Un singur om daca te baga �n seama, daca te omeneste cu un ajutor de chip omenesc care sa te asculta si sa te vrea �nteles, partasit si descoperit, �ti schimba lumea �n care te misti, �i departeaza orizontul pâna spre vesnicie. O schimba prietenia sa si o schimba Dumnezeu, revarsând harul si frumusetea Sa, astfel ca lucrurile fade, figurile triste de pâna atunci, devin pe loc participari luminoase la un timp festiv �n care zburzi fara saturare. Orice �ncercare de psalm atunci se frânge, �mpreuna bucurie si cuvântul simplu, direct de la inima la inima, devine singurul ison potrivit acestei preafrumoase epifanii, aproape de bucuria neprihanita a copilului, de seninatatea crestinului lui Dostoievski.

Subliniem evidentul: sa intri si tu �n ea. Deasemenea doreste: mai multa bucurie de celalalt, mai multa adunare �ntre prieteni, mai apropiata vietuire de frumusete lasate de Domnul noua, o provocare spre cautarea ta si a celuilalt (cum spune Bogdan), sa devina un �usier� (adica o deschizatoare de usi), sa fie prilej de cât mai multe declaratii de dragoste catre aproapele, o buturuga mica �n calea uitarii si lepadariide batrânii nostri, printre ei , si de sfintii ascunsi ai satului românesc, o depasire a postmodernismului si a tuturor nevralgiilor lui: parodia infatuata, eclectismul nud, profanarea, defaimarea, alienarea, moftul, o redescoperire a lucrurilor �n Lumina lui Hristos, o apropiere a lui Caragiale, Eminescu, Eliade, Vulcanescu, Gusti, Noica, Bernea, Gafencu� ,

�Hora� va trai �n masura �n care tu ti-o asumi, cu dragoste si responsabilitate, participând la ea, dincolo de simpla lectura. Parintele Staniloae spune despre poporul român ca iubeste omul echilibrat, ancorat �n buna cuviinta. �n �cuviinta� se include o anumita delicatete care consta �n a cauta bucuria celuilalt si a-i respecta intimitatea spatiului sau spiritual. Ea se rasfrânge �n cultura poporului, este un fel de educatie, reperabila �n gestica, �n cuvinte alese, �n ospitalitatea taranului, pe chipul sau. Hora de Duminica este ipostasul plenar al �cuviintei� sale, ceea ce la greci poarta numele de �agap�: mai multa traire a Aproapelui, a Comunitatii, continuare, adâncire si gustare a frumusetii Sarbatorii.