LUDWIG WITTGENSTEIN
(26 APRILIE 1889 VIENA - 29 APRILIE 1951 CAMBRIDGE)
(In toamna lui 1913, Wittgenstein s-a decis sa-si intrerupa studiile
universitare pentru a trai si a lucra un timp, cu totul izolat de lume, in
Norvegia. El ajunsese la concluzia ca viata universitara, sociala si culturala
din Cambridge il impiedica sa se concentreze pe deplin asupra temelor care ii
solicitau mintea cu o intensitate chinuitoare. Russell relateaza intr-o
scrisoare catre Lucy Mary Donnelly din 19 octombrie 1913 discutia pe care a
avut-o Wittgenstein asupra deciziei acestuia de a parasi, cel putin provizoriu,
universitatea. La obiectia lui Russell ca in Norvegia va fi singur,
Wittgenstein i-a raspuns ca si-a prostituat destul mintea pana acum la
Cambridge in discutii cu oameni inteligenti.
Prieten iti este, credea el,
invocandu-l pe Sfantul Augustin, doar acela cu care indraznesti sa vorbesti
despre cele mai intime framantari si nazuinte ale inimii.
Ajuns prizonier la italieni, in
primele zile ale lui noiembrie 1918, Wittgenstein a dorit sa impartaseasca pana
la capat soarta camarazilor lipsiti de relatii inalte. Nu a acceptat sa fie
eliberat inaintea celorlalti in urma unei interventii pe care mama sa a facut-o
la Vatican.
Camarazii il numeau "cel
cu Evanghelia". Concluzia la care a ajuns Wittgenstein a fost ca numai
acceptarea cu seninatate a sortii, castigarea unei independente cat mai mari
fata de imprejurari si evenimente exterioare, precum si o viata simpla fac
existenta suportabila pentru un om cu autentice aspiratii intelectuale si
morale. In carnetul sau de insemnari, el isi noteaza in octombrie 1914, sub
impresia citirii cartii lui Tolstoi : "Sa traiesti in bine si frumos pana
ce viata inceteaza.")
Moto : ... si tot ceea ce stim, ceea ce nu am auzit doar
fosnind si vuind, se poate spune in trei cuvinte.
KÜRNBERGER
Aceasta carte va fi poate inteleasa doar de acela care a gandit el insusi odata gandurile ce sunt exprimate in ea, sau cel putin ganduri asemanatoare. - Ea nu este, asadar, un manual. - Scopul ei ar fi atins daca i-ar produce placere cuiva care o citeste cu intelegere.
Intregul inteles al cartii ar
putea fi exprimat aproximativ in cuvintele : ceea ce se poate spune in genere
spune se poate spune clar ; iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se
taca.
1 Lumea este tot ceea ce se
intampla. (Cifrele cu zecimale, ca numere ale propozitiilor separate, indica ponderea
logica a propozitiilor, accentul care cade pe ele in expunerea mea.
Propozitiile n.1, n.2, n.3 etc. sunt observatii cu privire la propozitiile cu
numarul n, propozitiile n.m.1, n.m.2 etc. sunt observatii la propozitiile cu
numarul n.m. ; s.a.m.d.)
1.11 Lumea este determinata
prin fapte si prin aceea ca acestea sunt toate faptele.
1.12 Caci totalitatea faptelor
determina ce se intampla si, de asemenea, tot ceea ce nu se intampla.
2.013 Fiecare lucru se afla
oarecum intr-un spatiu de stari de lucruri atomare posibile. Pot sa gandesc acest
spatiu ca fiind gol, dar nu lucrul fara spatiu.
2.024 Substanta este ceea ce
exista independent de ceea ce se intampla.
3.02 Gandul contine
posibilitatea starii de lucruri pe care o gandeste. Ceea ce poate fi gandit
este si posibil.
3.221 Obiectele pot fi doar numite.
Semnele le reprezinta. Pot doar sa vorbesc despre ele, nu pot sa spun
ce sunt ele. O propozitie poate spune doar cum este un lucru, nu ceea
ce este el.
4.112 Scopul filosofiei este clarificarea logica a gandurilor.
Filosofia nu este o doctrina,
ci o activitate.
O opera filosofica consta in
esenta din clarificari.
Rezultatul filosofiei nu sunt
"propozitii filosofice", ci faptul ca propozitiile devin clare.
Filosofia trebuie sa faca clare
gandurile, care altfel sunt oarecum tulburi si confuze, si sa le delimiteze in
mod net.
4.1121 Psihologia nu este mai
inrudita cu filosofia decat orice alta stiinta a naturii.
5.1361 Nu putem deduce
evenimentele viitorului din acelea ale prezentului.
Superstitia este credinta in
legatura cauzala.
5.153 In sine, o propozitie nu este nici probabila, nici improbabila. Un eveniment fie se produce, fie nu, o cale de mijloc nu exista.
6.233 Intrebarea daca avem
nevoie de intuitie pentru rezolvarea problemelor matematice trebuie sa
primeasca raspuns in sensul ca aici tocmai limbajul furnizeaza intuitia
necesara.
6.36 Daca ar exista o lege a
cauzalitatii, ea ar putea fi formulata astfel : "Exista legi ale
naturii".
Dar, fireste, acest lucru nu
poate fi spus : el se arata.
6.5 Pentru un raspuns ce nu
poate fi formulat, nu poate fi formulata nici intrebarea.
Enigma nu exista.
Daca o intrebare poate sa fie in genere pusa, atunci ea poate sa primeasca de asemenea un raspuns.
6.522 Exista, bineinteles, inexprimabilul. Este ceea ce se arata, este misticul.
6.54 Propozitiile mele clarifica prin faptul ca cel ce ma intelege le recunoaste, pana la urma, drept non-sensuri, daca prin ele - sprijinindu-se pe ele - s-a ridicat deasupra lor. (El trebuie, pentru a spune asa, sa arunce scara dupa ce a urcat pe ea.)
El trebuie sa depaseasca aceste
propozitii si apoi vede lumea in mod corect.
7. Despre ceea ce nu se poate
vorbi trebuie sa se taca.
*** * ***