PAVEL CORUT  (1949 - )

 

LUMINA GETO DACIEI

 

Motto :

„Fara eu nu e Dumnezeu,

Fara neamul meu nu e lume”

Mihail Eminescu

ATENTIONARE

 

   La fel ca si in primele sase carti din seria OCTOGONUL IN ACTIUNE, in povestirea pe care o veti citi, fictiunea continua sa se impleteasca cu pura realitate. Cei care doresc sa separe componentele trebuie sa faca un efort de gandire pe care eu il consider foarte necesar si foarte benefic. De ce folosesc acest stil ? Romanii trebuie sa gandeasca profund pentru a intelege si a sti. Sunt convins ca o natiune care ajunge sa gandeasca si sa creada in proportie de masa este capabila sa-si asigure un viitor fericit.

   Desigur, cititorii care prefera sa se distreze ori sa guste o portie de optimism de la „psihoterapeutul geto-dac” nu sunt de condamnat ; traim intr-o stare de adanca dezorientare, incertitudine si insecuritate sociala, incat orice farama de speranta este bine venita. Sper din toata inima ca, in scurt timp, voi vedea mii de semanatori de speranta trecuti la treaba. Stiu ca in neamul nostru sunt multe talente ascunse, ca zeci de mii de romani pot sa faca lucruri mult mai bune decat mine. Vreau sa-i vad cat mai curand pe frontul de lupta impotriva pesimismului, indoielii neintemeiate, lipsei de curaj, coruptiei. Le urez succes !

PAVEL CORUT

UN SCURT BILANT

 

[...] Coruptia la nivel inalt a devenit publica dar nu a fost si nu este pedepsita. Mai e nevoie sa spun ca aceasta inseamna o grava incalcare a legilor Romaniei ? Este clar ca am inlocuit dictatura fatisa a clanului Ceausescu cu dictatura mascata, a clanului Iliescu ? Ca dreptatea continua sa umble cu capul spart si adevarul sfasiat de maidanezi ? Ca omul de rand poate fi oricand „tras in teapa legii”, in timp ce inaltul demnitar corupt, mult mai vinovat, isi va continua afacerile, la fel ca si in „epoca de aur” ? Ca aceasta stare de fanariotism se intinde de sus si pana jos, punand in pericol viitorul democratic al natiunii ? [...]

   Sper si lupt. Stiu ca nu mai sunt singur. Ca mine gandesc milioane de romani. Trebuie facut ceva. Ceva pasnic si absolut legal. Ceva care sa permita Luminii sa patrunda in Geto-Dacia. [...]

   Reamintesc insa prima lege a firii : Varain, sa nu ucizi ! Sa invingi prin forta spiritului tau ! Cred ca ati inteles deja ca noi, romanii, suntem urmasii varainilor (varankilor), ramaiasilor, militilor, hiperboreilor, pelasgilor, geto-dacilor. S-ar cuveni ca la fiecare facultate sa se introduca un curs de istorie a neamului geto-dac din perioada despre care anterior nu ni s-a spus nimic, respectiv mileniile VIII-I i.Ch. Acolo se afla radacinile celeste din care putem renaste. Asa cum bine observa Elie Dulcu, radacinile nu mor niciodata. Cei care au crezut ca descendenta celesta a hiperboreilor si pelasgilor este o pura fictiune s-au inselat. Viata va demonstra ca multe din „fictiunile” mele sunt pure adevaruri. Incredibile, dar adevaruri.

 

SFARSITUL SINGURATATII

 

[...] Tensiunea crescuse peste poate. Formulele din capul matrozului aveau o anumita semnificatie.

   - Pai, pe un caiet scolaresc de dictando, am inceput ceva cam in felul : Corgralii erau cea mai inaintata civilizatie din Univers. Planeta dupa planeta infloreau sub mana lor. Venise randul Pamantului...

   - Mai departe !

   - Mai departe nu-i nimic. Mi-a fost rau. Tare rau. M-am intins pe canapea sa mor. Cand m-am trezit era noapte instelata. Am vrut sa scriu mai departe. N-am putut. Am incercat sa continui. Tu stii cat de incapatanat e un contraspai care simte mirosul adversarului. Toata vointa nu mi-a folosit la nimic.

   - Mai departe ! am facut eu aproape rastit.

   - Mai departe ? Nimic. M-am culcat zgribulit ca o fiara ranita. In urechi imi suna ceva. O conexiune bizara. O replica dintr-un film vazut candva.

   - Spune !

   Urlasem pur si simplu. Ingerul veghetor mi-a dat semnalul : Calm, Varain, foarte calm ! M-am linistit, soptind usor :

   - Replica matrozule !

   - Bizara. Nu stiu din ce film e. Suna precis asa : Ma voi urca in Cer sa fur un inger ! [...]

 

   - Mai am ceva, parinte. Am aflat ca printre noi traiesc grali.

   Verganul ma privea intens cu ochii sai albastri inchis, cu tenta violacee.

   - Ai aflat mai mult, Varaine. Te framanta tragedia Luanei.

   - Da, parinte al nostru din vremile uitate.

   - Si vrei sa stii exact cum a fost. Crezi ca-ti face bine ?

   - Adevarul, parinte ! Bun sau rau, adevarul !

   - Nimic deosebit, Varaine. Ceea ce s-a intamplat in Tara Luanei se mai intamplase de zeci de ori pe planeta Pamant si de mii de ori pe alte planete din Univers. Civilizatiile de tip humanoid au fost plantate si distruse functie de necesitatile evolutiei generale. In cazul Luanei n-a fost o necesitate, ci un accident stupid.

   - I-au ars de vii, parinte !

   - Si ? Spiritul nemuritor nu moare in foc. Au redat spiritului ceea ce-i apartinea. Au prevenit un dezastru de mari proportii. Un dezastru care ar fi putut distruge planeta.

   - Dar a fost o confruntare nedreapta. Luanii erau aproape salbateci.

   O umbra de zambet trecu pe fata lui Incer.

   - Te inseli, Varaine. Rebelii din Alcor pusesera la punct o tehnologie destul de avansata. Populatia se stratificase fulgerator intr-o piramida ciudata. La baza stateau sutele de mii de primitivi care abia stiau sa faca focul iar catre varf miile de vegani, alcori si denebi apti a manui tehnica spatiala.

   - Dar alcorii erau prizonieri exilati...

   - Erau insa multi. Garzile din Deneb si Vega se combinasera cu ei, capatand sange cald. Si toti se combinasera cu pamantenii. Asta nu fusese prognozat. Teoretic, erau incompatibili. Practic, legea a permis.

   - Inteleg.

   - Trebuie sa stii exact ce s-a intamplat. Abia atunci vei intelege. Patrula de grali a fost intampinata cu ostilitate de la mari departari. Ceva neluat in calcul de noi se intamplase.

   - Se barbarizasera ?

