reaminti zborul si vom pluti cu usurinta spre dincolo, evad�nd spre o noua dimensiune a unui alt etern, necuprins, noi. |
Spiritul lumii
Ratacind printre stelele ce sclipeau �n ochii-ti profunzi, Cuibarindu-ma �n scobitura t�mplei tale tandre, Adapostindu-mi singuratatea �n causul palmelor tale, Ghemuindu-ma �n bratele tale calde, l�nga inima ta, Uitam ca tristetea e eterna, ca si singuratatea. Liberi treceam z�mbind, cu ochii luminati de iubire Printre frunzele alungate de v�ntul toamnei rosii, Dincolo de fulgii de zapada maturati de viscol, Pentru a ajunge printre frunzele etern verzi ale primaverii, Ca sa te m�ng�i cu m�inile mele parfumate si moi de floare. Tineam �n palma un ciob de cer melancolic albastru �n care se alergau, juc�ndu-se, cometele sclipitoare, Ca licuricii din padurile unde mergeam tin�ndu-ne de m�na, Pe cararile mereu create de talpile noastre luminoase, Uit�nd �n fiecare clipa pasii �ntunericului ramas �n urma-ne. Priveam spre curcubeul subtire care se ridica �ntre noi doi Ca o punte pe care valsa �n ploaia de soare bucuria noastra, Ne prindeam m�inile ca sa nu ne ratacim unul de altul �n zborul nostru �nalt, prelung, spre infinitul de lumina, Care ne amesteca auriu sufletele p�na c�nd ne contopeam. Iluzie, mirare, vis, realitate....toate se �nv�rtejeau nebuneste Si noi cu ele, plutind �ntre bucurie si fericire, �ntre eu si noi, Strecur�ndu-ne prin ploaia de stele, prin v�ntul cosmic, Mereu liberi �n zborul nostru ascendent spre lumina aurie Pe care foarte repede am �nvatat sa o numim iubire. Nepl�nsul joc felinare stranii agatate �n cranii hohote interzise �n biserici caii alerg�nd prabusit pe deal tu alunec�nd obosit in somn eu caz�nd lent spre moarte fara a-mi putea retine pl�nsul �ntreb �n zadar de ce fiindca nimic nu are noima �ntr-un univers copilaros ostil unde oamenii vin sa �nvete iubirea dar uita cu seriozitate sa zboare �ntru Dumnezeu * libertatea de a fi eu oprelistea de a fi tu invadati de sentimente oarbe coplesiti de griji ireale c�nd prea bine stim ca nu exista dec�t etern Iubirea * sa stai culcat �ntre est si vest �ntre cer si pam�nt �ntre viata si moarte invadat de toate furnicile care tropotesc grabite spre viata si moartea lor iar tu sa �ntrebi plictisit oare azi c�t e ora? * �ntre mine si tine stau �ndoiala speranta visul bucuria tristetea lacrimile primavara vara toamna iarna mierla brazii veveritele padurea z�mbetul ploaia v�ntul curcubeul soarele norii luna stelele dar astea toate poarta un singur nume: Iubirea care este Dumnezeu * uite ca am cobor�t asa ad�nc, asa departe ca nu mai stiu sa ma �ntorc cu fata la stele iar tu ai urcat asa de mult ca uiti cum pam�ntul e plin de flori �nstelate si totusi ceva ne-a adus �n acelasi punct de unde izvorasc toate izvoarele lumii hai sa bem din apa vie si sa nu �ntrebam �ncotro zboara cocorii eu stiu de unde au aripi si tu ti-ai amintit acum: sunt ale noastre * floarea �nflorita pe buza ta se ofileste fara frunza care palpita �n ochiul meu steaua rasarita �n inima mea se �nnegreste fara privirea ta peste care trec patin�nd fara griji anotimpurile am febra c�nd te �ncrunti tremur c�nd pleci spre nori hohotesc c�nd iei v�ntul cu tine si ma �nchid �ntr-un copac desfrunzit de at�ta disperare astfel astept sa vii tu cu toata primavara visului sa ma iei �n tine si sa colind r�z�nd fara spaima de toate spaimele lumii acesteia * curg toate lacrimile si toate izvoarele lumii peste inima mea iar tu te uiti mirat si �ntrebi senin: iar faci dus? * palma mea suprapusa peste palma ta inima ta ad�ncita �n inima mea joc rosu-negru al v�ntului ascuns printre crengi gonim fara preget spre ceva care nu stim cum se cheama dar pe care din obisnuinta �i spunem jocul de-a viata * lasa-mi mie c�ntecul si �ti las z�mbetul ca sta mai bine pe chipul tau lasa-mi mie toamna ca se asorteaza parului meu si �ti las toate primaverile lasa-mi mie marea ca e schimbatoare ca mine si eu o sa �ti dau muntele ca e stabil ca tine lasa-mi mie pam�ntul sa �l modelez si �tiram�ne cerul sa �l �nstelezi dupa voie numai ca nu stiu la cine va ram�ne suferinta chinul lacrimile tristetea probabil ca le �mpartim frateste apoi stergem totul cu iubire si o luam de la capat * sa pornim �nspre soare fara teama ca ne-ar arde si �ncet vom redescoperi ca nu am uitat zborul cu a lui fericita coloana infinit torsionata �ncolacita bl�nd �ntre inimile noastre care pulseaza haotic de at�ta iubire nesatula de ea �nsasi |