Interviu cu Maia Morgenstern despre rolul sau din filmul Passion

In interviul aparut azi in ziarul Adevarul, Maia Morgenstern sustine
ca prin contract si prin scenariu, nu a jucat rolul Fecioarei Maria,
ci a fost doar 'Maria', 'Miriam', 'mama lui Iisus'.
Iata textul complet al interviului:


Maia Morgenstern, mama lui Iisus, in exclusivitate pentru Adevarul:
"Cred, sper ca, vazand acest film, romanii se vor gandi de doua ori
inainte sa arunce cu piatra"
"A fi evreu este un pacat, o buba?"

- Maia Morgenstern, esti unica actrita din toata istoria acestei
meserii in Romania care a ajuns la cel mai inalt nivel de
vizibilitate planetara intr-un film care, iata, cucereste America,
si cu siguranta va traversa Atlanticul in forta. In intreaga lume
esti o vedeta, te-au asaltat ziaristii cu microfoane si pixuri clipa
de clipa. "The Passion of the Christ" va fi difuzat de Pasti in
Romania. Ti-ar mai pasa daca filmul nu ar avea acelasi succes si
printre ai tai?
- Da, foarte mult. Si enorm m-ar bucura sa fie primit cu bratele
deschise. Ar fi cea mai mare fericire pentru mine ca filmul sa aiba
succes in tara mea.
- Ai un chip facut pentru fecioara Maria. Nu pentru Maria Magdalena.
Nu ma mir ca ai fost aleasa pentru acest rol.
- Sa ne intelegem. Eu o joc pe mama lui Iisus. Asa sunt trecuta pe
scenariu si pe contract, asa eram chemata pe platou: Miriam, Maria,
mama lui Iisus. Ideea sfintei virginitati a Mariei nu apare in
film...
- A, deci imaculata conceptiune e lasata de o parte. Interesant,
Maria e o femeie, o mama si Iisus e fiul ei. Nu ni se spune ca a
fost insarcinata pe cale divina... Dar tu chiar erai insarcinata, cu
fiica ta Isadora, in timpul filmarilor. Asta ti-a influentat jocul?
Sau, te-ai gandit cum va fi copilul ce se va naste in vreme ce tu o
jucai pe mama lui Iisus?
- Nu. N-am avut vreo traire supranaturala. Pentru mine frumusetea
acestui film sta in universalitatea lui. O mama care isi vede
copilul torturat si ucis. Calatoream catre SUA, pentru premiera, si
mi-au cazut ochii pe prima pagina a unui ziar: fotografia mea si a
Monicai Belucci in Maria si Maria Magdalena. Pe versoul paginii erau
doua femei, in doliu, urland de durerea pierderii copiilor in una
din tragediile realitatii care ne inconjoara si ne bantuie azi. Care
erau actritele, care erau femeile?...
- Totusi, Maria stia prin Buna Vestire pe cine purtase in pantec.
Trebuia sa aiba constiinta dumnezeirii lui Iisus...
- Dragostea de mama e dumnezeiasca in sine. Filmul nu se adreseaza
doar crestinatatii...
- Ar putea sa intereseze, sa placa si unui budist?
- Da. Chiar si unui ateu. Un om care n-a citit Biblia vede in acest
film cum alt om este condamnat fara vina de catre lideri puternici
care manipuleaza mase de oameni saraci si terorizati.
- Atunci, e un film politic?
- Da. Cred ca "The Passion of the Christ" e o metafora cu acute
sensuri sociale si politice. Totul se petrece intr-o tiranie
bicefala, corupta.
- Eu n-am vazut decat secvente. Totusi, completand si cu ce-am
citit, inteleg ca e un film violent, crud vizual. Si ma intreb:
latexul si vopseaua rosie mai pot impresiona intr-o fictiune cand in
aceasta lume se revarsa sangele si trupurile sfasiate de-
adevaratelea? Ruland in Romania, crezi ca filmul va face sa tresara
vreun telespectator asiduu al telejurnalelor de pe la noi?
- Sa tresara, nu stiu. Sa stea o clipa si sa (se) gandeasca, precis!.
- Totusi, sa stea oare esenta lui Iisus in gradul lui de torturare,
de mutilare? E cu atat mai Iisus cu cat e mai plin de sange?
