MARC AURELIU
12. De la Alexandru platonicul (secretarul lui M. Aureliu, retor de seama) am invatat sa nu vorbesc, ori sa scriu niciodata fara o trebuinta.
N-am timp niciodata sa ma slujesc de un asemenea mijloc, pentru ca, sub pretextul unor afaceri urgente, sa inlatur datoriile pe care ni le impune prietenia.
14. Severus (filosof stoic. O ruda a lui M. Aureliu.) a fost pentru mine un ex. de iubire catre rudele noastre, precum si o pilda de adevar si dreptate. Multumita lui mi-am luat modele pe Traseas, Helvidius, Caton, Dion, Brutus (Traseas Patus a fost silit de imparatul Neron sa se strapunga singur, si ginerele sau Helvidius a fost exilat. Caton, Dion si Brutus sunt cunoscuti din biografiile lui Plutarh. Ei se disting prin atitudinea lor stoica.) ; multumita lui am dobandit o notiune despre ceea ce trebuie unui stat liber, in care domneste egalitatea de drept fara deosebire pentru toti, si unde nu se tine nimic mai mult in seama ca libertatea cetatenilor. De la el am invatat sa pastrez totdeauna acelasi respect pentru filosofie, a fi binefacator si generos, a ma astepta numai la bine de la prietenii mei si a avea incredere in iubirea lor ; iar daca mi-au dat prilej de nemultumire, sa nu ascund lucrul acesta - asa ca sa nu li se lase sarcina de a ghici ce vrem sau nu vrem -, ci sa li se infatiseze nemultumirea, deschis, in fata ochilor lor.
15. Stapaneste-te pe tine insuti ! zicea Maximus, tine-ti firea la boala si la toate supararile, pastreaza totdeauna aceeasi voiosie, insotita de blandete si demnitate si savarseste treburile cu care esti dator, fara impotrivire. Cu privire la el, fiecare era incredintat ca el vorbeste intocmai ce gandeste, si ca toate faptele sale aveau un scop bun la baza. Nu se mira de nimic, si nici nu se pripea, nici nu se arata tarzielnic niciodata, nu era niciodata in stramtoare, desperat, sau numai in aparenta voios ; nu era niciodata manios sau in toane rele. Binefacator, marinimos si iubitor de adevar, infatisa mai degraba portretul unui barbat, care este drept din natura si care n-are trebuinta de nici o indreptare. Nu se putea crede nimic dispretuit de catre el, insa tot asa de putin, nici mai bun ca el. Atat in imprejurarile serioase, cat si in cele glumete, el era plin de gratie si de spirit.
1. Spuneti in ora de dimineata : astazi o sa ma intalnesc cu un om nechibzuit, nerecunoscator, nerusinat, viclean, invidios, nesociabil. Toate defectele acestea sunt urmarile nestiintei oamenilor cu privire la bine si rau. Eu insa am recunoscut clar ca binele din firea sa este frumos, si raul este urat, ca omul care pacatuieste contra mea, in realitate imi este inrudit, nu doar ca am fi din acelasi sange si origine, ci fiindca suntem deopotriva partasi la ratiune, la menirea divina. Nimeni nu-mi poate aduce vreo vatamare, fiindca nu ma las ademenit spre vitiu. Tot atat de putin ma pot mania sau uri pe acela ce-mi este inrudit ; caci suntem creati pentru o activitate comuna, ca picioarele, mainile, pleoapele, ca falca de sus si cea de jos. De aceea, vrajmasia oamenilor intre ei este contra naturii, ori a simti in sine voie rea sau repulsiune este un fel de vrajmasie.
2. Orice as fi eu, nu este totusi decat o mana de carne, o slaba suflare de viata si ratiunea conducatoare. Lasa cartile, distractiunea, nu ai timp. Priveste-te ca unul care este pe punctul de a muri, dispretuieste carnea aceasta : sange, oase, o tesatura subreda impletita din nervi, tesuturi si vine. Considera si suflarea aceasta vitala insasi, ce este ea ? Doar vant, si nici barem mereu acelasi, ci in fiecare clipa respirata si iarasi inspirata. A treia parte este ratiunea poruncitoare ; cu privire la ea trebuie sa fii cu luare-aminte. Esti in varsta, nu mai ingadui ca ea sa fie o sclava, ca nici sa nu mai fie tarata de catre instinctul brutal, si nici sa nu se mai revolte contra soartei prezente, sau sa se framante din pricina celei viitoare.
3. Toate-s pline de urmele Providentei divine. Chiar intamplarile fortuite nu sunt ceva nefiresc, ci atarna de conlucrarea si inlantuirea cauzelor indrumate de catre Providenta. Toate faptele isi au originea de la Providenta. Cu aceasta se leaga atat necesitatea, precum si aceea ce este folositor universului, si din care tu esti o parte. Ceea ce este in acord cu marele tot, si ceea ce contribuie la pastrarea oranduielii lumii este un bine pentru fiecare parte a naturii. Armonia lumii se pastreaza, atat prin mijlocul prefacerii elementelor materiale, cat si a corpurilor alcatuite din ele. Aceasta sa-ti fie de ajuns, adevarul acesta sa-ti slujeasca totdeauna drept invatatura. Alunga setea de citit (Multi stoici erau contra prea multului citit. Seneca sustine ca e mai bine a ne studia pe noi insine, decat a studia cartile.) ca sa nu mori mormaind, ci cu o adevarata pace sufleteasca si cu inima plina de recunostinta catre zei.
6. Pentru ce sa te lasi distrat de catre lucrurile din afara ? Gaseste-ti timp, sa inveti ceva bun si inceteaza de a te lasa invartit ca intr-un vartej. Fereste-te si de o alta ratacire, caci tot o nebunie este a-ti ingreuia viata cu actiuni fara scop ; trebuie sa avem un tel, spre care sa se indrepteze toate dorintele noastre, toate gandurile noastre.
7. Nimeni n-a ajuns nenorocit vreodata, numai pentru ca nu s-a preocupat de ceea ce se petrece in sufletul altuia ; insa aceia care nu asculta cu luare-aminte de miscarile sufletului lor propriu, ajung in mod necesar in nenorocire.
9. Teofrast (Urmas al lui Aristotel ; mare filosof din sec. IV si III i. Chr.) spune, comparand pacatele, intrucat o asemenea comparatiune se poate face dupa notiunile obisnuite, ca pacatele din pofte sunt mai grele ca acelea din manie. In adevar, maniosul se abate de la ratiune numai cu oarecare indispozitie, cu oarecare nemultumire ascunsa ; insa acela ce pacatuieste din pofta, biruit de voluptate, da dovada, in greselile sale, ca sa zicem asa, de mai multa necumpatare, de mai multa slabiciune nebarbateasca. De aceea, este o vorba dreapta, vrednica de filosofie, ca a pacatui din pofte rele, merita o pedeapsa mai grea, decat din toane rele. Desigur, maniosul se arata mai mult ca un om caruia i s-a facut mai inainte o nedreptate, si care este tarat de catre durere spre nedreptate, celalalt, dimpotriva, se apleaca de bunavoie spre nedreptate, tarat la satisfacerea poftelor sale.
