| « Cuprins » | |
|
"Pentru a putea sa cânti, îti trebuie o anumita stare sufleteasca. Despre cântec
Constantin Brailoiu, vorbind tinerimii interbelice despre poporul nostru, spunea: "Numai prin cultura noastra taraneasca vom însemna si noi ceva în lumea asta mare. Cu armele Occidentului nu vom bate niciodata Occidentul si va trece multa vreme pâna când vom înceta a mai fi o caricatura sau, în cel mai bun caz, o copie fara importanta a Apusului." Martin Opitz, demnitar german si om de cultura, umblat prin lume, spunea la 1620: "când aud un cântec românesc, îmi vine sa cred ca muzica e anume creata pentru român si românul pentru muzica." Pentru românul de odinioara muzica se împletea cu însasi viata si avea valoare sacra. Când el cânta, o facea cu toata fiinta, nu mintea. Ciobanul Horpin Gherasim, de 72 ani, din Vadeni - Soroca, Basarabia, spunea la 1939 : "Doina ciobanului nu o pot cânta oricând, ci numai când îmi vine, si atunci o cânt cu suflet, ca o dau lumii. E pomana mare s-o cânti."Horea cu noduri este o maniera de interpretare prin care taranul �si marturiseste cele mai profunde trairi. Este �cântecul de unul singur� si se cânta la nunta sau la sezatoare, �n catanie sau pe deal. Din pacate, se mai pastreaza doar �n câteva sate din Maramures si Lapus. Accentul personal, lipsit de armo nii gratuite , apropie aceasta muzica de psaltica bizantina (care, de fapt, a avut la origine muzica traditionala din Asia Mica si Balcani).Grigore Lese, adica Grigore a lui Ion Opris, cum �i spun taranii din Stoiceni, desi a urmat Conservatorul din Cluj, a pastrat aceasta maniera interpretativa, �nvatata �n satul sau.
�Ce este cântatul ?��- �ntreba retoric acesta, �ntr-o discutie cu tinerii. �Cântatul este o necesitate. Omul daca nu ar cânta ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc. Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodata despre muzica sunt: "Am noroc ca stiu cânta, Ca-mi astâmpar inima. Horile-s de stâmparare La omu' cu suparare." Cântecelor li se spun hori: hore în grumaz, înturnata, adâncata, moroseneasca. De ce cânta omul? Pentru ca asa îi vine: de pilda, de osteneala batrânetilor. Când cânta omu'? Când îi vine. Care este diferenta dintre muzica traditionala româneasca si muzica lautareasca tiganeasca? Muzica româneasca exprima un sentiment: de dragoste, de dor, de înstrainare, de jale; muzica de mahala exprima exaltare trupeasca. Taranul cânta pentru a-si exprima un sentiment, lautarii o fac pentru a câstiga bani. Unii se slujesc de folclor, altii slujesc folclorul.� În ultimul timp, asistam la o degenerare a folclorului. În scop comercial, orice cântec vechi serios sufera modificari: este pus pe un ritm saltaret (nu de putine ori doine au fost transformate în chip barbar în cântece de joc) si cântecul devine în acest fel uniformizat, plat (folclorul este de regula caracterizat prin variatii de masuri în cadrul unui cântec). O alta problema este înlocuirea textului cu versuri ce nu au nici o legatura cu folclorul autentic, ajungându-se la mutilarea grava a semnificatiei initiale a mesajului. Cântecul devine astfel superficial, lipsit de profunzime si saracit în esenta sa - în ultima instanta, ajunge o non-valoare. Grigore Lese spune ca cine crede ca muzica maramureseana înseamna "de baut" si "de-nvârtit" se înseala. El face diferenta dintre muzica noastra traditionala româneasca si �muzica noua populara� sau cea �lautareasca�: în vreme ce taranul cânta - de cele mai multe ori de unul singur - pentru a-si exprima un sentiment (de dor, de jale, de dragoste, de înstrainare, de bucurie), lautarii o fac pentru a câstiga bani iar muzica lor exprima �iubirea de arginti� si genereaza exaltare trupeasca. Care e cauza acestei decaderi: e însasi degenerarea sufletului omului, saracirea sa spirituala, cântecul fiind oglinda sufletului. Cum e omul, asa-i si cântecul� Laurentiu Nita
|
|
|
|
|
|
Hora © Copyright 1999 |