   - Mai grav. O alta civilizatie, dintr-un alt univers isi plantase semintele printre ei. O lume violenta si razboinica. Asta am aflat-o dupa...

   - I-ati distrus pe toti...

   - Nu chiar. Le-am luat posibilitatea de a redeveni violenti si agresivi.

   - Dar au redevenit, parinte.

   - Dupa mii de ani, amestecul demonic s-a refacut.

   - Da, am spus eu dus pe ganduri. Radacina otravita de care m-a atentionat Demian.

   - Cam asa ceva, a aprobat Incer. Cultura initiala n-a mai fost ingrijita, redevenind neascultatoare de Lege. Trebuie altoita din nou.

   - Dar salbatecii din jur ?

   - Material transformabil. Rezistenti. Buni pentru grefat spiritele civilizatiilor molesite.

   - Atunci, de ce i-ati distrus ?

   - Nu i-am distrus. Au fost martori inocenti la remedierea erorii. Asa s-au nascut legendele religioase. Cam asta a fost confruntarea dintre zei.

   - Inseamna ca sub pamant se afla civilizatia pe care ati corectat-o ?

   - Exact ! La suprafata veti gasi urmele adoratiei salbaticilor. Pe fiecare loc de confruntare au ridicat sanctuare si temple in memoria stapanilor cazuti. Sub  monumentele lor veti gasi ceva ce va intereseaza.

   - O impletire ciudata intre epoca pietrei si cea cosmica...

   - Exact. Pe toata planeta veti gasi minuni ramase de la rebeli si de la misiunile de supraveghere.

   - Pe mine ma intereseaza Carpatii. Caut radacina benefica. Caut orice ne-ar putea scoate din starea actuala : urmele stramosilor, secretele lor, calea de urmat...

   Cu un singur gest, veganul a produs in fata ochilor mei o harta a lumii noastre. Foarte exacta. Si foarte la zi. O priveam cu interes. Incepeam sa intuiesc.

   - Satelitul de cristal ? am facut eu.

   - Exact. Statie intergalactica lansata de grali. Studiem progresele dar si regresele omenirii. Numai astfel vom putea interveni la momentul optim.

   O alta idee interesanta ma presa. I-am dat glas :

   - Inseamna ca voi ne-ati activat ? Voi ati trezit din somn samanta celesta din noi.

   - Exact ! a confirmat Incer. Si vom continua pana la trezirea tuturor.

   - Si bubulii ? am facut eu instinctiv.

   - Samanta straina. Va trebui s-o adoptam si s-o reeducam. E interesanta. Distrugerea lor nu ne-ar fi de nici un folos. Trebuie sa-i studiem.

   Legatura dintre Incer si Demian se refacuse. Intelegeam porunca batranului : Varain, sa nu-i ucizi ! Sa-i aduci in ascultarea Legii.

   Mai aveam o problema. Fusesem educat in spiritul pastrarii secretului. Nu stiam ce sa fac.

   - Parinte al stramosilor mei, ce trebuie sa afle omenirea ?

   - Tot ce-ai aflat, Varain. Stiu de ce te temi : originile diferite ar putea crea conflicte. Nu te teme. Lupta se va duce in fiecare om si nu intre oameni. Priveste harta ! Nu e un singur loc fara samanta celesta.

[...]

   - Parinte Incer, Zamolxe a fost vegan ?

   Veganul m-a privit staruitor cateva clipe. Stia ce voiam. Dincolo de cuvinte se simtea nevoia marii certitudini.

   - Zamolxe a fost, este si va fi un spirit universal si benefic. Mii de infatisari a luat de-a lungul timpului pentru a va invata Legea. Va iubeste nespus. Dupa distrugerea Tartarului si Luanei, El v-a ridicat din nou. El  v-a explicat legile firii. El v-a adus la ascultarea de Lege. Va veni o vreme in care il vei cunoaste mai bine.

   Nu mai aveam nimic de intrebat. Mi-am incrucisat bratele si am plecat fruntea. Asa m-am trezit in camera mea. Priveam ganditor, cu alti ochi, tot ce ma inconjura, incepand cu mobila din camera si terminand cu muntii ce se zareau prin fereastra. Eram foarte obosit dar foarte calm. Mi-am adus aminte ca jos astepta cineva. Un om pe care fusesem tentat sa-l consider dusman se dovedise a fi cu totul altfel. Dumnezeul stramosilor nostri imi ascultase ruga din adolescenta. Pe atunci, ca orice visator, scriam mult. Disperat de ce vedeam in jur, scrisesem : Trebuie sa existe si lucruri cu ambele fete luminate ! Trebuie ! Existau deja. [...]

 

   Istovit de efort am recazut in starea de semiconstienta. Un intreg stup de albine imi vajaia in cap. Un roi de muste de foc imi muscau din trup. Eram o gramada de carne fara importanta. Un singur foc ardea intr-un coltisor nestiut de mintea omeneasca. Ardea dumnezeieste, ca un descantec. Susura molcom dar ferm : Lupta, Om din Neamul Oamenilor ! Lupta pentru neamul tau si omenire ! Lupta, nu te lasa !

   Voiam sa lupt. Sigur ca voiam. O forta oribila din chiar fiinta mea se opunea : dormi, dormi, dormi... Focul celest al spiritului imi dadea de veste ca bubulii introdusesera in mine samanta distrugerii. Samanta lipsei de vointa si credinta. Samanta robiei psihice. Cunosteam deja cum o facusera. Drog, urmat de o puternica sugestie, executata de un hipnotizator de exceptie. M-am odihnit cateva secunde. Efortul de a gandi ma obosise teribil. O cumplita dorinta ma indemna sa abandonez tot, sa dorm, sa mor...

   Atunci l-am simtit pe Cremene. O sageata energetica foarte slaba pornise de la el catre mine. Un mesaj scurt : Lupta ! Ordinul purta pecetea lui Cremene. Simteam asta cu siguranta. Flacara celesta a spiritului a prins sa se agite vesela, plina de viata : Lupta, Om din Neamul Oamenilor ! Pentru neamul tau si omenire ! Am reluat efortul spiritual. [...]

 

Cam asa rationam eu, detasat de probleme, ca un spectator. Instinctiv, aplicam legea Octogonului : In orice situatie grea, detaseaza-te de problema si priveste-o ca pe un film facut cu actori. Imposibil sa nu gasesti scapare. [...]

 

   - Cat mai putina alerta, cat mai multe informatii. Bine-ar fi sa nu va simta.

   - ’Nteles, sefu’. Cotonogiti dar pe tacute. Sa nu simta cand ii usuram de documente.

   - Asta n-o faceti ! Copiati tot ! Sa nu stie ca am ajuns la ele.

   Balaiul s-a infoiat :

   - Sefu’, da’ grijuliu te-ai mai facut cu sanatatea bubulilor ! Sa nu cumva sa faca infarct cand s-or trezi fara hartoage. Noi suntem operativi, nu spai din filme. Intreaga mea viata am furat documente. O singura data m-au prins. Stii tu. Cu doua valize, in plin desert libian. Nu m-au crezut ca le gasisem si le duceam la politie...