11. Cat de repede pier toate lucrurile ! In lume, insisi oamenii, in timp, amintirea lor ! Ce sunt oare toate senzatiunile noastre, mai ales excitatiunile noastre de placere si durerile noastre datatoare de groaza, si, in sfarsit, lucrurile care din pricina maretiei lor aparente ne smulg strigate de admiratiune : cat de neinsemnate si vrednice de scarba, cat de josnice, de subrede si pieritoare ! Omul ganditor se cuvine sa cugete la acestea. Si chiar aceia ale caror pareri si cuvinte dau gloria, cine sunt ei ? Ce este moartea ? Daca o privim numai in ea insasi, si desfacem, in cugetul nostru, de ea, ideile legate de ea in inchipuirea noastra, nu vom vedea in moarte decat un efect al naturii. Insa cine se teme de un efect al naturii este copil. Ba inca, moartea nu este numai un efect al naturii, ci este chiar o actiune binefacatoare pentru natura. Considera, in sfarsit, in ce mod si prin ce parte a fiintei sale, sta omul in atingere cu Dumnezeu, si in ce stare se afla el atunci cand particica aceasta de materie se preface in tarana.
12. Nu este nimeni mai de plans ca omul ce voieste sa adanceasca toate lucrurile, care patrunde, cum zice poetul acela (Un cuvant al lui Pindar, de care se slujeste Plato), adancimile pamantului, si care cauta sa ghiceasca ce se petrece in sufletul semenilor sai, fara sa cugete ca ar trebui sa se multumeasca, sa se pastreze in legatura cu geniul pe care il are inlauntrul sau, si sa slujeasca credincios acestuia. Slujba aceasta insa consta in a-l feri de orice patima, mandrie ori nemultumire fata de faptele zeilor si ale oamenilor. Caci pataniile trimise de zei merita veneratiunea noastra, din pricina calitatii lor,si ce ne vine de la oameni merita iubirea noastra, din pricina inrudirii dintre noi, cateodata merita si un fel de compatimire, din pricina nestiintei lor cu privire la bine si rau ; ei sunt ca niste orbi, ori ca oarecine, care nu poate deosebi albul si negrul.
13. Si de-ai trai trei mii de ani, chiar treizeci de mii, totusi tine minte ca nimeni nu pierde alta viata, decat aceea ce o traieste intr-adevar, si ca nu traieste alta viata decat aceea pe care o pierde. Asadar, viata cea mai lunga, ca si viata cea mai scurta tot o viata sunt. Momentul prezent este pentru toti de aceeasi durata, oricare ar fi neegalitatea in durata trecutului, si acela pe care cineva il pierde pare numai o clipita ; nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul, caci cum ar putea cineva sa-i rapeasca ceva, ceea ce nu e in stapanirea sa ? Trebuie, asadar, sa luam aminte la aceste doua adevaruri : intaiul, ca toate lucrurile se afla intr-un circuit vesnic si neschimbat, si ca nu este de nici o insemnatate a observa aceleasi lucruri timp de o suta, sau doua sute de ani, sau un timp nesfarsit, si cel de al doilea, ca cel ce moare in varsta cea mai mare, ca si cel ce moare foarte tanar, amandoi pierd acelasi lucru. Ei pierd doar momentul prezent, fiindca ei nu sunt stapani decat pe aceasta, iar bunul pe care cineva nu-l poseda, nu-l poate pierde.
15. Sufletul omului se acopera cu ocara mai ales atunci cand el ajunge oarecum un buboi, o umflatura bolnava in lume. Caci a fi nemultumit cu privire la lucrurile ce ne ating, insemneaza totuna cu a te desface de natura universala, care cuprinde in sine natura tuturor fiintelor deosebite. Mai departe el se necinsteste prin ura contra altui om, oricand nazuieste sa-i faca rau din vrajmasie ; si de felul acesta sunt inimile maniosilor. Se mai face de rusine, cand se lasa biruit de placere sau de durere ; apoi cand se preface si cand in faptele si vorbele sale simuleaza si minte ; in sfarsit, cand in actiunile si tendintele sale nu urmareste nici o tinta, ci lasa activitatea sa, in mod neprevazator, intamplarii, in vreme ce datoria porunceste a pune in legatura cu un scop chiar faptele cele mai neinsemnate. Ori, scopul fiintelor inzestrate cu ratiune este a urma legile, conforme ratiunii, ale statului cu constitutiunea cea mai straveche. (Universul se compara cu un stat, guvernat de catre o lege unitara, valabila si obligatorie pentru toti oamenii.)
16. Durata vietii omenesti este o clipa ; fiinta, ca o curgere neincetata ; sentimentul (un fenomen) o aratare intunecoasa ; corpul nostru, o materie putrescibila ; sufletul, o sfarleaza ; soarta, o ghicitoare ; faima, ceva nehotarat. Scurt, in ce priveste corpul, el este un rau repede ; cat priveste sufletul, visuri si ceata ; viata este un razboi, un popas pentru calatori ; gloria postuma este uitare. Ce ne poate calauzi sigur aici ? Numai filosofia. Si a fi un filosof va sa zica : a feri de orice ocara, de orice rau geniul din noi, a banui placerea si durerea, a nu lasa nimic pe seama norocului, sa nu ne slujim niciodata de minciuna si prefacatorie, sa nu avem nevoie de munca si crutarea altora, sa primim toate pataniile si intamplarile resemnati, ca unele ce izvorasc tot de acolo de unde ne tragem si noi, in sfarsit, sa asteptam cu inima impacata moartea, si sa nu vedem in ea altceva decat dezagregarea corpului in elementele primordiale din care este alcatuita orice fiinta vietuitoare. Dar daca, pentru aceste elemente insele, nu este nimic groaznic, pentru ce oare am privi cu ochii intristati prefacerea si dezagregarea tuturor lucrurilor ? Schimbarea aceasta este in firea lucrurilor si ceea ce este in acord cu natura nu este nici un rau.
Scrisa la Carnuntum.
1. Nu trebuie numai sa ne gandim ca viata noastra se consuma in fiecare zi, si ca se face mai mica in fiecare zi partea ce mai ramane, ci trebuie sa ne mai gandim ca, chiar de am putea prelungi viata noastra pana la o varsta foarte inaintata, totusi nu e sigur daca mintea noastra va pastra mereu aceeasi putere spirituala pentru acea considerare, care este baza stiintei lucrurilor divine si umane. De fapt, cand batranul incepe sa ajunga in mintea copiilor, e adevarat ca pastreaza inca puterea de a respira, de a mistui, de a avea idei si dorinte si alte asemenea activitati ; insa a se sluji de sine insusi, a implini punctual datoria sa eventuala, a analiza precis intiparirile sale, a verifica cand este timpul potrivit a ne desparti de viata aceasta, intr-un cuvant, toate operatiunile pe care le presupune o minte exercitata, aceste puteri sunt stinse in noi. De aceea trebuie sa ne grabim, nu numai fiindca ne apropiem din ce in ce mai mult de moarte, ci si pentru ca, de multe ori, inteligenta si notiunile in noi inceteaza deja inainte de moarte.
2. Mai trebuie sa luam aminte ca in insesi prefacerile ce au loc in fapturile naturii, exista ceva ispititor si atragator. Asa bunaoara, painea, cand se coace, capata oarecare crestaturi, si aceste crapaturi, care nu erau in intentia cocatorului, au totusi o oarecare atractiune, o oarecare ispita pentru gust. Asa se crapa si smochinele cand se coc ; la masline, chiar apropierea de putreziciune adauga fructului ceva placut. Spicele aplecate la pamant, sprancenele leului, spuma de pe ratul mistretului, si atatea alte lucruri privite in sine n-au nimic frumos, si totusi contribuie la impodobirea lor si ne fac placere, pentru ca ele sunt anexe ale propriei lor fiinte. De aceea, daca cineva are simtul si o pricepere mai adanca pentru toate fenomenele ce au loc in univers, de-abia daca exista ceva care chiar in asemenea conditiuni accesorii sa nu ne apara ca un acord armonic cu marele tot. Astfel vom vedea gatlejul natural al fiarelor salbatice cu o placere nu mai mica decat pe cel imitat de catre pictori si sculptori. Unei astfel de priviri sprijinite de catre intelepciune nu-i va putea scapa frumusetea particulara a unei femei batrane, ori a unui mosneag tot atat de putin ca farmecul tineresc al unui baiat. Si asa exista inca multe lucruri, pe care nu oricine, ci numai acela le gaseste placute, care are simt adevarat pentru natura si pentru creatiunile ei.
