Duminica, 30 iulie, Biserica noastra praznuieste pe Sf. Apostol Silvan, patronul spiritual al lui Semion Ivanovici Antonov – Cuviosul Siluan Athonitul.

46 de ani de nestiuta viata monahala la Sfantul Munte sfarsesc prin a face dintr-un simplu taran rus poate cea mai remarcabila figura a spiritualitatii ortodoxe a secolului nostru. In 1988, Biserica Ortodoxa recunoaste in Cuviosul Siluan Athonitul un adevarat "dascal profetic si apostolic"…

Faima postuma mondiala de care se bucura viata duhovniceasca cu adevarat extraordinara a fericitului Siluan Athonitul, ca si insemnarile sale, pe drept cuvant remarcabile in simplitatea, profunzimea si incandescenta experientei spirituale pe care o atesta, se datoreaza in principal vrednicului ucenic si fiu duhovnicesc al Cuviosului din ultimii sai ani de viata pamanteasca si neobosit propagator al duhului si invataturii sale in Occident: Parintele Arhimandrit Sofronie Saharov.

Parintele Sofronie s-a nascut la 22 septembrie 1896 la Moscova… In 1925 pleaca la Athos, intrand ca monah in Manastirea Sf. Panteleimon. In 1930 este hirotonit diacon de Episcopul sarb Nicolai Velimirovici si intra intr-un strans contact duhovnicesc cu "staret-ul" Siluan, al carui ucenic fidel ramane pana la moartea acestuia, survenita in septembrie 1938… Imbolnavindu-se grav, soseste in 1947 in Franta, unde este operat…

Refuzandu-i-se viza de intoarcere la Athos de catre oficialitatile grecesti, obtuz ostile strainilor la Sfantul Munte, se stabileste in Anglia unde, in 1959, intemeiaza la Maldon/Essex, prima comunitate monahala ortodoxa britanica, Manastirea Sf. Ioan Botezatorul, al carei staret a fost pana la moarte si unde, in 1988, a fost sfintita prima biserica inchinata Cuviosului Siluan…

Aici a vietuit ca ucenic al Parintelui Sofronie si un monah roman: ieromonahul Rafail Noica, fiul cunoscutului filosof de la Paltinis. (dupa studiul introductiv semnat de diac. Ioan I. Ica jr., la volumul "Intre Iadul Deznadejdii si Iadul Smereniei", de Cuviosul Siluan Athonitul/Ed. Deisis/Sibiu/1996)

In arhivele Sfintei Manastiri Panteleimon, zisa Russikon, de la Sfantul Munte Athos, exista urmatoarea insemnare:

"Parintele Siluan, schimonah. Numele civil: Semion Ivanovici Antonov, taran din gubernia Tambov, districtul Lebedinsk, satul Sovsk. Nascut in 1866. Sosit la Sfantul Munte in 1892. A indeplinit urmatoarele ascultari: la moara, la Kalamareia, la vechiul Russikon si la economat. Decedat la 11/24 septembrie 1938."

Aceste cateva randuri acopera viata unuia dintre cei mai mari induhovniciti ai Bisericii Ortodoxe; un crestin intr-atat de smerit si de inaintat, incat nici calugarii care au trait 46 de ani langa dansul n-au banuit ca ar fi sfant.

Semion avea patru frati si doua surori si provenea dintr-o familie de tarani rusi deosebit de evlaviosi. Tatal sau ajunsese la o inalta masura a iubirii fata de Dumnezeu si de semeni, atat de inalta incat fiul l-a pastrat tot timpul drept model, marturisind la un moment dat: "N-am ajuns la masura tatalui meu".

Totusi, la varsta de 19 ani, cand Semion simte prima chemare monahala, tocmai acest tata se opune, obligandu-l sa-si execute servciul militar. A fost o interdictie cu talc. Semion intra in viata lumeasca a satului rus: bea votca din belsug, mananca pantagruelic, traieste in concubinaj, se bate la betie si este cat pe-aci sa omoare un om.