   - Acum nu furi ! Acum le copiezi frumos, sa nu simta buby nimic.

   - Mda ! a facut lipoveanul obidit. O sa-mi montez un xerox undeva. [...]

 

   - Doamna, m-am adresat eu, incepe piesa. De dumneavoastra depinde daca ne fluiera ori ne biseaza.

   - Tinere, mi-a replicat ea pe un ton filosofic, bisatul si fluieratul n-au importanta. O sa intelegi tu asta mai tarziu. Important e sa-ti joci cinstit rolul.

   Nu i-am raspuns. Superspionul Varain stia sa primeasca lectii si de la femei. Inclusiv de la cele in varsta. [...]

 

   -Ce-i, taca, nu-ti place planul lui buby pentru Romania ? Ole, ole ! Se duse odiosul, da’ vin altii mai cumpliti.

   Avea dreptate. Planul nu-mi placea deloc. Desi spion vechi, credeam ca exista o limita a nerusinarii. Discutia interceptata de Balai imi demonstra ca asa ceva nu exista in dotarea bubulilor. Rusinea era pentru oameni. Il impuscasera pe Ceausescu sub motiv ca ne infometase si lovise in fondul biologic national. La moment, bubulul sef ii reprosa codosului bastinas ca nivelul de trai nu scazuse cat trebuie. Calculasera martafoii lor ca romanii traiau bine. Ca inca atingeau cam 50% din nivelul de trai al anului 1989. Dupa parerea lor, tugulanul trebuia sa ajunga la mai putin de jumatate din vremea „odiosului”. M-a cuprins indignarea, am aruncat minicasetofonul si-am ras o gura de trascau din paharul Balaiului.

   - Asta-i al meu, a tinut el sa defineasca exact situatia proprietatii. Si nu face sa bei la nervi. Face rau la ganditor. Unde-ai ajuns ?

   - La chestia cu nivelul de trai. Auzi, ticalosie ! Abia are tugulanul cu ce-si tine zilele si ei cer sa-l termine.

   - Si de ce te agiti ? Chestia e simpla. Plutonul de la Targoviste mai traieste. Aia de l-au lichidat pe nea Nicu pentru ca ne infometase mai pot face o fapta eroica. Ii trimitem la cartierul general al bubulilor. Vor pleca chiuind. Condamnarea e de data asta absolut legala. Si pronuntata de aproape toti pamantenii.

   - Ar fi o solutie. Nu se potriveste cu legile mele. Violenta s-ar intinde ca ciuma. Rapid si necrutator.

   - Si ? Crezi ca-i rau ? Inca n-ai ascultat tot. Sa vezi tu „pretioase indicatii” de tavalit leul prin noroi. Zob ne face valuta ! Doua mii de lei dolarul.

   - Asta nu se poate !

   - Ba se poate, m-a asigurat Balaiul. In tara in care se minte si se fura pe fata, se poate orice.

   - Si nemernicul asta, roman de-al nostru, cum de accepta astfel de jocuri ?

   - Il doare pe el in cot de tugulan. El si-a bagat averea-n verzisori. E si interesat sa le ridice artificial valoarea.

   - Macar ati aflat cine-i cel mare cu care trebuiau sa se vada mesagerii ?

   - Ihi ! Dar nu-i nea Nelu. Am scapat de vizita la Cotroceni.

   - Sa nu-mi spui ca nea Nelu nu are pufusor pe botisor !

   - N-are ! E tugulan utopic. Face elogiul saraciei. Dar stie tot ce misca. Si binecuvanteaza toate magariile. Il au la mana. L-au prins si-l strang bine in menghina.

   - E chior ? Nu vede ca merge la groapa ?

   - Nu-i chior. E numai disperat. Ce-am gandit si ce-a iesit ?! e cantecul zilelor si noptilor sale. Ar da cat nu face sa-ntoarca timpul inapoi. Nu poate, insa. A gresit odata, e prins in lant. Condamnat pentru tot restul vietii sale.

   - Lasa-l in disperarea lui ! Ce mai vor aia ?

   - Monarhie. Conteaza pe Misu Manglitoru.

   - Lasa nimicarnita asta monarhista ! Planuri legate de tara, de oameni ?

   - Nimic logic. Darama, sfarama, scade ! Sunt pusi pe demolat.

   - Iar noi stam cu mainile in san, am rabufnit eu. [...]

 

   - Ai invins Varain ! Floarea Sperantei nu mai poate fi distrusa. Nici Credinta nu mai poate fi infranta.

   - Ne-ati uitat ! Singuri si saraci in fata hardelor bubule.

   - Nu v-am uitat ! a replicat Incer la fel de calm.

   - Atunci de ce nu-i terminati pe bubuli ?

   - Ii putem ucide dar nu trebuie. Avem nevoie de ei. Trebuie sa-i cunoastem.

   - La ce va trebuiesc ? Sunt animale lacome si fara suflet.

   - Numai cunoscandu-i pe ei, putem ajunge la stapanii lor. La invadatorii din netimp. Pe acestia trebuie sa-i distrugem.

   - Dar timpul exista pretutindeni, am replicat eu ceva mai linistit.

   - Asa ar trebui sa fie. Asa si este in universul nostru. Cei din universul netimpului gandesc insa altfel. Vor sa ne elimine.

   O aberatie se prezenta in fata mintii mele de pamantean. Imensul Univers cu miliarde si miliarde de constelatii sa fie invadat si distrus ? Fiinte din netimp ? Nu se putea !

   - Numai campurile pot fi distruse ! Iar timpul nu e camp.

   Incer m-a privit din nou in ochi. Avea sa-mi comunice un secret. Trebuia sa-l tin minte :

   - Si timpul e camp. De asta poti circula in el in orice directie. [...]

 

Unui popor flamand si umilit de infrangerea economica trebuia sa i se dea un nou ideal. Ivan gasise ca transformarea religiei in ideal politic era exact ce le trebuia. Batranul mi-a confirmat gandurile :

   - Planu-i deja facut si aprobat. Refacerea imperiului crestin ortodox si recucerirea capitalei ortodoxe. Suna frumos, nu ?

   - Foarte frumos. Orice crestin ortodox simte tendinta fireasca de a intra in cruciada. Pentru noi suna insa groaznic : iar am cazut in zona de influenta ruseasca. Imperiul ortodox vizat de rusi nu ne poate excepta. Un mare pericol ne paste.

   - Da, Varain. Capcana e diabolica. Accepti, intri in jug la rusi. Nu accepti, esti taxat drept anticrestin. Poate chiar Anticrist. Cum ai sparge capcana ?

   Am inceput sovaielnic. Ideile veneau greu. Nu era sectorul meu.