Dumnezeirea lui Iisus este validata de intensitatea cruzimii
calailor sai? Daca erau ceva mai blanzi cu el nu-l mai luam in
serios? Si un yoghin rezista bine la torturi...
- Divinitatea lui Iisus in acest film ca expresie a conceptiei lui
M. Gibson consta tocmai in puterea, forta interioara de a depasi
suferinta fizica si morala, tortura si schingiuirea, propria
slabiciune si disperare in altceva: si anume iertare, bunatate,
iubire. Este divin sa reusesti sa-ti ierti si sa-ti iubesti calaul.
Atat Iisus cat si Maria o fac.
- O fi, dar nu ma convinge. Tu esti o mare actrita, puteai sa dai
viata in povestea asta si rolului crucii de lemn purtate de Iisus,
daca ti-ar fi fost repartizat. Insa dl. Gibson nu m-a convins
niciodata ca e un mare actor: e doar o "fata" tipica star
systemului, ca Tom Cruise sau Kevin Costner. Nu e nici Dustin
Hoffman, nici Jack Nicholson, nici Al Pacino. Deci, am cu atat mai
mult rezerve in ce priveste vocatia lui regizorala... Ma intreb:
oare filmul acesta, in Romania, ar putea face sa creasca
intensitatea si consistenta credintei crestin-ortodoxe? Romanii care
s-au departat de Christos, s-ar putea intoarce la el vazand acest
film?
- Am certitudinea ca oamenii vor reflecta asupra lor insile. Am spus
ca filmul mi se pare a avea un puternic mesaj social. Vine unul si
decreteaza: asta e vinovat. Sariti toti pe el! De pilda: tiganii
sunt vinovati!
- Sau evreii...
- Au ramas atat de putini pe aici... Deci n-am ce manca, n-am ce
imbraca, n-am medicamente pentru copii, astia sunt vinovati, ii
mananc! Cred, sper, ca vazand acest film, romanii se vor gandi de
doua ori inainte sa arunce cu piatra intr-o directie sau alta.
- Sa-l vedem atunci pe Iisus ca pe un minoritar demonizat in acest
film? Ca pe un tap ispasitor?
- Este problema fiecarui spectator cu constiinta sa. Este cel mai
bun exemplu al nevoii de spiritualitate. O exemplificare a
conceptului de catharsis.
- Da? Si cum realizeaza Mel Gibson catharsisul filmand o poveste
spusa de mii de ori? Care e elementul de originalitate?
- Originalitatea filmului consta in faptul ca nu stabileste
vinovati, nu da verdicte, nu ne da mura in gura, nu arata cu
degetul. Nu e un proces. Nu suntem in Inchizitia spaniola.
- Deci Iisus ar putea avea partea lui de vina, iar dusmanii lui
partea lor de nevinovatie?
- Nu asta voiam sa spun. Ma refeream la Pilat din Pont. Au sarit
multi jurnalisti ca Pilat e vazut cu simpatie. Nu e simpatic, e de o
ipocrizie inspaimantatoare, e un monstru ipocrit, jucat de un
minunat actor bulgar, Sopov, te manipuleaza, te intoarce pe dos ca
pe o manusa, mai sa-ti fie mila de monstruozitatea lui. Satana, care
este seducator, seducatoare, o femeie cu voce de barbat. E cealalta
fata a monedei, a ideii de maternitate pereche cu Maria, mama lui
Iisus. Ai sa vezi filmul... Au o scena in care merg paralel, au un
schimb de priviri, si Satana, aratand superb, poarta un bebelus in
brate si cand se intoarce vedem ca bebelusul e un monstru... Si
Satana pune intrebari de bun simt. Deci, nu se dau verdicte, nu se
pun etichete. De o luciditate paralizanta, e indoiala halucinanta.
- Filmul nu e facut sa creasca numarul crestinilor de pe planeta?
- Nu stiu. Nu este scopul unic al lui M.G.
- Dar scopul tau care a fost jucand rolul Mariei? Ce te-ai straduit,
ce ai sperat sa transmiti publicului?
- Chiar daca suna melodramatic sau patetic, am vrut sa spun ca
tragedia rasei umane este mama, parintele ingropandu-si fiul. Ii
ingropam pe cei mai tineri, frumosi si buni dintre noi.