Apoi, intr-o noapte, are un vis: i se pare ca un sarpe ii intra in gura. Senzatia este de scarba violenta si se scoala din somn. Atunci aude (clar) un glas. Acel glas feminin, pe care el l-a atribuit totdeauna Maicii Domnului, i-a spus: "Ai inghitit un sarpe in somn si ti-e scarba. Tot asa, nu este frumos pentru mine sa ma uit la tine si sa vad ce faci".

Vorbele acestea l-au transfigurat pe tanarul rus. Peste 40 de ani, el inca isi mai amintea de ele, numindu-le: "cuvinte placute, linistite si blande", "cuvinte dulci". Semion incepe cu bucurie procesul despartirii de lume. Isi alege deja un loc de retragere: Sf. Manastire Panteleimon din Sfantul Munte Athos. Acolo va trimite cu regularitate o parte din solda pe toata durata serviciului militar. Se apropie de figurile emblematice ale Bisericii Ruse; a avut ocazia sa-l cunoasca si sa-l aprecieze pe Ioan din Kronstadt, sanctificat recent, in anul 1990. (Este interesanta iconomia divina: Ioan a fost un sfant ramas in lume, deci Hristos i-a oferit lui Semion si acest model, al ramanerii in lume; el l-a apreciat viu, dar nu l-a urmat, alegand monahismul.)

In anul 1892, Semion Ivanovici Antonov se imbarca la Odessa pe un vapor catre Grecia, si, toamna, ajunge la Sfantul Munte Athos. Datorita daniilor din solda, avea deja un nume in Sfanta Manastire Panteleimon. Aceea, Russikon, era pe atunci o uriasa chinovie, cu 2000 de vietuitori, cu sute de pelerini si muncitori sezonieri. Era o citadela aproape de sine statatoare.

In Russikon, Semion va deveni Siluan. "TOT RAZBOIUL SE DUCE PENTRU SMERENIE", zice una dintre insemnarile sale (majusculele ii apartin). Poate ca in cazul lui Semion/Siluan, acest razboi fu totul. Daruit de timpuriu cu experienta Harului si capatand dupa doar trei saptamini de practica rugaciunea neintrerupta (cea care se rosteste de la sine si care uneste mintea cu inima), acest rob al lui Hristos va experimenta si adancurile disperarii.

Deodata, Harul il paraseste, iar demonii il covarsesc. Diavolii ii intra in trup (Dumnezeu sa ne fereasca!), si graiau intre ei la vremea rugaciunii. Dar pentru ca Siluan staruia sa se roage, ei l-au inconjurat de-a binelea.

"Si, iata - zic insemnarile Sfantului - ca intr-o noapte sedeam in chilie si demonii au venit la mine; si s-a umplut chilia de ei. M-am rugat din inima, si Domnul i-a alungat, dar ei au venit din nou. Atunci m-am sculat ca sa ma inchin la icoane, dar demonii erau jur-imprejurul meu, iar unul dintre ei statea astfel, ca nu ma puteam inchina la icoane fara sa ma inchin inaintea lui. Atunci m-am asezat si am zis:

- Doamne, Tu vezi ca vreau sa ma rog Tie cu mintea curata, dar demonii nu ma lasa. Spune-mi ce trebuie sa fac ca sa-i indepartez de la mine.

Si atunci am primit in sufletul meu acest raspuns de la Domnul:

- Cei mandri sunt mereu chinuiti asa de demoni.

Iar eu am zis:

- Doamne, milostiv esti, sufletul meu Te cunoaste; spune-mi ce trebuie sa fac pentru ca sa se smereasca sufletul meu?

Si Domnul mi-a raspuns in suflet:

- Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui!".

Sfatul pe care Hristos i l-a dat lui Siluan a devenit apoftegma suprema a crestinismului contemporan. In Occident s-au redactat deja tratate despre aceasta sintagma; ea ramane, pe cat de simpla si radicala, pe atat de tainica si tulburatoare. Iata conditia mantuirii acum si aici.