   - La credinta crestina nu putem renunta. E deja credinta nationala. Putem incerca sa le spunem romanilor adevarul. Sa le aratam crucea veche de cinci mii de ani. Crucea de la Cucuteni. Si altarul de la Trusesti. Aceeasi vechime.

   - Nu te inteleg, Varain. Explica-te !

   - Sper ca romanii sa inteleaga ce e de inteles. Aici s-au nascut miturile biblice si crestinismul. Forma actuala nu e decat o prelucrare facuta de izraeliti. O prelucrare deformata vizibil.

   - Prea mult. Nu se poate ! Vor intelege numai cateva sute de mii. Asta inseamna fractionarea poporului. Cam asta urmaresc si bubulii.

   - Si totusi, adevarul trebuie prezentat ! Cu probe, sa inteleaga toti. [...]

 

   - Varain, vorbeste ! Daca mai taci zece secunde, tragem.

   Era scaparea pentru neamul meu. Daca ma ucideau bubulii, pe pamant strain. M-am revoltat impotriva Sortii si-am provocat dusmanii :

   - Sunteti niste prapaditi. Si-o sa va trosnesc de-o sa va fac pulbere !

   Amenintarea a prins. Am simtit drogul patrunzandu-mi corpul. Nu mai adormeam insa. Ingerul meu veghetor fabricase deja antidotul. Am continuat sa-i injur pe bubuli. Ii simteam profund alertati, speriati. Incercam sa-i determin sa ma ucida. Au facut-o. Au lansat direct prin perete un proiectil imens, reactiv. In mod normal, trebuia sa spulbere camera cu tot cu noi. L-am vazut ca la un film. Iesea din perete, inflorea cu o flacara imensa, dar se stingea la doi metri de patul meu. M-am ridicat in capul oaselor, privind. Nu-mi venea sa cred ochilor. Al doilea proiectil reactiv a avut aceeasi soarta. Simteam deruta si panica celor de la sute de metri. A expertilor bubuli. Varain nu mai putea fi distrus prin noile mijloace faurite de ei. Nici eu nu ma simteam bine. Pentru a doua oara in viata mea, Stapanul imi refuzase dreptul de a muri. Cand toata lumea cerea viata, eu cerusem moarte. Si mi se refuzase. Nu era drept.

   - De ce, Doamne ? De ce ?

   Vocea din adancuri, vocea lui Demian, s-a ridicat poruncitoare :

   - Lupta, Om din Neamul Oamenilor ! Pentru neamul tau si omenire !

   M-am smuls din pat cu o miscare brusca. In jur, aparatele bubulilor paraiau si scoteau fum. Pricepusem. In jurul meu era un camp prin care nu mai putea intra nimic. Nici arme clasice, nici spiritele negative numite demoni. Am smuls electrozii de pe corp, strigand inrait :

   - Acum, voi, cei care va credeti stapanii lumii, veti afla ce poate face un lup din Carpati !

  M-am lipit de patul Balaiului pentru a-l proteja cu campul meu. Am ridicat ambele maini, am unit palmele in steaua cu zece raze si-am trasnit peretele din fata. A zburat ca o bucata de carton. [...]

 

   N-am putut preveni dezastrul centrului bubul. Tipii erau innebuniti. In viata mea n-am auzit asa explozie. Totul cadea in jurul meu. Instinctiv, l-am tras pe Balai langa mine. Asta l-a salvat. De sus curgeau stanci. Nu pietricele. Stanci mari, de tone sau zeci de tone. Zdrobeau tot. Numai pe langa noi alunecau. Pricepeam. Scutul lui Zamolxe.

   - Haimanale, a comentat Balaiul. Arunca cu pietre.

   - Ihi ! am confirmat eu ganditor. Cam mari insa, pietrele. Cum or fi aratand haimanalele ? [...]

 

   - Dumneavoastra nu suferiti ? l-am intrebat eu incet in timp ce porneam pe cararuia ce ducea spre piscuri.

   - Nu ! m-a asigurat Cremene, urmandu-ma. Ar fi zadarnic. Demian m-a invatat sa nu fac nimic in zadar.

   Asta era ceva nou, total necunoscut mie.

   - Si dumneavoastra ati fost in Templu ?

   - De mai multe ori. Acolo am invatat. Cum ar fi putut fi altfel ?

   Avea dreptate. Primul pas in invatare se numeste Credinta. Fara ea nimic nu se poate face pe acest Pamant. Cu o singura conditie insa : sa fie Credinta adevarata, izvorata din Legea firii. Nu surogate artificiale, create de minti mai mult sau mai putin perverse. Din pacate, gandeam eu, majoritatea credintelor religioase actuale sunt profund false. Asta explica si criza morala a omenirii ; lipsa unei credinte cu adevarat firesti, celeste, divine. [...]

 

   Cilindrul a inceput sa se roteasca usor, prezentand semnele. Fiecare vedeam alt semn si intelegeam cu totul altceva. E simplu, credeam eu. Asa se nascusera deosebirile din care izvora violenta. Fiecare credea ca este in posesia adevarului celest suprem. In fapt, fiecare poseda numai o parte. Numai toate la un loc puteau indica drumul catre adevar. Pana acolo insa era mult. [...]

 

   - Varain, inchipuieste-ti ca ai la dispozitie un calculator foarte sofisticat. Il prezinti la 3 oameni : un salbatic din comuna primitiva, un simplu cetatean al secolului in care traiesti si un inginer specialist in calculatoare. Fiecare va defini calculatorul in alt mod, caci fiecare are o anumita imagine despre lume. Nici unul insa nu-ti va spune adevarul, caci nici unul nu-l stie. Aceasta este situatia creatiei : Dumnezeu este Big-Bang pentru evolutionisti. Iar Big-Bang este Dumnezeu pentru creationisti. Nici unii si nici altii nu au dreptate. Si asta pentru ca vor sa defineasca un fenomen despre care nu au macar cele mai simple si mai disparate informatii. [...]

 

   In primele zile dupa asasinarea lui Ceausescu, un amic din sistemul de comert exterior mi-a spus :

   - Pavele, sa stii ca Pingilica ne-a lasat o tara la cheie.

   - Si la ce ne-a folosit ? am intrebat eu cu pragmatismul celor sase ani petrecuti printre yankei.

   - Pai, nu trebuie decat sa remediem pe ici, pe colo si n-avem treaba. Cu industria pe care o avem si folosind rezerva valutara mostenita putem sa-i batem la fund si pe nemti. Cine mai e ca noi ? Fara datorii externe, cu mari obiective social-economice deja rezolvate...

   Amicul respectiv nu vorbea prostii, nu era politruc sloganar, ci meserias, specialist in economie si comert exterior. Muncise ani multi in tarile capitaliste, vazuse cum merg lucrurile in toata lumea. Un singur lucru nu stia : bubulii nu erau de acord ca Romania sa se ridice. Ii deranja. Le lua unele profituri de la boticurile lor nesatioase. Romania nu e prima tara trosnita de imperiul bubul. [...]