4. Nu petrece restul vietii tale in ganduri despre ceilalti, daca ele n-au ca scop binele obstesc. Caci prin aceasta amani implinirea unei alte datorii, daca iti ocupi spiritul cu ceea ce unul sau altul face si pentru ce o face, cu ceea ce zice, ce cugeta, ce planuri are si altele de acestea, ceea ce te impiedica de la observarea ratiunii tale conducatoare. Asadar, trebuie sa alungi din sirul gandurilor tale orice incident, orice lucru nefolositor, orice curiozitate si orice viclesug, trebuie sa te deprinzi sa ai numai astfel de ganduri, ca, daca cineva te-ar intreba deodata, la ce te gandesti, sa poti raspunde deschis : la cutare, ori cutare lucru ; asa ca lumea sa vada dupa cugetele tale, ca toate sunt simple si binevoitoare, cum si sade bine unei fiinte sociabile, si ca tu nu te gandesti numai la placeri sau la oarecare petrecere, nici la ura, nici la invidie, banuiala sau altceva, a carei marturisire ar trebui sa te faca sa rosesti de rusine. Un asemenea om, care nu scapa nimic, numai si numai sa se inalte la desavarsire, este oarecum un preot si slujitor al zeilor, intim legat cu divinitatea, care are in el templul sau, care il pastreaza nepatat de pofte, neatins de dureri, neincovoiat intr-un erou in cea mai mare dintre lupte, sa biruiasca toate patimile, toate pataniile. Nu se ocupa decat rareori si numai patruns adanc de dragostea dreptatii, primind volnic in vederea binelui public, cu vorbele, faptele sau gandurile altuia, si isi inchina toata activitatea sa afacerilor sale proprii si menirea pe care i-o impun legile naturale eterne, este obiectul statornic al meditatiunilor sale. Pe acelea le implineste cat se poate mai bine, iar pe aceasta din urma o socoteste, din ferma convingere, drept buna, caci soarta harazita fiecaruia din noi este corespunzatoare firii noastre. El ia aminte ca orice fiinta rationala este inrudita cu el si ca este propriu naturii omenesti sa iubim pe semenul nostru, ca nu trebuie sa nazuim la aprobarea vulgului, ci la stima celor ce traiesc conform naturii. El ia aminte mereu, cum se poarta aceia ce nu traiesc astfel, acasa si afara din casa, atat noaptea, cat si ziua, si cu ce fel de oameni au de-a face. Pe lauda unor astfel de oameni, care nu pot fi multumiti cu ei insisi, nu pune nici un pret.
5. Nu face nimic cu voie rea, nimic fara legatura cu binele public, nimic in pripa, nimic fara luare-aminte. Nu investmanta gandurile tale in vorbe impodobite, nu fi labartat in cuvintele tale, nici nu face pe ocupatul. Dimpotriva, zeul din tine sa fie calauza unui barbat asezat, incercat, cu intelepciunea politica a unui roman, a unui imparat, a unui soldat la postul sau, care asteapta semnalul, a unui om gata sa paraseasca viata fara pareri de rau, si ale carui vorbe n-au nevoie nici de intarirea juramantului, nici de marturia altora. Atunci dobandeste cineva seninatatea sufletului, cand se desprinde a se lipsi de ajutorul din afara si de a se lipsi de ceilalti oameni spre linistea noastra. Trebuie sa stam in picioare, iar sa nu fim sprijiniti spre a sta drept.
6. Daca gasesti in viata omeneasca ceva ce sta mai presus de dreptate, adevar, cumpatare, curaj, intr-un cuvant, decat un suflet, care relativ la faptele sale rationale este multumit de sine insusi si care cu privire la intamplarile ce nu sunt in puterea sa, este resemnat fata de destinul sau, daca, repet inca o data, gasesti ceva mai bun, indrepteaza-te spre acest bun, cu toata puterea sufletului tau si desfateaza-te cu acest bine suprem. Daca insa privirii tale nu se arata nimic mai bun ca spiritul, ce locuieste in tine, care s-a facut stapan peste poftele sale proprii, si care isi da exact socoteala despre toate cugetele sale, care, cum zicea Socrate, se smulge de sub dominatia senzualitatii, se supune conducerii zeilor si consacra ingrijirea sa oamenilor, daca toate celelalte lucruri ti se par neinsemnate si fara pret, atunci nu da intaietate nici unui alt lucru. Caci daca te-ai lasa odata tarat, nu mai sta in puterea ta sa te eliberezi iarasi, si sa dai preferinta unicului bine, care intr-adevar este al tau propriu. Nu este in nici un chip ingaduit sa pui pe aceeasi treapta cu binele acela care se refera la ratiune si la fapte, ceva strain, ca lauda multimii, sau dominatia, sau bogatia, sau placerea simturilor. Toate lucrurile acestea, daca le ingaduim o cat de usoara inraurire, vor dobandi suprematia si ne vor abate de la calea cea dreapta. Alege, dar, iti spun, fara sovaiala, binele suprem si tine-te ferm cu toata puterea de el. Binele suprem este totdeodata ceva folositor. Dar ceea ce e util fiintei rationale trebuie sa pastrezi pentru tine ; daca insa nu-ti e folositor decat ca fiinta animala, lasa-l sa-ti cada din maini, si pastreaza-ti mintea libera de prejudecati, ca sa poti cerceta totul temeinic.
7. Nu socoti niciodata ca folositor un lucru care te-ar putea sili odata sa-ti calci cuvantul, sa-ti pierzi onoarea, sa urasti pe cineva, sa-l banuiesti, sa-l blestemi, sa fii fatarnic fata de el ; nu-ti dori niciodata ceva ce ar trebui ascuns indaratul zidurilor ori a perdelelor. Acela ce da intaietate ratiunii sale, geniului din el, si veneratiunii fata de virtute, nu se revarsa in exclamatiuni tragice, nu scoate suspine, nu doreste nici singuratatea, nici societatea unei mari multimi de oameni ; el va trai, si in aceasta este un bine mare, fara sa caute viata si nici sa fuga de ea cu desavarsire nepasator, daca sufletul sau o sa fie, pe o durata mai lunga sau mai scurta, acoperit de invelisul corpului sau. Da, chiar daca ar trebui sa paraseasca viata in clipa aceasta, s-ar desparti tot asa de bucuros, ca si cu prilejul implinirii oarecarei fapte potrivita cu onoarea si cuviinta.
�� Numai de un singur lucru este el preocupat : sa-si fereasca sufletul de orice indrumare care este nevrednica de o fiinta cugetatoare si sociala.
8. In sufletul unui om bine educat si cu minte limpede, nu se afla nici o putreziciune, nici o necuratenie, nici un viclesug. Si daca destinul nu-i rapeste viata inainte de a fi incheiata, precum s-ar putea zice despre actor ca a plecat de pe scena inainte de sfarsitul si reprezentarea piesei. La el nu se gaseste nici o trasatura de aservire, nimic silit, nici o dependenta exterioara, nici o risipire, nimic ce ar avea sa se teama de mustrare sau sa fuga de lumina.
