1 octombrie 2001, luni

…Este o insulă destul de bună de locuit, mai ales de pustnicit, pentru că nu locuise nimeni până atunci, numai atât cât veneau vânători sau pescari. Toamna ei se întorceau înapoi pe ţărm unde îşi aveau locuinţele şi se numeau “comorţi”, adică cei ce locuiesc pe ţărmul Mării Albe. Deci, au locuit aici Cuv. Gherman timp de 7 ani, avea ascultare de se ducea o dată la doi ani de aducea provizii pentru iarnă. Iarna era lungă, vara scurtă şi pământul pietros, nu rodeşte nimic în el şi cu pomuşoarele şi cu ciuperci nu se puteau întreţine în timpul iernii. De aceea, Cuv. Gherman era nevoit să meargă să aducă de-ale mâncării. Iar într-una din călătoriile sale, fiind rămas Cuv. Savatie singur, a simţit apropierea sfârşitului vieţii sale şi nefiind preot, pleacă pe ţărm, află un preot şi împărtăşindu-se, îşi dă sufletul în mâinile Domnului. Cuv. Gherman, după o “habă” de vreme găseşte alt confrate, viitorul Cuv. Zosima, este călugărit, dar prima aşezare a lor a fost la 16 km de aicea, unde în Litoralul Sosnovaia Guba şi-au făcut două chilii. A doua oară, Cuv. Zosima se aşează la 2 km. de mănăstire şi într-una din vedeniile pe care le-a avut, a văzut pe locul acesta unde se află acum Soborul în cinstea Schimbării la Faţă a Mântuitorului, o biserică prealuminată în văzduh. Noaptea ieşind după rugăciune şi văzând lumina aceasta şi înţelegând că Domnul binevoieşte ca în acest loc să fie construită mănăstirea, începe construcţia mănăstirii, prima biserică a fost închinată Sf. Nicolae, acoperitorul celor ce călătoresc pe mare, pentru că de multe ori au fost prinşi de furtuni şi de vânturi pe mare. Cuv. Zosima este primul egumen al acestei mănăstiri. Dar, aflându-se despre nevoitorii ce s-au aşezat aici pe insulă, s-au strâns până la 12 fraţi, şi fraţii doresc să aibă în fruntea lor un preot, un egumen pentru a uşura împărtăşirea, mărturisirea, pentru a avea viaţă deplină duhovnicească aici pe insulă. Cuv. Zosima pleacă la Novgorod, cere de la Mitropolitul de atunci, un preot pentru a conduce mănăstirea. Au fost câţiva egumeni trimişi încoace, dar nici unul din ei nu a rămas peste iarnă, fiind viaţa aici destul de aspră. Nici unul n-a rezistat, toţi au refuzat, deci fraţii văzând aşa, s-au hotărât şi pe ascuns au scris scrisoare mitropolitului ca însuşi Cuv. Zosima să fie hirotonit ca preot, deşi acesta prin smerenia sa se împotrivea, dar, ajungînd această scrisoare la mitropolit, acesta cheamă pe Cuv. Zosima, îl hirotoneşte ca preot şi se spune că atunci când a slujit Sfânta Liturghie, faţa lui s-a luminat ca faţa îngerului şi biserica s-a umplut de mireasmă, ceea ce Dumnezeu a însemnat înalta viaţă a Cuviosului. Aceasta este istoria înfiinţării mănăstirii.