 

Cu ce a deranjat Romania pe bubuli ? In primul rand, cu nivelul de trai care, desi modest, era peste cel planificat de ei. Pentru a nu fi acuzat de fabulatii ori de propaganda, voi cita direct din documentele bubule, devenite publice. In ziarul Libertatea din 28 iulie 1993, „dizidentul” Silviu Brucan reproduce pretentiile Fondului Monetar International astfel : FMI este nemultumit de volumul deficitului bugetar si s-a ciocnit de refuzul guvernului Vacaroiu de a proceda la reducerile drastice ale cheltuielilor social-culturale cerute de banca. Pentru a-l convinge pe Watson de seriozitatea situatiei materiale a salariatilor, dl. Vacaroiu i-a aranjat o intalnire cu liderii sindicali, dar aceasta nu a fost de natura a „imblanzi” pe bancherii de peste ocean. Interesant pentru mentalitatea acestor adepti ai Scolii Economice de la Chicago (Milton Friedman) si ai terapiei de soc este aprecierea lor ca raportat la nivelul productiei industriale 1993 a Romaniei, standardul de viata al populatiei este prea ridicat (60% fata de 1989) si ar trebui sa fie cam de 40 sau chiar 35%. In ce priveste somajul, rata lui de 9% reflecta un ritm nesatisfacator de privatizare : somajul in Romania ar trebui sa ajunga la 20%. Am incheiat acest mizerabil, nerusinat si cinic citat.

   Sa stam stramb si sa judecam drept ! Pe Ceausescu l-au asasinat bubulii, in urletele multimii de tugulani indobitociti de slogane. Acuzatia principala : a infometat poporul, punand in pericol fondul biologic al natiunii. Nu neg vina lui Ceausescu in aceasta directie : ar fi putut creste sensibil nivelul de trai si n-a facut-o, deoarece dorea sa investeasca rezerva valutara in alte directii. Altceva vreau sa subliniez : daca nivelul de trai al anului 1989 a determinat o condamnare la moarte, cel actual dictat de FMI, care nu atinge decat circa 50% din nivelul stabilit de raposat, ce merita ? Plutonul de executie de la Targoviste trebuie pus din nou pe rol, pentru a-i executa pe cei care ne infometeaza  si mai rau decat fostul dictator. Ce mai dicteaza friedmanii din FMI ? Reducerea cheltuielilor social-culturale. De ce ? In ciuda sloganului „50 de ani de intuneric”, urlat de scursorile natiunii romane, majoritatea romanilor au un inalt nivel de cultura. Nu e constatarea mea. Sunt in contact permanent cu multi straini care au constatat cu stupefactie ca avem un popor foarte cultivat. Asta nu place bubulilor. Romanii trebuie indobitociti, adusi la stadiul de turma analfabeta. Mai trebuie sa comentez dictatul privind atingerea unui somaj de 20% ? Adica, fiecare al cincilea roman sa fie somer ? [...]

 

[...] aproape intreaga avutie nationala era in mainile romanilor sub forma de actiuni (parti sociale). Daca mai luam in considerare si rezerva valutara de peste 4 miliarde de dolari, intelegem ca Romania se putea privatiza intr-o singura zi. Da, se putea privatiza, dar in interesul romanilor. Nimic n-ar fi incaput in ghearele bubulilor care socoteau fiecare surub din fiecare fabrica romaneasca.

   Cum au procedat bubulii pentru a preveni privatizarea in interesul cetatenilor romani cunoasteti. Ne-au returnat partile sociale (actiunile) in lei pe care i-au devalorizat de peste o suta de ori. Au falimentat intreprinderile noastre pentru a le cumpara in dolari umflati cu pompa FMI. [...]

 

 

DINCOLO DE FRONTIERE

 

Motto :

„Eu arat altora calea

cea dreapta, pe care

am cunoscut-o tarziu,

cand eram obosit de ratacire.”

Seneca

 

[...] - Varain, se apropie Timpul. Esti om. Om simplu. Supus legilor ispasirii. Trebuie sa treci prin durere si umilinta, prin trufie si decadere, prin greseala si ispita, prin tot ce e omenesc la inceputuri. Numai trecand prin toate, vei ajunge sa intelegi si sa stii.

   Acestea erau inceputurile de om. Primul punct din verticala ce ducea catre Om. Aveam inca milenii inainte. Pentru a intelege si a sti. Pentru a invata Legea. Pentru a redeveni Om.

   Treceam cu viteza de fulger stelar prin miile de vieti omenesti. Stapan si rob, bun si rau, liber si legat in lanturi, umil si trufas, milos si neindurator, sovaielnic si viteaz, drept si nedrept, cinstit si necinstit... Treceam, treceam prin toate. Treceam... Invatam Legea. Ispaseam si plateam greseala primordiala, din care izvorasera celelalte. Inregistram istoria omenirii in subconstientul meu. Treceam inainte, fulger stelar cu varful catre Lumina. Simteam chemarea. Deja simteam chemarea stramosilor. O sete nemarginita de lumile stelare din care coborasem. [...]

 

   - Balaiule, m-a trimis Batranul. Avem treaba. Grea. Periculoasa.

   - Si ? Treaba nu se poate face decat cu mutra de inmormantare ? Nu mai poate zambi omul ? Ba trebuie sa zambim si sa radem, in ciuda lui ala. Lui nen-tu Ionica Hlizitoru. Noi macar stim de ce radem. Nu ca proasta-n targ... [...]

 

   - N-ai raspuns, Balaiule. Cum crezi ca va fi ?

   - Are importanta ce gandesc eu ? Ma-ntreaba pe mine Soarta cum sa organizeze viata pe planeta ? Fara bubuli, va fi mai bine. De asta sunt sigur. In rest, nu-mi pot imagina. N-am voie, adica. Caci, daca ar fi dupa mine, ar iesi o lume candrie. Zambind, razand, dansand, iubind.

   - Pana aici, e bine. Neamul omenesc trebuie sa rasa, sa iubeasca. Sa nu uite ca viata trebuie traita omeneste. [...]

 

   Cu Cremene se putea glumi rar. Si numai cand nu mirosea a bubuli pe aproape. L-a masurat pe Balai cu o privire critica si a decis :

   - Un anume minoritar a facut burta. Pentru echilibru se cuvine si-o cocoasa. La hartoage, Balaiule ! [...]

 

   Presiunea crestea insuportabil de repede. Tone, zeci de tone de greutate se adunau pe spirit. Si se rasfrangeau pe trupul aflat la mai mult de 150 de kilometri de Berna. Abia respiram. Daca respiram. Simteam apa curgand in siroaie pe tot trupul. Forta bubula ma strivea ca pe un fruct. Ma luasera pe nepregatite. Sangele imi vajaia cu presiune in tot corpul. Incerca sa gaseasca o cale de eliberare. O singura intepatura ar fi facut din mine o arteziana rosie. O arteziana de sange. Si inca nu puteam reactiona. Eram inca indignat de tradarea celui de-un neam cu mine.