10. Da la o parte celelalte preocupatiuni, tine-te numai de cele cateva reguli. Intre altele, gandeste-te ca noi traim numai timpul prezent, care nu este decat o clipa neobservata : vremea cealalta sau este deja traita, sau este nesigura. Viata noastra este, deci, ceva neinsemnat ; neinsemnat este, de asemenea, si coltul de pamant, unde traim, neinsemnata e si gloria postuma, chiar cea mai durabila ; ea se perpetueaza printr-un sir de fiinte omenesti repede pieitoare, care nu se cunosc nici macar pe ele insele, necum sa poata cunoaste pe cineva, care a murit cu mult inainte de ele.
14. Nu te mai abate din calea dreapta ! Caci nu o sa mai ai timp sa recitesti nici propriile tale memorii, nici istoriile vechi ale grecilor si romanilor, nici extrase din scriitori, pe care ti le-ai rezervat pentru batranete. Asa mergi de-a dreptul spre tel, paraseste sperantele desarte, si vino-ti in ajutor tie insuti, cata vreme mai poti, daca te iubesti cat de putin.
16. Corp, suflet, ratiune - corpului ii apartin simtirile, sufletului, inclinatiunile, ratiunii, principiile. Puterea de a primi senzatiuni de la obiecte o au si animalele. A fi miscat mecaniceste de catre pofte este o insusire comuna atat a fiarelor, cat si a unor monstri ca Phalaris (Tiran faimos prin cruzimea lui, din Akragas in Sicilia ; + 549 i. Chr.) si Neron. A se lasa condus, gratie inteligentei, la savarsirea unor fapte cerute de cuviinta exterioara, lucrul acesta il fac si ateii, si tradatorii de patrie si aceia care se dedau la fapte rusinoase in camerele lor inchise. Daca, deci, dupa cele spuse, toate faptele acestea sunt comune tuturor, atunci ramane ca insusire caracteristica a omului bun, doar sa-si ia drept calauza in toate faptele ce-i apar ca datorii, ratiunea, sa primeasca cu dragoste toate intamplarile datorate inlantuirii soartei, sa nu pateze geniul ce troneaza inauntrul pieptului sau, nici sa nu-l nelinisteasca printr-o invalmaseala de inchipuiri, ci sa-l pastreze senin, supus fara pretentiuni fata de divinitate, si sa nu vorbeasca ceva contrar adevarului, si nici sa nu faca ceva contrar dreptatii. Si chiar daca lumea intreaga ar baga indoiala in viata sa simpla, morala si voioasa, totusi nu se va mania din cauza aceasta pe nimeni, nici nu va parasi cararea care-l duce la acel tel al vietii, la care oricine trebuie sa ajunga curat, linistit, pregatit si cu o resemnare voioasa in fata destinului sau.
3. Lumea se duce in vilegiatura la tara, la mare, la munte, si tu insuti ai obiceiul sa doresti cu aprindere asa ceva. Toate astea insa se datoresc nestiintei si slabiciunii, deoarece iti este la indemana sa te retragi, in orice ora iti place, in tine insuti. Nu este pentru om refugiu mai tihnit si mai linistit, ca sufletul sau propriu, mai ales cand el are in sine insusi insusiri a caror privire ii procura pe loc o liniste desavarsita, si calmul acesta, dupa parerea mea, nu este altceva decat cugetul curat. Tine mai adeseori asemenea sedinte linistite de reculegere interioara si innoieste-te atunci pe tine. Si de ai avea atunci in fata ta principiile acelea scurte si simple, ce vor fi de ajuns sa-ti insenineze sufletul si sa te faca in stare sa suporti cu rabdare lumea, la care te reintorci ? Caci impotriva carui lucru sa fii rauvoitor ? Contra rautatii oamenilor ? Dar aminteste-ti de principiul, ca fiintele rationale s-au nascut unele pentru altele, ca rabdarea este o parte a dreptatii, ca oamenii pacatuiesc nu dinadins, si, in fine, ca multor oameni nu le-a adus nici un folos faptul de a fi trait in dusmanie, banuieli, in cearta si ura ; ei au murit si s-au facut cenusa. Asadar, inceteaza sa-ti mai faci griji. Ori poate esti nemultumit cu soarta ce ti s-a dat in urma oranduirii universului ? Atunci adu-ti aminte de alternativa aceasta : ori ne ocarmuieste o Providenta, ori totul nu este decat o ciocnire de atomi, sau adu-ti aminte de dovezile ca lumea aceasta se aseamana cu un oras. Ori te supara accidentele corpului ? Ei bine, ai curaj, si nu uita ca spiritul cugetator, daca s-a recules, si dupa ce a devenit constient de puterea sa proprie, nu mai poate fi impiedicat de catre nici o excitatiune slaba ori aspra a sensibilitatii noastre, si ia aminte la toate celelalte doctrine ce ai auzit relativ la durere si placere si pe care ti le-ai insusit ca adevarate. Ori poate te mana incoace si incolo setea desarta de glorie ? Dar tine seama, cat de repede se cufunda toate in groapa uitarii, ce abis infinit de timp a fost inainte si va mai veni dupa tine, cat de nevrednice sunt laudele altora, cat de schimbatori si nestatornici sunt aceia care te aproba, si cat de ingust este cercul in care se inchide gloria ta ! Si pamantul intreg ce este decat un punct in univers, si ce coltisor mic pe el reprezinta locuinta ta ! Si aici, cati sunt aceia ce te vor slavi, si acestia de ce fel de constitutiune sunt ei ? Hotaraste-te, deci, in cele din urma, sa te retragi in tinutul acela mic, care esti tu insuti, si mai inainte de orice nu te risipi si nu rezista, ci ramai liber, si priveste toate lucrurile cu ochiul neinfricosat, ca om, cetatean, ca fiinta muritoare. Insa printre adevarurile cele mai folositoare, indreapta-ti mai ales luarea-aminte spre aceste doua : intai, ca obiectele din afara, nu stau in atingere cu sufletul nostru, ci el sta imobil exterior acestora, ca, prin urmare, turburarile pacii tale launtrice iau nastere numai din inchipuirea ta, si, al doilea, ca toate lucrurile ce le vezi, se altereaza foarte repede si nu vor mai fi. Si la cate prefaceri n-ai fost tu martor ocular ! Tine minte, fara intrerupere : lumea este prefacere, viata - inchipuire.
8. Ceea ce nu face pe om mai rau decat este el din natura, aceasta nu poate face mai rea nici viata sa, nu poate sa-l vatame nici din afara, nici launtric.
14. Ca o parte a intregului ai persistat pana acum, si o sa te nimicesti iarasi in sanul Ziditorului tau, sau prin mijlocirea unei prefaceri, vei incolti din nou ca un nou germen de viata.
15. Multe graunte mirositoare sunt menite pentru acelasi altar, unele cad mai devreme in foc, altele mai tarziu, dar faptul acesta nu constituie o deosebire.
16. In interval de zece zile, vei reaparea ca un zeu, in ochii acelora care acum te privesc ca pe o fiara, sau ca pe o maimuta, daca revii la principiile tale si la slujba ratiunii.
17. Nu trai ca si cum ai mai avea mii de ani de viata. Moartea pluteste deasupra capului tau. Cata vreme mai traiesti, cat timp mai poti, fii om cinstit.
18. Ce de timp castiga acela care nu se uita la ceea ce spune, sau face, sau cugeta aproapele sau, ci numai la ceea ce el insusi face, ca sa fie lucru drept si sfant ; nu lua aminte, zice Agathon (Poet, amic cu Plato si Socrate), la moravurile rele din jurul tau, ci umbla pe cararea ta si nu te abate.