……zidul era din bârne făcut şi prima biserică în cinstea Sf. Nicolae şi Biserica Adormirii Maicii Domnului. Cuviosul Zosima a fost primul care a întemeiat mănăstirea şi după moartea sa mulţi ucenici au fost făcuţi egumeni. Primul care a ridicat mănăstirea şi a slujit aici a fost Sf. Sfinţit Muc. Filip. Acesta era din neamul boierilor Kolîcev, ce pe atunci erau în fruntea boierimii de atunci, se aflau pe lângă palat, însuşi Sf. Filip s-a educat în tinereţe cu viitorul împărat Ioan cel Groaznic. Dar văzând toate nedreptăţile şi toate deşertăciunile vieţii de pe lângă palat, el leapădă această viaţă deşartă, pe ascuns fuge, fuge de părinţii săi, se ascunde o “habă” de timp prin satele de pe lângă ţărmul Mării Albe, pentru a i se ascunde urmele pentru că după el au fost trimişi de la palat să-l caute, din partea părinţilor săi. Vreo 2 ani păscând vacile la un ţăran Kubîlin, îşi ia rămas bun şi în haine de ţăran vine aici în mănăstire. În sec. XVI sunt date precise despre el. Vine la mănăstire prin 1538-1540. Începe cu ascultările cele mai grele, la trapeză, la fierărie, la brutărie, la prescurărie şi datărită râvnei sale este călugărit cu numele de Filip, în cinstea unuia din cei 7 diaconi. Ridicându-se la rangul de ieromonah, este ales de către toţi fraţii şi de către egumenul ce era mai în vârstă, egumen. A fost ridicat la acest rang de către mitropolitul Novgorodului, de care depindea pe atunci mănăstirea. Deci, el începe zidirea mănăstirii din piatră, până atunci fiind în întregime din lemn. Văzând că foarte multe din cele aparţinând mănăstiri au fost distruse odată cu cele două incendii care au avut loc unul după altul, el începe cu Biserica Schimbării la Faţă a Mântuitorului şi apoi cu alte biserici în acelaşi timp, deşi unii au început să cârtească, spunând “de unde să avem noi atâţia bani să ducem la capăt asemenea biserici…”, dar el îşi punea nădejdea în Domnul şi mult l-a ajutat însă Ioan cel Groaznic, donând mănăstiri multe lucruri rare prin acele vremuri, şi mai ales covoare, mănăstirea ajungând să dobândească până la 1500 de “puduri"? de sare. Pe Malul Mării Albes se fierbea apa şi aşa se obţinea sare, şi această sare era vândută celor ce aveau nevoie şi mai ales cumpărau boierii şi negustorii de sare. Din acest profit este construită o fabrică de făcut cărămidă şi din cărămidă se începe construcţia mănăstirii. Nici până acum nu s-au descoperit toate acele lucrări care au fost începute şi parţial duse la capăt de Sf. Muc. Filip. Deci, el uneşte 37 de lacuri cu apă din cea mai curată de pe insulă, pe insulă se află peste 500 de lacuri cu apă potabilă, 37 din cele mai mari sunt unite cu canalul şi alături de mănăstire se ridică nivelul lacului sfânt cu 4 m şi datorită acestui efort în mănăstire este înfiinţată o moară şi mai târziu, prin 1909 este înfiinţată aici la mănăstire prima hidrocentrală din Rusia. Cu ajutorul apei, călugării puteau prelucra şi lemnul, puteau face şi făină şi alte produse de care aveau nevoie în mănăstire. Văzând viaţa lui îmbunătăţită, care a strălucit pe timpurile acelea grele, din vremea lui Ioan cel Groaznic, este cheamat la palat de către acesta şi ridicat la rangul de mitropolit al Moscovei şi al întregii Rusii. Mitropolia sa n-a durat mult, el nerăbdând să ţină ascunse acele fărădelegi ce se făceau la palat, Ioan cel Groaznic a fost un împărat destul de “groaznic” pentru boieri şi pentru întreaga ţară, a vărsat foarte mult sânge creştinesc şi dacă aţi trecut prin mănăstirea Pskovo-Pecerska, acolo sunt moaştele Sf. Muc Cornelie, care a fost decapitat de către Ioan cel Groaznic, şi foarte mulţi şi-au luat cununa muceniciei pe timpul lui, toţi boierii care pârau pe lângă împărat se chemau “oprişna”, o echipă destul de mare, care se ocupa cu aflarea celor care sunt împotriva împăratului. Mulţi boieri au fost decapitaţi pe timpul lui şi în afară de aceasta Novgorodul, Pskovul, deci întregi oraşe au fost supuse prigoanei