   Am incercat sa ma misc, dar n-am putut. Ma tintuisera ca pe o insecta. Si ma presau, sa ma lichideze. Ca pe o ganganie neinsemnata. Privirea nu mi se putea desprinde de pe figura tradatorului. De ce, Doamne ? De ce,Doamne, trebuie sa suferim noi pentru lacomia vanzatorilor de tara ?

   Simteam cum ma prabusesc. Cadeam continuu, intr-o inumana disperare. Cadeam din locul in care ma nascusem, catre haurile din care iesisera bubulii. Cadeam ca o stea a vietii cuiva. Cadeam...

   Stea ! Licar de lumina. Stea !

   Usa a zburat in tandari. Nu intelegeam ce se intampla. Vedeam ca in vis figura lui Cremene. Striga ceva. Nu-l auzeam. M-am indoit ca un arc si, sub o porunca mai puternica decat orice intelegeam eu, am aruncat fulgerul energetic in grupul de bubuli.

   M-am trezit in camera. Cremene ma tinea de mana stanga. Transfigurat, cu vocea ragusita, imi repeta :

   - Varain, iesi de acolo ! Retrage-te, Varain !

   Stia ce se intamplase. Imi dadea putere din el pentru a ma retrage din cuibul de viespi. Mai mult nu putea face. M-am relaxat si am cazut istovit pe pat. Istovit si nelamurit. Nu cunosteam rezultatul confruntarii. Si nu voiam sa accept ideea de infrangere. Nici ideea macar. Voiam sa intreb, dar nu puteam. Ma trosnisera teribil : nu mai puteam vorbi. Nici de gandit nu gandeam normal. Eram tandari. Dar nu voiam sa pierd. Teribila vointa a lupilor liberi nu se inchina in fata intunericului...

   Am zacut zile in sir. Cu ochii larg deschisi, cautandu-ma pe mine insumi. Cu un singur gand infipt in creier : Ridica-te, Om din neamul Oamenilor ! Lupta fecior al Varanhei ! Nu te supune !

   Prin imense spatii stelare, spiritul liber al lui Varain isi cauta trupul. Asta am inteles eu mai tarziu. Bubulii lovisera in cordonul de argint, separand trupul de spirit. Un capat de cordon ramasese, insa, de veghe, langa muribund. Si nu ma lasase sa ma prabusesc in haurile bubulilor. [...]

 

   Cremene a stat o clipa in cumpana. Apoi a spus decis :

   - Varain, sa nu cazi in pacatul ingamfarii ! Tu esti o exceptie chiar si pentru cei din munti. Nimeni n-a ajuns atat de departe ca tine. De aceea am fost atat de suparat cand te-ai hazardat ca un copil.

   Explicatia lui Cremene m-a trimis din nou in singuratatea mea. In unicitatea extrema de care ma ferisem. Pe care i-o recunosteam numai Lupului Alb. Ma mangaiasem atata timp ca eram si eu un om ca toti oamenii... Ceva ma durea nespus. Priveam la covorul de sub picioarele mele. Nici nu-l mai auzeam pe Cremene. Sufeream la gandul ca fiul meu, inca nenascut, era sortit aceluiasi fel de viata. Cine n-a trait vreodata disperarea singuratatii nu putea intelege. Acesta e adevarul : Chiar inconjurat de multime, omul de exceptie ramane singur.

   Vocea parintelui Demian ma mangaia. Atat cat se putea si cum se putea in cazul meu.

   - Varain, asa a fost Soarta. Ai renascut din trecutele milenii pentru a deschide poarta viitorului. Trebuie sa-ti faci cinstit datoria ! Sa-ti duci cinstit crucea. E a ta, Varain ! Nu-i a altora ! Tu esti alesul. Trebuie sa te supui ! Asa cere Legea. [...]

 

   - Buby, a continuat Cremene pe acelasi ton, pregateste o chestie de zile mari. Una cu care crede ca va rupe gura targului. Ca-si va impune dominatia peste biserica catolica.

   - Domnule colonel, am observat eu ceva suspect. Cam de mult timp, nesmantnicul papa joaca cartea lui buby. Inclusiv impotriva conationalilor lui polonezi. Mai multa politica decat credinta la acest papa. Mai mult interes decat morala. O sa duca de rapa cea mai puternica ramura a Bisericii.

   - Cam asta-i miscarea, Varaine. Il imping din spate sa compromita credinta. Si pe el. Stii ce le-a dat prin cap ? Sa-l faca sa emita o bula de admitere a homosexualitatii. A facut-o si s-a ras ! A pierdut zeci de milioane de credinciosi. Ai mai vazut tu crestin sa acepte mizeria asta morala, descinsa direct din iadul Sodomei si Gomorei ?

   - Aha ! Buby e cam dosnic de felul sau. Si ce si-a zis ? Ia sa-i fac eu pe toti planetarii astia dosnici ! Si pe toate planetarele, lesbiene. Sa crape samanta omeneasca. Diabolic plan. Inspirat direct de Scaraotchi. Pe cale administrativa, nu puteau face asa ceva. Atunci, pac ! Biserica ! Diabolic tipul care a gandit-o. Si cel care a acceptat-o.

   - Nu-ti face sperante ca nu vor lucra si pe cale administrativa ! Iti spun una, de-ai sa ramai interzis. Bubulii vor conditiona intrarea Romaniei in Consiliul Europei de legiferarea homosexualitatii. Ai mai auzit de asa cuib de dosnici ?

   Era parsiv de tot. Pana si Cremene trecuse la argou. Nerusinarea ridicata la rangul de principiu democratic. Decaderea morala legiferata. Sa ti se intoarca stomacul pe dos.[...]

 

   - Dupa atata ideologie esuata, farama de credinta-i va scoate-n lumina. Ne vor lasa in pace.

   - Frumos spus ! Sa vedem si minunea asta !

   - O vei vedea. E profetita demult. De Sundar Singh. Stii cum suna profetia ?

   - Da. Rusii vor recunoste primii pamantul nou - Romania. [...]

 

Un mare profet oriental scrisese demult :

  In vara anului 1993, din pamantul Daciei, va iesi un barbat tanar, cu semn ceresc pe frunte. Incepand cu acea vara, omenirea va trece in ciclul pozitiv de evolutie. [...]

 

   Suntem in fata unei frontiere. Dincolo de ea se afla Necunoscutul. Misterios ca o femeie frumoasa. Pentru unii, inspaimantator. Foarte inspaimantator. Pentru ca in el, in necunoscut, se afla timpul viitor. Cu tot ce inseamna asta. Cei ce nu pot sa inteleaga si sa stie nu sunt de judecat. Nici de condamnat. Mai au inca in ei ramasite ale unei groaznice bariere. Am, oare, dreptul sa inteleg si sa stiu ? Nu e cumva pacat ?