19. Acela pe care-l orbeste stralucirea gloriei postume, nu chibzuieste ca fiecare dintre aceia ce se gandesc la el va muri, va muri el insusi in curand, si tot asa fiecare generatie urmatoare, pana ce, in sfarsit, toata gloria aceasta, dupa ce s-a propagat prin mijlocul oarecaror fiinte muritoare, moare si ea odata cu acestea. Dar chiar daca presupunem ca insii ce se vor gandi la tine sunt nemuritori, si tot nemuritoare e si amintirea numelui tau, ce folos ai tu din lucrul acesta, daca ai murit, sau, sa zicem, chiar daca traiesti ? Ce folos are lauda, decat tocmai in legatura cu oarecare avantaje vremelnice ? Asadar, da-i drumul la timp darului aceluia ce te umfla, care atarna doar de vorbaria altora.
20. Orice lucru frumos, de orice fel ar fi, este frumos in sine, este desavarsit in sine, si lauda lui nu constituie o parte alcatuitoare a fiintei lui. Lauda nu face un obiect nici mai rau, nici mai bun. Cele spuse se aplica la orice lucru, care in viata obisnuita se numeste frumos, spre ex., la creatiunile naturii si ale artei. Ceea ce este frumos intr-adevar, n-are nevoie de nici o lauda, tot atat de putin ca si legea, tot atat de putin ca si adevarul, tot atat de putin ca si bunavointa, ca moralitatea. Cum s-ar putea ca lucrurile acestea sa devina bune numai gratie laudei, ori rele, numai in urma blamului ? Si tot astfel, aurul, fildesul, purpura, o lira, o spada, o floare, un buchet ?
21. Daca sufletele sunt nemuritoare, cum ar putea sa le cuprinda spatiul pe toate de la inceputul timpului ? Bine, dar pamantul nu cuprinde oare corpurile, care timp tot de atatea secole au fost ingropate in el ? Precum aceste corpuri, dupa oarecare rastimp al depunerii lor, in urma prefacerii si descompunerii lor, fac loc altor morti, tot astfel sufletele plutitoare in vazduh mai dainuiesc acolo un timp (Cu privire la nemurirea sufletelor, parerile stoicilor erau diferite. Dupa unii, numai sufletele dreptilor mai traiau dupa moarte ; altii credeau in nemurirea tuturor sufletelor, fara deosebire.), apoi se transforma, se risipesc, se purifica, se cufunda in substanta primordiala a universului si, in modul acesta, fac loc sufletelor urmatoare. Cam acestea s-ar putea raspunde la intrebarea despre nemurirea sufletelor. Si aici trebuie sa se mai socoteasca, pe langa multimea trupurilor omenesti ingropate, si pe acelea ale animalelor, care sunt consumate zilnic de catre noi si de alte fiare. Caci cata sumedenie de asemenea trupuri nu se consuma, care sunt oarecum ingropate in corpurile acelora ce se hranesc cu ele ! Si cu toate acestea, spatiul e de ajuns spre a le cuprinde, fiindca ele, parte se prefac in sange, parte se transforma in foc si aer. Mijlocul de a descoperi adevarul cu privire la acest obiect se cheama deosebirea dintre materie si forma.
28. Exista un caracter negru, un caracter feminin, unul batos, unul de fiara, unul dobitocesc, copilaros, prostesc, echivoc, strengaresc, necredincios, caracter tiranic.
29. Daca trebuie sa-i zicem strain de lume, aceluia ce nu stie ce se afla in ea, nu este mai putin strain de lume si acela care nu stie ce se intampla in ea. Este un dezertor acela care se sustrage legilor statului ; un orb, acela care inchide ochii spiritului ; un cersetor, cel ce are nevoie de un altul, si care nu poseda el insusi ceea ce este necesar pentru viata ; un buboi pe corpul societatii, acela care se desparte si se sustrage de la legea fundamentala a naturii, prin faptul ca este nemultumit cu evenimentele ce au loc in ea, caci ea a creat toate lucrurile si tot ea te-a facut si pe tine ; un dusman al statului este acela ce-si desparte, ca un apostat, sufletul sau propriu de constiinta colectiva a tuturor fiintelor vietuitoare.
34. Lasa-te fara impotrivire in voia soartei si rabda sa fii impletit de catre ea in legaturile care-i plac ei.
41. „Nu esti decat un sufletel, impovarat de un cadavru”, zice Epictet.
43. Timpul este un fluviu, un curent navalnic, care taraste toate lucrurile. Orice lucru, dupa ce de-abia a aparut in existenta, este tarat indata, un altul iese la iveala, insa si acesta va sa piara degraba.
47. Dupa cum, daca ti-ar zice un zeu : �Trebuie sa mori maine, sau cel mai tarziu poimaine�, si tu, negresit, n-ai starui sa mori mai bine poimaine, decat maine, admitand ca n-ai judeca cu lasitate � caci cat de scurta este deosebirea ! Tot asa, socoteste ceva indiferent, daca mori dupa o viata incarcata de ani, ori daca te stingi chiar maine.
2. Cat de usor este sa alungi de la tine si sa inabusesti orice idee suparatoare sau necuvenita, si sa revii iarasi degraba la linistea deplina a sufletului.
5. Nu poti dobandi nici o admiratie, multumita spiritului tau. Bine. Fie ! Dar exista multe alte insusiri, despre care nu poti zice ca n-ai fi capabil de ele. De aceea, scoate la iveala in persoana ta acele calitati, care sunt cu totul in puterea ta, fii deschis, onest, harnic, nelacom dupa placeri ; multumit cu destinul tau, cumpatat, binevoitor, generos, simplu, serios si marinimos. Nu simti, sub cate aspecte favorabile te-ai fi putut arata deja, fara sa mai fii nevoit sa te scuzi cu lipsa de vocatiune naturala ? Si cu toate acestea, ramai de bunavoie indaratul acestei perfectiuni. Ori nu cumva, din pricina unei constitutiuni naturale defectuoase, esti silit poate sa murmuri, sa-ti dai lenea pe fata, sa o satisfaci, sa invinovatesti corpuletul tau, sa cedezi toanelor lui, sa faci pe grozavul si in toata vremea aceasta sa te balacesti in neliniste sufleteasca sa de mare ? Nu, pe zei ; nu este asa ! Ba inca, ai fi putut demult sa te liberezi de aceste defecte. Cel putin daca, intr-adevar, a trebuit sa te recunosti, ca esti cam incet si greoi de cap, ar fi trebuit sa te lecuiesti, prin exercitiu, de defectul acesta, iar nu sa-l lasi nebagat in seama si sa te complaci in neactivitatea ta.
17. A pretinde lucruri peste putinta este o nebunie ; dar este ceva peste putinta ca viciosii sa traiasca altfel decat vicios.
18. Pe nimeni nu-l loveste vreo nenorocire, pe care sa nu fie in stare, potrivit naturii sale, sa si-o suporte. Intocmai aceleasi nenorociri lovesc pe un altul, care ori pentru ca nu-si da seama exact de napasta ca-l loveste, ori fiindca voieste sa-si arate cu prilejul acesta taria de spirit, ramane linistit si neafectat. Nu este absurd ca nestiinta si vanitatea sa fie mai tari ca inteligenta ?
