HORA
(foaie de traditii care se preschimba dupa oameni)
Hora din paginile de fata nu aminteste neaparat de ritmul si tumultul pasilor despletind iarba din poieni. Nici de chiote, nici de râsul sprintar �n vârtejul jocului.
Hora e oricare cerc. Oricare adunare �n noi. Comuniune. Savârsire �mpreuna.
Oamenii au mâini sa-mparta si degete sa cuprinda ce dau ceilalti. Asemenea, visând, ei au gânduri sa dea si cuvinte s-apuce. Hora noastra e o prindere prin degete de slove. Poate chiar CUPRINDERE.
Hora este orice alergare spre mijloc. E orice strângere �n sine a comunitatii ca g/*hemuirea unui prunc �n brate de maica. E rotire sub cer. Salt de slove. Nu-i o fuga, ci un cuib. Deasupra se mai roteste cocorul asta de minte a noastra si ne mai hraneste cu câte-un pes
te de idee, din zbor.Horirea gândurilor noastre e ca o dezlegare la zâmbet �ntr-un post de cuvinte.
Hora o gasesti si �n ochii unui prunc, si-n rotirea-n �nalt a stolurilor, si �n datul de trei ori peste cap al albinei �nainte de a se preschimba �n Fat-Frumos. Trebuie sa fie rotunda ca un soare, si nu strâmba ca o luna.
Hora e si-n piruetele umbrei pomului de-a lungul zilei. Da, de-a lungul saptamânilor, umbrele ideilor noastre or sa faca o pirueta care se cheama �Hora�.
Am tinut seama de Roata si de Vreme
� Am uitat Cântecul. Unde e Cântecul?Cosmina
Hora © Copyright 1999