   Cine a cladit aceasta bariera din oameni ? Cine a poruncit Crede si nu cerceta !? Dumnezeu ? Exclus ! Diavolul ? Poate. Oamenii ? Mai mult ca sigur ! [...]

 

   Reincarnarea a fost combatuta virulent de materialisti. Dictonul lor, plastic exprimat, ar fi : Adio si un praz verde ! Ai murit, esti bun mort. Oale si ulcele se fac din tine. Efectele directe ale conceptiei ? Animalizarea. Reducerea omului la tubul sau digestiv si la instinctele primare. Inclusiv in domeniul social. Caci, de exemplu, setea de putere sociala nu exprima decat o refulare din planul sexual. Ori, in alte cazuri, o manifestare a instinctului de hrana. Sau, in alte cazuri, a instinctului de aparare. Asa a aparut lasitatea, frica de moarte, slugarnicia, lacomia etc. Omul a decazut pentru ca i se inchisese orizontul. Pentru ca nu mai avea Credinta, Speranta, sentimente frumoase, viata sufleteasca normala.

   Cealalta fata a medaliei nu este scutita de critici. Unele culte si secte s-au opus cu indarjire teoriei reincarnarii. Si asta in ciua faptului ca, initial, apa vie care udase radacinile religiilor lor fusese chiar aceasta teorie. De ce s-au opus ? Pentru ca reincarnarea nu convenea bisericii subordonate politic. Pentru ca omul eliberat de frica de moarte nu mai putea fi rob. Din contra, ar fi putut lua calea cunoasterii si ar fi ajuns la Adevar. Asa s-a nascut ideea simplista a raiului si iadului, concepute ca doua imense depozite de suflete, in continua crestere, in asteptarea judecatii de apoi. Asa au aparut miturile demonilor ori altor asemenea monstri creati de minti omenesti. De minti bolnave ori interesate in raspandirea groazei, ca sa fiu mai exact. [...]

 

   Demonstrarea stiintifica a reincarnarii a dus la prabusirea multor mituri si teorii, atat materialiste cat si religioase. Materialistii au aflat, in sfarsit, ca spiritul poate exista fara materie. Ca spiritul nu este numai un produs al materiei superior organizate. Ca e ceva mult mai complex si mai greu de descifrat. Religiile ostile ideii de reincarnare au primit o lovitura la fel de puternica. Imaginea raiului si iadului a fost anulata. Altceva, mult mai complex si mai greu de descifrat se intampla cu spiritul omului. [...]

 

   Ce poate face omul intelept cand, prin propria cunoastere, ajunge la concluzia ca reincarnarea spiritului reprezinta purul adevar ? Las cititorilor deplina libertate de judecata si alegere. Ca si deplina libertate de a refuza reincarnarea ca un adevar demonstrat. Oricum, viitorul apropiat ne va lumina. Stiintele fac pasi uriasi in aceasta directie. Eliberarea de frica mortii capatata prin insusirea conceptiei metempsihotice inseamna enorm. Prin ea, omul devine Om. [...]

 

   Pe platoul Bandiagara din Africa, traieste tribul dogonilor, populatie investigata, incepand cu 1931, de catre o expeditie de antropologi si etnografi francezi, condusa de Marcel Griaule. Textele folclorului dogon, tiparite pentru prima data in Franta, in 1965, dezvaluiau lumii adevaruri stiintifice greu de banuit la niste primitivi, cum ar fi : Soarele si stelele sunt absolut identice, numai ca Soarele este mult mai aproape de Pamant decat stelele si de aceea il vedem mult mai mare ; Stelele sunt ordonate in spirale, iar in jurul lor se afla numeroase „Pamanturi” populate ; steaua Sirius mai are o sora invizibila care se roteste in jurul ei in timp de 50 de ani. Acest ultim aspect a produs revolutie in astronomie : cercetand Cerul, astronomii au descoperit, intr-adevar, cea de a doua stea Sirius (invizibila) si i-au stabilit perioada de rotatie de 49,9 ani. Bizare mituri la dogoni, nu !? Niste primitivi abia desprinsi din epoca de piatra dau lectii de astronomie ! [...]

 

   Mii de mistici obscuri au disparut in negura veacurilor, insa Iisus Cristos a rezistat. Si a impus masurarea Timpului dupa anul probabil al nasterii Sale. Trebuie sa ne mandrim cu faptul ca un calugar roman, de la o manastire din Dobrogea, a impus Vaticanului ideea de a masura timpul nostru de la nasterea lui Cristos. [...]

 

   Acum, sa vedem cine sunt cu adevarat demonii. Cine i-a creat. Si cine ii tine in viata.

   Sa facem o experienta simpla, la indemana oricarui specialist in masurarea campului bioenergetic uman. Sa ne inchipuim ca intr-un anumit colt al incaperii in care experimentam se afla o alta fiinta omeneasca. Sa ne-o imaginam „in carne si oase” si sa nu ne miram de faptul ca aparatele de masura vor indica in locul respectiv un camp bioenergetic uman. Experienta a fost deja facuta de zeci de ori. Explicatia este relativ simpla : imaginatia noastra proiecteaza in locul mentionat un cam energetic cu toate proprietatile stabilite de gandirea noastra. Daca am imaginat un inger, vom lansa un camp pozitiv, daca am imaginat un demon, un camp negativ. Iata cum se creeaza demoni ! Si de catre cine ! [...]

 

   Treaba mea e sa spun : Oameni ai Geei, nu mai creati demoni cu imensa voastra forta psihica ! Nu mai lansati in spatiu nici o imagine monstruoasa, nici un gand urat ! Ele se vor intoarce impotriva voastra si va vor chinui. Adevaratul Dumnezeu, Creatorul, v-a dat puterea de a crea Binele, Frumosul, Adevarul, Armonia, Lumina, Intelegerea, Pacea... Creatorul n-a creat nici un monstru. Voi i-ati creat pe demoni ! Voi trebuie sa-i distrugeti ! Calea Luminii inseamna cunoastere si intelegere. Inseamna stiinta si intuitie. Pe aceasta cale sa mergeti ! Masurat, cu intelepciune si gand bun. Asa veti ajunge la Adevar. Altfel, nu !

 

   Cercetarile mi-au purtat pasii catre ipoteza rebeliunii galactice. Din acest punct de vedere, al imaginatiei, treburile par foarte simple. O mare rebeliune, condusa de Lucifer (Azazel, Semyaza etc.), a cuprins mai multe constelatii, tulburand Legea Universului. Adeptii ordinii din celelalte constelatii s-au ridicat in apararea Legii, i-au infrant pe rebeli si i-au exilat pe Pamant, pedepsindu-i la reincarnare, la ispasirea sortii. Asa s-ar putea interpreta cuvintele din manuscrisul lui Enoh : ... pune-i in lanturi pentru 70 de varste ! [...]