29. Precum ai dori la sfarsitul vietii tale, sa fi trait, poti sa traiesti astfel, chiar de pe acum. Daca insa lumea nu te lasa, atunci paraseste viata (Idee gresita a stoicilor), insa in astfel de mod, ca si cum nu ti s-ar fi intamplat nici o nenorocire. Cand undeva iese fum, plec de acolo. De ce ti se pare lucrul acesta asa de anevoie ? Pana atunci, daca nu ma goneste nimic de felul acesta, raman de bunavoie aci si nimeni nu trebuie sa ma impiedice a face ce voiesc. Insa vointa mea este conforma naturii unei fiinte inzestrate cu ratiune si sociabilitate.
32. De ce adica niste suflete necioplite si necultivate sa poata nelinisti o minte culta si patrunzatoare ? Dar ce este un suflet cult si inteligent ? Acela care cunoaste originea si scopul lucrurilor, precum si spiritul timpului, universul, potrivit unor legi determinate.
34. Sta in puterea ta ca viata ta sa se scurga fericita la vale, numai daca voiesti sa urmezi calea dreapta, si daca vrei sa chibzuiesti si sa lucrezi pe calea aceasta. Caci sufletul lui Dumnezeu si al omului are aceste doua insusiri comune : intai, ca el nu sufera sa fie marginit de catre nimic altceva ( decat de catre sine insusi ), si al doilea, ca multumirea lui se intemeiaza pe un fel drept de a simti si de a lucra, si ca nazuinta lui se margineste numai la aceasta.
3. Priveste baza oricarui lucru. Sa nu scape privirii tale nici alcatuirea lui proprie si nici valoarea lui !
6. Modul cel mai bun de a te razbuna pe cineva este acela de a nu rasplati raul cu rau.
27. Ce lucru rau este sa nu dai voie unui om sa nazuiasca spre tinta care i se pare potrivita si apropiata de firea lui ! Si de fapt nu-i dai pas sa realizeze aceasta, daca critici nestapanit greselile lui. Caci el se lasa tarat numai de catre aparenta unui gen de viata dupa masura si vocatiunea sa. Tu zici : se inseala. Ei bine, lumineaza-l si povatuieste-l, fara sa fii nestapanit fata de el.
29. Sa-ti fie rusine de tine, daca ai ajuns un suflet obosit, intr-un corp inca plin de vigoare.
31. Desteapta-te si intra iarasi in tine insuti ! Si precum la desteptare din somn ai cunoscut ca nu erau decat niste vise, acelea ce te nelinisteau, tot astfel priveste in stare de desteptare neplacerile ca pe niste vise.
37. Cine a vazut lucrurile prezente, acela a privit tot ce a fost de cand lumea si ce va mai fi in vecii vecilor. Caci toate au aceeasi natura si forma.
52. Depinde de tine sa te abtii de a-ti forma idei despre cutare ori cutare lucru, si in chipul acesta sa scutesti sufletul tau de orice neliniste. Caci obiectele insele nu pot, potrivit naturii lor, sa ne forteze parerile.
53. Deprinde-te sa fii cu toata luarea-aminte, cand vorbeste cineva si transpune-te, pe cat cu putinta, in sufletul vorbitorului.
56. Cati insi care au aparut o data cu mine in lume au si plecat din ea !
58. Nu te poate impiedica nimeni sa nu traiesti dupa legea firii tale, iar impotriva legii naturii universale omenesti nu te poate lovi nimic.
59. Cine sunt aceia carora am dori sa le placem, si in vederea caror foloase si prin ce mijloace ? Cat de repede o sa inghita timpul toate vietile si cate a mai inghitit pana astazi !
4. Cand vorbesti, trebuie sa iei aminte la cuvinte si cand faptuim ceva, la rezultate. In cazul din urma, trebuie sa vedem la ce scop tintesc, si cu privire la cazul intai, sa verificam care este intelesul vorbelor.
9. Tot ce exista este intesut laolalta ca prin niste legaturi sfinte. Aproape nimic nu-si este strain si disparat. Toate creaturile sunt coordonate laolalta si tind la armonia aceleiasi lumi. Compusa din toate aceste corpuri, exista o lume, un Dumnezeu atoatepatrunzator, o substanta materiala, o lege, o ratiune, comuna tuturor fiintelor constiente, si un adevar, precum mai exista si un ideal de perfectiune pentru toate fiintele acestea, inrudite si impartasite din aceeasi constiinta universala.
11. Faptele naturale ale unei creaturi constiente sunt de asemenea constiente.
15. Zica, sau faca lumea orice-ar vrea, eu sunt dator, oricum, sa ma port cinstit ; ca si cum aurul, sau smaragdul ar zice mereu : faca, sau zica lumea orice-i place, eu tot smaragd raman si-mi pastrez culoarea.
21. Curand, curand, vei fi uitat tot ce-ai simtit si curand, curand, vei pieri si tu din amintirea tuturor.
27. Nu te gandi la posesiunea necesara a lucrurilor ce-ti lipsesc, ci din contra la acelea pe care le ai acum si alege-ti, printre bunurile existente, pe cele mai pretioase si adu-ti aminte ce osteneli ai indura ca sa le dobandesti, daca nu le-ai avea. Totusi, fereste-te totdeodata ca nu cumva, din cauza placerii lor, sa te deprinzi a le exagera valoarea.
28. Retrage-te in tine insuti. Ratiunea conducatoare dinauntru este de asa natura, ca isi gaseste in fapte drepte seninatatea si multumirea de sine.
29. Pune capat inchipuirilor. Stavileste cursul patimilor. Pastreaza prezentul in stapanirea ta. Cauta de intelege ce intampini tu, ori un altul. Separa si descompune fiece obiect in forta sa primordiala si in materia sa. Cugeta la ora cea din urma. Lasa pacatele savarsite de catre altii, acolo unde s-au petrecut.
32. Despre moarte. Fir-ar ea o risipire sau o pulverizare in atomi, ori o nimicire, este sau o oprire, sau o tranzitie.
35. Din Platon. Din Republica : „Cel inzestrat cu puternica cugetare si intuitiune inlauntrul oricarei epoci si oricarui domeniu, crezi oare, ca un asemenea om socoteste viata cine stie ce lucru mare ?” „Asadar, un asemenea om nu va privi nici moartea ca pe un lucru groaznic”. „Nu, nicidecum”.
36. O sentinta a lui Antistene : „Este o insusire regeasca sa faci bine si sa ramai surd la insulte”.
38. Sa te superi pe lume ar fi prostie ; ei nu-i pasa de asta. (Se supara ca vacarul pe sat.)
42. Si binele si raul stau in puterea mea. (Din Aristofan)
43. Nu te vaita cu altii si, oricum, nu-ti iesi din fire.
44. Sentinte de ale lui Platon : „Acestuia as avea dreptul sa-i raspund : judeci gresit, omule, cand crezi ca un om, care are o cat de mica valoare, se va teme de primejdie, cand va avea de ales intre viata si moarte, si ca nu va tine socoteala numai de faptul daca ceea ce el face este drept, sau nedrept si fapta unui om bun, sau rau.”
52. Si daca este cineva mai exercitat in lupta ca tine, cata sa nu te intreaca oricum ca omenie, sa nu fie mai putin pretentios, nici mai resemnat in fata evenimentelor, si nici mai ingaduitor fata de greselile semenilor sai, decat tine.
58. La orice patanie, sa ai inaintea ochilor pe aceia care au patit ca si tine si care pe data au si inceput sa se planga, sa se mire si sa se vaite. Unde sunt ei acum ? Ei nu mai sunt. Si tu voiai sa faci ca ei ? In loc ca asemenea momente sufletesti eterogene sa le lasi acelora care in modul acesta se irita singuri si pe altii, iar tu insuti sa te ocupi numai cu cestiunea, cum te poti folosi de aceste prilejuri. Anume, poti sa te slujesti de ele in modul cel mai util si ele iti vor oferi o pretioasa materie. Doar fii cu luare-aminte si ai vointa hotarata ca, in orice faci, sa fii in proprii tai ochi om corect. Tine minte aceste doua reguli si sa nu te framanti din pricina unor lucruri indiferente.
