Cind m-am nascut, eram o floare frumoasa cu petale de catifea purpurie, cu frunze verzi ca marea si cu tulpina neteda si blinda. Un trandafir. Si daruiam dragoste, caldura si gingasie, crezind c-am fost menit sa fiu floarea iubirii. Si nu stiu cine a gresit - eu, daruind prea mult, sau ele, cele care n-au stiut sa inteleaga, caci au trecut prin viata mea si miini care m-au smuls cu brutalitate, dar nu ca sa le bucur viata, ci ca sa ma arunce-n calea talpilor care n-au intirziat apoi sa ma nimiceasca.

Cind am renascut din singele petalelor strivite cu rautate in tarina, purtam inca pe trup urmele caderii, pedeapsa pentru vina de a fi iubit prea mult. Si atunci au inceput sa-mi creasca spini pe tulpina subtire.

Apoi ai venit tu ,Fluturele meu Verde,sa ma culegi cu infinita dragoste, sa-ti parfumez noptile si sa-ti inseninez zilele. Dar eu n-am stiut sa te recunosc. Si te-am ranit tocmai pe tine, care erai adevarata si unica. Cind am inteles, ti-am cerut iertare. Dar nu mai m-ai crezut. Atunci, ca sa ma ierti, mi-am lepadat iar spinii, in semn de umilinta si ti-am ramas din nou plapind cum fusesem inainte sa vii.Si atunci m-ai iubit inca citeva clipe si am fost parfumul noptilor tale si lumina zilelor tale.

Acum sunt iarasi singur si vulnerabil. Nu ma mai pot apara de nimeni si de nimic: am ramas fara spini si fara tine. Spinii mi-ar putea creste iarasi. Dar nu-i mai vreau, desi mi-e teama. Mi-e teama si de o noua rana, dar si de-o mina blinda. Mi-e teama de oricine care nu esti tu. Si-mi refuz spinii fiindca te astept. Poate ca nu te vei intoarce niciodata si voi muri strivit de rautatea lumii, dar daca vei veni, vei sti sa ma recunosti; dintre milioanele de flori ale pamintului, nici una nu-mi seamana: sunt singurul trandafir fara spini.