 |
 |
| Suflet de lut imi amintesc ce mult iubeai un lut altul decat al tau altul decat cel mai frumos si bun altul decat cel care ti-ar fi iubit si tie lutul inapoi imi amintesc cum doreai lutul asta modelat, dupa nevoia ta de suferinta si dupa foamea mea de inexistenta imi amintesc destul pentru a putea uita si chiar de nu ai inteles nici cand iti spun nu lut vroiam sa-ti dau ci suflet iar altceva nici nu aveam cei mai multi oameni se merita unul pe altul |
| Vin iar ninsori si iar o b�ntuire cu dor de-a parasi statornicii. Aud cum curg prin ora de iubire clatinatoare crengi de vesnicii... Cur�nd va bate ceasul boltii ninse si inima se va lipi de sol. Nu stiu s-o stiu...Cu bratele prelinse pe lungi ninsori si absorbit de gol si desprinz�nd celula de celula din trupul rastignit �n amintiri, cu tine vreau, �n cea mai calma hula, sa fim iar �nceput si banuiri! Ah, cum presimt! Sarutul sta sa tipe, uitat de limpezitul meu tumult, si tu existi si-aud �n tine clipe, iar eu nu sunt si nu vreau sa m-ascult... Intram �n vesnicie c-o ninsoare si dinafara, liberi, ne privim. Chiar si clintirea unui g�nd ma doare. Nu mai suntem. Nu �ncerca sa fim. C�ntecul desav�rsirii Ti-am dat tot ce-am avut, nu ma am, nu mai sunt. Primul rece sarut, primul sobru cuv�nt. Linisti mari ne supun si aud cum g�ndesti. Nu mai pot sa m-adun din ce sunt, din ce esti. |
| G�nduri rebele C�nd timpul conjugat Cu spatiul, �mpotriva-ti Lupt�, iar simturile �ti r�t�cesc aiurea, Nu poti r�zbate-n nici un fel; Mai bine las� totul �n urm� si �ncearc� S� stai treaz, numai �nlauntru-ti, iar Prin retina rece Vei vedea fugind Ideea ce-ai g�ndit C� cineva, cumva, c�ndva Te-ar fi z�rit, te-ar fi pl�cut, Te-ar fi iubit. De mult si eu puteam spera La sentimente omenesti Acum...e cam t�rziu Si-mi spun C� n-are rost S�-ntineresc, S� pl�ng, s� sper Si s� zidesc Un sentiment �n plus Pentru c-apoi, nimic Din ce-am durat cu rost S� nu mai fie cum a fost; S� mor, c�z�nd, Cu visul meu �n Cerul siderat de Lun�, S� fug La nesf�rsit �n pasul Eternului ne�nceput Ce-si las� v�lul peste om Si-i curm� fericirea Las�nd �n schimb Un rest perfid: L�s�ndu-i...Amintirea F�r� titlu Ai s� te-ntorci, c�ci nu e drum �nspre ce mergi... Picioarele-ti vor s�ngera de m�r�cinii Prin care acuma vei calca, Iar sufletul t�u de femeie-copil Nu va avea lacrimi Sa sting� durerea desp�rtirii. Si-ai s� te-ntorci ca si-alte d�ti S�-mi spui ce greu e si ce mult Credeai �n vorbele-i de amant Ce la final au devenit Povesti de adormit copiii... Si-am s� te-astept, ca la-nceput, S�-mi cazi �n brate si s� pl�ngi Nefericirea unui vis Preconceput de glasul firii Si amutit �ntr-un abis. Te voi purta pe g�nduri colorate �n verde, alb si rozbombon Am s�-ti redau aripile t�iate Si vei renaste �ntr-un z�mbet Ca Phoenixul, din propriul carbon. Nu vei r�m�ne aici, Nu te speria! De fiecare dat� ai s� pleci... Si-ai s� te-ntorci c�nd comedia Se va sf�rsi �n teatrul de carton. RETROSPECTIV� Azi nu mai esti ce-ai fost odat� Te-ai transformat...da...ti-ai schimbat Necontenit, forma substanta si minciuna. Esti rece acum, Si ochii t�i sint goi,chiar dac� pl�ngi Fierbinte uneori. Am �nteles �ntr-un t�rziu C-am �ncercat s� sparg Ghetarul ce nu exista; Ooo, Doamne, c�t de prost mai s�nt... Raceala ta e Frigul din morm�nt. Am s� m� fac acum p�m�nt Si am s� merg... Spre murmuru-ti suav, urechea nu am s� mai plec Si voi p�si cu persul grav, Pe g�ndul ce desparte cruzimea de p�cat, Tintind mereu punctul concav �n care m� voi odihni O clip�... C�t s� �ntind a mea arip� Si voi zbura...�nspre ce nu-i Si n-are a fi. Ce vrei Acuma s� mai spui Copil frumos si prost? �nca nu vezi c� tu nu esti Nimic din ce-ai fi vrut s� fie... Si-astepti �n van Cristalul s� descuie Morm�ntul rece, sicriul prins �n cuie... ...Deasupra - cerul siderat, �n st�nga - un p�trat Si izul de ciment igrasiat; Iar l�ng� el un colt de pergament Pe care scrie doar at�t: "C�ndva, aceasta era EA, Lumina! Viata si St�p�na mea"... Inspre iesire, g�ndul ti-l �ndreapt� P�seste iute! iar...�n soapt� Ascult�-ti demonul, Te-asteapt� �nt�ia fruct�, Abia acum e coapt�! Din ea te-nfrupt� si Cunoaste...Prinzi sensuri noi �ti vine a renaste... Am fost un vis care-a murit, Voi fi chiar g�ndul ce desparte Cruzimea de p�cat, infamul De simplul gest necugetat, Nem�rginirea de neant... |