60. Si corpul trebuie sa aiba o tinuta ferma, si sa nu o piarda tinuta aceasta nici in miscare, nici in repaos. Caci precum sufletul tau se intipareste in trasaturile fetei tale si se vad in ele gandurile si cinstea ta, tot asa se poate pretinde ceva asemanator de la corpul tau. Numai ca tinuta aceasta trebuie sa fie deprinsa in mod nesilit.
61. Arta de a trai are mai multa asemanare cu scrima decat cu dansul, deoarece trebuie sa fim pregatiti si in contra loviturilor neprevazute si chiar atunci sa ramanem neclintiti.
63. Unui suflet, zice un oarecare, i se rapeste adevarul, fara voia lui, si tot astfel dreptatea, stapanirea de sine, bunavointa si oricare alta virtute. Este necesar sa ne aducem mereu aminte de lucrul acesta : caci in modul acesta ne facem mai blanzi fata de oricine.
65. Fereste-te sa te porti chiar fata de cei neomenosi asa cum se poarta ei cu oamenii ceilalti.
66. De unde stim ca Telauges (fiul lui Pitagora, cunoscut gratie vietii sale simple, dar si prin neingrijirea exagerata a exteriorului sau.) n-avea un caracter si mai nobil ca Socrate ? Caci aci nu este de ajuns faptul ca Socrate a murit intr-un mod mai eroic, ca in discutiunile lui cu sofistii a dat dovada de o mai mare ascutime de spirit, ca petrecea noaptea sub cerul rece ca gheata, cu mare rabdare, ca s-a opus cu si mai mare putere sufleteasca ordinului de a aduce pe Salaminean, ca dadea tarcoale semet pe strazi, fapt care, chiar de ar fi adevarat, iti vine greu sa-l crezi. Din contra, trebuie sa luam aminte la chestiunile urmatoare : cum era constituit sufletul lui Socrate ? Se multumea el cu dreptatea fata de oameni si pietatea fata de zei ? Nu s-a suparat oare niciodata fara cuvant, din pricina rautatii celorlalti oameni, n-a facut niciodata concesiuni ignorantei lor ? Nu s-a razvratit niciodata impotriva soartei ce i-a harazit-o destinul, sau nu s-a incovoiat sub ea, ca sub un rug nesuferit ? Oare nu si-a facut niciodata ratiunea lui tovarasa a suferintelor neputinciosului trup ?
67. Natura nu te-a contopit cu masa de materie atat de strans, ca sa nu mai poti sa te marginesti la tine insuti, si sa nu poti implini cu libertate nestanjenita datoriile tale. Caci este foarte usor cu putinta sa fii un om divin si sa nu fii recunoscut ca atare de catre nimeni. Tine mereu minte adevarul acesta, si mai adu-ti aminte ca se cer foarte putine conditiuni spre a fi fericit. Chiar daca ar trebui sa pierzi speranta de a progresa in dialectica si stiinte naturale, totusi ai dreptul sa nu renunti de a deveni un om constient, modest, sociabil si ascultator fata de vointa zeilor.
69. Un semn adevarat de perfectiune morala, ni-l da omul, care petrece fiecare zi ca si cum ar fi cea din urma a vietii, departe de aprindere, de zgomot si de fatarnicie.
70. Zeii nu se mai supara, ca ei, nemuritori, trebuie sa rabde atatea veacuri de timp, o sumedenie asa de mare de pacatosi invartosati in rele, ba chiar se ingrijesc in toate chipurile de ei, si tu, care o sa sfarsesti in curand, curand, ai ostenit sa suferi pe oamenii rai, mai ales ca si tu faci parte din randul lor ?
73. Daca ai facut o binefacere si altul a primit binefacerea ta, ce mai cauti, ca un smintit, pe langa aceasta, al treilea element, anume, sa obtii faima de filantrop, sau o rasplata in schimb ?
4. Si chiar de ar trebui sa crapi pe loc, lumea n-o sa faca totusi altfel.
12. Ori de cate ori te smulgi fara placere din somn, adu-ti aminte ca implinirea faptelor de folos public este o datorie si o atitudine naturala omului, pe cand somnul ne este comun chiar cu dobitoacele neinzestrate cu ratiune. Lucrul insa ce corespunde naturii unei fiinte, este mai adecvat, mai satisfacator, chiar mai placut.
13. Totdeauna si pe cat cu putinta privitor la orice idee, trebuie sa te slujesti de regulile fizicii, eticii si ale dialecticii. (Stoicii imparteau de obicei filosofia in trei parti : Fizica, adica studiul calitatilor esentiale si al constituirii intime ; Etica se ocupa cu valoarea morala si Dialectica, al carei obiect era argumentarea justa.)
33. Ia fara semetie si da fara parere de rau !
38. Daca ai perspicacitate da-o la lumina in rationamente inteligente.
39. Intr-o fiinta inzestrata cu ratiune, nu gasesc nici o tarie, ce ar fi contrara dreptatii ; dar se gaseste una, care se opune voluptatii, castitatea.
42. Nu sunt vrednic sa ma intristez pe mine singur, fiindca n-am intristat dinadins nici pe altcineva.
43. Unuia ii face bucurie cutare lucru, altuia altceva : bucuria, eu mi-o gasesc in stapanirea unei minti sanatoase care ma calauzeste si care nu se indeparteaza de nici un om si nici de treburile omenesti, ci priveste si primeste toate cu un ochi binevoitor, si se foloseste de orice lucru, in masura valorii sale.
53. Ce, doresti sa te laude unul, care intr-o ora se blestema singur de trei ori ? Sau vrei sa placi unuia, care nu-si place sie insusi ? Ori crezi ca este multumit de sine acela care se caieste de aproape toate faptele sale ?
61. Cauta sa patrunzi in sufletul oricarui om, dar ingaduie totdeodata si altuia sa patrunda in propriul tau suflet.
1. Cine este nedrept este ateu. Caci natura a creat fiintele inzestrate cu ratiune unele spre binele altora, sa-si foloseasca unele altora la trebuinte, nicidecum spre a-si aduce pagube unele altora ; cine calca, prin urmare, vointa sa, acela se face vinovat in mod vadit fata de divinitatea eterna. Si cine minte se face vinovat fata de aceeasi divinitate. [...]
5. Adeseori savarseste o nedreptate si acel ce nu face nimic ; cine nu impiedica nedreptatea, cand poate, indeamna la savarsirea ei.
17. O piatra azvarlita in sus se simte deopotriva de putin norocoasa cand se urca, precum de nenorocita e cand pogoara.
18. Patrunzand adancul sufletului omenesc vei vedea de ce teapa de judecatori te temi, si ce fel de judecatori sunt ei insisi.
42. Ori de cate ori te izbeste nerusinarea unuia, intreaba-te indata : oare este cu putinta sa nu fie pe lume si oameni nerusinati ? Nu este cu putinta. Deci nu cere ceva cu neputinta. [...]
4. Daca cineva greseste, povatuieste-l cu bunatate si arata-i cu blandete greselile sale. Daca nu poti, atunci sa te invinovatesti pe tine insuti, ori nici chiar pe tine.
10. Un mic paianjen este mandru, daca a prins o musca, oarecare om, cand a vanat un iepuras, altul, cand a prins in plasa lui un peste, altul, un soim, ori un urs, si inca altul, cand a facut sarmati prizonieri. Toate fiintele astea, daca ne dam seama de instinctele lor, nu sunt oare niste talhari ?
