Unele momente sunt asa de neasteptate, la fel cum astepti unele momente cu sufletul la gura pentru k stii k vor veni. Unele momente sunt total surprinzatoare, asa cum, unele momente le astepti fiind sigur k vor veni.

Eu stiu k noi suntem niste ingeri. Si ne nastem puri si neintinati, pentru a pierde cate o pana din aripile noastre, pana in ziua cand plecam la Cel care ne-a creeat, si atunci primim o pereche noua de aripi, pe care nu le vom mai pierde niciodata.

Unora dintre noi, aripile li se scutura mai repede. Asta nu inseamna k am pacatuit mai mult, sau k ne scuturam mai repde de sentimente, ci, uneori, k Domnul are nevoie de noi langa El. Si e atat de trist knd ni se scutura aripile prea repede, knd ai toata viata inainte si totusi ea se termina brusc. In momentul asta razi si faci glume cu prietenii, esti vesel si fericit, iar in urmatorul esti altundeva. Linistit si impacat. Tot ce ramane sunt niste amintiri, frumoase caci celelalte pier odata cu noi. Dar mai ramane si durerea si tristetea celor din jur, celor care au tinut la noi. Si care nu pot intelege momentan motivele pentru care plecam asa de devreme. Dar intr-o zi vor intelege si atunci probabil k se vor impaca, si vor realiza k am ajuns in sfarsit, acasa. Am ajuns acolo de unde am plecat in calatoria asta prin lume, din pacate pentru unii dintre noi, ea fiind prea scurta, si destinatia finala fiind prea aproape de linia de start.

E ca intr-un sport, intr-un meci, knd acesta se termina prea repede. Arde repede si se stinge intr-o secunda, lasand in urma o victorie sau o infrangere. Dar mai ales de toate lasand in urma onoare si virtute.

Pentru niste oameni pe care unii dintre noi i-am cunoscut mai bine, altii doar din vedere, altii doar am auzit de ei, drumul s-a terminat brusc, k un servici ratat la punctul 24 al unui set jucat cu viata. Pentru cei care am ramas in urma, sa ne amintim de ei, ni se pare k fileul inca se misca, si speram sa ne trezim si sa vedem ca serviciul final loveste banda fileului, si k de data asta mingea va cadea in terenul advers. Dar mingea cade si cade repetat in terenul celor dragi noua. Celor ramasi in urma nu ne mai ramane decat sa ridicam mingea de jos, si sa o pastram langa inima noastra. Ea poarta ink pe ea urmele trecerii lor. Si va veni o zi knd si mingea noastra se va plimba pe fileu si intr-o ultima secunda va cadea in terenul nostru. Si atunci poate vom intelege. Si poate k defapt acea ultima minge care cade la noi in teren inseamna defapt o victorie. Dar nu putem stii ink…

Pentru Lucian si Gabriel (nu v-am cunoscut, doar v-am vazut jucand), Dumnezeu sa va aiba in paza si stiu k veti gasi nste ingeri cu care sa jucati un volei acolo sus.

Pentru Cristi, rezista amice, ai fost un invingator toata viata, vei iesi invingator si acum. Iti tinem pumnii si ne rugam pentru tine.

“un ultim serviciu”

Vlad

6.04.2007