 

   Intr-o zi din „epoca de aur”, un cetatean bantuia magazinele goale. Intreba : Aveti carne ? Aveti masline ? Aveti lamai ? Aveti scrumbii ? La fiecare raspuns negativ injura mascat : Dar-ar boala in cine stiu eu ! Doi flacai cu ochi albastri, vigilenti, il invita pe cetatean la o sectie de militie, ii pun in fata o coala de hartie si un pix, invitandu-l :

   - Scrie ! Scrie pe cine tot injuri !

   Cetateanul raspunde :

   - Cum pe cine ? Pe Hitler ! A omorat evreii, de nu mai gasesti un negustor priceput in toata Romania.

   Cei doi vigilenti s-au privit stupefiati.

   - Bine, omule, poti pleca, a spus unul dintre ei.

   - Nu, nu ! a raspuns cetateanul. Puneti voi mana pe pix si scrieti ce-ati gandit ! [...]

 

 

ARTA SUCCESULUI

 

Motto :

„Cel mai mare orb e cel care nu

vrea sa vada, iar cel mai mare

surd, cel care nu vrea sa auda.”

Proverb romanesc

 

[...] Cine se teme de moarte a pierdut viata, spune Legea incifrata in zicala. [...]

 

Ce se intampla la atat de bocitul eveniment al mortii ? Ce ingropam la doi metri sub pamant sau ardem in crematoriu ? OMUL ? Nu, de mii de ori nu ! Ingropam sau ardem numai ambalajul dureros al carnii, in care ne-am ispasit o parte din vina ancestrala. Spiritul nostru nemuritor nu ramane in pamant si nu arde in foc. [...]

 

La nastere, spiritul ce se incarneaza in prunc primeste „programul” pentru intreaga viata, de la primul scancet si pana la ultima suflare. Posibilitatile de oscilare de la programul initial nu pot fi negate, dar abaterile intr-o directie sau alta nu pot fi prea mari. Sa ne inchipuim ca suntem pe un drum marginit de santuri. Putem pasi pe orice parte a drumului, sau pe centrul lui, dar nu mai departe de santurile care ii delimiteaza latimea. Cam asa ar putea fi imaginat Destinul. [...]

 

De ce zodiacul nu reprezinta adevarul absolut in materie de Soarta ? In primul rand, cuprinde limitativ si conventional numai 12 constelatii numite zodiacale [...] In jurul nostru sunt insa mii de constelatii. Orice astronom va va spune ca in timp de un an sistemul nostru solar trece prin 13 constelatii si nu prin 12. In plus, nu petrece exact o luna in fiecare constelatie ; in unele sta mai mult, in altele mai putin. Si, capac peste toate, datorita fenomenului de precesie a echinoctiilor, zodiile actuale sunt decalate cu o luna fata de cele initiale. [...]

 

In fapt, primim energie de la fratele nostru, copacul, fara a fi constienti de acest lucru. Floricultorii cunosc faptul ca florile alintate, mangaiate, cucare se discuta zilnic cresc mai bine si mai frumos. In anumite locuri din natura (munti, mare, paduri etc.) ne simtim mai liberi, mai linistiti, mai fericiti. Mai exista indoiala ca mediul natural exercita o mare influenta asupra noastra ? [...]

 

[...] Mihai Eminescu constituie un exemplu tipic in care materia (carnea, ambalajul muritor) a fost invinsa de timpuriu de spiritul celest, de subconstient. In timp ce-si scria nemuritoarea-i opera, nu simtea frigul, foamea, durerea. Pacat ca societatea timpului sau nu l-a inteles si nu l-a apreciat la justa valoare !

 

   Cum ajunge spiritul in lanturi ? Cum decade din pozitia de inger (spirit pozitiv) in aceea de demon (spirit negativ) ? Simplu : defectele innascute, mostenite de la parinti (zestrea ereditara) permit dezvoltarea unor vicii, slabiciuni, trasaturi negative de personalitate (nu numai de caracter !) cum ar fi : slabiciunea vointei, cruzimea, rautatea, lenea, minciuna, tendintele parazitare, lasitatea, timiditatea, diferite complexe de inferioritate etc. Toate acestea molesesc si deformeaza spiritul, il determina sa lucreze in contra intereselor firii, in contra programului natural, ducand si la ruinarea fizicului (carnii). [...]

 

Dragostea carnala, dependenta de instinct si dragostea platonica, dependenta exclusiv de spirit, sunt doua fete ale uneia si aceleiasi medalii, numita dragostea implinita. Functie de trasaturile de personalitate innascute si de nivelul educatiei morale, oamenii acorda si mai multa atentie uneia sau alteia din fetele medaliei, fiind mai patimasi (carnali) sau mai platonici. Un echilibru intre cele doua elemente ar insemna idealul de atins in dragoste. [...]

 

   De la o zi la alta imi este tot mai clar faptul ca oamenii sunt acei ingeri rebeli, pedepsiti pentru incalcarea Legii, vointei divine. Purtam in noi samanta cereasca (de inger) care ne indeamna la respectarea legilor firii, a vointei divine. Gratie acestei seminte ceresti, facem lucruri uimitoare, pozitive, benefice. Purtam insa si samanta rebelilor care, din rautate, prostie sau orgoliu, au incalcat Legea. Din aceasta cauza suntem in stare de multe fapte cumplite, indreptate in contra legilor firii, impotriva vointei celeste. [...]

 

Sa speram ca vom ramane poporul care citeste mai mult decat cele mai bogate popoare din lume. Da, acesta este adevarul : la ora actuala, romanii citesc mai mult decat japonezii, americanii, francezii, germanii, italienii, austriecii etc.

 

 

INTOARCEREA LUI ZAMOLXE

 

[...] Un cetatean intreaba candidatul daca e adevarat ca a savarsit o fapta anume, fapta care ar putea fi documentata ulterior prin probe, inclusiv justitiabile. In mod normal, un om cinstit ar raspunde prin da sau nu, incercand, daca e cazul, sa-si justifice actiunea. Ce face necinstitul ? Raspunde cam in stilul urmator : In primul rand, intrebarea dumneavoastra contine mai multe aspecte. Fapta in sine nu are nici o relevanta. Pe aceasta tema, am discutat, deunazi, cu Popescu, care imi cita din marele sociolog Ionescu, singurul specialist in suprafragilism. Va dati seama ca am fost interesat de problema. Cunoasteti, doar, spiritul meu deschis catre nou, modern etc. Uite asa, candidatul o intinde intr-o directie ce n-are nici o legatura cu problema pusa in discutie [...]

 

   Drumul pana la adevar e lung. Dezinformatorii se bazeaza pe uitare si interes, pe faptul ca alte evenimente ne atrag, pe masura ce ne indepartam de decembrie 1989. N-avem dreptul sa uitam ! N-avem dreptul sa ne lasam prada dezinteresului si manipularii ! Daca am face asa ceva, nu ne-am mai putea numi oameni...

 

 

†