12. De ce ingrijorarea asta ? Iti sta in putinta sa vezi ce ai de facut in momentul acesta, si dupa ce ti-ai aflat datoria, sa umbli binevoitor si cu pasul sigur pe calea aceasta, daca insa nu vezi ce ai de facut, opreste-te si cere povata de la altii mai buni ca tine, iar daca ti se pun inca alte piedici in cale, mergi oricum inainte, cu mijloacele ce le ai la indemana, cu chibzuinta si silinta voioasa la treaba ce ti se pare dreapta.
Asta-i lucrul cel mai bun ce-l poti face. Este pacat sa nu te apuci de treaba asta. Senin si totdeodata usor de entuziasmat, voios si totdeodata serios, asa este barbatul care se calauzeste dupa mintea lui.
14. Omul cultivat si intelept zice naturii ce ne daruieste si iarasi ne ia toate bunatatile : da-mi ce vrei si ia-mi ce-ti place, dar nu zice cu ciuda, ci ascultator si cu liniste.
19. Ce sunt oamenii aceia care doar mananca, dorm, se imperecheaza, isi desarta pantecele, si nu implinesc decat functiunile vegetative ? Si ce sunt ei intr-adevar, cand fac pe grozavii, calca tantos, gesticuleaza nestapanit, si din inaltimea lor improasca cu vorbe de ocara ? La care alti oameni slujeau cu catava vreme mai inainte si pentru care leafa ? Si dupa un rastimp scurt, ce-or sa ajunga ?
22. Ori traiesti mai departe aici, si atunci te-ai si deprins cu viata de aici, ori pleci de aici, si atunci iti faci voia ta, ori mori, si asa ti-ai implinit menirea. O a patra ipoteza nu exista. Curaj !
23. Nu uita ca bucata asta de pamant nu este decat o bucata de pamant, si ca tu gasesti aici, ce gasesc si cei ce traiesc pe piscul muntelui, ori la tarmul marii (Ori incotro ma duc, zice Epictet, pretutindeni este un soare, o luna, stele, visuri pentru somn, pasarele si omniprezenta lui Dumnezeu). O sa gasesti confirmata vorba lui Platon, fie ca te imprejmuieste tarcul de la stana de pe munte, unde ciobanul isi mulge oile, ori ca te inconjoara zidul cetatii.
37. Deprinde-te, cu prilejul fiecarei fapte a altuia, pe cat cu putinta sa-ti raspunzi la intrebarea : ce scop urmareste acesta cu fapta sa ? Insa fa inceputul cu tine insuti, examineaza-te, mai inainte de toate, pe tine insuti !
1. Insusirile sufletului inzestrat cu ratiune sunt : se priveste pe sine insusi, se analizeaza singur, se cristalizeaza singur, dupa placul lui. [...]
7. Cat de limpede este - nu trebuie sa ti se arate sau sa ti-o spuna cineva - ca nu exista alt mod de viata mai propice reflectiei filosofice decat acela in care tocmai traiesti acum.
15. Ce stricat si viclean este omul, care zice : sunt hotarat sa ma port sincer cu tine ! La ce, omule asta ? Nu este nevoie sa-mi spui asa ceva, ci trebuie sa se vada pe loc calitatea aceasta. Pe frunte trebuie sa-ti fie scrisa asigurarea aceasta. Ea trebuie sa iradieze din ochii tai, precum amicul poate citi imediat toata afectiunea in ochii celuilalt amic. [...]
23. Socrate numea parerile vulgului stafii, sperietori de copii.
28. Stii ca Socrate s-a incins cu o piele, cand Xantipa ii luase surtucul sa se duca in Agora. Si ce adevarate au fost cuvintele lui catre prietenii care il gasisera in costumul acesta, si de rusine s-au retras. (Ca nu haina face pe om.)
31. ...Dar inima-mi rade in mine. (Odiseea, IX, 413)
38. Discutia se refera, observa acelasi, nu la o chestiune de rand, ci la urmatoarea : daca lumea vicioasa e nebuna, ori nu ?
2. Toate sufletele, Dumnezeu le vede, in goliciunea lor, fara nici un invelis corporal, fara coaja si necuratenie. Doar prin spiritul sau el se afla in atingere cu fiintele concepute din el insusi si infuzate si imbibate cu al sau duh. Daca te vei deprinde sa procedezi ca el, te vei scuti singur de o sumedenie de griji. Caci cine nu se ingrijeste prea mult de carnea ce-l impresoara, se va sinchisi si mai putin de vestminte, de locuinta, de glorie si de toate celelalte gateli si infrumusetari.
18. Nu inceta sa cercetezi ce este, in fond, pricina ce da in tine nastere unei idei, deosebind cu discernamant forta generatoare a acesteia, precum si materia, scopul, timpul, in care trebuie ca ea sa piara din nou.
20. Mai intai, nu lucra la intamplare, nu fara scop ; al doilea, indreapta scopul tau final numai si numai la binele public.
25. Dar libereaza-te o data de prejudecati, si vei fi mantuit. Dar cine te impiedica sa te scuturi de ele ?
28. Daca te intreaba cineva ca unde ai vazut tu pe zeii pe care tu ii venerezi asa de mult, si din ce ai recunoscut existenta lor, raspunde-i : mai intai, ei se pot vedea chiar cu ochii corpului (Fiinta invizibila a lui Dumnezeu se poate cunoaste dupa opera sa, anume universul. Sf. Pavel catre romani.) ; al doilea, nici pe propriul meu suflet nu l-am vazut si totusi il respect. Aceeasi relatiune si cu zeii. Dupa probele puterii lor, ce intalnesc peste tot in calea mea, conchid la existenta lor si-i venerez.
29. Observa fiecare obiect ce este ca intreg, dupa materia sa, in ce priveste forta sa activa, si fa din tot sufletul numai fapte drepte si spune numai adevarul : aceasta-i baza fericirii in viata. Insirand astfel bine de bine, fara sa lasi nici un interval gol, care poate fi urmarea unei asemenea atitudini, decat bucuria unei vieti voioase.
30. Exista numai o singura lumina de soare, desi ea se rasfrange la infinit din obstacolele zidurilor, muntilor si altor corpuri nestravazatoare. Tot astfel, exista numai o fiinta primordiala, multipla - desi constituita din mii de intrupari, - numai un suflet, desi infuzat in nenumarate fiinte naturale individual organizate ; un singur spirit cutezator, desi este si el divizat. [...]
36. O, omule, ai fost cetatean in acest mare oras, ce importa daca ai fost cinci ani, ori treizeci ? ; Lucrurile legiuite nu sunt anevoie de tinut pentru nimeni. Este oare un tratament de groaza, daca tu nu din voia arbitrara a unui tiran, nu prin verdictul unor jurati nedrepti, nu, ci chiar din vointa naturii, care te-a incetatenit in statul acesta, esti iarasi expulzat ? Este aidoma cu un actor pe care il concediaza de la reprezentatie acelasi pretor, care il autorizase sa joace teatru. „Da, dar n-am jucat toate cinci acte, ci numai trei”. Bine graiesti. Insa in viata, trei acte fac o piesa intreaga. Caci deznodamantul il hotaraste acela care a oranduit odinioara intregul program, iar astazi il schimba. Nici una, nici alta nu depind de tine. Asadar, pleaca voios de aci ; si el, care te concediaza, este binevoitor.
Traducere din greceste de
ST. BEZDECHI
Editura VESTALA
1999
†