împăratului. Fiind demascat de către Sf. Filip de la amvon, împăratul nu rabdă şi după câteva ameninţări este învinuit de către “oprişnici” de diferite fărădelegi, printre care şi că este vrăjitor şi este întemniţat în Mănăstirea Otrîci şi după o scurtă “habă” de timp este înăduşit cu perna de oprişnicul Maliut Pascuratov, şi astfel şi-a luat cununa mucenicie din mâinile împăratului care l-a şi chemat la această mitropolie. În timpul Sf. Muc. Filip, mănăstirea a avut cea mai mare înflorire, ea a sprijinit cu bani, cu tot ce a putut tronul împăratului, chiar pe timpurile acelea grele, şi-a ridicat nivelul său de mănăstire, de “fortpost”. La graniţele de nord a Rusiei sunt ridicate după Sf. Filip, şi zidurile mănăstirii, trapeza începută şi terminată pe timpul lui, numai soborul nu a fost terminat, acesta a fost sfinţit de urmaşul său. Vedeţi în fotografii cum arăta trapeza până la închiderea mănăstirii…aici puteau să mănânce până la 400 de călugări odată, truditorii mâncau în altă trapeză în corpusul unde aţi înnoptat, acolo se pregăteau bucatele până la fierbere, alături se fierbeau şi aici în trapeză erau aduse în holul acesta. Alături era “chelarskaia palato” adică aici se păstrau produsele chelarului mănăstirii. Să trecem în a treia încăpere…..Dacă aveţi dorinţă putem să plecăm…..Aici la 2 km de mănăstire, Sf. Muc. Filip îşi avea refugiul în rugăciune, aici şi-a făcut chilie şi pe acest loc a avut vedenie, i s-a arătat Mântuitorul în cunună de spini, până la chemarea la tronul mitropolitan, despre primirea cununii de mucenic şi acum se află un izvor aici în cinstea Maicii Domnului. Până la închiderea mănăstirii, pe locul unde se află izvorul, a fost biserică şi îşi duceau traiul schimnicii din mănăstire. Aici vedeţi în vedere pe urmaşul lui Ioan cel Groaznic, cum îşi cere iertare de la moaştele de acum Sf. Sfinţitului Muc. Filip. Moaştele se află acum în Biserica Adormirii Maicii Domnului din Kremlinul Moscovei. Moaştele au fost aduse aici în mănăstire, călugării le-au îngropat cu cinste, pe timpul patriarhul Nikon, pentru că acest patriarh a avut începutul călugăriei aici pe insulele acestea, că a fost ucenicul Cuv. Eliazar şi după plecarea sa la Novgorod a fost ridicat la rangul de mitropolit al Novgorodului, apoi de patriarh al Rusiei. Pe timpul lui a fost canonizat Sf. Sfinţit Muc. Filip şi aduse la Moscova aceste moaşte. Mergem…Puteţi să vedeţi….ultima rugăciune a Sf. Sfinţit Muc. Filip din Mănăstirea Otrîci şi Maliut Pascuratov care vine să-şi înfăptuiască fapta sa groaznică. Aici sunt vreo câteva vederi din viaţa lui…cum demasca el pe împăratul Ioan cel Groaznic şi cum a fost prins de oprişnici, cum a fost judecat de ei şi dus în mănăstirea….()

…Asta a fost tâmplăria mănăstirii; unul din momentele decăderii mănăstirii a fost, cum se spune “Solovetskaia staiania”, adică “şederea din Solovăţ”. După cum ştiţi, pe timpul împăratului Nikon şi mai apoi pe timpul împăratului Petru cel Mare, Petru I a avut loc Reforma, au fost îndreptate cărţile, slujbele, însemnarea cu două degete a fost înlocuită cu cea preluată de la greci cu trei degete, în Biserica Rusă a fost Schisma, şi la voi în România sunt acum lipoveni. Care a fost însemnătatea mănăstirii în această perioadă a istoriei? Mănăstirea a slujit o “habă” de vreme pentru politicii şi pentru ereticii din Moscova, de pe lângă curtea împăratului….a fost aici închisoare din sec. XVI până la închiderea mănăstirii, cei de aici erau trimişi pentru reeducare…unul din cei care au fost trimişi aici (aici se nevoiau mai mult călugări care erau mai mult oameni simpli, nu ştiau carte, dar aveau o credinţă simplă) a condus răscoala împotriva împăratului. Deci 7 ani mănăstirea a stat împotriva oştilor împăratului care nu puteau intra în mănăstire din pricina zidurilor, mănăstirea era destul de bine aprovizionată pentru caz de război, deci numai după 7 ani, călugării care au rămas în mănăstire au fost crunt schingiuiţi……