 |
| Cuvinte Mi-am modelat din singuratate un cuvant, Din lacrimi am creat un vers Ce l-am lasat neterminat, In timp uscandu-se precum lacrimile mele. O litera am inventat pentru fiecare durere, In fiecare zi asternand o suta de cuvinte Ce fara sa-mi dau seama Au devenit un reazam pentru un gand. Sute de foi planse, Patate de timp si de soare, Un seif al vietii mele, Un refugiu pentru cautarile viitoare. Cand m-oi risipi Cand noaptea mea se va asterne Si steaua-mi se va intuneca, La cap sa-mi ti, iubito, o lumina Calea sa mi-o vad si sa merg pe ea, Si tot ce-i rau sa nu m-atinga Vegheata fiind de mana ta. Si apleaca-ti mana ta, iubito, Ochii sa mi-nchizi usor Sa nu-ti vad lacrimile amare Pe obrazul tau frumos. Fereastra sa mi-o lasi deschisa Sa vina vantul sa ma ia Si trupul scalda-mi-l, iubito, In apele cu flori de camp, Parul lasa-mi-l sa curga Si pielea sa-mi miroas- a amurg. Culca-te cu mine alaturi Pe pamant si iarb- uscata, Sa ai grija sa nu vina Vreo straina ca sa ma fure. Corpul gol sa mi-l acoperi Cu camasa mea de moarte, Cea cusuta cu fir de soare De cand eu ti-am fost mire. Si, iubito, sub icoane sa ma pui, Sa ma lasi o clipa-n pace Sa ma pot ruga pe-ascuns, Iar mainile incrucisate Sa mi le saruti, as vrea, Sa-mi dai forta sa pot trece Peste piedici si vazduhuri. Si cu giulgiu alb si lung Sa ma acoperi pan' la cap, Sa-mi lasi moartea numai mie, De blestem sa fi scapat. Lumanari sa-mi arzi, iubito, Zi si noapte langa cap, Necontenit sa am lumina Sa ajung odat' la capat. Vesel clopote sa bata De trei ori pe zi, In orele de dimineata Sa mai pot sa stau in viata, In orele de amiazi Sa ma pot duce azi, In orele de seara Cand mi s-o duce lumina de ceara. La poarta sa pui Brad verde de munte Ca lumea sa stie Si sa nu mai patrunda, O clipa doar sa ne lase Sa fim iarasi singuri. Iar, iubito, de-o sa plangi Sa nu lasi lacrimle Sa-ti cada pe obrazul meu Ca durerea sa ma arda. Si dupa ce mi-oi ciopli Cosciug din lemn de nuc Si o cruce la mormant, Sa vii, iubito, sa mai stai O zi, doua, sau ani, Sa stai iubite pana mori Si sa ne ingroape pe-amandoi In cosciug din lemne noi. |
 |
| Nasterea mea Eu nu m-am nascut pentru ei Sa le port lumea in versuri Si nici greutatile lor ce mi se sparg in fata Nu le recunosc si nu m-ating. Pe umeri nu le mai simt nici lantul, Nici sangele cald in coltul de gura. Pentru ca eu m-am nascut unde barierele cad Si timpul si spatiul le-mpart cu Dumnezeu, Aproape de moarte, unde nimicul exista, Prin nasterea mea, eu v-am atins cerul. Trist prezent As vrea sa fug in indepartatul cer Caci stiu ca acesta exista. Si-n ceata groasa sa ma pierd Asa cum imi doresc de ani, Pasul sa imi piara in al lumii des frunzis, Al meu trup sa nu-l mai vad Nici macar ca intr-un vis. Sa nu-mi mai cobor piciorul Pe muritorul lor meleag, Si nici ochiul sa nu vada Lupta grea ce sa da jos, Iar in afara de tine Sa nu mai existe-n cer Nimic ce sa ne-aminteasca De al lumii prea trist prezent. Stare de piatra Si stau in starea mea de piatra, Nici piatra arsa, nici de rau, Doar stau insemnand un loc, Pamant la margine de drum, Mormant de sinucigas de rand. Nici sufletul nu il pot cuprinde. Si stau si-astept timpul sa ma crape, Sa crap sa sfarsesc starea mea de piatra. |
 |
|