- Dupa ce ai jucat la acest nivel, hollywoodian, mondial, cum e sa
te prezinti din nou la locul de munca din Romania?
- Revin cu mare bucurie la Teatrul National, la Teatrul Evreiesc, la
Bulandra, la Odeon...
- Care a fost primul?
- Teatru?... Ok. Am glumit. (M-as bucura sa te mai vad zambind).
Eram o proaspata cazatura de la IATC, am cazut in primul an, asa ca
am dat concurs la Teatrul Evreiesc si m-au acceptat. Am inceput ca
figuranta corp ansamblu. Am 24 de ani de munca pe cartea de munca.
- In America ai fost perceputa ca romanca sau ca evreica?
- Ziaristii ma intrebau obsesiv "ca fiica a unei victime a
Holocaustului, credeti ca..." Iar eu le raspundeam: sa folosim
pluralul, toti cei care au supravietuit Holocaustului se pot numi
victime. Nu e vorba de statistici, e vorba de a fi fost haituit si
omorat pentru vina de a fi fost altfel decat altii. Tatal meu nu a
cerut despagubiri pentru ce a suferit. Eu, personal, ma aflu ca
supravietuitoare a unui regim totalitarist, comunismul din Romania.
Deci pot sa va spun ce inseamna manipularea maselor, ce inseamna sa
fii dus de nas, ce inseamna ipocrizie, ce inseamna coruptie.
- Echivalezi comunismul cu fascismul, Maia? Ai putea fi taxata drept
antisemita pentru asta!...
- Nu le-am cunoscut pe amandoua pe pielea mea. Parintii mei, care le-
au cunoscut pe amandoua, ar putea raspunde mai intemeiat la
intrebare.
- Te-ai lovit vreodata in Romania de reactii antisemite?
- Da, au fost. Reactii, vorbe, atitudini, chiar in presa scrisa,
remarci antisemite jignitoare. Dar daca ma intrebi: exista
antisemitism in Romania? eu spun ca nu.
- Fiind extrem de preocupat sa ma jigneasca pe mine, Mircea Dinescu
te numeste intr-o scriere a sa foarte recenta, aparuta intr-o
publicatie care se distribuie prin carciumi, "ovreicuta obraznica".
- Trebuie sa citesc articolul. Eu joc un spectacol de succes pe
versuri de Mircea Dinescu, ma regasesc de multe ori in poezia lui.
Ne leaga o prietenie de peste 20 de ani care a rezistat la multe si
grele incercari.
- Avem si un proaspat convertit la iudaism pe aceste meleaguri, dl.
C.V. Tudor. Esti gata sa-l numesti frate?
- Vorbeam de ipocrizie, de ipocrizia inspaimantatoare... Si-apoi eu
sunt o fire tmida. M-am speriat foarte tare cand ne-a somat sa-l
iertam... Tot o gluma.
- Vorbind de presupusul antisemitism al filmului - multi dintre
simplii cetateni romani de religie crestina nu sunt constienti de
faptul ca Iisus a fost evreu, ca Dumnezeul lor este evreu.
- Controversa privind presupusul antisemitism al filmului lui Mel
Gibson care in treacat fie spus, e provocata si orchestrata in mod
deliberat, isi are originea in aceasta ignorare. Discutand cu tine
ma lamuresc acum asupra inca unui rost universal al acestui film: sa
faca lumina, prin dialog liber, in acesta necunoastere care a
generat tragedii mii de ani. I-am propus d-lui Gibson, pentru ca ne
intreba ce idei avem, ca actori, si eram si musulmani, si bulgari,
si francezi, sa spun, intr-o scena, in ebraica, una din intrebarile
care se pune cu ocazia Pesah-ului, Pastelui evreiesc. Nu numai ca a
imbratisat ideea, a si motivat-o vorbind de evreitatea lui Iisus.
Jurnalistii tot ziceau "iarta-ma, esti evreica..." Da' de ce sa te
iert? Asta este un pacat, o buba? Sau trebuie sa ma bat cu caramida
in piept ca sunt evreica? Sunt evreica, sunt actrita, am 42 de ani,
sunt romanca, mama a trei copii...
(continuare in nr. viitor)

Cristian Tudor POPESCU